Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Brancusi[V=]
Pagina 4 din 5
Pagina 4 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Brancusi[V=]
Rezumarea primului mesaj :
CONSTANTIN BRANCUSI-
27]Alege-ţi prietenii ca şi pe duşmani – după talia ta: pitică, măruntă, micşoară sau înaltă.
26]Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
25]Frumosul este echitatea absolută.
24]Când o societate nu mai cunoaşte sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.
23]Lumea poate fi salvata prin arta, artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari.
22]Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
21]Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
20]Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
19]Cand nu mai suntem copii, inseamna ca am murit demult.
18]Bogaţii se retrag în cochilia lor de aur şi purpură ori de cîte ori încerci să te apropii de ei. Nimeni nu poate scoate ceva de la ei. Ceea ce avem de făcut este să-i uităm şi să rămînă singuri.
17]Un barbat gol, in plastica, nu este mai frumos decat o broasca raioasa.
16]Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.
15]O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a îl vindeca pe cel care o priveşte.
14]Nimic nu se înalta la umbra măreţilor arbori.
13]Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.
12]Frumosul este echitatea absoluta.
11]Eu as vrea să creez - aşa cum respir.
10]Balcanii au rămas barbari şi vor cuceri Occidentul.
9]Nu este un semn autentic de curaj in viata, cand, pentru a te pregati pentru situatii care cer curaj, inveti din vreme sa te duelezi.
8]Artistul nu e un animal de lux, ci un animal auster. Arta nu se face decît în austeritate şi dramă, ca o crimă perfectă.
7]In clipa in care am incetat sa mai fim copii, am murit..
6]Arta nu se “comite” decît în austeritate şi în dramă, ca o crimă perfectă.
5]A vedea departe este ceva, dar a merge pina acolo este cu totul altceva.
4]Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana.
3]Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe.
2]Arhitectura este sculptura locuita.
1]Lucrurile nu sint greu de facut. Greu e doar sa te pui in starea de a le face.
CONSTANTIN BRANCUSI-
27]Alege-ţi prietenii ca şi pe duşmani – după talia ta: pitică, măruntă, micşoară sau înaltă.
26]Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
25]Frumosul este echitatea absolută.
24]Când o societate nu mai cunoaşte sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.
23]Lumea poate fi salvata prin arta, artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari.
22]Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
21]Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
20]Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
19]Cand nu mai suntem copii, inseamna ca am murit demult.
18]Bogaţii se retrag în cochilia lor de aur şi purpură ori de cîte ori încerci să te apropii de ei. Nimeni nu poate scoate ceva de la ei. Ceea ce avem de făcut este să-i uităm şi să rămînă singuri.
17]Un barbat gol, in plastica, nu este mai frumos decat o broasca raioasa.
16]Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.
15]O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a îl vindeca pe cel care o priveşte.
14]Nimic nu se înalta la umbra măreţilor arbori.
13]Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.
12]Frumosul este echitatea absoluta.
11]Eu as vrea să creez - aşa cum respir.
10]Balcanii au rămas barbari şi vor cuceri Occidentul.
9]Nu este un semn autentic de curaj in viata, cand, pentru a te pregati pentru situatii care cer curaj, inveti din vreme sa te duelezi.
8]Artistul nu e un animal de lux, ci un animal auster. Arta nu se face decît în austeritate şi dramă, ca o crimă perfectă.
7]In clipa in care am incetat sa mai fim copii, am murit..
6]Arta nu se “comite” decît în austeritate şi în dramă, ca o crimă perfectă.
5]A vedea departe este ceva, dar a merge pina acolo este cu totul altceva.
4]Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana.
3]Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe.
2]Arhitectura este sculptura locuita.
1]Lucrurile nu sint greu de facut. Greu e doar sa te pui in starea de a le face.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.06.15 20:17, editata de 53 ori
Ana Butulescu L-am vazut pe Brâncusi, lânga schele
Ana Butulescu - “L-am vãzut pe Brâncusi, lângã schele…”, Valeriu Butulescu, 9/5/2009
Martori
oculari ai ridicãrii Coloanei au rãmas putini, astãzi, la peste
saptezeci de ani de la consumarea evenimentului. Amintirile lor sunt cu
atât mai pretioase. Unul dintre acestia este mama mea, A...
Martori
oculari ai ridicãrii Coloanei au rãmas putini, astãzi, la peste
saptezeci de ani de la consumarea evenimentului. Amintirile lor sunt cu
atât mai pretioase. Unul dintre acestia este mama mea, A...
Brâncuşi a practicat yoga
Brâncuşi a practicat yoga
http://www.atac-online.ro/08-06-2009/Brancusi-a-practicat-yoga.html
Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare.
Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga? Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.
http://www.atac-online.ro/08-06-2009/Brancusi-a-practicat-yoga.html
Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare.
Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga? Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.
29.185.000 € pentru sculptura lui Brâncuşi
29.185.000 € pentru sculptura lui Brâncuşi
Un cumpărător anonim şi-a dorit enorm sculptura “Madame L.R.” a artistului român Constantin Brâncuşi. Ca urmare, a scos din buzunar nu mai puţin de [...]
Un cumpărător anonim şi-a dorit enorm sculptura “Madame L.R.” a artistului român Constantin Brâncuşi. Ca urmare, a scos din buzunar nu mai puţin de [...]
Brancusi: Nu stiti ce va las eu aici!
Brancusi: "Nu stiti ce va las eu aici!"
Volumul "Constantin Brancusi - Enigma ansamblului monumental de la Targu-Jiu" de Stefan Sgandar si Constantin Cracea, (aparut la Editura Odeon) incearca dezlegarea misterului legat de pozitionarea monumentelor brancusiene.
Cei doi autori interpreteaza intr-un mod inedit complexul monumental de la Targu-Jiu - format din monumentele "Masa tacerii", "Poarta sarutului", "Calea eroilor" si "Coloana fara sfarsit". In opinia lor, ansamblul sculptural ar putea avea patru semnificatii, simbolizand Spada sau Crucea, fie templul religiilor ori calea spre Cer.
Autorii au pornit de la o discutie purtata de Brancusi cu un politician, care i-a criticat "Coloana fara sfarsit": "Pare neterminata si cred ca ar trebui sa i se puna in varf un soldat sau macar un vultur". La aceasta remarca, Brancusi ar fi raspuns: "Va rog sa ma scuzati, dar e imposibil... Eu nu pot vedea in varful coloanei mele nici soldat si nici un fel de pasare... Nu stiti ce va las eu voua aici..."
Brancusi nu a lasat explicit nici o nota, nici o marturisire, despre ceea ce a gandit sau a intentionat sa sugereze prin realizarea complexului arhitectural. Nici macar inginerul Gorjan, colaboratorul sau, nu-i cunostea teoria sau teoriile. Totusi, Brancusi se gandise si la varianta unei "Coloane fara sfarsit" pozitionata in Central Park, New York, unde ar fi avut o dimensiune de trei ori mai mare decat obeliscul din Washington. Aici ar fi fost asezata pe o baza lata de 60 de mp, construita din metal, iar "in fiecare piramida ar fi fost apartamente si acolo ar fi trait oameni, iar chiar in varful coloanei ar fi pasarea mea, o pasare mare stand in echilibru in varful coloanei mele infinite", declarase sculptorul ziarului "New York World".
Desi banuia ca forma coloanei este un axis mundi, Mircea Eliade a ramas nemultumit si nelamurit pana la sfarsitul vietii. Printre altele, nu intelegea de ce Brancusi, dupa incheierea ansamblului, nu a mai realizat nimic, decat "nu stiu cate copii ale unor lucrari care il facusera vestit. (...) Misterul sterilitatii lui Brancusi din timpul ultimilor 20 de ani (Brancusi a mai trait inca 20 de ani dupa realizarea Coloanei - n.r.) ar trebui sa fie cercetat, si anume daca aceasta era din caza convingerilor lui ca dupa Coloana infinita nu mai avea nici un rost sa se dedice unei alte mari opere..."
Volumul "Constantin Brancusi - Enigma ansamblului monumental de la Targu-Jiu" de Stefan Sgandar si Constantin Cracea, (aparut la Editura Odeon) incearca dezlegarea misterului legat de pozitionarea monumentelor brancusiene.
Cei doi autori interpreteaza intr-un mod inedit complexul monumental de la Targu-Jiu - format din monumentele "Masa tacerii", "Poarta sarutului", "Calea eroilor" si "Coloana fara sfarsit". In opinia lor, ansamblul sculptural ar putea avea patru semnificatii, simbolizand Spada sau Crucea, fie templul religiilor ori calea spre Cer.
Autorii au pornit de la o discutie purtata de Brancusi cu un politician, care i-a criticat "Coloana fara sfarsit": "Pare neterminata si cred ca ar trebui sa i se puna in varf un soldat sau macar un vultur". La aceasta remarca, Brancusi ar fi raspuns: "Va rog sa ma scuzati, dar e imposibil... Eu nu pot vedea in varful coloanei mele nici soldat si nici un fel de pasare... Nu stiti ce va las eu voua aici..."
Brancusi nu a lasat explicit nici o nota, nici o marturisire, despre ceea ce a gandit sau a intentionat sa sugereze prin realizarea complexului arhitectural. Nici macar inginerul Gorjan, colaboratorul sau, nu-i cunostea teoria sau teoriile. Totusi, Brancusi se gandise si la varianta unei "Coloane fara sfarsit" pozitionata in Central Park, New York, unde ar fi avut o dimensiune de trei ori mai mare decat obeliscul din Washington. Aici ar fi fost asezata pe o baza lata de 60 de mp, construita din metal, iar "in fiecare piramida ar fi fost apartamente si acolo ar fi trait oameni, iar chiar in varful coloanei ar fi pasarea mea, o pasare mare stand in echilibru in varful coloanei mele infinite", declarase sculptorul ziarului "New York World".
Desi banuia ca forma coloanei este un axis mundi, Mircea Eliade a ramas nemultumit si nelamurit pana la sfarsitul vietii. Printre altele, nu intelegea de ce Brancusi, dupa incheierea ansamblului, nu a mai realizat nimic, decat "nu stiu cate copii ale unor lucrari care il facusera vestit. (...) Misterul sterilitatii lui Brancusi din timpul ultimilor 20 de ani (Brancusi a mai trait inca 20 de ani dupa realizarea Coloanei - n.r.) ar trebui sa fie cercetat, si anume daca aceasta era din caza convingerilor lui ca dupa Coloana infinita nu mai avea nici un rost sa se dedice unei alte mari opere..."
