Polonia

Rezumarea primului mesaj :

Despre Holocaust – cu responsabilitate si competenta
Polonia este prima dintre fostele tari comuniste care a acceptat confruntarea deschisa cu trecutul antisemit si cu tragediile din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Presa, lumea universitara, populatia si politicienii din Polonia s-au angajat de citeva luni intr-o ampla discutie asupra relatiilor polono-evreiesti. Totul a pornit de la recunoasterea implicarii populatiei poloneze intr-un pogrom savirsit in oraselul Jedwabne la 10 iulie 1941. Centrul de Studii Avansate de pe linga Muzeul Holocaustului din Washington, D.C. a organizat in ziua de 30 aprilie a.c. o intilnire avind ca tema: Infruntarea Holocaustului din Polonia. Au participat profesorii: Jan Gross de la New York University; Stanislaus A. Blejwas, Central Connecticut State University; Pavel Machcewicz, director al Biroului de Educatie Publica, Institutul National Polonez al Rememorarii; Andrzej Paczkowsky, Institutul de Studii Politice al Academiei de Stiinte din Varsovia; Antony Polonsky, Brandeis University; Alexander B. Rossino, Center for Advanced Holocaust Studies, United States Holocaust Memorial Museum; Piotr Wrobel, Trinity College, University of Toronto.
Atit multipla dezbatere poloneza, cit si dialogul academic americano-polonez au avut ca punct de pornire cartea lui Jan T. Gross, Neighbors. The Destruction of the Jewish Community in Jedwabne, Poland (Vecinii. Distrugerea comunitatii evreiesti din Jedwabne, Polonia), Princeton University Press, 2001. Editia originala a cartii a aparut in limba polona sub titlul: Sasiedzi: historia zaglady zydowskiego miasteczka. Despre ce este vorba? Nu am sa reiau decit un mic fragment al faptelor, ele fiind deja rezumate intr-un articol al lui Jan Gross publicat in The New Yorker, tradus in limba romana de revista 22 (vezi nr. 14 din 3-9 aprilie 2001, pp. 11-13).

Intr-o zi de vara, jumatate din locuitorii din Jedwabne a ucis cealalta jumatate. 1600 de evrei – barbati, femei, copii – au fost masacrati. Practic, toata populatia evreiasca din localitate. Sapte evrei au supravietuit, fiind ascunsi in casele unor polonezi. „Aceasta este o povestire socanta, care n-a fost spusa niciodata pina acum.“ Evreii si crestinii din Jedwabne avusesera relatii cordiale pina la evenimentul din iulie 1941. Dupa razboi, familia care a salvat evreii supravietuitori din Jedwabne a fost luata in deridere si alungata din localitate si tot dupa razboi unui singur evreu i s-a oferit clementa de catre concetateni, el refuzind-o. „Evreii au fost batuti cu toiagul, inecati si arsi, dar nu de catre nazisti fara chip, ci de catre oameni ale caror trasaturi si nume ei le stiau foarte bine: fostii lor colegi de scoala, cei carora le vindusera mincare, de la care cumparasera lapte, cei care birfeau cu ei pe strada.“ Jan Gross nareaza faptele punind sa vorbeasca martorii oculari. El invoca adesea si alte dovezi, reconstructia istorica fiind aidoma celei dintr-un roman politist. Cartea istoricului american de origine poloneza, intitulata sugestiv Neighbors, restituie adevaruri adinci despre relatia evreo-poloneza, despre Holocaust si despre replicile umane la ocupatie si totalitarism. E o narare a surprizelor, din care rezulta ca armata de ocupatie germana nu a impus masacrul.

Oribila zi de iulie a ramas in memoria localnicilor, dar a fost uitata de istorie. Iata de ce cartea lui Jan Gross devine unul dintre cele mai provocatoare studii privind relatiile polono-evreiesti. Probabil, este cea mai importanta cercetare dintre cele publicate in ultimii zeci de ani pe tema razboiului si a politicii totalitare. Comentatorii polonezi si americani au fost de parere ca Neighbors poate chiar sa provoace rescrierea istoriei secolului al XX-lea al Poloniei. Dezbaterea de la Washington, D.C. a adus nenumarate argumente din care rezulta ca studiul va deveni o bibliografie de referinta despre Holocaust.

Profesorul Antony Polonsky – unul dintre cei mai avizati specialisti in istoria Poloniei si a evreilor polonezi – spunea ca volumul lui Gross este important pe de-o parte pentru ca raspunde generalei intrebari privind masacrul evreilor in timpului razboiului, pe de alta, pentru ca trimite la o problema particulara: reactia contemporana a societatii poloneze fata de genocid. Andrzej Paczkowski marturisea ca, in pofida polemicilor existente, se observa ca in Polonia sint deja multe grupuri care iau in considerare problema antisemitismului, ca sint jurnalisti, istorici, intelectuali care cauta sa regindeasca exagerarile istorice. Ideea conspiratiei evreiesti este insa functionala, de aici si contradictiile. „Regimul comunist a fost foarte rau din punctul de vedere al cercetarii istorice si al recunoasterii realitatilor trecutului – observa A. Paczkowski. Cenzura a oprit studiul antisemitismului.“

Cartea lui Jan Gross a fost apreciata drept o imensa provocare a societatii poloneze. Interventiile au remarcat importanta perceperii corecte a realitatilor din timpul razboiului. S-a acordat interes termenului de „colaborator“, folosit ca justificare in dialoguri despre trecut si prezent, dar mai ales ca forma de discreditare-marginalizare rapida si fara argumente rationale. In cazul evreilor, termenul a fost si este adesea insasi justificarea crimei in masa. Pavel Machcewicz remarca faptul ca tocmai neajunsurile interpretative si falsurile care s-au strecurat in informatiile asupra trecutului apropiat motiveaza amplele proiecte de investigare a istoriei relatiilor polono-evreiesti pe care le are in vedere istoriografia poloneza contemporana. A. Rossino a mers mai departe cu cercetarea fenomenului de la Jedwabne. Intr-o comunicare bazata pe izvoare recent descoperite in arhiva Muzeului Holocaustului, el a evidentiat rolul pe care l-a avut politia secreta a nazistilor in instigarea la crima a populatiilor locale si cum anume au fost organizate sau planificate crimele de Germania lui Hitler. Una dintre concluziile amintitului vorbitor a fost ca fenomenele in genul Jedwabne reflecta violenta spontana si nu programata, polonezii, la fel ca lituanienii si ucrainienii, nefiind pregatiti pentru masacrarea populatiei evreiesti. Ceea ce am mai retinut este ca toti participantii au tinut sa sublinieze ca istoria evenimentului din Jedwabne a socat intreaga populatie de astazi a Poloniei. De luni de zile, cotidianele poloneze, intelectualitatea si politicienii Poloniei analizeaza toate fatetele pogromului savirsit in amintitul orasel.

Cercetarea sistemelor politice totalitare din secolul al XX-lea este importanta nu doar din punctul de vedere al stiintei istorice, dar si din punct de vedere educativ. Nazismul si comunismul se cuvin intelese in temeiul documentelor arhivistice, dar mai ales ca semn ca omenirea nu uita tragediile istoriei. Nu este vorba de o competitie si cu atit mai putin de justificarea unuia dintre sisteme, folosind ca argument ideologia celuilalt. Sint de acord cu ceea ce afirma de curind Vladimir Tismaneanu, cum ca decomunizarea nu se poate face in absenta defascizarii. In cazul dublului totalitarism romanesc, politologul aducea o mentiune foarte importanta si care va fi de dorit sa o luam in serios in orice studiu, analiza, dezbatere: „Ca sa ne decomunizam, trebuie sa tratam caracteristicile comunismului romanesc asa cum au fost, cu fascizarea sa“ (Vezi interviul acordat Gabrielei Adamesteanu, 22, nr. 13, 2001, pp. 12-13). Dupa al doilea razboi mondial, problema nazismului si a Holocaustului a fost si a ramas o tema de meditatie in toate statele occidentale.

Politicienii, lumea academica, populatia statelor democratice au avut libertatea examinarii, rememorarii si asumarii propriului trecut. Cunoasterea si recunoasterea crimelor in masa comise impotriva evreilor a presupus nu numai travaliul restitutiv al istoricilor, dar si o lunga si rationala pedagogie sociala.
Aceeasi problema insa a intimpinat mari rezerve din partea autoritatilor comuniste, care, adoptind ideologia stalinista, fusesera incredintate ca nu au nici o responsabilitate privind tragediile petrecute in tarile lor sub regimurile precedente. In Europa ocupata de URSS, eforturile fusesera indreptate in sens invers, spre marginalizarea sau uitarea tragediilor ultimului razboi si nu numai ale lui. Asa se face ca astazi, autoritatile si mare parte a societatii statelor recent eliberate de sub dictatura comunista si/sau nationalist-comunista au doar memoria suferintelor pricinuite de ultimul regim, nu si pe aceea a evenimentelor petrecute in cel de-al doilea razboi mondial. Trebuie sa recunoastem ca tacerea asupra Holocaustului (ori discutarea lui doar ca responsabilitate ce trebuie sa si-o asume Germania), ca si favorizarea discursului radical anticomunist au drept consecinta vizibila reluarea mitului etno-nationalist, a ideologiilor sovine, antisemite si rasiste. Pe de alta parte, aceeasi tacere a facut posibil ca oameni de cultura – altminteri bine intentionati – sa alunece spre latura speculativa, spre interpretari fara argumente si inselatoare jocuri comparative ale cifrelor. Singularitatea Holocaustului este incapsulata in ideologia mortii si mai ales in masina mortii. Lumea noastra si a istoriei apropiate noua – cuprinzind si marea tragedie a Gulagului sovietic – nu poate fi gindita in mod credibil facind abstractie de inconfundabilul Auschwitz.

In timp ce urmaream colocviul de la Muzeul Holocaustului din Washington, D.C. – un eveniment bine organizat, excelind in analize si discursuri rationale –, ma gindeam la rolul unei asemenea dezbateri in cercurile academice din tarile vecine Poloniei. In unele dintre ele, printre care si Romania, o discutie la nivelul publicului larg pe tema Holocaustului pare inca prematura. Totusi, o exacta reconsiderare si o popularizare a crimelor savirsite de legionari si de regimul militarist a lui Antonescu ar avea rosturile sale pentru o cultura istorico-politica parind uneori excesiv preocupata de mituri, eroi, morminte, culoarea pielii, fizionomie sau orientare mistica. Cred ca trebuie cunoscute traditiile religioase ale concetatenilor, ca si culturile generate de acestea, toate in beneficiul unei firesti acomodari cu orice fel de alteritate; in beneficiul redefinirii ideii de identitate in Europa Est-Centrala si al posibilei integrari in structura suprastatala europeana prin depasirea controversabilei teorii etno-diferentialiste.

Cit priveste istoria Holocaustului, ea nu poate ramine la nivelul unei trimiteri de subsol sau in cadrul unei discutii secundare privind al doilea razboi mondial, asa cum am gasit ca s-a procedat in recent tiparitele manuale alternative de istorie a Romaniei. Dezbaterea ar fi utila intii de toate in lumea academica, in cercurile culturale, in mediile politice. Acesta ar constitui un prim pas pentru o intelegere critic-rationala a trecutului. Asa cum am spus mai sus, in felul acesta ar putea fi mai bine inteles inclusiv totalitarismul stalinist-comunist ori „barocul“ nationalist-comunist. Interesul educativ este enorm, scopul fiind o normala coabitare cu partile bune si rele care s-au intimplat in istoria propriei societati.

Washington, D.C., 11 mai 2001

http://observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=2601

Manifestari la 60 de ani de la lichidarea ghetoului din Lodz
VARSOVIA – La cimitirul evreiesc din
Lodz, in centrul Poloniei, au inceput duminica 29 august manifestari
prilejuite de implinirea a 60 de ani de la lichidarea de catre nazisti
a ghetoului din acest oras, manifestari organizate in memoria a circa
200.000 de victime din rindul evreilor, relateaza agentia France Presse.
Mai multe sute de supravietuitori si familiile lor, reuniti in fata
celui mai mare cimitir evreiesc din Europa, unde, din 1892, sint
ingropate peste 230.000 de persoane, au ascultat rugaciuni si au evocat
amintirile tragice ale Holocaustului, dupa care au inceput un mars spre
gara Radegast, locul sosirii evreilor din Europa la Lodz si al plecarii
lor catre lagarele mortii.
In afara de slujbe religioase in
sinagogi si biserici din oras, in programul manifestarilor figureaza
numeroase expozitii, discursuri, conferinte, concerte si spectacole.
AFP aminteste ca germanii au infiintat in 1940 ghetoul din Lodz
(Litzmannstadt) in cartierele cele mai sarace ale orasului, pe o
suprafata de patru kmp, inconjurat de sirma ghimpata si izolat de
restul lumii. In ghetou se aflau aproximativ 200.000 de evrei din
Polonia, Austria, Cehoslovacia, Luxemburg si Germania. Supusi la munca
fortata pentru al Treilea Reich, aproximativ 50.000 dintre ei au pierit
de epuizare, foame si boli. Supravietuitorii au fost deportati in
lagarele de exterminare Chelmo/Kulmhof/ si Auschwitz-Birkenau. Doar 830
de persoane au supravietuit lichidarii ghetoului din Lodz in august
1944. Pe 28 august 1944 a plecat ultimul convoi din Lodz spre lagarele
mortii. Ghetoul din Lodz a fost primul ghetou infiintat de germani pe
teritoriul polonez si ultimul care a fost lichidat.



http://www.divers.ro/international_ro?func=viewSubmission&sid=4145&wid=37457

Răscoala din ghetoul Varşoviei




„Majoritatea luptătorilor au fost asasinaţi după capturare”, a
subliniat ieri în capitala Poloniei, preşedintele Israelului, Peres, la
împlinirea a 65 de ani de la izbucnirea răscoalei din ghetoul
Varşoviei.