Brancusi a fost retrogradat din nou in topul Saatchi
Brancusi a fost retrogradat din nou in topul Saatchi
In urma protestelor unor artisti prezenti pe site-ul galeriei londoneze Saatchi, sculptorul roman a fost retrogradat pentru a doua oara, ocupind momentan locul 23.
In urma protestelor unor artisti prezenti pe site-ul galeriei londoneze Saatchi, sculptorul roman a fost retrogradat pentru a doua oara, ocupind momentan locul 23.
Brâncuşi, locul întâi în topul primilor 500 de artişti ai se
Brâncuşi, locul întâi în topul primilor 500 de artişti ai secolului XX [2008-03-17]
Sculptorul român Constantin Brâncuşi se află, în acest moment, în fruntea clasamentului celor mai importanţi 500 de artişti ai secolului XX, publicat pe site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie şi întocmit pe baza voturilor internauţilor. [Citeste]
Sculptorul român Constantin Brâncuşi se află, în acest moment, în fruntea clasamentului celor mai importanţi 500 de artişti ai secolului XX, publicat pe site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie şi întocmit pe baza voturilor internauţilor. [Citeste]
Constantin Brâncuşi:Bucuria artistului, inima artei sale
Constantin Brâncuşi:Bucuria artistului, inima artei sale
Astăzi este ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, cel mai celebru artist pe care România l-a dat omenirii. Cuvintele sunt atât de puţine pentru a-l descrie şi pentru a vorbi despre el. Vizionaţi pe Jurnalul Online un film despre Brâncuşi realizat de regizorul Romulus Popescu. Un film deosebit, ce tratează aspecte inedite din viaţa lui Brâncuşi.
Astăzi este ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, cel mai celebru artist pe care România l-a dat omenirii. Cuvintele sunt atât de puţine pentru a-l descrie şi pentru a vorbi despre el. Vizionaţi pe Jurnalul Online un film despre Brâncuşi realizat de regizorul Romulus Popescu. Un film deosebit, ce tratează aspecte inedite din viaţa lui Brâncuşi.
.Sărutul,,lui Brâncuşi, asigurat pentru 20 de milioane de eu
"Sărutul" lui Brâncuşi, asigurat pentru 20 de milioane de euro [2008-02-08]
Sculptura care se află la Muzeul de Artă Craiova a fost asigurată pentru a participa, timp de trei luni, la o expoziţie în Madrid, potrivit Mediafax. [Citeste]
Sculptura care se află la Muzeul de Artă Craiova a fost asigurată pentru a participa, timp de trei luni, la o expoziţie în Madrid, potrivit Mediafax. [Citeste]
Brancusi – de la Maiastra la Pasare in vazduh (I)
Brancusi – de la Maiastra la Pasare in vazduh (I)
O abordare de antropologie simbolica
Matei STIRCEA-CRACIUN
Prometeu si Maiastra, ce le turnasem aproape impreuna, mi-au dezvaluit ca este cu putinta o sculptura a focului.
Constantin Brancusi
Citeste articolul
O abordare de antropologie simbolica
Matei STIRCEA-CRACIUN
Prometeu si Maiastra, ce le turnasem aproape impreuna, mi-au dezvaluit ca este cu putinta o sculptura a focului.
Constantin Brancusi
Citeste articolul
Masa fara scaune, opera necunoscuta a lui Brancusi
Masa fara scaune, opera necunoscuta a lui Brancusi Masa Tacerii, renumita opera apartinand lui Constantin Brancusi, are in municipiul Targu-Jiu o copie pe care multi nu au vazut-o vreodata si care reprezinta o masa de dimensiuni mai mici, fara scaune, dar care poarta amprenta marelui sculptor.
Curtea casei lui Brancusi, transformata in parc
Curtea casei lui Brancusi, transformata in parc Curtea casei din Targu-Jiu in care a locuit sculptorul Constantin Brancusi in perioada in care a realizat Ansamblul sculptural "Calea Eroilor" - compus din "Masa Tacerii", "Aleea Scaunelor", "Poarta Sarutului" si "Coloana fara Sfarsit" - va fi transformata in parc.
A fost lansat un volum despre primii cinci ani petrecuţi de
A fost lansat un volum despre primii cinci ani petrecuţi de Brâncuşi la Paris
Un volum cu studii, eseuri şi ilustraţii despre primii cinci ani petrecuţi de cel mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi, la Paris (1905-1910), "Brâncuşi Geneza", realizat de Ion Pogorilovschi, a fost lansat miercuri, la Institutul Cultural Român.
Volumul conţine studii adunate de Pogorilovschi din anul 1995, dar şi peste 400 de ilustraţii cu sculpturile lui Brâncuşi. "Am scris eseuri, studii de sine stătătoare fără gândul că le voi acumula într-un volum, ideea a venit acum doi ani", a declarat autorul volumului.
Ilustraţiile au fost preluate din albume străine de prestigiu, "direct sau indirect", şi prelucrate de tehnoredactorul Alex Drogeanu, fiul Doinei Uricariu, cea care semnează postfaţa volumului.
"România deţine performanţa pe plan modial în legătură cu cărţile despre Brâncuşi, există un colectiv important de 'brâncuşiologi', cărţi despre Brâncuşi au apărut peste 100, dar cifra este subiectivă", a declarat Ion Pogorilovschi pentru NewsIn.
Ion Pogorilovschi prezintă în volumul lansat miercuri seria "Danaidelor", "Sărutul" şi "Cuminţenia Pământului" şi celebra lucrare "Măiastra" şi analizează toate sculpturile cuprinse în aceste serii tutelare.
"Cred că dacă s-ar fi dat Premiul Nobel la sculptură, cultura română ar fi rezolvat demult această problemă", a spus sculptorul Vlad Ciobanu, unul dintre cei prezenţi la lansarea de miercuri.
În muzee şi în colecţiile private din România există în jur de 100 de lucrări de Constantin Brâncuşi, aproximativ 50 de sculpturi, desene şi schiţe şi circa 50 de fotografii, a spus pentru NewsIn istoricul de artă Mihai Oroveanu, în luna februarie.
Un volum cu studii, eseuri şi ilustraţii despre primii cinci ani petrecuţi de cel mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi, la Paris (1905-1910), "Brâncuşi Geneza", realizat de Ion Pogorilovschi, a fost lansat miercuri, la Institutul Cultural Român.
Volumul conţine studii adunate de Pogorilovschi din anul 1995, dar şi peste 400 de ilustraţii cu sculpturile lui Brâncuşi. "Am scris eseuri, studii de sine stătătoare fără gândul că le voi acumula într-un volum, ideea a venit acum doi ani", a declarat autorul volumului.
Ilustraţiile au fost preluate din albume străine de prestigiu, "direct sau indirect", şi prelucrate de tehnoredactorul Alex Drogeanu, fiul Doinei Uricariu, cea care semnează postfaţa volumului.
"România deţine performanţa pe plan modial în legătură cu cărţile despre Brâncuşi, există un colectiv important de 'brâncuşiologi', cărţi despre Brâncuşi au apărut peste 100, dar cifra este subiectivă", a declarat Ion Pogorilovschi pentru NewsIn.
Ion Pogorilovschi prezintă în volumul lansat miercuri seria "Danaidelor", "Sărutul" şi "Cuminţenia Pământului" şi celebra lucrare "Măiastra" şi analizează toate sculpturile cuprinse în aceste serii tutelare.
"Cred că dacă s-ar fi dat Premiul Nobel la sculptură, cultura română ar fi rezolvat demult această problemă", a spus sculptorul Vlad Ciobanu, unul dintre cei prezenţi la lansarea de miercuri.
În muzee şi în colecţiile private din România există în jur de 100 de lucrări de Constantin Brâncuşi, aproximativ 50 de sculpturi, desene şi schiţe şi circa 50 de fotografii, a spus pentru NewsIn istoricul de artă Mihai Oroveanu, în luna februarie.
Constantin Brâncuşi, olteanul genial
Constantin Brâncuşi, olteanul genial
http://www.atac-online.ro/cultura--culte_23/
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor“ (Constantin Brâncuşi despre opera lui).
Recent, s-au împlinit cinci decenii de la moartea, la Paris, a marelui român Constantin Brâncuşi, născut la 19 februarie 1876 în comuna Hobiţa, din judeţul Gorj. Puternic influenţat de mediul social din care a provenit, Brâncuşi rămâne în continuare un sculptor cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană, fiind ales postum membru al Academiei Române, o recunoaştere târzie a geniului său artistic. După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova până în 1887, Brâncuşi vine la Bucureşti, unde absolvă Şcoala de Belle-Arte, adevărată pepinieră a viitoarei elite a culturii române interbelice, în 1902. Pleacă în 1904 la studii în oraşul bavarez München, dar, după şase luni, o porneşte pe jos prin Germania, Elveţia până la Langres, şi de acolo la Paris, capitala culturală absolută a vremii.
În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la …cole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, declarând: „Rien ne poussé à l’ombre des grands arbres“ (La umbra marilor copaci nu creşte nimic). Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris, în 1906, ca o recunoaş tere absolută din partea mediilor artistice francofone. În această perioadă prolifică este creată prima versiune a Să- rutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact direct cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu- se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger şi Amedeo Modigliani. Încercând să se integreze pe scena culturală română a vremii, în 1909 revine pentru scurt timp în ţară, participând la Salonul Oficial sub patronajul Casei Regale, unde colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul“ şi bustul pictorului Nicolae Dărăscu.
Deplin acceptat, participă în perioada premergătoare primului război mondial la expoziţii colective din Paris, Bucureşti şi alte capitale europene, inaugurând ciclurile „Păsări Măiestre“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“. În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii, la Photo Secession Gallery din capitala culturală a Lumii Noi, New York, care provoacă o enormă senzaţie în mass-media şi mediile de specialitate, în ciuda originii sale est-europene. Colecţionarul american John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i astfel o existenţă materială prielnică creaţiei artistice absolute. În revista new-yorkeză „Little Review“ apare în 1921 primul studiu cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei, operele sale de seamă, din ciclul „Pasărea în văzduh“, ciclul „Ovoidului“ precum şi sculpturile în lemn datând, în principal, din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia, Danemarca şi Suedia.
În atelierul său din „Impasse Ronsin“, în inima capitalei franceze, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru, personaje şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său, în ciuda eforturilor statului român de a intra în posesia acestora. În România, în epoca aşa-zisă a realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca fiind unul dintre reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit - o crimă gravă împotriva culturii socialiste. Abia în 1964 Brâncuşi a fost redescoperit în ţară ca un geniu naţional şi, în consecinţă, Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, compus din „Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit“, „Masa tăcerii“ şi „Poarta sărutului“, a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac, existând chiar intenţia de dezmembrare a acestuia. Din 1963 până astăzi au apărut, în toate părţile lumii, peste 50 de cărţi şi monografii şi mii de studii sau articole despre Constantin Brâncuşi, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial şi „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor“ (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria despre Brâncuş i că „a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure“.
Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţ a imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei în tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, Brâncuşi transpunând în artă felul de a gândi şi a percepe lumea al ţăranului român. Conform mediilor de specialitate, marele Brâncuşi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii, caracteristică artei populare a regiunilor istorice româneşti. Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, operele sale remarcându-se prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.
Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţ a acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen. La cinci decenii de la moartea sa, putem vorbi de necesitatea unor noi studii aprofundate ale operei sale, vitale pentru o mai bună înţelegere a artei româneşti postbelice. Exilul său fizic în capitala franceză poate fi identificat cu un exil al culturii şi artei româneşti, fiind necesară readucerea lor în atenţia publicului român.
http://www.atac-online.ro/cultura--culte_23/
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor“ (Constantin Brâncuşi despre opera lui).
Recent, s-au împlinit cinci decenii de la moartea, la Paris, a marelui român Constantin Brâncuşi, născut la 19 februarie 1876 în comuna Hobiţa, din judeţul Gorj. Puternic influenţat de mediul social din care a provenit, Brâncuşi rămâne în continuare un sculptor cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană, fiind ales postum membru al Academiei Române, o recunoaştere târzie a geniului său artistic. După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova până în 1887, Brâncuşi vine la Bucureşti, unde absolvă Şcoala de Belle-Arte, adevărată pepinieră a viitoarei elite a culturii române interbelice, în 1902. Pleacă în 1904 la studii în oraşul bavarez München, dar, după şase luni, o porneşte pe jos prin Germania, Elveţia până la Langres, şi de acolo la Paris, capitala culturală absolută a vremii.
În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la …cole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, declarând: „Rien ne poussé à l’ombre des grands arbres“ (La umbra marilor copaci nu creşte nimic). Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris, în 1906, ca o recunoaş tere absolută din partea mediilor artistice francofone. În această perioadă prolifică este creată prima versiune a Să- rutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact direct cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu- se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger şi Amedeo Modigliani. Încercând să se integreze pe scena culturală română a vremii, în 1909 revine pentru scurt timp în ţară, participând la Salonul Oficial sub patronajul Casei Regale, unde colecţionarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul“ şi bustul pictorului Nicolae Dărăscu.
Deplin acceptat, participă în perioada premergătoare primului război mondial la expoziţii colective din Paris, Bucureşti şi alte capitale europene, inaugurând ciclurile „Păsări Măiestre“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“. În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii, la Photo Secession Gallery din capitala culturală a Lumii Noi, New York, care provoacă o enormă senzaţie în mass-media şi mediile de specialitate, în ciuda originii sale est-europene. Colecţionarul american John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i astfel o existenţă materială prielnică creaţiei artistice absolute. În revista new-yorkeză „Little Review“ apare în 1921 primul studiu cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei, operele sale de seamă, din ciclul „Pasărea în văzduh“, ciclul „Ovoidului“ precum şi sculpturile în lemn datând, în principal, din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia, Danemarca şi Suedia.
În atelierul său din „Impasse Ronsin“, în inima capitalei franceze, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru, personaje şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său, în ciuda eforturilor statului român de a intra în posesia acestora. În România, în epoca aşa-zisă a realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca fiind unul dintre reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit - o crimă gravă împotriva culturii socialiste. Abia în 1964 Brâncuşi a fost redescoperit în ţară ca un geniu naţional şi, în consecinţă, Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, compus din „Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit“, „Masa tăcerii“ şi „Poarta sărutului“, a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac, existând chiar intenţia de dezmembrare a acestuia. Din 1963 până astăzi au apărut, în toate părţile lumii, peste 50 de cărţi şi monografii şi mii de studii sau articole despre Constantin Brâncuşi, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial şi „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor“ (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria despre Brâncuş i că „a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure“.
Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţ a imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. Prin obârşia sa ţărănească, şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei în tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, Brâncuşi transpunând în artă felul de a gândi şi a percepe lumea al ţăranului român. Conform mediilor de specialitate, marele Brâncuşi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii, caracteristică artei populare a regiunilor istorice româneşti. Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, operele sale remarcându-se prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.
Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţ a acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen. La cinci decenii de la moartea sa, putem vorbi de necesitatea unor noi studii aprofundate ale operei sale, vitale pentru o mai bună înţelegere a artei româneşti postbelice. Exilul său fizic în capitala franceză poate fi identificat cu un exil al culturii şi artei româneşti, fiind necesară readucerea lor în atenţia publicului român.
Rudele lui Constantin Brincusi cer repatrierea osemintelor s
Rudele lui Constantin Brincusi cer repatrierea osemintelor sculptorului.
Rudele lui Constantin Brincusi solicita autoritatilor repatrierea osemintelor sculptorului, ingropat in prezent la cimitirul Montparnasse din Paris, si reinhumarea acestuia in localitatea natala Hobita. Stra-stranepoata sculptorului, Luminta Brincusi, a fost prezenta, ieri, la cimitirul din Hobita. Ea s-a recules la mormintul mamei artistului, Maria Brincusi, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la moartea sculptorului. Luminita Brincusi a declarat ca familia solicita din nou autoritatilor sa faca demersuri pentru aducerea osemintelor ...
Rudele lui Constantin Brincusi solicita autoritatilor repatrierea osemintelor sculptorului, ingropat in prezent la cimitirul Montparnasse din Paris, si reinhumarea acestuia in localitatea natala Hobita. Stra-stranepoata sculptorului, Luminta Brincusi, a fost prezenta, ieri, la cimitirul din Hobita. Ea s-a recules la mormintul mamei artistului, Maria Brincusi, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la moartea sculptorului. Luminita Brincusi a declarat ca familia solicita din nou autoritatilor sa faca demersuri pentru aducerea osemintelor ...
continuare
Brancusi - 131-
Brancusi - 131-
Cel mai mare sculptor roman nu se vinde, in original, la el acasa
CR
Lucrarile lui Brancusi, cel mai cunoscut artist roman, de la a carui nastere s-au implinit, ieri, 131 de ani, nu se vand in tara, in original, pentru ca sunt prea scumpe, potrivit istoricului de arta Mihai Oroveanu, dar si pentru ca nu prea intra pe piata, potrivit criticului de arta Tudor Octavian. Constantin Brancusi are in jur de 100 de lucrari in muzeele din Romania sau in colectiile private din tara: in jur de 50 de sculpturi, desene si schite si aproximativ 50 de fotografii, potrivit istoricului
Cel mai mare sculptor roman nu se vinde, in original, la el acasa
CR
Lucrarile lui Brancusi, cel mai cunoscut artist roman, de la a carui nastere s-au implinit, ieri, 131 de ani, nu se vand in tara, in original, pentru ca sunt prea scumpe, potrivit istoricului de arta Mihai Oroveanu, dar si pentru ca nu prea intra pe piata, potrivit criticului de arta Tudor Octavian. Constantin Brancusi are in jur de 100 de lucrari in muzeele din Romania sau in colectiile private din tara: in jur de 50 de sculpturi, desene si schite si aproximativ 50 de fotografii, potrivit istoricului
CONTINUARE....
Dincolo de festivitati si ceremonii, dezinteres total
Nicolae Gogoiu, stranepotul lui Brancusi, nu stie cum sa scape de casa in care s-a nascut sculptorul. El ar vrea s-o demoleze complet si sa-si recupereze terenul.
S-au implinit, ieri, 131 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, iar pe 16 martie comemoram semicentenarul mortii sale. Sculptorul se afla in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume, precum si in top 10 al "marilor romani" - intre Al. I. Cuza si Nadia Comaneci. Ca in fiecare an, festivitatile inchinate lui Brancusi se tin lant, atat in tara, cat si in afara ei. Institutul Cultural Roman, de pilda, are un ambitios program de actiuni in centrele din strainatate. Respectul pentru Brancusi nu depaseste insa zona festivista a simpozioanelor. Casa memoriala de la Hobita a fost demolata si este in paragina, la fel mormantul de la Paris. Chiar si cei care ar trebui sa vegheze la pastrarea originalitatii operelor privesc cu indiferenta la invazia de artefacte care imita jalnic arta lui Brancusi. Postdecembrist, conservarea sculpturilor brancusiene din Romania a generat dispute electorale si a inghitit fonduri importante, fara a da si rezultate pe masura. Brandul Brancusi rezista prin valoarea lui intrinseca, dar este erodat - constient sau nu - prin indiferenta, ignoranta si lipsa de profesionalism. Profitori de pe urma brandului Brancusi sunt destui. Asa cum ati putut citi in numarul trecut si veti vedea si in cele ce urmeaza, foarte putini au facut ceva concret si dezinteresat in memoria sa.
Va mai curge multa apa pe Dunare pana cand un alt artist roman va atinge cota detinuta de Brancusi pe piata comertului de arta si va intra in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume. Criticul Marius Tita declara nu demult ca "artistii cu cea mai mare cota la noi nu au deloc cautare peste granite, in timp ce romanii apreciati acolo sunt cei care s-au afirmat pe alte meleaguri".
Astazi, "Maiastra" ilustreaza brevetele cosmonautilor americani, dar a devenit si o piesa industriala. In mai 2002, un cap feminin din bronz placat cu aur a fost vandut la licitatia Christie’s New York cu 18,1 milioane de dolari. "Danaida" avea stantata inscriptia "Brancusi C. Vasluian Cire Perdue", suficienta pentru autentificare. Trei ani mai tarziu, "Pasare in spatiu" a fost vanduta cu 24,54 milioane de dolari.