Răscoala,
devenită cel mai important simbol al rezistenţei evreieşti împotriva
politicii de exterminare a naziştilor, a fost în cele din urmă
înăbuşită de trupele de elită ale celui de-al treilea Reich. Dar
combatanţii din ghetou au reuşit să se scrie o pagină de glorie în
analele istoriei luptei împotriva sistemelor totalitare



La
scurt timp după invazia din septembrie 1939, naziştii au început să
concentreze într-un mic cartier din Varşovia bună parte din populaţia
evreiască din Polonia. Într-un spaţiu extrem de restrîns, alcătuit din
câteva străzi au fost înghesuiţi ca sardelele 500.000 de oameni,
respectiv tot atâţia evrei câţi se mai aflau în Germania înainte de
accesul lui Hitler la putere.



În
1942 autorităţile germane au demarat acţiunea de deportare a evreilor,
cu mic cu mare, cu femei, copii şi bătrâni, în lagărele de exterminare.




Aproape
300.000 de evrei au fost ucişi doar în camerele de gazare construite
în lagărul de la Treblinka. La Varşovia, pe mulţi din c ei ce
n-apucaseră să fie deportaţi i-au secerat foametea cruntă şi molimele
care au izbucnit în cartierul evreiesc din pricina condiţiilor inumane
domnind în ghetou.



Realizînd
că şi cei 60.000 de evrei care avuseseră norocul să poată presta o
muncă de sclav şi mai trăiau, ca atare, în 1943, sunt condamnaţi să
fie rapid exterminaţi, tinerii grupaţi în diverse organizaţii
sioniste, de stânga sau de dreapta, şi-au depăşit disensiunile şi au
hotărât să lupte.



Cu
arme puţine şi improvizate, mai puţin de 750 de combatanţi s-au opus
cu succes tancurilor şi blindatelor covârşitoarei maşinării de război
naziste. Tinerii evrei i-au rezistat aproape o lună încheiată, ucigând
numeroşi poliţişti şi militari, inclusiv din unităţile de elită SS.



Veniţi
la 19 aprilie să lichideze ghetoul şi să-i îmbarce pe ultimii
supravieţuitori în trenurile de vită destinate lagărelor morţii,
soldaţii germani au rămas interzişi, când au constatat că întâmpină
rezistenţă.



„Li
s-a făcut frică şi s-au ascuns în intrări şi pe lîngă porţi,
lăsîndu-ne nouă controlul asupra străzilor, ceea ce ne-a dat multă
satisfacţie”, relevă Marek Edelmann, ultimul comandant rămas în viaţă
al răsculaţilor din ghetoul Varşoviei.



Respingerea
primului atac german a fost urmată de noi valuri ofensive. Trupele SS
au revenit cu întăriri iar răsculaţii, lipsiţi de orice ajutor extern,
n-au avut nici cea mai măruntă şansă de a rezista pe termen lung. La
urma urmei, combatanţii evrei nu dispuneau de nici o armă automată, ci
doar de o sută de puşti vechi, de cocteiluri Molotov şi de câteva sute
de pistoale în bună parte ruginite.



Revenindu-şi
din primul şoc, ocupanţii germani au trecut la sistematica distrugere
a tuturor caselor din ghetou. In flăcările incendiilor aprinse de
nazişti străzile cartierului s-au topit rând pe rând şi s-au
transformat în cenuşă, zidurile locuinţelor îngropând sub ele numeroşi
luptători.



La
16 mai 1943, naziştii au cucerit şi aruncat în aer, simbolic, sinagoga
din Varşovia. Generalul SS Juergen Stroop a anunţat fericit la Berlin
„lichidarea ghetoului”.



Luptele
din cartier se soldaseră cu moartea a 7000 de evrei. Toţi
supravieţuitorii, care n-au reuşit să fugă prin sistemul de canalizare
au fost deportaţi şi asasinaţi în lagăre.



Triumful
nazist n-avea să dureze mult. In august 1944 izbucnea răscoala din
restul Varşoviei, aceea, din pricina căreia rezistenţa poloneză
refuzase să le dea o mână de ajutor luptătorilor evrei din ghetou. In
fine, peste puţin timp, aveau să sosească trupele ruseşti, care i-au
alungat pe nazişti din Polonia.


http://www.dw-world.de/dw/article/0,,3269621,00.html

Capturarea evreilor
in Polonia

Exterminarea globala si planificata a evreilor europeni a debutat in
vara anului 1941, dupa atacul impotriva U.R.S.S. si vom vedea in ce
conditi.Dar evrei polonezi, al caror nr. Se apropia de 3 mil. Au
cunoscut inainte 2 ani de calvar. Pt. a incepe, unele unitati de trupe
de campanie, si in special detasamente SS s-au dedat la glume imunde care mergeau mult mai departe decat brutalitatile devenite moneda curenta in Germania.

Taierea barbii si a perciunilor evreilor era un divertisment
raspandit;multi germani au trimis familiilor lor fotografii eternizand
aceste fapte alese! Un alt amuzament la moda consta in a navali intr-un
apartament sau intr-o casa de evrei, a-I constringe pe tineri si
batrani sa se dezbrace sis a danseze astfel inlantuiti in sunetul unui
fonograf: violul consecutive era facultative(date fiind
riscurile:urmarire pt. ,,crima impotriva rasei”).In orase si-n
targusoare au fost concentrate toti in cartiere speciale sau
,,ghetouri”, uneori imprejmuite cu-n zid, pt. a-I izola complet de
populatia crestina poloneza si ea tratata totusi, ca “rasa
inferioara”.Lipsita de recurse si de slujbe, populatia ghetourilor era
expusa tuturor suferintelor, mizeriei si foametei, parand a fi sortita
sa sucombe cu timpul de boala inanitiei, inainte ca Hitler sa
accelereze procesul in lagarele morti I.Populatia evreiasca, in buna
parte specializata in munci de confectii si alte ramuri ale
mestesugurilor artizanale, servea ca mana de lucru aproape gratuita si
exploatabila, la discretia furnizorilor armatei si spuselor
specialistilor in economie militara; era vorba chiar de “muncitori
absolute indispensabili”. Incat odata ora venita, SS-isti insarcinati cu genocidul nu au mai avut nici o grija.

Asa cum am vazut, tehnicile de exterminare a grupurilor omenesti
nedemne de-a trai au inceput a fi elaborate in toamna anului 1939.
41464rco19tvv7p
In decembrie, primul lagar de exterminare, cel de la Chelmno, intra in activitate; alte trei, cele de la Belzec, Sobibor si Treblinka, din
ce in ce mai bine utilate, au fost puse in functiune in martie, mai si
iulie 1942. Plasate sub autoritatea suprema a generalului SS, Odilo Globocnick, fostul gauleiter al Vienei, scapand astfel de cea a lui Eichmann. Exterminarea era infaptuita de SS-istii
lui Globocnick, ajutati de militari care complectau efectivul, in mare
parte acestia erau ucrainieni. O echipa de cateva sute de evrei se
ocupa de ridicarea cadavrelor si satisfacerea altor nevoi.

Fiindca se intentiona a fi transferate intr-un lagar de munca, adica
intr-un “teritoriu evreiesc autohton”, inscriptiile factice erau puse
la intrare, camuflate in gara obisnuita tali cladiri: “Intrare in
teritoriul autonom”, “sinagoga”, “sala de dusuri” si alte asemenea
inscriptii. Un obiectiv ajutator era recuperarea ultimelor avutii
corporale ale victimelor, adica hainele, destinate germanilor nevoiasi.
Tinand cont de felul cum se strangeau acele avuti, ei nu erau
intotdeauna satisfacuti. In consecinta, un delegate de la “Ajutorul de
iarna” german adresa urm. protest:

“Hainele
trimise de voi sunt intr-o stare atat de proasta incat, nu pot, in mare
parte sa fie distribuite celor care au nevoie. O mare parte din
vesminte este foarte murdara si patata de sange. Gulerele majoritatii
hainelor sunt atat de jegoase incat necesita o noua curatire (…) Nu sa
constatat decat mai tarziu, dupa deschiderea coletelor, ca in livrarea
facuta administratiei din Posnania-Oras, din 200 de vestoane, 51 erau
inca echipate cu steaua evreiasca!” cv464r1419tvvv


Iata o descriere a ultimelor clipe ala unui talia de evrei deportati la
Treblinka, datorata lui Elie Rosenberg, un supravietuitor al “echipei
de cadaver din acest lagar”:

“SS
cu caini, cravase si baionete in mana stateau de-a lungul
Himmelstrase(“Calea cerului”, asa era numit, in deradere, drumul ce
ducea spre camera de gazare la Treblinka). Evreii mergeau in tacere. Nu
stiau incotro merg. La intrarea camerelor de gazare erau doi
ucrainieni(Ivan si Nicolai). Ei dadeau drumul gazului. Gazul venea de
la un motor. Se punea petrol sau pacura. Ultimii ajunsi la camerele de
gazare erau loviti cu baionete; primii, vazand ce se petrecea in
interior nu mai voiau sa intre. Patru sute de personae puteau sa intre
odata in camerele de gazare. Era tocmai bine pentru a se putea inchide
usa exterioara a camerei. Dup ace se inchideau ne aflam in partea
cealalta. In acest moment auzeam strigate ca “Sema Israel”(Asculta
Israel, cea mai sfanta rugaciune evreiasca), “tata”, “mama”. Dupa
treizeci de minute, toti erau morti. Acolo erau doi germani care
ascultau si apoi spuneau: “Toti dorm…”