Cel mai falsificat artist roman
Geniul de la Hobita detine si un titlu neoficial, acela de cel mai falsificat artist roman. Contrafacerile au fost posibile fiindca nici urmasii/mostenitorii patrimoniului Brancusi, nici statul roman nu s-au ingrijit sa inventarieze si sa adune intr-un catalog operele maestrului si sa monitorizeze miscarile lor pe piata. Atat timp cat nu exista nici macar un inventar aproximativ al sculpturilor semnate de Brancusi, aparitia si circulatia falsurilor sunt mult mai facile.
Falsurile brancusiene au generat si cateva dosare penale, acoperite insa de praf prin fisetele procurorilor, fiindca operatiunile au avut loc cel putin cu aprobarea tacita, daca nu cu stiinta unor ofiteri din fostele sau actualele servicii secrete. In 2005, Vilas Likhite era arestat in Australia dupa ce vanduse de zor prin America falsuri dupa opere ale marilor artisti, intre care si Brancusi. Pe o "Pasare in spatiu" contrafacuta traficantul ceruse 28 milioane de dolari.
Industria falsurilor brancusiene are cartierul general in Romania; piata contrafacerilor cunoaste o dezvoltare exponentiala, iar expertii vorbesc, ironic, de produse tip "Domnisoara Replica, generatia a III-a". O ciudatenie din aceasta categorie s-a vandut in 2004 cu 7.800 de dolari! De altfel, chiar si Muzeul Cotroceni se mandrea cu un "Cocos care saluta soarele" despre care expertii au spus ca frizeaza in mod grosier falsul bine temperat. Facatura a fost retrasa dupa ce a fost demascata de criticul Radu Varia. Ce sa mai spunem despre opere monumentale precum actuala Coloana de la Targu Jiu, "mult prea altfel si prea verde", zic unii intelectuali suspiciosi, un "inox" usor corodat, incat nu se pot abtine sa observe ca "originalul parca era altfel..." De altfel, primii care au pornit nebunia falsurilor brancusiene au fost tocmai mostenitorii acestuia de la Paris, care au vandut piese retusate, refinisate si multiplicate colectionarului Pierre Giamada (unul dintre "Cocosi"), dar si altora.
Procese pentru copyright
Teodor Nicol locuieste in Toronto, Canada, si este legatarul universal al Nataliei Dumitrescu, beneficiara a unei parti consistente din testamentul lui Brancusi. El are un contract de aparare a drepturilor de autor cu ADAGP, omologul francez al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA). ADAGP este reprezentata in Romania, prin contract, de catre firma bucuresteana VISARTA (Societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor in domeniul artelor vizuale), prezidata de Gheorghe Voican. In reciprocitate, firma din Bucuresti reprezinta Romania in Franta, ca si in alte 26 de tari. VISARTA s-a sesizat in anul 2000 de faptul ca Primaria Targu Jiu incasa drepturi de autor pentru comercializarea operei lui Brancusi. In 2002, Gheorghe Voican a actionat in judecata primaria si, dupa cinci ani de procese la toate instantele, in ianuarie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a dat castig de cauza societatii VISARTA. Obiectul proceselor amintite a fost recuperarea de la Primaria Targu Jiu a sumelor incasate ca drepturi de autor (peste 80 milioane de
Radu Varia a pierdut lupta cu institutiile statului roman
lei la valoarea anului 2002). "Proprietatea e un, si drepturile de autor sunt altceva (…), ei interpreteaza legea, nu o aplica in litera ei, ca noi, cu rigurozitate", ne explica Voican. Drepturile de autor ale lui Brancusi sunt aparate in acest mod timp de 70 de ani de la moarte, deci inca 20 de ani de la comemorarea din 16 martie 2007. Dupa aceea, DIN 2027, drepturile de autor revin in patrimoniul public, dar cu respectarea drepturilor morale ale operelor (de a nu fi deformate, batjocorite, caricaturizate etc.). Primaria Targu Jiu are in stoc un numar mare de vederi, filme, casete si alte materiale publicitare pe care nu le mai poate comercializa fara acordul prealabil al societatii VISARTA. Purtatorul de cuvant al primariei, Constantin Cretan, ne-a anuntat ca "un compromis pozitiv este in curs de realizare".
Radu Varia si dezgustul de oportunism
Criticul Radu Varia, autorul monumentalului studiu-album "Brancusi" (New York, 1986), o carte-etalon pentru care a primit caldele multumiri ale lui Emil Cioran, a elaborat unul dintre cele mai complexe proiecte de restaurare a Coloanei de la Targu Jiu, in 1992. Varia a avut acordul autoritatilor romane - guvern, presedintie, parlament - si al forurilor internationale - UNESCO, World Monuments Fund, Swedish Corrosion Institute, The Getty Conservation Institute etc. Dar, cum mai intotdeauna drumul de la adulatie la oprobriu public e scurt si usor de parcurs, Radu Varia a cazut victima jocurilor tipic romanesti, cu determinism electoral. Venirea la conducerea Ministerului Culturii a lui Ion Caramitru a asociat colaborarea lui Varia, intre altii, cu Ion Iliescu cu ceva ce noua putere de dreapta trebuia sa condamne. Iar din "pedepsirea" "nebunului" Varia a avut de pierdut tocmai Brancusi! Ulterior, din orgolii personale si ezitari, din lipsa unei expertize calificate si din diletantismul unei cohorte de pseudospecialisti, a rezultat ceea ce se vede astazi la Targu Jiu: un gard oribil a anulat viziunea peisagista a lui Brancusi, o cale ferata traverseaza Calea Eroilor, un dig inutil si dizgratios inchide perspectiva naturala a Mesei Tacerii, iar scaunele din alee se erodeaza incet si sigur.
Inghesuiala in mormantul lui Brancusi
Constantin Brancusi n-are loc "sa se rasuceasca" in mormant. Mostenitori semnificativi ai sculptorului au fost desemnati doi pictori, Alexandru Istrati si sotia sa, Natalia Dumitrescu. Brancusi i-a trecut in testament pentru ca l-au ingrijit in ultimii ani ai vietii. Atat sotii Istrate-Dumitrescu, cat si mama doamnei Dumitrescu, decedati intre timp, au fost ingropati peste Brancusi, in acelasi mormant din Montparnasse. Placa funerara initiala, gravata cu numele lui Brancusi, a fost inlocuita cu alta, inscriptionata "cu toti".
Scriitorul Dinu Flamand, care traieste la Paris, ne-a spus ca "astfel de lucruri nu trebuie sa ne mire, e o problema mai mult a administratiei cimitirelor de aici decat a vreunei autoritati culturale. Intamplarea si istoria ulterioara au decis multe lucruri referitoare la Brancusi. Pe langa alte morminte, al lui e inca in forma decenta, cu «Rugaciunea» pe o latura. E drept, piatra e cam erodata, fiind poroasa. Pe de alta parte, este formidabil faptul ca statul francez i-a sprijinit muzeul, n-a facut asta pentru nici un mare artist francez, nici pentru Rodin. E superba existenta lui langa Centrul Pompidou, aproape ca-ti vine sa spui: bine ca au fost cretini cei de la Academia Romana si i-au respins testamentul! Iar francezii fac asta din respect pentru un roman, daca mergi la Muzeul Smithonian din SUA, arta moderna se deschide tot cu el, dar aici e deja «French artist», nu roman..."
Ce nu a facut Brancusi
Lista proiectelor refuzate e la fel de prodigioasa ca si cea a operei implinite. Desi dorise mereu "sa faca ceva pentru tara" in planul artei monumentale, doar Complexul de la Targu Jiu s-a materializat. Exigenta desavarsirii artistice sau limitele tehnice au oprit unele proiecte in stadiul de desen pe calc.
1927a abandonat proiectul unei "Pasari in vazduh", otel inoxidabil de 50 de metri inaltime, la vila lui Charles de Noailles, la Hyeres, in sudul Frantei. Riscurile de executie erau mari.
1938 proiectul "Templului meditatiei" din Indore, India, a fost abandonat din cauza dezinteresului maharajahului local, cel care intentiona sa-l comande. Brancusi a asteptat o luna in India acordul care n-a mai venit.
1939a respins proiectul unei Coloane infinite din otel inoxidabil sudat, de dimensiuni enorme, pentru Societatea Budd din Philadelphia. Dificultati tehnice majore, s-ar crede, dar Isamu Noguchi spunea ca "proiectul ii contrazicea crezul".
1949a refuzat onorarea unei comenzi a "Cocosului" de dimensiuni colosale, din partea muzeului din Philadelphia.
1955patronii cladirii Seagram din New York i-au cerut imensa "Pasare in vazduh", ca simbol al companiei. Oferta refuzata.
1956a refuzat realizarea monumentului de la sediului UNESCO, Paris
Nu s-au materializat nici blocul de locuinte din New York, in forma coloanei infinite, visat in 1926, si nici zgarie-norii de 400 de metri, din otel inoxidabil, de la Chicago, proiect din 1939.
"Coloana infinita" a fost conceputa de Brancusi in 1930, pentru capitala Bucuresti, in paralel cu o "alta minune a lumii", coloana gigantica de pe malul lacului Michigan.
Nicolae Gogoiu, stranepotul lui Brancusi, nu stie cum sa scape de casa in care s-a nascut sculptorul. El ar vrea s-o demoleze complet si sa-si recupereze terenul.
S-au implinit, ieri, 131 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, iar pe 16 martie comemoram semicentenarul mortii sale. Sculptorul se afla in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume, precum si in top 10 al "marilor romani" - intre Al. I. Cuza si Nadia Comaneci. Ca in fiecare an, festivitatile inchinate lui Brancusi se tin lant, atat in tara, cat si in afara ei. Institutul Cultural Roman, de pilda, are un ambitios program de actiuni in centrele din strainatate. Respectul pentru Brancusi nu depaseste insa zona festivista a simpozioanelor. Casa memoriala de la Hobita a fost demolata si este in paragina, la fel mormantul de la Paris. Chiar si cei care ar trebui sa vegheze la pastrarea originalitatii operelor privesc cu indiferenta la invazia de artefacte care imita jalnic arta lui Brancusi. Postdecembrist, conservarea sculpturilor brancusiene din Romania a generat dispute electorale si a inghitit fonduri importante, fara a da si rezultate pe masura. Brandul Brancusi rezista prin valoarea lui intrinseca, dar este erodat - constient sau nu - prin indiferenta, ignoranta si lipsa de profesionalism. Profitori de pe urma brandului Brancusi sunt destui. Asa cum ati putut citi in numarul trecut si veti vedea si in cele ce urmeaza, foarte putini au facut ceva concret si dezinteresat in memoria sa.
Va mai curge multa apa pe Dunare pana cand un alt artist roman va atinge cota detinuta de Brancusi pe piata comertului de arta si va intra in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume. Criticul Marius Tita declara nu demult ca "artistii cu cea mai mare cota la noi nu au deloc cautare peste granite, in timp ce romanii apreciati acolo sunt cei care s-au afirmat pe alte meleaguri".
Astazi, "Maiastra" ilustreaza brevetele cosmonautilor americani, dar a devenit si o piesa industriala. In mai 2002, un cap feminin din bronz placat cu aur a fost vandut la licitatia Christie’s New York cu 18,1 milioane de dolari. "Danaida" avea stantata inscriptia "Brancusi C. Vasluian Cire Perdue", suficienta pentru autentificare. Trei ani mai tarziu, "Pasare in spatiu" a fost vanduta cu 24,54 milioane de dolari.
Cel mai falsificat artist roman
Geniul de la Hobita detine si un titlu neoficial, acela de cel mai falsificat artist roman. Contrafacerile au fost posibile fiindca nici urmasii/mostenitorii patrimoniului Brancusi, nici statul roman nu s-au ingrijit sa inventarieze si sa adune intr-un catalog operele maestrului si sa monitorizeze miscarile lor pe piata. Atat timp cat nu exista nici macar un inventar aproximativ al sculpturilor semnate de Brancusi, aparitia si circulatia falsurilor sunt mult mai facile.
Falsurile brancusiene au generat si cateva dosare penale, acoperite insa de praf prin fisetele procurorilor, fiindca operatiunile au avut loc cel putin cu aprobarea tacita, daca nu cu stiinta unor ofiteri din fostele sau actualele servicii secrete. In 2005, Vilas Likhite era arestat in Australia dupa ce vanduse de zor prin America falsuri dupa opere ale marilor artisti, intre care si Brancusi. Pe o "Pasare in spatiu" contrafacuta traficantul ceruse 28 milioane de dolari.
Industria falsurilor brancusiene are cartierul general in Romania; piata contrafacerilor cunoaste o dezvoltare exponentiala, iar expertii vorbesc, ironic, de produse tip "Domnisoara Replica, generatia a III-a". O ciudatenie din aceasta categorie s-a vandut in 2004 cu 7.800 de dolari! De altfel, chiar si Muzeul Cotroceni se mandrea cu un "Cocos care saluta soarele" despre care expertii au spus ca frizeaza in mod grosier falsul bine temperat. Facatura a fost retrasa dupa ce a fost demascata de criticul Radu Varia. Ce sa mai spunem despre opere monumentale precum actuala Coloana de la Targu Jiu, "mult prea altfel si prea verde", zic unii intelectuali suspiciosi, un "inox" usor corodat, incat nu se pot abtine sa observe ca "originalul parca era altfel..." De altfel, primii care au pornit nebunia falsurilor brancusiene au fost tocmai mostenitorii acestuia de la Paris, care au vandut piese retusate, refinisate si multiplicate colectionarului Pierre Giamada (unul dintre "Cocosi"), dar si altora.
Procese pentru copyright
Teodor Nicol locuieste in Toronto, Canada, si este legatarul universal al Nataliei Dumitrescu, beneficiara a unei parti consistente din testamentul lui Brancusi. El are un contract de aparare a drepturilor de autor cu ADAGP, omologul francez al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA). ADAGP este reprezentata in Romania, prin contract, de catre firma bucuresteana VISARTA (Societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor in domeniul artelor vizuale), prezidata de Gheorghe Voican. In reciprocitate, firma din Bucuresti reprezinta Romania in Franta, ca si in alte 26 de tari. VISARTA s-a sesizat in anul 2000 de faptul ca Primaria Targu Jiu incasa drepturi de autor pentru comercializarea operei lui Brancusi. In 2002, Gheorghe Voican a actionat in judecata primaria si, dupa cinci ani de procese la toate instantele, in ianuarie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a dat castig de cauza societatii VISARTA. Obiectul proceselor amintite a fost recuperarea de la Primaria Targu Jiu a sumelor incasate ca drepturi de autor (peste 80 milioane de
Radu Varia a pierdut lupta cu institutiile statului roman
lei la valoarea anului 2002). "Proprietatea e un, si drepturile de autor sunt altceva (…), ei interpreteaza legea, nu o aplica in litera ei, ca noi, cu rigurozitate", ne explica Voican. Drepturile de autor ale lui Brancusi sunt aparate in acest mod timp de 70 de ani de la moarte, deci inca 20 de ani de la comemorarea din 16 martie 2007. Dupa aceea, DIN 2027, drepturile de autor revin in patrimoniul public, dar cu respectarea drepturilor morale ale operelor (de a nu fi deformate, batjocorite, caricaturizate etc.). Primaria Targu Jiu are in stoc un numar mare de vederi, filme, casete si alte materiale publicitare pe care nu le mai poate comercializa fara acordul prealabil al societatii VISARTA. Purtatorul de cuvant al primariei, Constantin Cretan, ne-a anuntat ca "un compromis pozitiv este in curs de realizare".
Radu Varia si dezgustul de oportunism
Criticul Radu Varia, autorul monumentalului studiu-album "Brancusi" (New York, 1986), o carte-etalon pentru care a primit caldele multumiri ale lui Emil Cioran, a elaborat unul dintre cele mai complexe proiecte de restaurare a Coloanei de la Targu Jiu, in 1992. Varia a avut acordul autoritatilor romane - guvern, presedintie, parlament - si al forurilor internationale - UNESCO, World Monuments Fund, Swedish Corrosion Institute, The Getty Conservation Institute etc. Dar, cum mai intotdeauna drumul de la adulatie la oprobriu public e scurt si usor de parcurs, Radu Varia a cazut victima jocurilor tipic romanesti, cu determinism electoral. Venirea la conducerea Ministerului Culturii a lui Ion Caramitru a asociat colaborarea lui Varia, intre altii, cu Ion Iliescu cu ceva ce noua putere de dreapta trebuia sa condamne. Iar din "pedepsirea" "nebunului" Varia a avut de pierdut tocmai Brancusi! Ulterior, din orgolii personale si ezitari, din lipsa unei expertize calificate si din diletantismul unei cohorte de pseudospecialisti, a rezultat ceea ce se vede astazi la Targu Jiu: un gard oribil a anulat viziunea peisagista a lui Brancusi, o cale ferata traverseaza Calea Eroilor, un dig inutil si dizgratios inchide perspectiva naturala a Mesei Tacerii, iar scaunele din alee se erodeaza incet si sigur.
Inghesuiala in mormantul lui Brancusi
Constantin Brancusi n-are loc "sa se rasuceasca" in mormant. Mostenitori semnificativi ai sculptorului au fost desemnati doi pictori, Alexandru Istrati si sotia sa, Natalia Dumitrescu. Brancusi i-a trecut in testament pentru ca l-au ingrijit in ultimii ani ai vietii. Atat sotii Istrate-Dumitrescu, cat si mama doamnei Dumitrescu, decedati intre timp, au fost ingropati peste Brancusi, in acelasi mormant din Montparnasse. Placa funerara initiala, gravata cu numele lui Brancusi, a fost inlocuita cu alta, inscriptionata "cu toti".
Scriitorul Dinu Flamand, care traieste la Paris, ne-a spus ca "astfel de lucruri nu trebuie sa ne mire, e o problema mai mult a administratiei cimitirelor de aici decat a vreunei autoritati culturale. Intamplarea si istoria ulterioara au decis multe lucruri referitoare la Brancusi. Pe langa alte morminte, al lui e inca in forma decenta, cu «Rugaciunea» pe o latura. E drept, piatra e cam erodata, fiind poroasa. Pe de alta parte, este formidabil faptul ca statul francez i-a sprijinit muzeul, n-a facut asta pentru nici un mare artist francez, nici pentru Rodin. E superba existenta lui langa Centrul Pompidou, aproape ca-ti vine sa spui: bine ca au fost cretini cei de la Academia Romana si i-au respins testamentul! Iar francezii fac asta din respect pentru un roman, daca mergi la Muzeul Smithonian din SUA, arta moderna se deschide tot cu el, dar aici e deja «French artist», nu roman..."
Ce nu a facut Brancusi
Lista proiectelor refuzate e la fel de prodigioasa ca si cea a operei implinite. Desi dorise mereu "sa faca ceva pentru tara" in planul artei monumentale, doar Complexul de la Targu Jiu s-a materializat. Exigenta desavarsirii artistice sau limitele tehnice au oprit unele proiecte in stadiul de desen pe calc.
1927a abandonat proiectul unei "Pasari in vazduh", otel inoxidabil de 50 de metri inaltime, la vila lui Charles de Noailles, la Hyeres, in sudul Frantei. Riscurile de executie erau mari.
1938 proiectul "Templului meditatiei" din Indore, India, a fost abandonat din cauza dezinteresului maharajahului local, cel care intentiona sa-l comande. Brancusi a asteptat o luna in India acordul care n-a mai venit.
1939a respins proiectul unei Coloane infinite din otel inoxidabil sudat, de dimensiuni enorme, pentru Societatea Budd din Philadelphia. Dificultati tehnice majore, s-ar crede, dar Isamu Noguchi spunea ca "proiectul ii contrazicea crezul".
1949a refuzat onorarea unei comenzi a "Cocosului" de dimensiuni colosale, din partea muzeului din Philadelphia.
1955patronii cladirii Seagram din New York i-au cerut imensa "Pasare in vazduh", ca simbol al companiei. Oferta refuzata.
1956a refuzat realizarea monumentului de la sediului UNESCO, Paris
Nu s-au materializat nici blocul de locuinte din New York, in forma coloanei infinite, visat in 1926, si nici zgarie-norii de 400 de metri, din otel inoxidabil, de la Chicago, proiect din 1939.
"Coloana infinita" a fost conceputa de Brancusi in 1930, pentru capitala Bucuresti, in paralel cu o "alta minune a lumii", coloana gigantica de pe malul lacului Michigan.