In continuare as dori sa fac cateva precizari si descrieri ale catorva
lagare din Polonia, cu precadere celor mai importante, bineinteles:
Chelmno.Lagarul
era talian la cca. 60 de km de Lodz; lagarul era destinat exterminari
din fasia de pamant a Poloniei taliant in “Marea Germanie”. Lagarul a
functionat din decembrie 1941, pana in vara lui 1943. Camera de gazare
nu era altceva decat vagonul unui camion al morti, asemanator celor
care erau folosite in Rusia; dupa fiecare gazare care se solda cu 40 de
victime, camionul transporta cadavrele catre o transee lunga sau o
groapa comuna, sapata intr-o padure vecina. In medie, pe zi aveau loc
cca. 10 gazari. In vara lui 1944, lagarul a fost pus in functiune pt. a
lichida ultimi supravietuitori ai ghetoului de la Lodz, crutati pana
atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul permanent evreu nu
a mai ramas decat doua personae care au supravietuit atrocitatiilor
comise asupra grupului din care faceau parte. Numarul total al
victimelor au fost estimate, de catre cei indreptatiti sa faca
estimarile, la un numar de aproximativ 600000 de morti.
Belzec. Acest
lagar, in care au fost taliant aproape sasesute de mii de evrei din
partea orientala a “Guvernamantului general al Poloniei”, ca si cateva
mii de evrei cehi si germani, avea cinci camere de gazare stationare,
capabile sa suprime pana la cinci mii de suflete, zilnic. Gazarile au
functionat pana la sfarsitul anului 1942; in primavera anului 1944,
instalatiile au fost distruse chiar de germani.
Sobibor.Situat
in apropierea zonei anexate de Rusia in 1939, Sobibor avea aceleasi
caracteristici generale ca Belzec si era destinat, in special, evreilor
din aceasta zona; o parte nu putuse sa fie evacuate in iunie-iulie 1941
din interiorul Rusiei. Dar un anumit numar de convoaie provenind din
Tarile de Jos si din Belgia si un convoy francez au fost indreptate
acolo intre iulie si octombrie 1942, trimestrul celor mai massive
exterminari. Mia apoi operatiunile s-au talia findca cea mai mare parte
a munci, in legatura cu evreii polonezi, fusese facuta. La Sobibor,
comandoul permanent evreiesc format din 300 de oameni, a reusit sa isi
procure cateva arme tali declanseze o insurectie. Aceasta talian a
permis sa supravietuiasca un nr. de 30 de evrei si a dus la suprimarea
acestui lagar in octombrie 1943. Si in acest lagar numarul victimelor a
fost unul considerabil.Dupa ce s-a “tras linie”, sa talian,cu
aproximatie, ca aici si-au pierdut viata cca. 250000 de “nearieni”.
Treblinka.Este
de departe cel mai vast lagar polonez; a fost asezat la cca. 100 de km
de Varsovia; era destinat, in special, sa extermine rapid cei aproape
400000 de evrei din imensul ghetou al capitalei poloneze. Lagarul
dispunea de zece camere de gazare, avand o suprafata de 50 metri
patrati: treizeci de SS si cateva sute de auxiliary ucrainieni,
de asemenea, un comandou evreiesc, format din o mie de oameni care erau
repartizati permanent acolo. In vara 1943, dupa insurectia ultimilor
sclavi ai ghetoului din Varsovia, comandoul evreiesc de la Treblinka,
stimulat de acest exemplu, a hotarat si el sa “moara in picioare”.
Insurectia a reusit, in ciuda tuturor sanselor, iar numarul
supravietuitorilor a fost de cincizeci, dintre care uni vor participa
la fondarea kibitului israelian”Luptatori de ghetou”(1949). Ca si in
cazul celorlaltor lagare, si aici, au avut loc massacre. Aceste crime
odioase s-au soldat cu aproximativ 730000 de decese.
Maidanek.Acest
lagar a fost deosebit fata de celelalte. Se apropia, la o scara redusa,
prin principiul sau-combinarea exterminari immediate cu moartea lenta
prin inanitie-cu imensul complex al mortii care a fost Auschwitz.
Construit in vara anului 1941, a fost in mod primitive un lagar de
munca, prevazut pt. 15000 de detinuti de orice provenienta. Se stie ca
in toamna anului 1941 au murit acolo, din cauza relelor
tratamente,prizonieri de razboi rusi. In vara 1942, au fost instalate
doua camere de gazare, folosite pt. evrei; ele functionau cu “Zyklon B” nu
cu oxid de carbon, inca o analogie cu Auschwitz. Numarul total al
victimelor evreiesti, din care majoritatea erau din Tarile de jos si
Grecia, este talian in cazul Maidanek-ului la un numar de 1380000 de
victime.
Auschwitz-Birkenau.Lagarul de
la Auschwitz a fost creat in 1940 in Silezia, intr-o regiune de
frontiera, care fusese germana inainte de 1918. Locul prezenta
avantajul de a fi talian pustiu si de a se afla in apropierea unei
incrucisari feroviare.
Auschwitz functiona la
inceput ca un lagar de concentrare si/sau de munca, cu effective mai
ales poloneze. De la crearea sa, Auschwitz a fost condos de comandantul
Hoess, un SS impecabil si un bun administrator. In iunie 1941,
Himmler l-a convocat la Berlin pentru a-I dezvalui ca va primi de la
Fuhrer ordinal de a proceda la “solutionarea problemei evreiesti in
Europa”. Hoess a avut idea de a folosi, pentru asfixiere, un
dezinfectant folosit de armata, gazul ”Zyklon B”, primele experiente au
fost facute in anul 1941 pe prizonieri de razboi sovietici. Convoaiele
mortii au inceput sa soseasca din toate colturile Europei in primavera
lui 1941; toti evrei din Franta(aproape un talia), toti cei din
ungaria, o parte din cei din Polonia, de asemenea, tigani si multi alti
cetateni au fost gazati la Auschwitz. Oalta idée a lui Hoess a fost
arderea victimelor imediat dup ace au fost asfixiate si de a se
construe in acest scop cuptoare pentru crematorii uriase. In ciuda
taliant lor globale de 12000 de talian pe zi, era nevoie sa arda
surplusul afara.
Totodata, la Auschwitz, o
parte din efectivul convoaielor de evrei(cei buni de munca) era
crutata.”Selectia” se facea la sosirea lor la “Auschwitz
II”(Auschwitz-Birkenau). Iata o descriere datorata savantului francez
Robert Waitz:

“Putin
cate putin, deportati inainteaza catre extremitatea cheiului. Doi SS
sunt la mijlocul acestuia, unul este medic ofiter. Deportatii defileaza
prin fata lui. Cu degetul mare sau cu o joarda, ofiterul ii dirijeaza
pe detinuti cand la dreapta, cand la stanga. Asa s-au format doua
siruri care se vor aduna la cele doua extremitati ale cheiului. Sirul
din stanga este format din talian de 20-25 de ani, iar aspectul
exterior este talian robust. Limitele de varsta sunt elastice, uneori
ele se extend de la 16 sau 18 ani la 50 de ani.
“Aspectul
si infatisarea detinutului, faptul ca este bines au mai putin bin eras,
intervin la alegere. In acest sir sunt adaugate si cateva femei.
“Sirul din dreapta este format din barbate mai in varsta, batrani, marea parte a femeilor, copii si bolnavii…
“In
sirul din stanga, femeile sunt conduse pe jos catre lagarul vecin,
barbate pleaca in camioane si remorci, inghesuiti unii peste altii.
Detinuti din sirul din dreapta sunt incarcati in camioane.
“In
convoiul meu, din 1200 de deportati, o proportie foarte mare de
talian(circa 330) si de asemenea cateva femei. Cifra este exceptionala.
Ea este rara findca 150 pana la 200 de oameni erau retinuti din fiecare
talia.”
La Auschwitz, mistificarea era
impinsa mai departe decat in lagarele poloneze. In consecinta,
persoanele care beneficiau de o amanare din “sirul din stanga”, erau
foarte convinse ca, mai devreme sau mai tarziu, isi vor revedea copii
sau pe cei apropiati. In acest scop, umerase de haine numerotate
impodobeau pereti vestiarelor la intrarea in camerele de gazare si,SS-ul
sau kapo-ul(detinut privilegiat) care conducea grupul, le recomanda sa
tina minte numarul; bucati de sapun din piatra de nisip, distribuite
membrilor grupului, serveau la desavarsirea iluziei.

Evrei care aveau parte de o amanare au avut acolo destine diferite,
findca ajjungeau sa se ridice in posturi de mare putere. Kapo erau
adesea fosti camionagii germani, din vremea inceputurilor celui de-al
3-lea Reich. Ei deveneau rotite ale SS-ului si, totodata,
caractere tipice ale brutalitatii.Evrei, doctori, muzicieni, chimisti,
cat si desenatori, care erau pe placul SS, scapau datorita talentelor lor; in schimb, cei care erau ocnasi, li se reducea speranta de viata la cateva luni.

Joseph Wulf, un fost detinut privilegiat, relateaza discutia pe care a
avut-o cu un co-detinut german in legatura cu Gandhi(care inainte de
razboi adresase un apel, tuturor evreilor, la non-violenta). Actul cel
mai rasunator a fost o rascoala a unuia din comandourile permanente
evreiesti care deserveau cuptoarele crematoriilor. Patru evrei care
munceau la uzina de arme au facut posibila aceasta rascoala,
procurandule arme.

http://www.referatele.com/referate/istorie/online11/Capturarea-evreilor-in-Polonia--lagare-din-Polonia--Belzec--Sobibor--Treblinka--Maidanek--Auschwitz-.php

Polonia cere SUA anchetarea unui presupus nazist
Institutul polonez al Memoriei Naţionale (IPN), însărcinat cu anchetarea crimelor naziste şi staliniste, a cerut justiţiei americane să interogheze un presupus nazist în vârstă de 88 de ani, care trăieşte la Troy, lângă Detroit, scrie cotidianul polonez Rzeczpospolita, citat de Agerpres.IPN intenţionează să formuleze o cerere de extrădare a lui John Kalymon, bănuit că ar fi aparţinut poliţiei ucrainiene în timpul celui de-al doilea război mondial şi că ar fi participat la arestarea evreilor din regiunea Lvov (vestul Ucrainei).

Potrivit anchetatorilor de la IPN, acesta ar fi vinovat de cel puţin 39 de crime şi 17 tentative de omor.

"Am cerut americanilor să-l interogheze. În acest moment, el are statutul de martor, dar riscă în orice clipă să-l schimbe în cel de acuzat", a declarat pentru Rzeczpospolita procurorul IPN, Grzegorz Malisiewicz. "Dacă va fi cazul, vom cere extrădarea în Polonia", a adăugat acesta.

Lvov era un oraş polonez înainte de război. Înainte de a emigra în Statele Unite în 1949, John Kalymon era cetăţean polonez.

IPN afirmă că este în posesia unor rapoarte ale poliţiei ucrainiene, din 1942, conform cărora Kalymon a participat la raziile împotriva evreilor. Într-unul dintre rapoarte, pe care l-a semnat personal, Kalymon recunoaşte că a ucis un evreu şi a rănit un altul.

Proprietatea. Foştii proprietari polonezi se plîng că ţara lor este singura din fostul bloc comunist care nu a rezolvat problema retrocedării bunurilor confiscate de regimul comunist: „Varşovia este un stat comunist, socialist, unde 90% din pămînt e proprietate de stat. Nu mai există aşa ceva în toată Europa“ – spune Miroslaw Szypowski, în fruntea unui grup de oameni cu umbrelă demonstrînd pentru a-şi impune punctul de vedere (BBC News, 19 august). S-au înregistrat 89.000 de cereri de retrocedare, dintre care 15.000 se referă la case din Varşovia: cum ar fi o parte din Primărie, Academia de Arte şi terenul de sub ambasada Statelor Unite. Guvernul promite compensaţii băneşti. Problema se complică şi din cauza proprietăţilor evreieşti, solicitate de supravieţuitorii comunităţii evreieşti din Polonia. „Se crede că plăţile compensatorii vor fi primite de evrei, ceea ce mulţi polonezi nu-şi doresc. Motivaţia antisemită face ca întreaga poveste să fie considerată o încercare de jecmănire a statului polonez de către evrei“ – afirmă Konstanty Gebert, jurnalist.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=237&cmd=articol&id=8992

Evreii dau o lovitură mortală Poloniei catolice


http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=15334&_nr=671

GAZETA WYBORCZA (Polonia) - Congresul SUA pregăteşte o rezoluţie fermă, în care cere Poloniei să plătească despăgubiri pentru bunurile acaparate în timpul şi după al II-lea război mondial
În următoarele două săptămîni, rezoluţia va fi votată de Comisiile pentru Afaceri Externe ale ambelor camere ale Congresului. Rezoluţia este pregătită de cîţiva congresmeni şi senatori, în principal din statele cu populaţie numeroasă de evrei - New York, Florida şi California. După cum a relatat „Newsweek” pe pagina sa de Internet, în rezoluţie se află cererea „restituirii imediate şi corecte, sau plata unor recompense corespunzătoare pentru proprietăţile confiscate de regimurile nazist şi comunist”. Nu este o noutate. Evreii americani au atras de mai mulţi ani atenţia fiecărui guvern polonez asupra problemei nereglementate a r eprivatizării şi despăgubirilor pentru pierderea bunurilor. Tot de mai multe ori, diverse organisme ale Congresului SUA au sprijinit rezoluţiile lor. După cum am aflat din două surse anonime, printre evreii americani a avut loc în ultimele luni o dispută pe tema presiunii care trebuie exercitată asupra guvernului lui Donald Tusk. Unii au considerat că discuţiile preliminare (din timpul vizitei lui Tusk şi a şefului MAE, Radek Sikorski, în luna martie) au fost promiţătoare şi ar trebui să se aştepte pînă la toamnă pentru a vedea ce va face noul guvern. A dominat însă opţiunea că Polonia (şi Lituania, care va fi şi ea criticată în rezoluţie) la aproape 20 de ani de la obţinerea independenţei trebuie, în sfîrşit, să facă ceva în problema despăgubirilor. Aşa se explică faptul că organizaţiile evreieşti au început să facă presiuni puternice asupra congresmenilor, care în ultimele săptămîni au pregătit proiectul de rezoluţie. „Sperăm ca guvernul Tusk să trateze acest lucru nu ca o presiune, ci o ocazie de a rezolva ultima problemă în relaţiile polono-evreieşti după anul 1989” - spune pentru „Gazeta” Guy Billauer, director în Congresul Evreilor Americani. Această cea mai mare organizaţie a evreilor din SUA nu a participat la lobby-ul în favoarea rezoluţiei, deşi conţinutul a fost consultat cu ea. „Timpul este foarte important, deoarece victimele Holocaustului nu devin mai tinere. Dar ne dăm seama de complexitatea acestei probleme, de exemplu de consecinţele pentru bugetul Poloniei. Sîntem siguri că discuţia despre desp ăgubiri va fi o discuţie între prieteni”.

Ziua revoltei evreieşti împotriva nazismului [2008-04-19]
Pe 19 aprilie 1943, într-un ghetou din Varşovia, a început să se scrie o pagină specială din istoria evreilor. Atunci, mii de urmaşi ai Regelui David au decis că trebuie „să moară ca nişte oameni“, luptând cu arme improvizate contra naziştilor.

Se împlinesc astăzi 65 de ani de când o pagină specială din istoria evreilor s-a scris la Varşovia. Atunci, pentru prima oară în istoria celui de-al Doilea Război Mondial, nemţii s-au confruntat cu o revoltă iudaică de proporţii.

Pe 19 aprilie 1943, în spatele zidului care înconjura ghetoul Varşoviei, ultimul act al unei tragedii este jucat. Măştile căzuseră demult. Evrei polonezi sau pur şi simplu deportaţi din alte teritorii decid să-şi înfrunte destinul cu armele în mână. Ani de-a rândul, istoria acestor evrei îşi continuase implacabil cursul, urmând traseele macabre ale unor trenuri ce-i transportau neîncetat pe duşmanii de rasă ai Germaniei naziste.