Mostenirea Brancusi, lasata in paragina
Mostenirea Brancusi, lasata in paragina Casa din Hobita, in care s-a nascut Brancusi, zace azi in ruina, dupa ce s-a incercat scoaterea ei din tara, pe bucati
Astazi se implinesc 131 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, iar la 16 martie comemoram semicentenarul mortii sale. Sculptorul se afla in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume, precum si in top 10 al "marilor romani" - intre Al. I. Cuza si Nadia Comaneci. Ca in fiecare an, festivitatile inchinate lui Brancusi se tin lant, atat in tara, cat si in afara ei. Institutul Cultural Roman, de pilda, are un program ambitios de actiuni in centrele din strainatate. Respectul pentru Brancusi nu depaseste insa zona festivista a simpozioanelor. Casa memoriala de la Hobita este in paragina, la fel mormantul de la Paris. Chiar cei care ar trebui sa vegheze la pastrarea originalitatii operelor privesc cu indiferenta la invazia de artefacte care imita jalnic arta lui Brancusi. Postdecembrist, conservarea sculpturilor brancusiene din Romania a generat dispute electorale si a inghitit fonduri importante, fara a da si rezultate pe masura. Brandul Brancusi rezista prin valoarea lui intrinseca, dar este erodat - constient sau nu - prin indiferenta, ignoranta si lipsa de profesionalism. Profitori de pe urma brandului Brancusi sunt destui. Asa cum veti vedea - astazi si in zilele urmatoare - foarte putini au facut ceva concret si dezinteresat in memoria sa.
"Decadentul" respins de Sadoveanu si Calinescu
In vremea regimului comunist lucrurile s-au rezolvat mai simplu, pe calapodul pregatirii culturale a membrilor puterii de atunci. In anul 1951, in sedinta din 1 august, testamentul prin care Brancusi lasa statului roman atelierul din Paris, cu tot ceea ce acesta continea, a fost respins de comisia Academiei Romane, din care faceau parte, printre altii, George Calinescu si Mihail Sadoveanu. Motivul invocat a fost "decadenta artei sculpturale" a lui Brancusi, total inadecvata stilului artei monumentale sovietice promovate ofensiv si la noi, inca din timpul vietii lui Stalin. Suparat, Brancusi a renuntat atunci la cetatenia romana. Statul francez a primit cu bucurie si recunostinta oferta refuzata de kulturnicii de la Bucuresti. Astazi, atelierul lui Brancusi din Impasse Ronsin se afla in imediata apropiere a Centrului Pompidou, o avangardista mandrie a Parisului. Statul francez a facut pentru Brancusi ceea ce n-a facut pentru nici un mare artist francez, nici macar pentru Rodin.
Coloana Infinitului, clonata de ex-prefectul Serafinceanu
Daca atelierul lui Brancusi din Paris arata mai mult decat onorabil si atrage turistii, nu acelasi lucru se poate spune despre operele lui Brancusi din Romania. Numita initial "Coloana Recunostintei fara de Sfarsit", coloana amplasata in parcul din Targu Jiu a devenit celebra cu numele de "Coloana Infinitului". La mijlocul anilor ’90, scandalurile legate de restaurarea ei s-au tinut lant, iar, in prezent, o copie a acesteia s-a "copt" si e pregatita sa rasara in intravilanul orasului Petrosani, ca rezultat al orgoliului nemasurat al unor micimi politice. Sub legitimitatea faptului ca "aici a fost turnata coloana originala", pe banii lui Gheorghe Tatarescu, prim-ministru la acea data, fostul prefect Aurelian Serafinceanu a cumparat, dupa 1989, atelierele in care Brancusi a turnat modulele coloanei. De aici si pana la clonarea monumentului n-a mai fost nevoie decat de orgoliu megalomanic si de bani. Fostul prefect s-a apucat, deci, sa toarne in atelierele
"Umirom" SA Petrosani o noua serie de module, dupa o reteta doar de dansul stiuta. Desi firma "Umirom" (astazi "Gerom" SA) se lauda ca detine reteta de turnare originala, cu dreptul de reproducere cu tot, un fost angajat, inginerul Ludovic Vass, declara contrariul: "Documentatia Coloanei Infinitului am facut-o noi, nu Brancusi. N-a existat niciodata, in nici o arhiva, vreo documentatie semnata de Brancusi".
Brancusi in productie de serie
Posibilitatea abandonarii unicitatii operei lui Brancusi n-a fost o problema pentru academicianul Razvan Theodorescu, pe vremea cand pastorea cultura romana. Acesta a declarat ca nu poate interveni in procesul de fabricatie dintr-o societate comerciala. La inceputul lui 2003, reprezentantii Ministerului Culturii au participat la sarbatorirea cu mare fast a incheierii operatiunilor de turnare. La fel cum, astazi, exista replici ale Lupoaicei cu Romulus si Remus in aproape fiecare capitala de judet, domnul Serafinceanu doreste inmultirea reproducerilor coloanei lui Brancusi. Imboldul necesar se afla pe site-ul societatii Gerom: "Aceasta este o mare responsabilitate si credem ca o copie a Coloanei Infinitului, esenta a nelimitatului spirit uman, va aduce mai multa lumina in viata noastra, amintindu-ne, de asemenea, ca putem depasi cu usurinta orice granita geografica sau spirituala". Pledoaria pentru clone a firmei "Gerom" are ratiuni pur comerciale, fiindca doritorii ar trebui sa cumpere reteta de turnare si drepturile de reproducere ale Coloanei Infinitului de la societatea gorjeana.
Intentia declarata a lui Serafinceanu, cu evident iz electoral, a fost donarea copiei catre Guvernul Romaniei, ca acesta s-o ofere in dar Bancii Mondiale, oferta refuzata din start de conducerea Bancii.
Parcul din Tg. Jiu, pavat cu un soi de "ciment noroios"
si complexul monumental de la Targu Jiu a suferit cateva "reamenajari" de-a lungul timpului, ultima, din perioada 1992-2002, fiind si cea mai contestata. La 12 aprilie 2005, deputatul de Gorj, Marcel Romanescu, a facut o interpelare parlamentara referitoare la starea pavimentului din parcul operelor lui Brancusi. Practic, deputatul PD intreba Ministerul Culturii si Cultelor de ce a dat aproape 2 milioane de dolari pe o criblura din import, total inadecvata realitatii climatice din zona, sau de ce a platit doar pentru simpla deplasare a criblurii cu roabele pe alei suma de 100 de milioane de lei vechi. Sub semnatura ministrului de la acea vreme, Mona Musca, Ministerul Culturii ne asigura ca "va continua sa urmareasca comportarea pavimentului aleilor". Ministerul a ocolit raspunsul la o alta intrebare din interpelare, si anume care au fost criteriile de selectie a furnizorilor de criblura - firmele "Olin Partnership" Philadelphia, Sportechnic 2000 Quebec si Rostrada SA.
"Astia de la cultura au bani pentru vile, nu pentru Brancusi"
Casa din lemn din Hobita care gazduieste "Muzeul memorial Constantin Brancusi" nu este autentica. Ea a fost montata pe locul actual in anul 1968, folosindu-se "o casa asemanatoare, bine conservata". Cea reala, aflata in stare avansata de degradare, se gaseste cu circa 70 de metri mai incolo si a fost descoperita, in 2001, prin investigatiile lui Cosmin Pigui, directorul ziarului local "Impact in Gorj". Pigui a atras atentia autoritatilor de nenumarate ori, cerand salvarea casei originale, dar fara rezultat. Nicolae Gogoiu, stranepot al lui
Brancusi, actualul proprietar al casei, ne spune, cu obida: "Sa ma lase odata in pace, s-o ia gratis, vreau sa scap de ea, tocmai am platit impozitul pe anul asta. Le-am spus si acum: luati-o, demolati-o, eliberati cumva terenul, ca eu vreau sa fac aici o casa pentru copilul meu. Ei mi-au raspuns ca n-au bani sa-mi plateasca, dar eu vad ca pentru vilele lor de la munte au bani, astia de la cultura. Aici a stat bunica, Branzan Frosina, fosta Brancusi. Acu’ doi ani au venit niste belgieni, ca fac ei tot sa fie ca inainte, asfalteaza si drumul, dar i-au alungat si pe ei".
Primarul comunei Pestisani, Florin Pavel, se declara, la randu-i, dezgustat de modul in care autoritatile superioare - judetene, ministeriale - trateaza situatia conservarii directe a locatiilor brancusiene din Hobita: "Noi suntem nemultumiti de cum se gestioneaza totul, am facut nenumarate memorii la Consiliul Judetean - ei sunt administratorii muzeului - sa ni-l predea noua, am sti mult mai bine ce sa facem si cum sa-l valorificam. Au refuzat. Acum au alocat un miliard si sapte sute de mii de lei vechi sa asfalteze drumul pana acolo, sa rezolve curentul electric si altele. Legat de casa cealalta, acum ruina, in proprietatea lui Nicolae Gogoiu, am facut de la inceputul mandatului demersuri de punere in valoare, dar, sub pretextul problemei juridice a mostenitorilor, treaba a ramas moarta-n drum".
Casa in care s-a nascut maestrul, demolata pe sest
De altfel, casa in care s-a nascut Brancusi a fost la un pas de a fi demolata si vanduta pe bucatele. In 2002, sculptorul Florin Codre a intocmit cu Nicolae Gogoiu un contract prin care, contra a cinci milioane de lei si un cal, primea "un numar de barne rezultate din demolarea unei case", fara sa fie pomenit faptul ca era vorba de casa originala Brancusi. Ziaristi de investigatie din Targu Jiu, precum Cosmin Pigui, au fost siguri ca Florin Codre a dorit, de fapt, sa scoata, discret, casa lui Brancusi din tara. Dupa ce primaria Pestisani a intervenit dur, confiscand ceea ce se demolase deja (mai exact acoperisul), toata treaba, cu pronuntat iz penal, a ramas intr-o asteptare fara sens, extrem de paguboasa pentru autoritatile locale. Nimic nu s-a schimbat din 2002, asa cum puteti vedea in fotografie.
Nici operele altor autori, aflate la Hobita din anii ’80, de pe vremea taberei anuale de sculptura, n-au o soarta mai buna, fiind in stare avansata de degradare. "Tabara nu se mai tine de ani buni, sculpturile care au mai ramas s-au deteriorat, pasc animale pe-acolo. De la Cultura ni s-a spus ca n-avem voie sa le luam fara acordul autorilor, dar multi dintre ei au murit", ne spune primarul Florin Pavel. Una peste alta, autoritatile cu drept de decizie nu vor sa auda de mostenirea Brancusi de la Hobita, iar autoritatile locale sunt neputincioase, in lipsa deciziilor de la Bucuresti.
De ce se lupta mostenitorii sau legatarii lui Brancusi, ce rol au autoritatile locale in aceasta lupta, cine plateste drepturile de autor si cine le incaseaza, veti afla in numerele viitoare ale "Romaniei libere".
Astazi se implinesc 131 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, iar la 16 martie comemoram semicentenarul mortii sale. Sculptorul se afla in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume, precum si in top 10 al "marilor romani" - intre Al. I. Cuza si Nadia Comaneci. Ca in fiecare an, festivitatile inchinate lui Brancusi se tin lant, atat in tara, cat si in afara ei. Institutul Cultural Roman, de pilda, are un program ambitios de actiuni in centrele din strainatate. Respectul pentru Brancusi nu depaseste insa zona festivista a simpozioanelor. Casa memoriala de la Hobita este in paragina, la fel mormantul de la Paris. Chiar cei care ar trebui sa vegheze la pastrarea originalitatii operelor privesc cu indiferenta la invazia de artefacte care imita jalnic arta lui Brancusi. Postdecembrist, conservarea sculpturilor brancusiene din Romania a generat dispute electorale si a inghitit fonduri importante, fara a da si rezultate pe masura. Brandul Brancusi rezista prin valoarea lui intrinseca, dar este erodat - constient sau nu - prin indiferenta, ignoranta si lipsa de profesionalism. Profitori de pe urma brandului Brancusi sunt destui. Asa cum veti vedea - astazi si in zilele urmatoare - foarte putini au facut ceva concret si dezinteresat in memoria sa.
"Decadentul" respins de Sadoveanu si Calinescu
In vremea regimului comunist lucrurile s-au rezolvat mai simplu, pe calapodul pregatirii culturale a membrilor puterii de atunci. In anul 1951, in sedinta din 1 august, testamentul prin care Brancusi lasa statului roman atelierul din Paris, cu tot ceea ce acesta continea, a fost respins de comisia Academiei Romane, din care faceau parte, printre altii, George Calinescu si Mihail Sadoveanu. Motivul invocat a fost "decadenta artei sculpturale" a lui Brancusi, total inadecvata stilului artei monumentale sovietice promovate ofensiv si la noi, inca din timpul vietii lui Stalin. Suparat, Brancusi a renuntat atunci la cetatenia romana. Statul francez a primit cu bucurie si recunostinta oferta refuzata de kulturnicii de la Bucuresti. Astazi, atelierul lui Brancusi din Impasse Ronsin se afla in imediata apropiere a Centrului Pompidou, o avangardista mandrie a Parisului. Statul francez a facut pentru Brancusi ceea ce n-a facut pentru nici un mare artist francez, nici macar pentru Rodin.
Coloana Infinitului, clonata de ex-prefectul Serafinceanu
Daca atelierul lui Brancusi din Paris arata mai mult decat onorabil si atrage turistii, nu acelasi lucru se poate spune despre operele lui Brancusi din Romania. Numita initial "Coloana Recunostintei fara de Sfarsit", coloana amplasata in parcul din Targu Jiu a devenit celebra cu numele de "Coloana Infinitului". La mijlocul anilor ’90, scandalurile legate de restaurarea ei s-au tinut lant, iar, in prezent, o copie a acesteia s-a "copt" si e pregatita sa rasara in intravilanul orasului Petrosani, ca rezultat al orgoliului nemasurat al unor micimi politice. Sub legitimitatea faptului ca "aici a fost turnata coloana originala", pe banii lui Gheorghe Tatarescu, prim-ministru la acea data, fostul prefect Aurelian Serafinceanu a cumparat, dupa 1989, atelierele in care Brancusi a turnat modulele coloanei. De aici si pana la clonarea monumentului n-a mai fost nevoie decat de orgoliu megalomanic si de bani. Fostul prefect s-a apucat, deci, sa toarne in atelierele
"Umirom" SA Petrosani o noua serie de module, dupa o reteta doar de dansul stiuta. Desi firma "Umirom" (astazi "Gerom" SA) se lauda ca detine reteta de turnare originala, cu dreptul de reproducere cu tot, un fost angajat, inginerul Ludovic Vass, declara contrariul: "Documentatia Coloanei Infinitului am facut-o noi, nu Brancusi. N-a existat niciodata, in nici o arhiva, vreo documentatie semnata de Brancusi".
Brancusi in productie de serie
Posibilitatea abandonarii unicitatii operei lui Brancusi n-a fost o problema pentru academicianul Razvan Theodorescu, pe vremea cand pastorea cultura romana. Acesta a declarat ca nu poate interveni in procesul de fabricatie dintr-o societate comerciala. La inceputul lui 2003, reprezentantii Ministerului Culturii au participat la sarbatorirea cu mare fast a incheierii operatiunilor de turnare. La fel cum, astazi, exista replici ale Lupoaicei cu Romulus si Remus in aproape fiecare capitala de judet, domnul Serafinceanu doreste inmultirea reproducerilor coloanei lui Brancusi. Imboldul necesar se afla pe site-ul societatii Gerom: "Aceasta este o mare responsabilitate si credem ca o copie a Coloanei Infinitului, esenta a nelimitatului spirit uman, va aduce mai multa lumina in viata noastra, amintindu-ne, de asemenea, ca putem depasi cu usurinta orice granita geografica sau spirituala". Pledoaria pentru clone a firmei "Gerom" are ratiuni pur comerciale, fiindca doritorii ar trebui sa cumpere reteta de turnare si drepturile de reproducere ale Coloanei Infinitului de la societatea gorjeana.
Intentia declarata a lui Serafinceanu, cu evident iz electoral, a fost donarea copiei catre Guvernul Romaniei, ca acesta s-o ofere in dar Bancii Mondiale, oferta refuzata din start de conducerea Bancii.
Parcul din Tg. Jiu, pavat cu un soi de "ciment noroios"
si complexul monumental de la Targu Jiu a suferit cateva "reamenajari" de-a lungul timpului, ultima, din perioada 1992-2002, fiind si cea mai contestata. La 12 aprilie 2005, deputatul de Gorj, Marcel Romanescu, a facut o interpelare parlamentara referitoare la starea pavimentului din parcul operelor lui Brancusi. Practic, deputatul PD intreba Ministerul Culturii si Cultelor de ce a dat aproape 2 milioane de dolari pe o criblura din import, total inadecvata realitatii climatice din zona, sau de ce a platit doar pentru simpla deplasare a criblurii cu roabele pe alei suma de 100 de milioane de lei vechi. Sub semnatura ministrului de la acea vreme, Mona Musca, Ministerul Culturii ne asigura ca "va continua sa urmareasca comportarea pavimentului aleilor". Ministerul a ocolit raspunsul la o alta intrebare din interpelare, si anume care au fost criteriile de selectie a furnizorilor de criblura - firmele "Olin Partnership" Philadelphia, Sportechnic 2000 Quebec si Rostrada SA.
"Astia de la cultura au bani pentru vile, nu pentru Brancusi"
Casa din lemn din Hobita care gazduieste "Muzeul memorial Constantin Brancusi" nu este autentica. Ea a fost montata pe locul actual in anul 1968, folosindu-se "o casa asemanatoare, bine conservata". Cea reala, aflata in stare avansata de degradare, se gaseste cu circa 70 de metri mai incolo si a fost descoperita, in 2001, prin investigatiile lui Cosmin Pigui, directorul ziarului local "Impact in Gorj". Pigui a atras atentia autoritatilor de nenumarate ori, cerand salvarea casei originale, dar fara rezultat. Nicolae Gogoiu, stranepot al lui
Brancusi, actualul proprietar al casei, ne spune, cu obida: "Sa ma lase odata in pace, s-o ia gratis, vreau sa scap de ea, tocmai am platit impozitul pe anul asta. Le-am spus si acum: luati-o, demolati-o, eliberati cumva terenul, ca eu vreau sa fac aici o casa pentru copilul meu. Ei mi-au raspuns ca n-au bani sa-mi plateasca, dar eu vad ca pentru vilele lor de la munte au bani, astia de la cultura. Aici a stat bunica, Branzan Frosina, fosta Brancusi. Acu’ doi ani au venit niste belgieni, ca fac ei tot sa fie ca inainte, asfalteaza si drumul, dar i-au alungat si pe ei".
Primarul comunei Pestisani, Florin Pavel, se declara, la randu-i, dezgustat de modul in care autoritatile superioare - judetene, ministeriale - trateaza situatia conservarii directe a locatiilor brancusiene din Hobita: "Noi suntem nemultumiti de cum se gestioneaza totul, am facut nenumarate memorii la Consiliul Judetean - ei sunt administratorii muzeului - sa ni-l predea noua, am sti mult mai bine ce sa facem si cum sa-l valorificam. Au refuzat. Acum au alocat un miliard si sapte sute de mii de lei vechi sa asfalteze drumul pana acolo, sa rezolve curentul electric si altele. Legat de casa cealalta, acum ruina, in proprietatea lui Nicolae Gogoiu, am facut de la inceputul mandatului demersuri de punere in valoare, dar, sub pretextul problemei juridice a mostenitorilor, treaba a ramas moarta-n drum".
Casa in care s-a nascut maestrul, demolata pe sest
De altfel, casa in care s-a nascut Brancusi a fost la un pas de a fi demolata si vanduta pe bucatele. In 2002, sculptorul Florin Codre a intocmit cu Nicolae Gogoiu un contract prin care, contra a cinci milioane de lei si un cal, primea "un numar de barne rezultate din demolarea unei case", fara sa fie pomenit faptul ca era vorba de casa originala Brancusi. Ziaristi de investigatie din Targu Jiu, precum Cosmin Pigui, au fost siguri ca Florin Codre a dorit, de fapt, sa scoata, discret, casa lui Brancusi din tara. Dupa ce primaria Pestisani a intervenit dur, confiscand ceea ce se demolase deja (mai exact acoperisul), toata treaba, cu pronuntat iz penal, a ramas intr-o asteptare fara sens, extrem de paguboasa pentru autoritatile locale. Nimic nu s-a schimbat din 2002, asa cum puteti vedea in fotografie.