Începutul lui 1943 a schimbat însă definitiv cursul Holocaustului. Mii de evrei „cazaţi“ în spatele zidurilor ghetoului din Varşovia s-au decis să-şi asume rolul de inamici ai celui de-al Treilea Reich. Şi au făcut-o la modul cel mai neaşteptat cu putinţă: declarând război. Cu puţine revolvere. Cu doar câteva gloanţe la dispoziţie. Cu bombe improvizate. Dar, mai ales, cu oameni care ştiau că vieţile lor valorează mult mai mult decât o moarte într-o cameră de gazare.

„Recompensă“ pentru Hitler

Rezistenţa evreiască împotriva crimelor comise de nazişti s-a coagulat greu. Deşi poveştile lagărelor de exterminare circulau, evreii priveau cu neîncredere posibilitatea existenţei unui plan de lichidare în masă.

Şi totuşi, în martie 1942, apar primele semnale, când un ziar al Rezistenţei evreieşti din Varşovia scrie: „Ştim că sistemul ucigaş al lui Hitler se îndreaptă spre o fundă tură şi spre distrugerea evreilor. Victoria asupra evreilor va servi germanilor ca recompensă pentru pierderile suferite pe front. Vărsarea sângelui evreiesc va alina eşecul marilor vise ale lui Hitler“.

La mijlocul lui 1942, previziunile se îndeplinesc cu exactitate: încep deportările din ghetoul varşovian, urmărindu-se lichidarea totală a celor care îl populau. În ianuarie 1943, situaţia devenise deja clară. Organizaţia de Luptă Evreiască emite un comunicat către populaţia ghetoului: „300.000 de fraţi şi surori au fost trimişi la moarte cu cruzime, în lagărele de la Treblinka. Au trecut şase luni de viaţă trăită constant sub imperiul fricii, fără a şti ce poate să aducă a doua zi. Fiecare trebuie să-şi amintească mereu: suntem sclavi, iar când sclavii nu mai sunt profitabili, atunci ei sunt ucişi! Evrei, ora este aproape! Acum sloganul nostru trebuie să fie: «Pregătiţi să murim ca nişte oameni!»“.

Războiul are armele sale. Pistoale, mitraliere, grenade, bombe, muniţii - un întreg arsenal, care le lipsea cu desăvârşire evreilor. Organizaţia de Luptă Evreiască semnala într-un apel către subterana poloneză aceste deficienţe majore.

„Cu oasele rupte încercau să se târâie“

Era martie 1943: „Din punct de vedere material, lucrurile stau foarte prost. Din cele 49 de arme care ne-au fost alocate, doar 36 pot fi utilizate, din cauza lipsei de muniţie. Informaţi autorităţile în numele nostru că neacordarea unui ajutor pe scară largă va fi interpretată ca indiferenţă faţă de soarta evreilor din Varşovia. Alocarea armelor fără muniţie este o batjocură cinică la adresa destinului nostru“.

„Este imposibil să pun în cuvinte ceea ce s-a întâmplat. Un lucru e clar: realitatea a depăşit gândurile noastre cele mai îndrăzneţe“, nota Mordecai Anielewicz, comandantul revoltei din Varşovia, în ultima scrisoare pe care o va scrie. Era 23 aprilie 1943. Revolta începuse deja de 4 zile.

Liderii Germaniei naziste erau uluiţi. Joseph Goebbels notează în jurnalul său: „Evreii chiar au reuşit să plaseze ghetoul în situaţia de a se apăra singur. Această revoltă arată cât de periculoşi pot fi evreii dacă au arme. Din nefericire, ei deţin şi câteva mitraliere nemţeşti. Doar cerurile ştiu cum au intrat în posesia lor“.

Pe 16 mai 1943, generalul Stroop întregeşte tabloul în raportul final asupra revoltei din Varşovia: „Am decis distrugerea totală a ghetoului, prin incendierea tuturor clădirilor rezidenţiale. Acţiunea a avut ca efect scoaterea evreilor din ascunzătorile lor. Nu de puţine ori, evreii stăteau în clădirile incendiate până când frica de a arde de vii îi împingea să sară de la ferestre. Cu oasele rupte încercau să se târâie în clădirile care nu erau în flăcări“.

SOLUŢIA FINALĂ

Camera de gazare, la Londra

8 mai 1943 marchează începutul sfârşitului. Trupele germane descoperă ascunzătoarea Organizaţiei de Luptă Evreieşti, lichidându-i pe aproape toţi liderii revoltei. Marek Edelman, ultimul supravieţuitor al revoltei evreieşti, încă în viaţă, reuşeşte să scape prin sistemul de canalizare.

Trei zile mai târziu, Szmul Zyegielbojm, reprezentantul comunităţii evreieşti în Consiliul Naţional al guvernului polonez aflat în exil la Londra, scrie ultima scrisoare: „Nu pot continua să trăiesc în tăcere în timp ce poporul meu este lichidat. Camarazii mei din ghetoul Varşoviei au murit cu armele în mâini, în ultima lor bătălie, una eroică. Mie nu mi s-a permis să cad alături de ei, la fel ca ei, dar locul meu este lângă ei. Prin moartea mea vreau să semnalez protestul meu profund la adresa inacţiunii, a nepăsării în care lumea contemplă distrugerea poporului evreu“.

A doua zi, pe 12 mai, camera de gazare se mută la Londra. Szmul Zyegielbojm se autoasfixiază în propriul apartament, lăsând aragazul deschis.

SIMBOLURI

Pianistul Wladyslaw Szpilman, eroul lui Polanski, şi zidul memoriei

În majoritatea cazurilor, oamenii construiesc ziduri pentru a se apăra de alţi oameni. Zidul ridicat de trupele germane în jurul ghetoului din Varşovia începând cu anul 1940 a avut un alt scop, acela de a închide vieţile unor oameni destinaţi exterminării fizice.

Filmul epocal al lui Roman Polanski, „Pianistul“ (2002), peliculă puternică despre lupta pentru supravieţuire a unui muzician cu destin mai presus de paranoia nazistă, surprinde detaliu cu detaliu reacţia fiecărui membru al familiei Szpilman atunci când văd împreună - de la geamul apartamentului în care erau forţaţi să trăiască - cum se înalţă, cărămidă cu cărămidă, zidul lung de 17 kilometri, care va delimita normalul oraşului de oroarea ghetoului.

În cartea care a stat la baza scenariului lui Polanski, pianistul Wladyslaw Szpilman relatează minuţios întreaga viaţă ce se desfăşura în preajma zidului: trafic cu mâncare, arme şi muniţie, dramatice acte de trădare, încercări de evadare, gardieni care nu ezitau să tragă.

Şi totuşi, în ziua de 19 aprilie 1943, ceva a modificat radical menirea atribuită zidului care înconjura fostul cartier evreiesc. În finalul documentarului „Shoah“ (1985), regizorul Claude Lanzmann vorbeşte cu doctorul Franz Grassler (responsabil în timpul războiului cu „buna funcţionare“ a ghetoului din Varşovia) despre rolul zidului. Grassler recunoaşte pe jumătate că ghetoul, supravegheat cu stricteţe de trupele germane, avea rolul de a „colecta“ evreii în vederea transportării lor către Treblinka. Niciun militar german însă, îşi aminteşte bătrânul nazist, nu s-ar fi aşteptat ca „prizonierii“ să găsească resurse pentru a riposta.

În timpul insurecţiei din aprilie-mai 1943, ghetoul s-a transformat, pentru o scurtă perioadă, într-o cetate. După lichidarea revoltei, zidul a fost distrus. În Varşovia de astăzi se mai pot însă vizita rămăşiţele acestuia.

LUPTĂTORI

Cronica unei revolte înăbuşite

În 1940, la câteva luni după ocuparea Poloniei şi transformarea acesteia sub noul titlu de Guvernământ General în teritoriu arian, trupele armatei germane încep să concentreze populaţia de origine evreiască în ghetouri. Acestea aveau scopul de a reţine temporar „sub-oamenii“, până ce mecanismul lagărelor şi al camerelor de gazare va fi fost pus în funcţiune.

Cea mai mare „anticameră a morţii“ de acest tip a fost ghetoul din capitala ţării, Varşovia, locul unde pe 19 aprilie 1943 s-a declanşat cea mai consistentă insurecţie antinazistă din timpul Holocaustului. La mijlocul anului 1942, germanii încep deportările evreilor din Varşovia către lagărul de exterminare de la Treblinka. În acel moment, ghetoul număra în jur de 400.000 de locuitori, cei mai mulţi aduşi din alte zone ale Poloniei şi forţaţi să-şi „aştepte“ - în mizerie şi disperare, la limita suprapopulării şi a frigului, în mijlocul unei epidemii de tifos şi în lipsa hranei - ultima zi, cea a deportării.

În ianuarie 1943, timpul renunţă să mai aibă răbdare şi lupta împotriva naziştilor se declanşează. Apogeul este atins pe 19 aprilie, când trupele naziste intră în ghetou cu scopul de a selecta populaţie pentru deportare. Uniunea Militară Evreiască şi Organizaţia de Luptă Evreiască, alături de partizani din rezistenţa subterană poloneză, au opus o rezistenţă acerbă. Totul a durat mai puţin de o lună însă, vreme în care trupele nemţeşti au reuşit să-i prindă pe majoritatea celor angajaţi în activităţile de rezistenţă.

La mijlocul lunii mai, comandantul german Jürgen Stroop era capabil să întocmească bilanţul revoltei: sute de insurgenţi executaţi, mii de evrei deportaţi, iar sinagoga din oraş, împreună cu clădirile din ghetou - în totalitate distruse. Curajul şi devotamentul unic al acelor oameni rămâneau în istorie. Dincolo de orice statistică.
[Citeste]

Epidemia care a salvat vieti

Este bine cunoscut exemplul industriasului german Oskar Schindler, care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat vietile a peste o mie de evrei, efectiv „cumparandu-i”, prin mita si coruptie puse, poate pentru prima si ultima oara in istorie, in slujba unui scop nobil. Povestea lui a constituit tema filmului „Lista lui Schindler”, o cutremuratoare drama despre destinul uman. Putina lume stie insa ca un act poate si mai temerar a apartinut unor medici polonezi, care au salvat de la pieire mii de compatrioti si de evrei, printr-o idee de-a dreptul stralucita...

Acuzatii de antisemitism in pragul alegerilor parlamentare din Polonia

Evreii s-au suparat pe toata lumea

Uniunea comunitatilor religioase evreiesti din Polonia a condamnat un spot electoral al unei formatiuni patriotice de dreapta care sugereaza ca vietile polonezilor au fost puse in pericol in Irak doar pentru a servi intereselor israeliene si americane. Polonezii vor fi chemati duminica la urne pentru a vota in cadrul alegerilor parlamentare.

Spotul televizat al partidului Liga Familiilor Poloneze il infatiseaza intai pe presedinele tarii, Lech Kaczynski, la o intalnire cu liderul SUA, George Bush, iar apoi impreuna cu mai multi rabini care se roaga la Zidul Plangerii din Ierusalim. Cuvintele “Aliatii nostri” apar constant pe ecrane, urmate de “Ei ne-au pus in fata atacului”. Clipul se termina cu scena unei expolzii si imagini cu victimele atentatului, in vreme ce o voce grava spune: “Natiunea noastra este cea care va cadea victima. Lasati natiunea sa decida”.
Piotr Kadlcik, reprezentant al evreilor din Polonia, a declarat ca folosirea unui asemenea material intr-o campanie electorala este “foarte neadecvata”.
Pe de alta parte, Roman Giertych, liderul Ligii Familiilor Poloneze, a aparat spotul formatiunii sale spunand ca nu este antisemit. “Un om poate fi impotriva razboiului din Irak si fara sa fie antisemit”, a declarat domnul Giertych. “Clipul arata cooperarea dintre Polonia si Statele Unite si dintre Polonia si Israel. Avem dreptul sa criticam acesta stare de fapt. Razboiul din Irak este o amenintare la adresa tarii noastre si de aceea trupele poloneze ar trebui retrase din aceasta tara cat mai repede cu putinta”, a continuat acesta.
Nici rabinul sef al Poloniei, Michael Schudrich, nu a putut sa stea departe de aceasta controversa afirmand ca imaginile sunt derulate in asa fel incat sa “provoace sentimente negative fata de prezenta presedintelui Kaczynski la Zidul Plangerii”.
Jacek Kurski, parlamentar din partea partidului de guvernamant Lege si Justitie, a criticat spotul ca fiind o “mascarada patetica” presarata cu “ceva antisemitism”.
Nu este pentru prima oara cand traditionalistii catolici de la Liga Familiilor Poloneze, pana nu de mult parteneri ai coalitiei de guvernamant, sunt acuzati de “antisemitism”. Tatal liderului partidului, Maciej Giertych, care este unul dintre fondatorii formatiunii si membru al parlamentului european, a fost criticat dur pentru publicarea unei brosuri despre poporul evreu. In text se spunea ca evreii sunt “diferiti din punct de vedere biologic” si ca acestia “prefera sa traiaca separat de comunitatile care ii inconjoara”. “Este o mare greseala considerarea antisemitismului drept rasism”, se mai putea citi in brosura. Europarlamentarul Giertych mai afirma ca evreii tind sa se instaleze mai cu seama in cercurile bogate, plecand din zonele mai sarace catre cele mai imbelsugate, “facand acest lucru intotdeauna ca un grup compact, formand imediat comunitati separate unde se stabilesc

Acuzatiile de antisemitism aduse directorului radioului Maryja, respinse

Parchetul din orasul polonez Torun a respins, pe 21 august, cele 17 plangeri depuse impotriva preotului Tadeusz Rydzyk, directorul postului de radio catolic fundamentalist Maryja, pentru ca ar fi facut declaratii antisemite intr-o conferinta publica, relateaza France Presse.
Cuvintele rostite de preotul Tadeusz Rydzyk „nu au caracterul unui act interzis”, a declarat in cadrul unei conferinte de presa adjunctul prim-procurorului parchetului din Torun, Ewa Janczur.
La inceputul lui iulie saptaminalul polonez Wprost a publicat textul unei conferinte sustinute de preotul Tadeusz Rydzyk, in cadrul careia acesta l-a acuzat pe presedintele Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor cu privire la Polonia.
„Stiti, problema este ca Polonia le da evreilor 65 de miliarde de dolari! O sa vina, veti vedea, si vor spune: da-mi inapoi paltonul asta! Scoate pantalonii! Da-mi pantofii!”, a declarat parintele Rydzyk in timpul conferintei sustinute in aprilie in cadrul scolii sale de jurnalism.
Preotul catolic a facut aluzie la problema inca nerezolvata de Polonia a bunurilor confiscate de catre nazisti in timpul razboiului, a caror valoare totala este estimata la 18 miliarde de euro. Pana in prezent, revendicarile organizatiilor evreiesti cumuleaza putin sub 20% din aceasta suma.
In urma publicarii textului conferintei, 17 persoane au facut plingere la parchet, solicitand o ancheta judiciara in privinta afirmatiilor lui Tadeusz Rydzyk. Ambasadorul Israelului in Polonia, David Peleg, a cerut autoritatilor sa condamne aceste afirmatii, dar apelul sau a ramas fara urmari.
La inceputul lui august, parintele Rydzyk a fost primit in audienta de catre papa Benedict al XVI-lea, ceea ce a provocat vii proteste in randul evreilor europeni. Drept urmare, Vaticanul a tinut sa asigure, printr-un comunicat inedit, ca aceasta audienta nu schimba cu nimic pozitia sa „in privinta raporturilor dintre catolici si evrei”.
Creat acum 15 ani de catre preotul Tadeusz Rydzyk, postul de radio Maryja are o audienta de peste 3 milioane de ascultatori si exercita o puternica influenta politica in Polonia.

Radio Maryja il scoate pe presedintele Poloniei de filosemit
DIRECTORUL POSTULUI de radio catolic polonez Maryja, preotul Tadeusz Rydzyk (foto), l-a acuzat pe presedintele polonez Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor fata de Polonia, relateaza saptaminalul Wprost.
“Stiti ca se pune problema ca Polonia sa dea (evreilor) 65 de miliarde de dolari. Vor veni sa va vada si vor spune ‘dati-mi acest palton. Scoate pantalonii! Da pantofii!’, a spus Rydzyk, referindu-se la o intrevedere a sa cu presedintele, cu prilejul unei conferinte sustinute private care a avut loc in luna aprilie si a carei inregistrare a fost obtinuta de Wprost.
Polonia este singura tara postcomunista care nu si-a rezolvat inca problema restituirii bunurilor rechizitionate in timpul razboiului. O asociatie a fostilor proprietari estimeaza ca valoarea totala a acestor bunuri se ridica la circa 17,5 miliarde euro, din care revendicarile evreilor se ridica la circa 17%.
“Daca inregistrarea este adevarata, este un scandal absolut”, a declarat presei consilierul prezidential Maciej Lopinski.
Preotul Rydzyk a calificat drept o “provocare” publicarea conferintei de catre Wprost, fara a-i nega autenticitatea.
Radio Maryja este un post de radio apropiat cercurilor nationaliste si eurosceptice din Polonia, apropiat al partidului Dreptate si Justitie (PiS, conservator) al lui Lech Kaczynski. (BIS)

Un post de radio ultracatolic il acuza pe presedintele Poloniei de favorizarea evreilor

VARSOVIA – Directorul postului de radio ultracatolic polonez Maryja, parintele Tadeusz Rydzyk, l-a acuzat pe presedintele conservator polonez Lech Kaczynski ca este favorabil revendicarilor evreilor fata de Polonia, relateaza luni 9 iulie saptaminalul Wprost, care citeaza o inregistrare a unei conferinte private datind din luna aprilie a acestui an.
“Stiti ca se pune problema ca Polonia sa dea (evreilor) 65 de miliarde de dolari. Vor veni sa va vada si vor spune «dati-mi inapoi acest palton. Scoate acest pantalon! Da pantofii!», declarase parintele Rydzyk, referindu-se la o intrevedere a sa cu presedintele, cu prilejul acestei conferinte sustinute in luna aprilie la scoala sa de jurnalism, la care publicul nu a avut acces si a carei inregistrare a fost obtinuta de Wprost.
Polonia, comenteaza AFP, este singura tara postcomunista care nu si-a rezolvat inca problema restituirii bunurilor pierdute in timpul razboiului.
O asociatie a fostilor proprietari estimeaza totusi ca valoarea totala a bunurilor nerestituite se ridica la 65-70 de miliarde de zloti (17-17,8 miliarde euro, 23,6-25,4 miliarde de dolari).
Revendicarile evreilor se ridica la circa 17% din aceasta suma.
“Daca inregistrarea este adevarata, este un scandal absolut”, a declarat presei consilierul prezidential Maciej Lopinski.
Parintele Rydzyk insusi a calificat drept o “provocare” publicarea conferintei de catre Wprost, fara a-i nega, totusi, autenticitatea.
Creat acum 15 ani de parintele Rydzyk, postul Radio Maryja difuzeaza periodic opinii nationaliste, antieuropene si antisemite, suscitind puternice controverse in Polonia, inclusiv in cadrul ierarhiei Bisericii Catolice.
Potrivit aceleiasi surse, cu prilejul alegerilor legislative si prezidentiale din 2005, Radio Maryja a sustinut in mod deschis partidul conservator Dreptate si Justitie (PiS) al lui Lech Kaczynski si al fratelui sau geaman Jaroslaw, devenit premier

Un tribunal polonez a casat procesul impotriva barbatului care a publicat Mein Kampf
Un tribunal regional din Polonia a casat conditionat procesul intentat unui publicist polonez acuzat de incalcarea drepturilor de autor prin publicarea lucrarii “Mein Kampf” a lui Adolf Hitler. In aceasta celebra carte, liderul Germaniei national-socialiste isi exprima explicit nemultumirile la adresa evreilor, precum si dorinta de a securiza pentru poporul german un teritoriu intins in Europa Rasariteana, asa numitul “spatiu vital”.

Conform agentiei poloneze de stiri PAP, tribunalul din Wroclaw, sud-vestul tarii, a decis ca publicistul, cunoscut sub numele de Marek S., a incalcat legea dreptului de autor prin publicarea in anul 2005 a 3.000 de exemplare in limba poloneza a cartii “Mein Kampf” (Lupta mea). Luand in considerare efectul redus al publicarii cartii datorat numarului mic de exemplare si tinand cont ca Marek S. a acceptat in cadrul unui proces civil din 2005 sa inceteze tiparirea lucrarii si sa retraga din librarii, pe propria cheltuiala, cartile deja tiparite, tribunalul polonez a acceptat incheierea cazului juridic pe o perioada probatorie de doi ani.
In Germania este interzisa afisarea sau vanzarea lucrarii “Mein Kampf”, desi este disponibila in biblioteci ca material bibliografic. Intre timp, compania germana Schiwago Film a anuntat ca va lansa filmul “Mein Kampf”, aceasta productie dorindu-se a fi o relatare fictiva a tineretii lui Adolf Hitler in Viena. In ciuda titlului, filmul nu va avea la baza opera autobiografica a conducatorului german, ci un scenariu de George Tabori, care in anii ‘50 a scris pentru Charles Vidor si Alfred Hitchcock.
http://ro.novopress.info/?p=2604

Jurnal de călătorie la Marşul Vieţii.

Aniversarea a 60 de ani de la răscoala ghettoului din Varşovia-Polonia 2003 Anul acesta am avut ocazia specială de a fi membru în delegaţia oficială a Armatei de Apărare a Israelului, la comemorarea Răscoalei Ghettoului din Varşovia şi la Marşul Vieţii, împreună cu suita preşedintelui Statului Israel şi preşedintelui Poloniei. Au avut loc trei ceremonii oficiale la care Armata de Apărare a Israelului a fost reprezentată de delegaţia de ofiţeri în retragere purtând uniformele ei militare.

În seara de luni 29 aprilie 2003 s-a desfăşurat ceremonia din ajunul Zilei Holocaustului în Piaţa de lângă Sinagoga Veche din Cracovia. A fost o manifestare emoţionantă, organizată de Mişcările de Tineret din Israel, cu participarea delegaţiilor de tineret din lumea întreagă. În cursul dimineţii am avut surpriza deosebită de a-l întâlni pe regizorul de film Roman Polansky, lângă Sinagoga Veche din ghettoul Plaszen. Am purtat o discuţie interesantă cu el, urmată de invitaţia pe care i-am făcut-o să vină în vizită la Ierusalim. El mi-a dezvăluit că se pregăteşte să regizeze un film nou despre Holocaust, în Polonia, după succesul răsunător al creaţiei sale anterioare - " Pianistul ". Marţi 29 aprilie 2003 a avut loc Marşul Vieţii, de la Auschwitz la Birkenau. La amiază, membrii delegaţiei au vizitat lagărul Auschwitz şi s-au oprit lângă baraca numărul 22. Un membru al delegaţiei a povestit cum a mărşăluit într-un convoi care se îndrepta spre camerele de gazare şi cum a fost scos din rând, în ultimul moment, de către responsabil - comandantul lagărului - care i-a ordonat să se alăture arestaţilor puşi la muncă, devenind astfel singurul supravieţuitor din familia sa. La Birkenau ne-am aşezat la poalele unor movile din pietre, pe locul care servise, odată, drept crematoriu, nu departe de calea ferată şi piaţa de triaj unde avusese loc selecţia prin arătare cu degetul - la stânga sau la dreapta - respectiv cine era trimis la moarte şi cine la muncă. Un lucru este evident: când vizitatorii au ascultat ce s-a petrecut, au început să plângă cu toţii. Toate barierele dispăruseră. Atât noi, cât şi miile de tineri evrei veniţi din toate colţurile lumii, am căpătat un sentiment special - dintre cele mai profunde - când l-am auzit pe rabinul Lau, fostul Şef-Rabin al Israelului, vorbind pe teritoriul Poloniei - în prezenţa preşedintelui ei şi a preşedintelui Israelului. Acest pămănt este pângărit şi locul vostru este în statul Israel. După părerea mea, acesta este rezumatul mesajului sionist destinat tineretului în mod special. După ce tinerii, veniţi de pe întregul mapamond, s-au aflat - de Ziua Holocaustului - în Polonia, participând la Marşul Vieţii ei au continuat de la Auschwitz spre Israel, unde urmau să petreacă Ziua Eroilor şi Ziua Independenţiei Statului. Evreii care vin să participe la Marşul Vieţii, din toate colţurile lumii, se întorc mai israeleni, iar israelienii care vin în Polonia se întorc mai evrei, ceea ce s-a întâmplat şi cu membrii delegaţiei noastre. Testamentul lui Hitler La ceremonie, rabinul Lau a citit un fragment din testamentul lui Hitler. Iată ce gândea şi credea Hitler până în ultimele sale clipe, cum şi-a terminat viaţa acest monstru: În ultimul ceas al vieţii, la 29 aprilie 1945 orele 4 dimineaţa, el şi-a scris testamentul în bunkerul său de la Berlin, în prezenţa a 4 martori, doi dintre ei - printre cei mai renumiţi: dr. Josef Goebbels, ministrul nazist al propagandei şi Martin Borman, adjunctul lui Hitler. Ceilalţi doi martori erau ofiţerii superiori Wilhelm Burgdorf şi Hans Kreips. La ce se referea el în testament? Nu la soţie, nu la copii, nu la averea sa particulară şi nu la Germnia. Nici măcar la Europa. Atunci la ce? " Mai mult decât orice, eu oblig viitoarea conducere a poporului, şi pe cei care o vor urma şi vor continua să meargă pe drumul ei, să vegheze cu atenţie la păstrarea legilor rasiale şi a luptei împotriva otrăvitorului mondial al întregii omeniri. Şi cine este acesta ? întreabă rabinul Lau şi citeşte din testament: Iudaismul internaţional. După care urmează semnătura lui Hitler şi ale martorilor. Acuma se poate înţelege mai bine josnicia antisemitismului şi importanţa Statului Israel. Avem dreptul să venim să locuim în Sion şi să sărutăm pământul Ţării Sfinte, patria noastră istorică. Nu am avut şi nu vom avea altă ţară. Am avut ocazia de a cerceta îndeaproape şi de a cunoaşte lagărele morţii, de a simţi de aproape trecutul minunatei comunităţi evreieşti care a fost în Polonia de altă dată, cu realizări de necrezut şi o viaţă evreiască încheiată în lagăr, în fumul care ieşea din crematoriile de la Birkenau. După 60 de ani- între teroare şi renaştere Miercuri 30 aprilie 2003 a avut loc ceremonia memorială pentru comemorarea a 60 de ani de la răscoala ghettoului din Varşovia, cu participarea preşedintelui Israelului, Moşe Katzav, şi a preşedintelui Poloniei, care a trimis câte o invitaţie personală specială fiecărui membru al delegaţiei, invitându-l să participe la ceremonie. Anul acesta s-au împlinit 60 de ani de la Răscoala Ghettoului din Varşovia. Membrii delegaţiei oficiale a ofiţerilor în retragere din Zahal, îmbrăcaţi în uniforme militare, împreună cu preşedintele Poloniei şi garda sa de onoare, au salutat memoria luptătorilor viteji. Răscoala a avut loc în condiţii de necrezut. Vitejii luptători au ştiut că, de fapt, nu au speranţă de reuşită, dar cu toate acestea au adunat puţinul rămas şi, aproape fără arme, aproape fără alimente, dar cu o tărie sufletească pe care ne îndoim că ar avea-o alţii, au ieşit să ridice mâna împotriva persecutorului şi pentru a nu se lăsa ucişi ca ceva de la sine înţeles. Ei nu aveau unde pleca, unde se ascunde, afară de adăposturile atacate şi canalele pentru scurgerea lăturilor. Spiritul lor nu s-a prăbuşit în faţa lipsei de speranţă. Răsculaţii de acum 60 de ani nu şi-au putut imagina, nici în cele mai frumoase vise, că după 60 de ani luptători evrei din Armata de Apărare a Israelului vor veni la locul unde au luptat ei, îmbrăcaţi în uniforme, primiţi cu onoruri, trămbiţe şi salut de preşedintele Poloniei şi de garda sa de onoare . Dar acest fapt s-a petrecut într-adevăr! Eu sunt mândru că am făcut parte din această delegaţie - a ofiţerilor în retragere din Armata de Apărare a Israelului.

Un eurodeputat polonez, acuzat de antisemitism
BRUXELLES – Eurodeputatul polonez Maciej Giertych a respins acuzatiile referitoare la caracterul antisemit al unui pliant pe care l-a distribuit recent in Parlamentul European, subliniind ca interdictia de publicare a acestuia incalca libertatea de expresie, relateaza Reuters.
Maciej Giertych, membru al formatiunii nationaliste Liga Familiilor Poloneze, a publicat un material cu sigla PE in care sustinea ca "evreii isi creeaza propriile ghetouri pentru ca le place sa se izoleze de comunitati".
Pliantul, considerat de organizatiile evreiesti ca fiind antisemit, a atras reactia lui Hans-Gert Poettering, presedintele PE, care a condamnat "orice forma de xenofobie".
Parlamentul European poate decide suspendarea temporara a unui eurodeputat si chiar retinerea drepturilor salariale pe durata respectiva.
Intr-o scrisoare adresata grupurilor parlamentare, Giertych si-a sustinut ideile. "Chiar daca in pliantul distribuit pot fi puse sub semnul intrebarii unele idei, ar fi ingrijorator ca libertatea de expresie sa fie incalcata de dragul unor jurnalisti sau grupuri de lobby", argumenteaza eurodeputatul polonez.
Giertych crede ca cei care l-au criticat probabil nici nu au citit brosura pe care a distribuit-o, subliniind ca nu contine mesaje xenofobe. De altfel, eurodeputatul a explicat ca Poettering nu a putut sa citeze niciun exemplu care sa ii motiveze opinia.
Giertych, un profesor de biologie de 71 de ani, scrie in prefata materialului publicat ca acesta are rolul popularizarii ideilor unui filosof si istoric polonez din perioada interbelica.

Proprietarii evrei si polonezi expropriati de regimurile nazist si comunist fac front comunVARSOVIA - Premierul polonez Jaroslaw Kaczynski a discutat, miercuri 28 februarie, cu reprezentanti ai proprietarilor expropriati de regimurile fascist si comunist in perioada 1939-1989, modalitatile de reparare a pierderilor cauzate, transmite BBC. Acesta a constituit primul eveniment cind proprietarii etnici polonezi au facut un front comun cu cei evrei in fata autoritatilor de la Varsovia.
Premierul Kaczynski a dat asigurari ca guvernul sau "va face tot posibilul pentru adoptarea in acest an a unei legi privind compensatiile pentru proprietatile imobiliare si alte bunuri nationalizate, intre care si cele ale evreilor".
In ultimii 18 ani, autoritatile poloneze nu au adoptat nici o lege de restituire sau compensare a proprietarilor pagubiti in perioada regimurilor nazist si comunist. Proprietarii polonezi si evrei spera sa convinga guvernul Poloniei sa adopte masuri reparatorii, fie de restituire in natura, fie de compensatie in bani.
Guvernul a afirmat pana acum ca nu are bani pentru a plati compensatii pentru proprietati, compensatii estimate la 20 de miliarde de dolari.
In prezent, executivul polonez lucreaza la un proiect de lege care compenseaza pina la 15 la sita din valoarea proprietatilor confiscate, dar atit proprietarii polonezi cit si cei evrei sint nemultumiti de aceasta oferta.
Autor: DIVERS - www.divers.ro

Polonia, presată să le plătească evreilor daune

Joi 01 Martie 2007, 03:45

Supravieţuitorii Holocaustului din întreaga lume au cerut, din nou, Guvernului de la Varşovia, să ofere compensaţii pentru proprietăţile confiscate în perioada comunistă. Cu excepţia Belarusului, Polonia este singurul stat din Europa de Est care nu a adoptat un program privind restituirea proprietăţilor confiscate după cel de-al Doilea Război Mondial.

Reprezentanţii Conferinţei Revendicărilor, o organizaţie de sprijin pentru supravieţuitorii Holocaustului, au declarat, după întâlniri cu înalţi oficiali de la Varşovia, că solicitările lor au legătură exclusiv cu dreptul.

Încercările de a soluţiona problema, după căderea comunismului, au eşuat, mai ales din cauza temerilor legate de costul întregului proces. Se estimează că totalul compensaţiilor solicitate de evreii polonezi depăşeşte 20 de miliarde de dolari.

Reprezentanţii germanilor deportaţi din Polonia de guvernul comunist postbelic urmăresc să obţină compensaţii similare.
http://www.realitatea.net/45907_Polonia--presata-sa-le-plateasca-evreilor-daune-.html

Europarlamentar polonez acuzat de antisemitism
Congresul Evreiesc European si cativa membri ai parlamentului european au condamnat publicarea unei brosuri, considerata ca fiind “antisemita”, de catre un parlamentar polonez. Brosura de 32 de pagini, cu titlul “Civilizatii in razboi in Europa”, a fost prezentata saptamana trecuta in Strasbourg, in cadrul unei sesiuni plenare a parlamentului european, de catre Maciej Giertych, fost lider al partidului nationalist catolic Liga Familiilor Poloneze si tatal vice-premierului si ministrului educatiei din Varsovia, Roman Giertych.

In text se spune ca evreii sunt “diferiti din punct de vedere biologic” si ca acestia “prefera sa traiaca separat de comunitatile care ii inconjoara”. “Este o mare greseala considerarea antisemitismului drept rasism”, se mai poate citi in brosura. Europarlamentarul Giertych mai afirma ca evreii tind sa se instaleze mai cu seama in cercurile bogate, plecand din zonele mai sarace catre cele mai imbelsugate, “facand acest lucru intotdeauna ca un grup compact, formand imediat comunitati separate unde se stabilesc”.
Scandalul este amplificat si de faptul ca brosura ar fi beneficiat de fonduri comunitare, emblema parlamentului european aparand pe coperta. Alaturi de aceasta este vizibila si mentiunea “nu reprezinta pozitia oficiala a parlamentului european”.
Printre cei care au reactionat cel mai virulent se numara reprezentantii socialistilor europeni, acestia cerand o investigatie prin care sa se stabileasca clar daca au fost folosite fonduri europene. Europarlamentarul socialist francez Martine Roure a declarat ca este “socata pentru ca brosura contine declaratii contrare valorilor Uniunii Europene”.
Congresul Evreiesc European, cu sediul in Paris, a facut public un comunicat prin care se spune ca organizatia “isi rezerva dreptul de a chema in instanta autorul textului antisemit, care duhneste de ura medievala si stereotipuri rasiale de secol XIX”. In document se cere si fiului domnului Giertych sa se delimiteze de ideile tatalui sau.
Scopul initial al brosurii a fost acela de a populariza teza conform careia cultura europeana este bazata pe crestinism.

Un pamflet antisemitic, finantat din bani europeni?
Ziarul Gandul | 19 februarie 2007
Legislativul European este macinat de noi tensiuni dupa ce un eurodeputat a publicat un pamflet antisemitic. "Civilizatiile care se razboiesc in Europa", opera parlamentarului independent Maciej Giertych, suscita vii critici, deoarece deputatul sustine ca evreii sunt "diferiti din punct de vedere biologic" si, mai ales, ca publicarea ei se pare ca a fost realizata cu bani europeni.

O editură poloneză care a publicat "Mein Kampf", adusă în faţa justiţiei

VARŞOVIA, 14 sep
Procesul unei edituri poloneze care a editat lucrarea lui Adolf
Hitler, "Mein Kampf", intentat de statul Bavaria, care deţine
drepturile de autor asupra cărţii, a fost deschis marţi, la Wroclaw,
zonă din sud-vestul Poloniei, relatează AFP.

http://www.mediafax.ro/articole-free/O-editura-poloneza-care-a-publicat--Mein-Kampf---adusa-in-fata-justitiei-392161-5.html

Un preot polonez critica politicile „bancherilor evrei"

Un preot polonez, care pentru o perioada de timp a si a avut
interdictia de a predica datorita remarcilor antisemite, a atacat din
nou legile gandite de „bancherii evrei", in timpul actiunilor
comemorative organizate cu ocazia celei de a 25-a aniversari a
sindicatului „Solidaritatea". Parintele Henryk Jankowski, care a
participat efectiv la grevele anti-comuniste si care a fost sfatuitor
si confident al celebrului lider Lech Walesa, a rostit afirmatiile
controversate in timpul unei slujbe religioase care marca deschiderea
festivitatilor. „Recomandarile venite de la comisarii din Bruxelles
si de la diversi 'guru economici' din Washington atenteaza la
identitatea nationala a Poloniei si a suveranitatii noastre", a
declarat prelatul. „Suntem oripilati de legile ce ne sunt impuse de
masonii anti-catolici, bancherii evrei si ateii socialisti", a mai
adaugat Henryk Jankowski.

Parintele a mai facut afirmatii controversate in iunie 1995, cand a
spus: „Nu mai putem tolera sa fim guvernati de persoane despre care
nu se stie daca vin de la Moscova sau din Israel".

Parintele Henryk Jankowski a declarat pentru „Polish Press Agency" ca
nu este un antisemit: „La fel ca toate popoarele si evreii fac si
lucruri bune si lucruri rele. Eu vorbesc despre cercurile de
influenta din lumea bancara si din finante, care au cauzat multe
tragedii umane si sociale".

http://ro.novopress.info/?p=499

INVESTIGATII PRIVIND ROLUL EVREILOR IN MASACRELE DIN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Polonezii aduc probe asupra rolului partizanilor evrei in masacrele din al doilea razboi mondial

Institutul National Polonez al Comemorarii, creat pentru investigarea crimelor din erele nazista si comunista, investigheaza in prezent acuzatiile conform carora partizani evrei au participat la un masacru contra civililor, in Polonia la inceputul anului 1944. Institutul a inceput investigatiile in februarie 2001 la cererea Congresului Canadienilor Polonezi.

Robert Janicki, un reprezentant al INPC, a precizat pentru presa ca institutul intervieveaza martori, inclusiv din randul victimelor si al agresorilor, si strange material de arhiva din mai multe tari, dar ca nu a fost stabilita o data pentru a prezenta concluziile investigatiei. Totusi, institutul a emis rapoarte preliminare, care contin acuzatia ca intre 50 si 60 de partizani evrei au facut parte dintr-o unitate de 120 partizani sovietici care a atacat satul Koniuchy la data de 29 ianuarie 1944. Cel putin 35 de civili au fost ucisi, iar satul, care acum se afla in Lituania si se numeste Kaniukai, a fost, conform rapoartelor, ars pana in temelii.

Investigatia, care nu a fost data publicitatii in SUA (oare de ce?, n.n) si nu era cunoscuta unei serii de cercetatori intervievati pentru prezentul articol, creaza nervozitate in randul evreilor din cauza posibilelor implicatii politice. “Este foarte convenabil pentru Congresul Canadienilor Polonezi sa ridice aceasta problema in loc sa dea explicatii despre pogromurile facute de polonezi asupra evreilor pe parcursul si dupa razboi”, a spus istoricul Dov Levin de la Universitatea Evreiasca, fost membru al uneia dintre unitatile de partizani evrei ce a operat sub comanda sovietica in acea regiune si autor al mai multor carti pe aceasta tema.

*Problema tensioneaza relatiile polono-israeliene

Desi relatiile dintre Polonia si Israel s-au imbunatatit in cursul ultimilor 10 ani, acest subiect are darul sa produca animozitate in relatiile polono-evreiesti, care au fost deja afectate in ultimii ani de disputele asupra masacrului comis de polonezi asupra evreilor in 1941 in satul Jedwabne, pe care unii polonezi il pun in carca nemtilor. Tensiunile s-au inmultit in SUA cand un lider polonez-american a facut remarci antisemite, anul trecut, cu privire la aceasta problema.

In vreme ce unii observatori si-au exprimat ingrijorarea cu privire la intentiile grupului canadian, ei au fost de acord totusi ca Institutul polonez al comemorarii este o institutie solida si de incredere. El si-a castigat credibilitatea conducand o examinare atenta a evenimentelor de la Jedwabne si confirmand ca polonezii au jucat rolul central in masacru.

Congresul Canadienilor Polonezi a cerut de ani de zile sa se faca o investigatie asupra masacrului de la Koniuchy (un mic sat la granita polono-lituaniano-bielorusa), despre care a publicat si o carte in 1998. Eforturile lor au primit recunoastere dupa ce un ziar polonez a scris despre aceste incidente in 2001, citand supravietuitori si noi materiale de arhiva care confirma ca a avut loc un masacru.

Batalia de la Koniuchy este descrisa in mai multe materiale evreiesti despre luptele de partizani, inclusiv “Rivalii” de Rick Cohen, carte publicata in anul 2000. Unitatile de partizani evrei erau parte a unei brigazi condusa de fostul luptator de la ghetoul Vilna, Abba Kovner, care mai apoi a devenit un cunoscut poet israelian.

In scrisoarea sa catre institut, prin care a cerut inceperea investigatiei, grupul canadian a citat mai multe marturii ale partizanilor evrei pentru a-si sustine acuzatiile. Scrisoarea sublinia rolul jucat de gruparile de partizani evrei si cita estimarile cele mai mari asupra numarului victimelor, in timp ce atitudinea pro-nazista a satenilor era minimalizata. De asemenea, nu a scos in evidenta informatiile recente despre prezenta in zona a fortelor de politie germane si pro-germane si ale unor fortificatii in jurul satului.

Grupul canadian a cerut guvernului polonez sa aduca agresorii in fata justitiei si sa-i retraga presupusului comandant al grupului de partizani, Genrikas Zimanas, cea mai inalta distinctie militara poloneza.

Severin Hochberg, istoric al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, a spus ca materialul pe care l-a vazut sugereaza intr-adevar ca civilii au fost ucisi de partizani, o parere impartasita si de alti experti intervievati pentru acest articol. “La acel moment sovieticii erau in ofensiva si evreii luptau alaturi de ei, deci cred ca s-a intamplat ceva destul de serios”, a spus el. “Dar mai trebuie facute inca multe cercetari.”

*Cati morti?

Una dintre problemele ce trebuie clarificate este numarul mortilor, pe care Congresul Canadienilor Polonezi il situeaza undeva in jurul cifrei de 300. Majoritatea surselor fluctueaza insa intre 30 si 40. O examinare a datelor preliminare adunate in mai multe rapoarte provizorii confirma ca institutul isi bazeaza cercetarile pe presupunerea ca intre 36 si 50 de oameni au fost ucisi.

Intr-un raport datat 9 septembrie 2002, biroul regional al institutului din Lodz a spus ca satenii si-au organizat un grup de auto-aparare pentru a rezista jafurilor la care se dedau partizanii sovietici, ceea ce i-a facut pe partizani sa atace satul la primele ore ale diminetii de 29 ianuarie 1944. Raportul citeaza martori care spun ca cel mai mare grup de partizani era “de nationalitate evreiasca” si sustine ca erau circa 50 de evrei intre cei 100-120 de atacatori.

Printre probe, acuzatorul polonez citeaza un raport secret al comandamentului Wehrmacht-ului german din Riga la o saptamana dupa incidente, in care se spune ca un grup de rusi si evrei au omorat 36 de oameni si ca satul a fost ars pana in temelii. O cifra asemanatoare in privinta victimelor a fost gasita intr-un raport al politiei lituaniene pro-germane, conform lui Sarunas Lieckis, un cercetator lituanian. Rapoartele sovietice mentioneaza evenimentul fara a reda numarul mortilor, dar subliniaza ca unitatile de auto-aparare din sat hartuiau partizanii, conform lui Lieckis.

Profesorul Levin de la Universitatea Evreiasca, care a fost membru al gruparii de partizani “Moarte ocupantilor”, a spus ca ce s-a intamplat la Koniuchy a fost un “eveniment”. El a refuzat sa spuna mai mult prin telefon, adaugand doar ca probabil sunt interese obscure in spatele initiativei de a da publicitatii evenimentele.

*Cat de independente erau gruparile de partizani evrei?

O problema de baza careia vor trebui sa-i faca fata cercetatorii polonezi este gradul de autonomie al unitatilor evreiesti in cadrul ierarhiei sovietice de partizani. Unitatile erau la acea vreme incorporate in cadrul lantului de comanda si control sovietic, conform istoricilor Hoghberg de la Muzeul Holocaustului si Israel Gutman de la muzeul Yad Vashem din Ierusalim.

In raportul sau provizoriu din septembrie 2002, institutul comemorarii a fost de acord cu aceasta, spunand ca unitatile de partizani erau sub comanda directa a centrului de comanda al partizanilor de la Moscova. Acest lucru ar putea indica faptul ca e improbabil ca unitatile evreiesti sa fi actionat independent, din moment ce erau parte a infrastructurii sovietice de partizani.

Oricum, Hochberg a adaugat ca se poate vorbi de o situatie “semiautonoma”, in care unitatile evreiesti trebuiau sa fie pe aceiasi linie cu conducerea comunista, dar aveau totusi flexibilitatea de a decide daca participa sau nu in anumite operatiuni.

Institutul comemorarii investigheaza de asemenea alte crime ce au avut loc in mai 1943 in satul Naliboki.
http://ro.altermedia.info/international/investigatii-privind-rolul-evreilor-in-masacrele-din-al-doilea-razboi-mondial_455.html

Oamenii obişnuiţi şi faptele lor


La
10 iulie 1941, în micul oraş Jedwabne, comunitatea evreiască locală a
fost în totalitate exterminată, în urma unui pogrom care a durat o
singură zi. Unele victime au murit prin lapidare. Cîteva au fost
înecate în rîul de la marginea oraşului. Altele au fost înjunghiate sau
bătute pînă la moarte cu bîte şi obiecte metalice. O tînără a fost
violată şi apoi ucisă. Alta a fost decapitată, ucigaşii lovind, după
aceea, capul cu piciorul, ca pe o minge. Restul evreilor – adică
majoritatea – au fost înghesuiţi într-un hambar din apropierea pieţei
centrale a tîrgului şi li s-a dat foc. Mai înainte, toţi fuseseră
umiliţi, fiind puşi să facă diferire lucruri înjositoare, în rîsul şi
bătaia de joc a celor ce luau parte la pogrom. La sfîrşit, unele
cadavre au fost jefuite. În acea zi, au fost ucişi la Jedwabne în jur
de 1600 de evrei. Nu au scăpat decît foarte puţini, iar dintre aceştia,
doar 12 au supravieţuit războiului. În felul acesta a fost distrusă o
comunitate care trăise acolo mai bine de 140 de ani.

Enunţat
astfel, în datele sale, sintetice, masacrul evreilor din Jedwabne –
obiectul cărţii lui Jan Tomasz Gross – nu iese, aparent, din categoria
unui banal "fapt divers" al războiului, ca atîtea altele care
alcătuiesc scurta, dar îngrozitoarea istorie a Holocaustului. Desigur,
expresia "fapt divers" este mai mult decît indecentă pentru a
caracteriza un asemenea eveniment. Dar, ţinînd cont de împrejurările în
care a avut loc masacrul şi de felul în care acesta s-a desfăşurat,
exterminarea evreilor din Jedwabne nu are, la prima vedere, nimic ieşit
din "comun", adică diferit de ceea ce trăia, se petrecea sau era de
aşteptat să se petreacă în fiecare zi, cu fiecare evreu din Europa ocupată de nazişti sau guvernată de regimurile care le erau aliate şi subordonate.

Şi
totuşi! Dacă ancheta lui Jan T. Gross a zguduit opinia publică
poloneză, stîrnind o vie emoţie tuturor celor ce au citit-o, trebuie să
ne gîndim că, oricît de atroce a fost, uciderea în masă a evreilor din
Jedwabne are o serie de particularităţi care îi scot şi mai mult în
relief bestialitatea. Tocmai asta vroiam să spun prin cuvintele "fapt
divers": nu caracterul său genocidar extrage masacrul din Jedwabne din
seria "comună" a exterminărilor în masă comise în timpul celui de-al
doilea război mondial împotriva populaţiei evreieşti din Europa,
proiectîndu-ni-l în toată grozăvia lui, ci ceea ce i se adaugă, sporindu-i într-un mod aproape imposibil de suportat monstruozitatea. Ce anume?

Acest
"ce" este, de fapt, un "cine": făptuitorii săi. Suprimarea evreilor din
Jedwabne nu a fost opera trupelor SS, a funestelor Einsatzgruppen.
Ea nu a fost executată nici de unităţi ale Wehrmacht-ului (dimpotrivă,
ca o culme a ironiei, tocmai jandarmilor germani aflaţi la post în
orăşelul respectiv li se datorează salvarea de la masacru a cîtorva
dintre evreii supravieţuitori). Exterminarea nu a avut loc nici în semn
de represalii, ca urmare a vreunui act comis împotriva armatei sau a
autorităţilor de ocupaţie, cum s-a întîmplat mai tîrziu la Lidice şi
Oradour-sur-Glane. Evreii din Jedwabne au fost ucişi de polonezi.
Făptuitorii au fost chiar vecinii victimelor.

Acesta este "detaliul" care face din masacrul din Jedwabne o oroare aproape indicibilă. În clipele de dinaintea morţii, "spre groaza şi absoluta lor uimire" – scrie Gross – bărbaţii, femeile şi copiii evrei din Jedwabne au avut în faţa ochilor "figuri
familiare. Nu anonimi în uniforme, nu pioni ai unei maşinării de
război, nu agenţi îndeplinind ordine, ci propriii lor vecini, care au
ales să ucidă şi care s-au implicat într-un pogrom sîngeros ca
torţionari voluntari"
(p. 107). Au făcut-o cu premeditare, dar
nu metodic. Autorităţile locale (primarul, consilierii) au instigat la
omorul în masă şi, pînă la un punct, l-au şi dirijat, dar l-au scăpat
foarte repede din mînă, lăsînd loc liber "spontaneităţii" şi
improvizaţiilor individuale. Reprezentanţii locali ai clerului nu au
făcut nimic să împiedice sau să pună capăt dezlănţuirii haotice de
violenţă. Sub toate aspectele sale, masacrul de la Jedwabne a fost o
ucidere în masă: atît prin numărul victimelor, cît şi al
participanţilor direcţi (bărbaţi) sau al celor care au asistat ca
martori (femei şi copii).

Cum
a fost posibil acest lucru? Cum s-au transformat aceşti oameni
obişnuiţi în criminali sîngeroşi? Motivaţia ideologică sau sugestia
mitologică nu par a fi avut, în acest eveniment, vreo pondere oarecare.
Oamenii din Jedwabne şi cei din împrejurimi erau prea simpli pentru a
acţiona din cine ştie ce sofisticate considerente doctrinare. Nici
stereotipurile obişnuite, care au contribuit, de regulă, la declanşarea
tuturor pogromurilor nu au jucat, la Jedwabne, rolul unor factori
incitatori. Masacrarea evreilor nu a pornit nici ca urmare a unui zvon
de ucidere rituală, nici din cauză că evreii locali ar fi fost
pro-comunişti, colaborînd cu administraţia sovietică în perioada în
care tîrgul s-a aflat în zona de ocupaţie a U. R. S. S. (septembrie
1939-iunie 1941). Dimpotrivă, cei ce au făcut acest lucru au fost –
culmea! – tocmai unii dintre localnicii ne-evrei, ca membri ai
comitetului raional sau...agenţi N. K. V. D. Care au fost, atunci,
mobilurile? O primă explicaţie este jaful. "Cei ce au organizat pogromul – constată Gross – au fost unii şi aceiaşi cu cei care au preluat ulterior proprietăţile evreilor"
(p. 95). Fie că s-au mutat în casele care aparţinuseră victimelor, fie
că şi-au însuşit bunurile acestora (bijuterii, bani, obiecte de preţ
etc.), instigatorii la masacru şi participanţii la el s-au îmbogăţit,
acaparînd fraudulos averea celor pe care îi uciseseră. Acest lucru s-a
petrecut peste tot în Europa. "Aş spune – scrie Gross – că
este foarte probabil ca dorinţa şi şansa neaşteptată de a-i deposeda pe
toţi evreii o dată pentru totdeauna – mai degrabă sau alături de un
antisemitism atavic – a reprezentat adevărata motivaţie pentru Karolak ănoul primar din Jedwabne – nota meaî şi acoliţii lui să înfăptuiască masacrul" (p. 97).

A
doua explicaţie – după opinia mea, la fel de adevărată – propusă de
autor o constituie criza morală profundă a comunităţii locale, în
condiţiile dezintegrării sistemului ei de valori şi a prăbuşirii
oricărui tabu, ca urmare a unui impact venit din afară. Întrebarea prin
care aş reformula acest diagnostic este următoarea: cum reacţionează
nişte oameni obişnuiţi, atunci cînd sînt confruntaţi cu un regim care
instigă la ură, terorizează şi căruia nu i se pot opune (sau nu se
gîndesc s-o facă)? Nu trebuie să fii deosebit de perspicace pentru a da
răspunsul: cei mai mulţi se adaptează şi nu numai că învaţă noile
reguli şi le aplică, dar le şi interiorizează, ajungînd să considere normală
chiar şi cea mai absurdă situaţie, chiar şi cel mai aberant
comportament. Acesta este genul de preschimbare perversă pe care o
provoacă fiecare regim totalitar. Noi ştim astăzi, acest lucru, prea
bine. Confruntaţi cu experienţa – atunci inedită – a succesiunii a două
dominaţii la fel de sîngeroase (nazistă şi comunistă), al căror rău
fundamental au fost incapabili să-l perceapă, locuitorii din Jedwabne
şi-au pierdut, cum se spune, capul. Ca atîţia alţii, în acea epocă, ei
au fost prea puţin pregătiţi să facă faţă prăbuşirii subite a unei
lumi, cu sistemul ei stabil de valori şi cu o funcţionare coerentă.

Aceste
lămuriri, de natură "istoricistă", pe care le redau aici, depăşind
oarecum explicaţia autorului, nu scuză – nu au cum! – faptele
abominabile ale comunităţii ne-evreieşti din Jedwabne. Nu le scuză, în
primul rînd, pentru că nu pot omite calculele mărunte, în termeni de
profit material şi personal, pe care şi le-au făcut majoritatea celor
care au luat parte la masacru (o "evaluare" valabilă pentru toate
actele care compun Holocaustul). Ucigaşii nu şi-au omorît victimele din
idealism: au făcut-o, întotdeauna, din interese foarte precise şi
prozaice.

În al doilea rînd, actele locuitorilor din Jedwabne nu pot fi scuzate, deoarece ele nu pot fi imputate tuturor.
Cîţiva dintre aceşti locuitori, puţini, e drept, au avut tăria să
reziste valului de isterie colectivă, salvînd de la moarte, cu riscuri
imense, şapte evrei (acesta este cel de-al doilea lucru pe care îl pot
face oamenii obişnuiţi în situaţii anormale: să încerce să rămînă, atît
cît este cu putinţă, normali).

Dar,
ceea ce este cel mai impardonabil şi îi stigmatizează de-a pururi pe
făptuitori este absenţa oricărui sentiment de ruşine, regret sau de
remuşcare. Masacrul din Jedwabne nu ar fi ieşit niciodată la iveală,
dacă, prin străduinţa lui Gross, documentele şi mărturiile existente nu
ar fi fost organizate şi făcute să "vorbească". Locuitorii aşezării,
făptuitorii crimei, poate unii dintre urmaşii lor au ştiut tot timpul
ce s-a petrecut acolo, dar au păstrat tăcerea, profitînd de
dezinteresul sau de complicitatea autorităţilor comuniste şi cultivînd,
aidoma întregii naţiuni poloneze de după război, imaginea unui popor
eroic, sfîşiat de agresorii totalitari, contopită cu aceea a
Holocaustului, pus la cale şi înfăptuit numai
de nazişti. În plus, aşa cum demonstrează autorul pe baza documentelor
pe care le-a văzut, autorii masacrului au şi colaborat asiduu cu
regimul instaurat în Polonia după 1945, pentru a-şi face uitat
trecutul. Această constatare poate deschide, după opinia autorului, un
nou capitol nu numai în analiza modului cum a avut loc, după război,
instaurarea regimurilor comuniste în Europa ocupată de sovietici, dar
şi în domeniul convergenţelor dintre nazism şi comunism, unde, graţie
cercetării la care mă refer aici, putem constata o nouă şi neaşteptată
alianţă: aceea dintre antisemitism şi comunism. "În lumina celor prezentate pînă acum – scrie Jan T. Gross – aş
îndrăzni să afirm că, în procesul preluării Poloniei de către comunişti
după război, adepţii Partidului Comunist, la nivel local, erau persoane
care fuseseră compromise în timpul ocupaţiei germane. ă...î. Sînt
tentat să cred că acele comunităţi în cadrul cărora în timpul
războiului fuseseră ucişi evrei de către localnici erau în mod
particular vulnerabile la sovietizare...Este în stare o comunitate
locală care tocmai a fost implicată în uciderea propriilor vecini să
genereze o...reacţie ca răspuns la agresiunea ocupaţiei?...Cel mai bun
răspuns poate fi găsit numai în urma unor studii concrete. Însă stadiul
în care ne aflăm deocamdată implică o ipoteză extrem de contrariantă,
care anulează binecunoscutul stereotip legat de perioada în cauză,
afirmînd exact contrariul: antisemiţii, mai degrabă decît evreii,
au fost instrumentele cu ajutorul cărora regimul comunist s-a instaurat
în Polonia după război" (p. 141, 142-143; sublinierea autorului).Chiar
dacă această ipoteză (absolut verosimilă nu numai în cazul special de
la Jedwabne, ci pentru modul cum s-a implantat comunismul, în Europa
postbelică, la nivel local) mai are nevoie, cred eu, de explorări
suplimentare pînă a ajunge o concluzie cu valoare generală, ea este
deosebit de importantă sub raport metodologic, întrucît ne îngăduie să
înţelegem exact utilitatea unei cercetări ca aceea pe care am
discutat-o în aceste pagini. Meritul ei – ca, de altfel, al oricărei microistorii
de acest fel – este de a ne face să privim realitatea, ca să spun aşa,
de la firul ierbii. Or, din această perspectivă, a cotidianului
imediat, a faptului direct, de viaţă, a amănuntului (aparent)
nesemnificativ, totul capătă, subit, o altă înfăţişare. Sîntem departe,
aici, de "procese", de "fenomene", de "tendinţe", adică de tot ceea ce
transformă istoria într-o realitate impersonală, abstractă, asemenea
unui mecanism care funcţionează (aproape) de la sine. În schimb,
descoperim viaţa, aşa cum este ea, deopotrivă normală şi, uneori,
monstruoasă, redată printr-o povestire. În cartea lui Gross (unde mi
s-a părut că observ similitudini frapante, în ceea ce priveşte
"nemijlocirea" existenţei cu Arhipelagul Gulag),
Holocaustul păleşte în aspectele sale generale. El devine, în schimb, o
oroare imediată. Tocmai acest lucru face din ancheta lui Jan T. Gross o
carte în sensul cel mai direct şi, aş spune, fizic al cuvîntului,
zguduitoare, la mesajul căreia trebuie să mediteze fiecare.


http://www.contrafort.md/2002/98/450.html

Holocaustul in Europa, Cazul peninsulei balcanice, Ungaria, Polonia, Italia, Tarile de Jos si Belgia, Franta

Holocaustul in Europa, Cazul peninsulei balcanice, Ungaria, Polonia, Italia, Tarile de Jos si Belgia, Franta


Holocaustul in
Europa 51839lrg87mil1h
(1939-1944)
1.Indreptar terminologic
ri839l1587miil
Antisemitism.Atitudine ostila, ura fata de evrei.La inceput, antisemitismul avea un sens larg,
sugerand o atitudine potrivnica fata de toti semiti, termenul
restranganduse doar la evrei.Antisemitismul a aparut in Babilon si
Persia, a imbracat forme religioase si politice.Antisemitismul s-a
manifestat sub diverse forme, de la cele de izolare, aversiune fata de
evrei pana la masuri administrative si legislative dure promovate de unele guverne, atingand forma aberanta de organizare de pogromuri in timpul fascismului.
Arianism.Denumire data popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. In istorie, arienii, sau arii, cuvant care are sensul de ,,nobili”, ,,stapani” sunt atestati ca luptatori remarcabili, care au cucerit Valea Indusului din India in jurul anului 1500i.H.Rasisti germani
si-au insusit denumirea de ,,arieni” pentru populatiile de origine
germanica nordica, considerate ca rase superioare si au adoptat ca
symbol svastica sau crucea gamata.
National-socialism.Doctrina heteroclite expusa inca din 1920 de muncitorul germanAnton Dexler, apoi adoptata oficial de Adolf Hitler in ,,Mein Kampf ”, care
presupunea :un stat autoritar, o natiune superioara (cea germana) prin
pastrarea puritatii rasei si respingerea in deosebi a evreilor, prin
recurgerea la razboi si violenta, cultivarea fortei.Hitler omitea
aspectul social al doctrinei, propaganda deseori lupta pt. spatial
vital in Europa, era ostil marxismului, evreilor, parlamentarismului,
propunand o planificare autarhica(germanii traind independenti).
Nazisti.Partizanii doctrinei national-socialiste, teoretizata de Adolf Hitler.
Pangermanism.Termen folosit inca din sec. al-XIX-lea de Gores si Schlegel si care insemna idea promovarii unei Europe in care
germanii ar trebui sa conduca pe toate planurile.Ideea, utopica in
sine, a fost un paravan pt. nazisti de a instaura ,,noua ordine
europeana”, echivaland cu dominatia rasei germanice.
Rasism.Doctrina care
sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane,
promovand lupta dintre rase. Ideea de rasism a aparut in sec.
al-XVI-lea , in perioada expansiuni unor tari europene sis a constituit
ca doctrina la jumatatea sec. al-XIX-lea.Paroxismul idei de rasism l-a
atins ideologia national-socialista(fascista), justificandusi politica
agresiva siactiunile de genocide. Azi, rasismul este utilizat de
miscarile neofasciste, si se manifesta si prin alte forme:
segregationism, apartheid si anti-semitism.
Sovinism.Concept care
presupune superioritatea unor natiuni si popoare fata de alte natiuni
si popoare;de aici dispretul si ura fata de ,,nearieni”, sau fata de
minoritatile nationale ale unui stat.
Totalitarism.Regim politic in care
cetateni constituie un bloc unic in serviciul statului, prin
intermediul unui partid unic. Totalitare au fost regimurile fasciste
sau national-socialiste.
Xenofobie.(xenos=strain,
phobos=spaima). Atitudine ostila fata de straini considerati
indezirabili, practicata de regimurile fasciste si
neofasciste.Xenofobia este utilizata ca diversiune, pt. un grup, pt. ai
declara pe straini vinovati de regresul in diferite domenii de
activitate si, ca atare pt., ai face sa suporte consecintele.
Holocaust.Sacrificiu adus divinitatii la vechii evrei si asirieni care
consta in arderea in intregime a animalului sacrificat. In secolul al
XX -lea, termenul a fost utilizat pentru a desemna tragedia traita de
populatia evreiasca supusa exterminarii (inclusive prin ardere) in
lagarele speciale construite de catre nazisti.
Genocid.Crima
comisa cu intentia de a suprima un grup uman, national, etnic.Nazisti
au recurs la genocide impotriva evreilor. Azi, genocidul este socotit
ca si o crima impotriva umanitatii.


2.Organizatii si denumiri fasciste
Abwehr-serviciul de spionaj si contra spionaj al armatei hitleriste.
Gestapo-politia secreta de stat.
Hitlerjugend-tineretul hitlerist, organizatie fascista de tineret
Kristallnacht-,,Noaptea de cristal”,pogrom antisemit organizat in noaptea de 9/10.11.38
Kz(konzentrationslager)-lagar de concentrare.
Luftwaffe-aviatia militara germana.
SS-trupe de protectie
Werwolf-organizatie militara fascista

3. Despre Adolf Hitler(1889-1945):
ri839l1587miil

Nascut la Braunau, in zona austriaca a Imperiului
Austro-Ungar,Hitler(pe numele adevarat Adolf Schicklgruber)a fost fiul
unui functionar vamal. In 1914 s-a stabilit in Germania, a intrat in
armata ca si voluntary si a luptata in primul razboi mondial. Ulterior
a devenit seful Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani, orientandu-l spre un program care
asocial nationalismul cu antisemitismul. In urma esuarii incercarii de
a rasturna puterea de stat in Bavaria(1923), a fost condamnat la 9 luni
de inchisoare, timp in care a redactat Mein Kampf.
La 30 ianuarie 1933 a fost numit cancelar al Germaniei, iar dupa
moartea presedintelui Hindenburg a devenit si sef al
statului(Reichsfuhrer). A impins Germania in cel de al doilea razboi
mondial. S-a sinucis pt. nu a fi capturat de invingatori.

http://www.referatele.com/referate/istorie/online16/Holocaustul--in-Europa--Cazul-peninsulei-balcanice--Ungaria--Polonia--Italia--Tarile-de-Jos-si-Belgi.php