Nici operele altor autori, aflate la Hobita din anii ’80, de pe vremea taberei anuale de sculptura, n-au o soarta mai buna, fiind in stare avansata de degradare. "Tabara nu se mai tine de ani buni, sculpturile care au mai ramas s-au deteriorat, pasc animale pe-acolo. De la Cultura ni s-a spus ca n-avem voie sa le luam fara acordul autorilor, dar multi dintre ei au murit", ne spune primarul Florin Pavel. Una peste alta, autoritatile cu drept de decizie nu vor sa auda de mostenirea Brancusi de la Hobita, iar autoritatile locale sunt neputincioase, in lipsa deciziilor de la Bucuresti.
De ce se lupta mostenitorii sau legatarii lui Brancusi, ce rol au autoritatile locale in aceasta lupta, cine plateste drepturile de autor si cine le incaseaza, veti afla in numerele viitoare ale "Romaniei libere".
Columna brâncusiana, zgîrie-nor la New York
Columna brâncusiana, zgîrie-nor la New York
În New York, Brâncusi este cunoscut pentru ca detine recordul de vînzare a capodoperei sale, .Pasare în zbor", cu suma cea mai mare de licitatie din istorie, adica 27.456.000 de dolari. Prin acest lucru, opera lui Brâncusi a depasit recordul anterior în acest domeniu, detinut de vînzarea piesei intitulate .Danaide", la suma de 18.100.000 de dolari, al carei creator a fost... tot Brâncusi. Mai recent, Columna Infinitului a lui Brâncusi a devenit un zgîrie-nor de exceptie din New York, care constituie centrul corporatiei de presa .Hearst". În timp ce Ceausescu construia în anii '80 babilonianul .Palat al Poporului", arhitecti straini se inspirau din opera genialului Brâncusi, pentru a crea fatada de azi a arhitecturii urbane. Daca în Singapore .Turnurile Infinite", inspirate de Columna lui Brâncusi, sînt înca în devenire, în New York exista deja acest zgîrie-nor, facut dupa modelul brâncusian. Arhitectul Norman Foster, care a devenit înca din anii '80 interesat de operele brâncusiene, a construit acest zgîrie-nor, care, pe lînga formatul exterior, traditional columnelor de lemn taranesti din România si imortalizate de maestrul Brâncusi în Columna Infinita, mai este si recunoscut pentru formatul ergonomic si ecologic al cladirii. Din punct de vedere functional arhitectonic, forma diagonala a columnei brâncusiene, reflectata în structura cladirii, pe care arhitectii o numesc .diagrida", permite folosirea otelului cu 20% mai putin în elevarea ei, adica 2.000 de tone de otel mai putin, decît daca zgîrie-norul ar fi fost cladit dupa format traditional. În plus, arhitectul a folosit otel reciclat. Acest prim zgîrie-nor pe format brâncusian a fost deschis în mod oficial pe 9 octombrie 2006. Are 46 de etaje, este cunoscut drept .cladirea de diamant" si este primul zgîrie-nor american care primeste certificatia de zgîrie-nor ecologic. Pe lînga faptul ca a economisit materie prima (otel), a primit medalia de aur si .Premiul Pritzker" pentru ecologismul sau functional. Aceasta cladire, prin însasi forma brâncusiana si sistemul de infrastructura cu care a fost dotata, functioneaza cu 26% mai putina energie decît cladirile asemanatoare, construite dupa modelul arhitectonic cubic.
Datorita acestei forme, cladirea este inundata cu lumina naturala în timpul zilei si economiseste electricitate. În acelasi timp, arhitectul a folosit în mod ingenios fumigarea sticlei de la cladire, astfel încît sa creeze un sistem natural de racorire în timpul verii, ceea ce reduce folosirii electricitatii din zgîrie-nor. Alte atributii ecologice ale acestui zgîrie-nor includ: senzori care regleaza automat intensitatea luminii electrice din cladire, bazata pe gradul luminozitatii de afara; senzori care închid automat luminile si computerele, acolo unde nu mai sînt oameni; sistem de ventilatie, care foloseste aerul de afara 75% din an; un acoperis care acumuleaza apa de ploaie si o transmite într-un rezervor din subsol cu capacitate de 14.000 de galoane, de unde înlocuieste apa pierduta prin evaporare de catre aparatele de aer conditionat; de asemenea, acest rezervor este folosit pentru irigarea automata a plantelor si a copaceilor plantati înauntru si în preajma zgîrie-norului; de asemenea, acest rezervor cu apa de ploaie alimenteaza .Cascada de gheata", o cascada artificiala care racoreste incinta primelor 10 etaje din cladire în timpul atmosferei seci a verilor new-yorkeze. Acest zgîrie-nor ecologic are cît mai putini pereti în incinta sa, care sa creeze obstacole pentru lumina naturala; vopseaua folosita la zugravirea peretilor este pe baza de coloranti cu toxicitate minima; mobilierul si mocheta sînt facute din materiale reciclate. .Turnul Hearst creeaza nu numai o silueta splendida noua pentru New York, dar este si unul din cele mai sanatoase si de invidiat locuri de munca din New York", a spus într-un interviu recent Joseph Brancato, director la firma new-yorkeza de specialitate .Gensler". Situat la doi pasi de punctul turistic .Columbus Circle" (Rotonda lui Columb), acest zgîrie-nor, facut dupa modelul Columnei lui Brâncusi, a devenit deja un obiectiv turistic în el însusi. Pentru noi, românii, care vedem acest zgîrie-nor în oras, mai ales pentru cei care au vizitat Columna Infinitului de la Tîrgu-Jiu, acest zgîrie-nor este o experienta de suflet, pe care nimeni altii, inclusiv constructorii sai americani, n-o sa o poata întelege. Iar pentru guvernul României se pune automat întrebarea: pe cînd un zgîrie-nor (sau mai multe) .Turn Brâncusi" si la Bucuresti?
În New York, Brâncusi este cunoscut pentru ca detine recordul de vînzare a capodoperei sale, .Pasare în zbor", cu suma cea mai mare de licitatie din istorie, adica 27.456.000 de dolari. Prin acest lucru, opera lui Brâncusi a depasit recordul anterior în acest domeniu, detinut de vînzarea piesei intitulate .Danaide", la suma de 18.100.000 de dolari, al carei creator a fost... tot Brâncusi. Mai recent, Columna Infinitului a lui Brâncusi a devenit un zgîrie-nor de exceptie din New York, care constituie centrul corporatiei de presa .Hearst". În timp ce Ceausescu construia în anii '80 babilonianul .Palat al Poporului", arhitecti straini se inspirau din opera genialului Brâncusi, pentru a crea fatada de azi a arhitecturii urbane. Daca în Singapore .Turnurile Infinite", inspirate de Columna lui Brâncusi, sînt înca în devenire, în New York exista deja acest zgîrie-nor, facut dupa modelul brâncusian. Arhitectul Norman Foster, care a devenit înca din anii '80 interesat de operele brâncusiene, a construit acest zgîrie-nor, care, pe lînga formatul exterior, traditional columnelor de lemn taranesti din România si imortalizate de maestrul Brâncusi în Columna Infinita, mai este si recunoscut pentru formatul ergonomic si ecologic al cladirii. Din punct de vedere functional arhitectonic, forma diagonala a columnei brâncusiene, reflectata în structura cladirii, pe care arhitectii o numesc .diagrida", permite folosirea otelului cu 20% mai putin în elevarea ei, adica 2.000 de tone de otel mai putin, decît daca zgîrie-norul ar fi fost cladit dupa format traditional. În plus, arhitectul a folosit otel reciclat. Acest prim zgîrie-nor pe format brâncusian a fost deschis în mod oficial pe 9 octombrie 2006. Are 46 de etaje, este cunoscut drept .cladirea de diamant" si este primul zgîrie-nor american care primeste certificatia de zgîrie-nor ecologic. Pe lînga faptul ca a economisit materie prima (otel), a primit medalia de aur si .Premiul Pritzker" pentru ecologismul sau functional. Aceasta cladire, prin însasi forma brâncusiana si sistemul de infrastructura cu care a fost dotata, functioneaza cu 26% mai putina energie decît cladirile asemanatoare, construite dupa modelul arhitectonic cubic.
Datorita acestei forme, cladirea este inundata cu lumina naturala în timpul zilei si economiseste electricitate. În acelasi timp, arhitectul a folosit în mod ingenios fumigarea sticlei de la cladire, astfel încît sa creeze un sistem natural de racorire în timpul verii, ceea ce reduce folosirii electricitatii din zgîrie-nor. Alte atributii ecologice ale acestui zgîrie-nor includ: senzori care regleaza automat intensitatea luminii electrice din cladire, bazata pe gradul luminozitatii de afara; senzori care închid automat luminile si computerele, acolo unde nu mai sînt oameni; sistem de ventilatie, care foloseste aerul de afara 75% din an; un acoperis care acumuleaza apa de ploaie si o transmite într-un rezervor din subsol cu capacitate de 14.000 de galoane, de unde înlocuieste apa pierduta prin evaporare de catre aparatele de aer conditionat; de asemenea, acest rezervor este folosit pentru irigarea automata a plantelor si a copaceilor plantati înauntru si în preajma zgîrie-norului; de asemenea, acest rezervor cu apa de ploaie alimenteaza .Cascada de gheata", o cascada artificiala care racoreste incinta primelor 10 etaje din cladire în timpul atmosferei seci a verilor new-yorkeze. Acest zgîrie-nor ecologic are cît mai putini pereti în incinta sa, care sa creeze obstacole pentru lumina naturala; vopseaua folosita la zugravirea peretilor este pe baza de coloranti cu toxicitate minima; mobilierul si mocheta sînt facute din materiale reciclate. .Turnul Hearst creeaza nu numai o silueta splendida noua pentru New York, dar este si unul din cele mai sanatoase si de invidiat locuri de munca din New York", a spus într-un interviu recent Joseph Brancato, director la firma new-yorkeza de specialitate .Gensler". Situat la doi pasi de punctul turistic .Columbus Circle" (Rotonda lui Columb), acest zgîrie-nor, facut dupa modelul Columnei lui Brâncusi, a devenit deja un obiectiv turistic în el însusi. Pentru noi, românii, care vedem acest zgîrie-nor în oras, mai ales pentru cei care au vizitat Columna Infinitului de la Tîrgu-Jiu, acest zgîrie-nor este o experienta de suflet, pe care nimeni altii, inclusiv constructorii sai americani, n-o sa o poata întelege. Iar pentru guvernul României se pune automat întrebarea: pe cînd un zgîrie-nor (sau mai multe) .Turn Brâncusi" si la Bucuresti?
Pagina 4 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Pagina 4 din 5
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum