Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Napoleon[Bonaparte][v=]
Pagina 5 din 11
Pagina 5 din 11 • 1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9, 10, 11
Napoleon[Bonaparte][v=]
Rezumarea primului mesaj :
NAPOLEON BONAPARTE-
65]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
64]Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.
63]Nu vă fie teamă, prieteni, glonţul care trebuie să mă omoare încă nu a fost turnat.
62]Imposibil este un cuvânt care se găseşte doar în dicţionarul proştilor.
61]Modestia este calitatea celor care nu au calităţi.
60]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
59]Capacitatea de a cuceri victorii strălucite, constă şi din capacitatea, la nevoie, de a suferi înfrângeri.
58]Orice obstacol are în el şi bucuria omului care-l va depăşi.
57]Succesele mele şi toate faptele bune pe care le-am făcut, le datorez mamei mele.
56]Cel mai primejdios sfetnic este amorul propriu.
55]Actiunea este masura reala a inteligentei.
54]Comandantul trebuie sa aiba atata caracter cat si inteligenta, oamenii care au multa inteligenta si putin caracter sunt cei mai putini indicati.
53]Ne putem opri in timpul urcarii, dar niciodata in timpul coborarii.
52]Orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi.
51]Victoria apartine celui ce persevereaza.
50]Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac.
49]In viata poti face multe promisiuni, dar nu e neaparat nevoie sa le respecti.
47]Francezii fac revoluţii fără reforme, iar englezii fac reforme fără revoluţii.
46]Dintre toate instituţiile, cea mai importantă este învăţămîntul. Totul depinde de el, atît prezentul, cît şi viitorul.
45]China este un uriaş care doarme. Lăsaţi-l să doarmă. Pentru că, o dată trezit, el va zdruncina întreaga lume.
44]Soarta favorabilă e ca femeia: dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva.
43]Exista doar doua forte pe lume, sabia si sufletul. In perspectiva indepartata, sabia va fi intotdeauna cucerita de suflet.
42]Un soldat va lupta mult si din greu pentru o bucatica de pamblica colorata.
41]Nu trebuie sa te lupti prea des cu un singur inamic pentru ca astfel va invata arta razboiului de la tine.
40]Ce este viitorul? Ce este trecutul? Ce sîntem noi? Ce este acest fluid magic care ne înconjoară şi ascunde lucrurile pe care trebuie să le cunoaştem? Trăim şi murim în mijlocul minunilor.
39]Toţi italienii sînt hoţi.
38]Un conducător este un neguţător de speranţe.
37]Cel mai strălucit orator din lume este succesul.
36]Cine ştie să flateze ştie şi să calomnieze.
35]Singurul mod de a ramane sarac este sa fi cinstit.
34]Adevaratul eroism consta in a fi superior fata de problemele vietii, in orice forma ne-ar provoca la lupta.
33]Nu am reuşit să cuceresc nici măcar un continent, măcar pentru un sfert de secol, în ciuda armatei şi a generalilor mei. În schimb, de-a lungul mileniilor, Isus cucereşte popoare şi civilizaţii fără puterea armelor.
32]Toate femeile sunt curve, in afara de mama si de sor-mea! Dar sa nu uitam ca si ele sunt femei!
31]Nu poti cuceri toate femeile din lume! Dar merita sa incerci!
30]Cuvantul "imposibil" nu exista in dictionarul meu.
29]Mă tem de trei ziarişti mai mult decît de o mie de baionete.
28]Răzuiţi primul strat al rusului şi veţi descoperi tătarul.
27]Nimic nu face viitorul sa para mai roz decat contemplatul printr-un pahar de Chambertin…
26]Inima unui om de Stat trebuie să fie în cap.
25]A muri nu inseamna a fi invins. Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
24]Fara religie, adica fara teama si respectul de Dumnezeu, unde ar ajunge omenirea?
23]Femeia frumoasa e o bijuterie. Femeia buna e o comoara intreaga.
22]Sînt atît de multe legi, încît nimeni nu este scutit de spînzurătoare.
21]Succesul n-are nevoie de justificări. Eşecul nu se iartă niciodată.
20]Pe termen lung , sabia este infranta de inteligenta.
19]Curajul este ca dragostea, se hraneste din speranta.
18]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
17]Arta de a fi cind foarte indraznet, cind foarte prudent este arta de a reusi
16]Casatoria este fara indoiala, starea de perfectiune sociala.
15]Adevaratele victorii, si singurele care nu aduc regrete, sint cele obtinute in lupta cu ignoranta.
14]În dragoste, victoria barbatului este fuga.
13]Nu-ti intrerupe dusmanul atunci cind face greseli.
12]Eforturile isi arata roadele numai daca persoana care le face refuza sa se opreasca.
11]In politica, prostia nu e un handicap.
10]Femeia frumoasa place ochiului, femeia blanda place inimii. Prima este o adevarata bijuterie, dar a doua este o comoara.
9]Nimic nu e mai dificil, dar nici mai pretios, decit puterea de a lua hotariri.
8]Gloria zboara repede, obscuritatea este eterna.
7]Orice conducator este un negustor de sperante.
6]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
5]Eu poruncesc, sau tac.
4]In dragoste uneori fuga e un act de eroism.
3]Moartea nu inseamna nimic, insa a trai infrant si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
2]Istoria este acea imagine a trecutului asupra careia toti au cazut de acord.
1]Prostul are un mare avantaj asupra omului de spirit. El e totdeauna multumit de sine.
=====
LOIS
ROLAND
JOSEPH
NAPOLEON BONAPARTE-
65]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
64]Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.
63]Nu vă fie teamă, prieteni, glonţul care trebuie să mă omoare încă nu a fost turnat.
62]Imposibil este un cuvânt care se găseşte doar în dicţionarul proştilor.
61]Modestia este calitatea celor care nu au calităţi.
60]Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
59]Capacitatea de a cuceri victorii strălucite, constă şi din capacitatea, la nevoie, de a suferi înfrângeri.
58]Orice obstacol are în el şi bucuria omului care-l va depăşi.
57]Succesele mele şi toate faptele bune pe care le-am făcut, le datorez mamei mele.
56]Cel mai primejdios sfetnic este amorul propriu.
55]Actiunea este masura reala a inteligentei.
54]Comandantul trebuie sa aiba atata caracter cat si inteligenta, oamenii care au multa inteligenta si putin caracter sunt cei mai putini indicati.
53]Ne putem opri in timpul urcarii, dar niciodata in timpul coborarii.
52]Orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi.
51]Victoria apartine celui ce persevereaza.
50]Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac.
49]In viata poti face multe promisiuni, dar nu e neaparat nevoie sa le respecti.
47]Francezii fac revoluţii fără reforme, iar englezii fac reforme fără revoluţii.
46]Dintre toate instituţiile, cea mai importantă este învăţămîntul. Totul depinde de el, atît prezentul, cît şi viitorul.
45]China este un uriaş care doarme. Lăsaţi-l să doarmă. Pentru că, o dată trezit, el va zdruncina întreaga lume.
44]Soarta favorabilă e ca femeia: dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva.
43]Exista doar doua forte pe lume, sabia si sufletul. In perspectiva indepartata, sabia va fi intotdeauna cucerita de suflet.
42]Un soldat va lupta mult si din greu pentru o bucatica de pamblica colorata.
41]Nu trebuie sa te lupti prea des cu un singur inamic pentru ca astfel va invata arta razboiului de la tine.
40]Ce este viitorul? Ce este trecutul? Ce sîntem noi? Ce este acest fluid magic care ne înconjoară şi ascunde lucrurile pe care trebuie să le cunoaştem? Trăim şi murim în mijlocul minunilor.
39]Toţi italienii sînt hoţi.
38]Un conducător este un neguţător de speranţe.
37]Cel mai strălucit orator din lume este succesul.
36]Cine ştie să flateze ştie şi să calomnieze.
35]Singurul mod de a ramane sarac este sa fi cinstit.
34]Adevaratul eroism consta in a fi superior fata de problemele vietii, in orice forma ne-ar provoca la lupta.
33]Nu am reuşit să cuceresc nici măcar un continent, măcar pentru un sfert de secol, în ciuda armatei şi a generalilor mei. În schimb, de-a lungul mileniilor, Isus cucereşte popoare şi civilizaţii fără puterea armelor.
32]Toate femeile sunt curve, in afara de mama si de sor-mea! Dar sa nu uitam ca si ele sunt femei!
31]Nu poti cuceri toate femeile din lume! Dar merita sa incerci!
30]Cuvantul "imposibil" nu exista in dictionarul meu.
29]Mă tem de trei ziarişti mai mult decît de o mie de baionete.
28]Răzuiţi primul strat al rusului şi veţi descoperi tătarul.
27]Nimic nu face viitorul sa para mai roz decat contemplatul printr-un pahar de Chambertin…
26]Inima unui om de Stat trebuie să fie în cap.
25]A muri nu inseamna a fi invins. Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
24]Fara religie, adica fara teama si respectul de Dumnezeu, unde ar ajunge omenirea?
23]Femeia frumoasa e o bijuterie. Femeia buna e o comoara intreaga.
22]Sînt atît de multe legi, încît nimeni nu este scutit de spînzurătoare.
21]Succesul n-are nevoie de justificări. Eşecul nu se iartă niciodată.
20]Pe termen lung , sabia este infranta de inteligenta.
19]Curajul este ca dragostea, se hraneste din speranta.
18]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
17]Arta de a fi cind foarte indraznet, cind foarte prudent este arta de a reusi
16]Casatoria este fara indoiala, starea de perfectiune sociala.
15]Adevaratele victorii, si singurele care nu aduc regrete, sint cele obtinute in lupta cu ignoranta.
14]În dragoste, victoria barbatului este fuga.
13]Nu-ti intrerupe dusmanul atunci cind face greseli.
12]Eforturile isi arata roadele numai daca persoana care le face refuza sa se opreasca.
11]In politica, prostia nu e un handicap.
10]Femeia frumoasa place ochiului, femeia blanda place inimii. Prima este o adevarata bijuterie, dar a doua este o comoara.
9]Nimic nu e mai dificil, dar nici mai pretios, decit puterea de a lua hotariri.
8]Gloria zboara repede, obscuritatea este eterna.
7]Orice conducator este un negustor de sperante.
6]Multi oameni, ca si cifrele, capata valoare numai prin pozitia lor.
5]Eu poruncesc, sau tac.
4]In dragoste uneori fuga e un act de eroism.
3]Moartea nu inseamna nimic, insa a trai infrant si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
2]Istoria este acea imagine a trecutului asupra careia toti au cazut de acord.
1]Prostul are un mare avantaj asupra omului de spirit. El e totdeauna multumit de sine.
=====
LOIS
ROLAND
JOSEPH
Ultima editare efectuata de catre Admin in 14.11.15 11:26, editata de 117 ori
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10877/7/
La data de 18 iunie 1815, in apropierea comunei Waterloo din Belgia, la 18 kilometri sud de Bruxelles, a avut loc una dintre cele mai mari batalii ale secolului al XIX-lea, aceea in care armata franceza, condusa de Imparatul Napoleon, a fost invinsa de armata Celei de a Saptea Coalitii, condusa de ducele de Wellington si feldmaresalul von Blücher. Comanda suprema a revenit insa englezilor. Batalia a durat numai o zi, la sfârsitul careia, Imparatul, crezând ca i-au sosit ajutoarele conduse de generalul Grouchy s-a lasat inconjurat de armatele aliate. Victoria decisiva a anglo-aliatilor si prusacilor a marcat sfârsitul Imperiului Napoleonian, imparatul abdicând la 22 iunie când in Franta are loc o a doua Restauratie, prin revenirea la tron a Casei de Bourbon.
La data de 18 iunie 1815, in apropierea comunei Waterloo din Belgia, la 18 kilometri sud de Bruxelles, a avut loc una dintre cele mai mari batalii ale secolului al XIX-lea, aceea in care armata franceza, condusa de Imparatul Napoleon, a fost invinsa de armata Celei de a Saptea Coalitii, condusa de ducele de Wellington si feldmaresalul von Blücher. Comanda suprema a revenit insa englezilor. Batalia a durat numai o zi, la sfârsitul careia, Imparatul, crezând ca i-au sosit ajutoarele conduse de generalul Grouchy s-a lasat inconjurat de armatele aliate. Victoria decisiva a anglo-aliatilor si prusacilor a marcat sfârsitul Imperiului Napoleonian, imparatul abdicând la 22 iunie când in Franta are loc o a doua Restauratie, prin revenirea la tron a Casei de Bourbon.
In cinstea stralucitoarei victorii a Ducelui de Wellington 100 de municipalitati din lume si-au luat numele de „Waterloo” iar pe câmpia valona pe care a avut loc batalia a fost ridicat, in 1826, un monument impunator. Acesta reprezinta un leu, simbol al eroismului si curajului, asezat in vârful unei coline de 41 metri.
Monumentul poarta numele „Butte du Lion” (Colina Leului) si se inalta in vârful respectivei coline cu o inaltime de 45 de metri si un diametru de 250 metri. Se spune ca dealul a fost „construit” atunci când mii de femei din Belgia, care odinioara facea parte din Regatul }arilor de Jos, au carat pamântul pentru ridicarea colinei. O scara cu peste 200 de trepte duce la statuia realizata de J.F. Van Geel si turnata in bronz masiv in atelierele Cockerill, la Seraing (Belgia) Leul are coama zbârlita, o inaltime de 4,5 de metri si o greutate de 28 de tone.
La baza soclului de piatra se afla o placa pe care, in culorile rosu si albastru, sunt prezentate pozitiile strategice ale armatelor care s-au infruntat aici. Un binoclu metalic te ajuta sa contempli de acolo de sus, locurile marcate in schema. La poalele colinei pe un zid circular se afla o pictura semnata de Louis Dumoulin, reprezentând momentul exact al sarjei cavaleriei franceze. In Muzeul de Ceara, deschis aici sunt reprezentati eroii bataliei: Napoleon, Wellington, Blücher, Ney si altii. Exista si o mica sala de cinema in care sunt prezentate momente din lupta. Pretutindeni in jur te intâmpina oamenii care vor sa dea locului o coloratura autentica. De aceea sunt imbracati in uniformele timpului, apartinând diferitelor armate.
Localnicii spun ca in noptile fara luna se aude de pe câmpul de lupta zanganitul armelor, bubuitul tunurilor, tipetele luptatorilor, facându-i astfel sa retraiasca intreaga drama a bataliei. Se mai spune ca, luând un bulgare de pe colina si sadind in el o floare, cât timp va trai aceasta, vei imprumuta ceva din curajul si maretia Imparatului. Monumentul a suferit insa trecerea timpului si autoritatile au lansat o ampla actiune de reabilitare a intregului peisaj. Lucrarile vor fi gata pâna in mai 2015, sarbatorindu-se bicentenarul bataliei. Cei care indragesc epopeea napoleoniana pot face o excursie de inca vreo câtiva kilometri in Brabant, pâna la Vieux-Genappe. Aici a fost deschis un alt muzeu in Ferme du Caillou, unde a fost instalat cartierul general al Imparatului. El si ofiterii sai au petrecut aici noaptea de 17 iunie, ajunul marii batalii. Specialistii apreciaza ca exponatele sunt de o importanta capitala pentru istoria Europei.
Un alt Monument Waterloo a fost inaltat la Hanovra intre 1825-1832, dupa proiectul lui Georg Friedrich Ludwig Laves. Este o coloana de 46 metri inaltime asezata pe un soclu cu sase trepte pe care se afla inscriptia „Eroilor de la Waterloo – Patria recunoscatoare”. Coloana are un diametru de 3,75 metri si o scara interioara in spirala ce duce pe platforma de sus unde se afla statuia Victoriei. Statuia cântareste 500 kilograme si a fost comandata de Ducele de Cambridge, fiind realizata de Konrad Beckman si fiul sau Franz.
IRINA STOICA
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10854/33/
Singurul fiu legitim al lui Napoleon Bonaparte a fost François Charles Joseph Napoleon Bonaparte, print imperial, rege al Romei, print de Parma si avand si eticheta de „Franz, duce de Reichstadt” (porecla de „Franz” s-a datorat bunicului sau maternal, Franz II, ultimul imparat al Sfantului Imperiu Roman). Mama printului a fost a doua sotie a lui Napoleon, Maria Luisa de Austria, imparateasa-consort (1810-1814).
Singurul fiu legitim al lui Napoleon Bonaparte a fost François Charles Joseph Napoleon Bonaparte, print imperial, rege al Romei, print de Parma si avand si eticheta de „Franz, duce de Reichstadt” (porecla de „Franz” s-a datorat bunicului sau maternal, Franz II, ultimul imparat al Sfantului Imperiu Roman). Mama printului a fost a doua sotie a lui Napoleon, Maria Luisa de Austria, imparateasa-consort (1810-1814).
Poreclit de mic copil „Vulturasul”, acest fiu nefericit al marelui Napoleon mai este denumit Napoleon al II-lea, desi el nu a fost niciodata oficial imparat. Tatal sau a abdicat de doua ori, in 1814 si apoi in 1815, de fiecare data numindu-l succesor. Conform cu turbulentele schimbari politice datorate conflictelor europene ale lui Napoleon I, fiul sau a ramas ca imparat al Primului Imperiu Francez in perioadele 4-11 aprilie 1814 si 22 iunie – 7 iulie 1815. Numai ca faptele istorice au aratat ca imediat dupa fiecare abdicare a lui Bonaparte, guvernul de la Paris a declarat restaurata dinastia de Bourbon (prin Ludovic al XVIII-lea).
Napoleon II s-a nascut la 20 martie 1811, la Paris, in Palatul Imperial Tuileries, pe malul drept al Senei. A fost botezat la 9 iunie la catedrala Notre Dame. Lasat in grija unor „guvernante oficiale”, acest fiu legitim si-a vazut ultima oara tatal la 24 ianuarie 1814. Dupa catastrofa de la Waterloo, mama si fiul au trait in Austria. Dupa moartea tatalui sau, in 1821, exilat pe insula Sf.Elena, Maria Luisa s-a recasatorit cu generalul austriac Adam Neipperg si Napoleon al II-lea a avut mai multi frati vitregi. Fiul lui Bonaparte a murit de tuberculoza, in 1832 (la 21 de ani), in Palatul Schönbrunn din Viena. Neavand urmasi, succesiunea la tron a revenit (daca ar fi fost cazul) verisorului sau Louis Napoleon Bonaparte. Acesta intai a ajuns primul presedinte al Frantei (in 1848), apoi dand o „auto-lovitura de stat” a devenit imparatul celui de-al Doilea Imperiu Francez (1852).
La 15 decembrie 1940, ramasitele pamantesti ale lui Napoleon al II-lea au fost transferate de la Viena la Paris (Les Invalides), din ordinul lui Hitler. Ramasitele pamantesti ale tatalui sau sosisera in Franta in 1840.
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10851/8/
Pe cat de marete au fost ambitiile lui Napoleon Bonaparte – ofiterul de artilerie devenit general, apoi Prim Consul si imparat (1804), pe atat de mari au fost umilintele la care a fost supus dupa infrangerile din conflictele cu marile coalitii europene. Razboiul Coalitiei a Sasea (1812-1814) a determinat prima sa abdicare, iar in anul urmator pierderea Bataliei de la Waterloo (18 iunie 1815, contra celei de-a Saptea Coalitii) a dus la a doua abdicare, cea definitiva, Franta avand mari pierderi umane, materiale si teritoriale.
Pe cat de marete au fost ambitiile lui Napoleon Bonaparte – ofiterul de artilerie devenit general, apoi Prim Consul si imparat (1804), pe atat de mari au fost umilintele la care a fost supus dupa infrangerile din conflictele cu marile coalitii europene. Razboiul Coalitiei a Sasea (1812-1814) a determinat prima sa abdicare, iar in anul urmator pierderea Bataliei de la Waterloo (18 iunie 1815, contra celei de-a Saptea Coalitii) a dus la a doua abdicare, cea definitiva, Franta avand mari pierderi umane, materiale si teritoriale.
Un fiu pe post de marioneta
Doua infrangeri, doua tratate injositoare, doua abdicari si, fapt mai putin luat in considerare, doua asa-zise accederi la tron ale unicului sau fiu, Charles Joseph François Napoleon (4-11 aprilie 1814 si 22 iunie-7 iulie 1815). Ce poate fi mai umilitor pentru un tata sa-si vada fiul mostenitor indepartat de pe tron de doua ori?! Primul tratat care l-a obligat pe Napoleon la intaiul sau exil a fost Tratatul de la Fontainbleau de la 11 aprilie 1814. Dintre statele invingatoare ale Coalitiei a Sasea au semnat reprezentanti ai Imperiilor Austriac si Rus si ai Regatului Prusiei. In semn de buna vointa, tarul Alexandr I a eliberat 150.000 de prizonieri francezi (luati cand Napoleon a invadat Rusia, in 1812). Imparatul a fost dus pe Insula Elba, iar dinastia de Bourbon a fost restaurata, prin regele Ludovic al XVIII-lea.
Evadand de pe Insula Elba (din Marea Tireniana, la doar 20 de kilometri de coasta Toscaniei), Napoleon reintra in Paris la 20 martie 1815, cu gandul sa-si reia maretul tron de imparat al Primului Imperiu Francez. Atunci incepea perioada intrata in istorie sub numele de Cele o Suta de Zile, adica perioada in care Napoleon Bonaparte a revenit in fruntea Imperiului Francez. In realitate, au fost 111 zile, pana la 8 iulie 1815, cand Ludovic al XVIII-lea a fost reinstalat a doua oara.
Napoleon n-a tinut seama, in acea perioada, ca Regatul Napoli, condus de Joachim Murat, cumnatul sau, a fost invins de austrieci, si a neglijat superioritatea numerica formidabila a aliatilor – in total, la a Saptea Coalitie anti-napoleoniana au participat 16 state (imperii, regate si ducate europene)! Batalia decisiva contra celei de-a Saptea Coalitii s-a desfasurat la Waterloo (Belgia, la 13 kilometri de Bruxelles), unde victoria aliatilor a fost zdrobitoare. A urmat a doua abdicare si umilitorul Tratat de la Paris din 20 noiembrie 1815, prin care Franta platea despagubiri de razboi uriase, platea stationarea trupelor aliatilor in Franta si pierdea teritoriile castigate prin toate razboaiele de dupa Revolutia Franceza. Napoleon Bonaparte a vrut sa fuga in SUA, dar englezii au blocat porturile si fostul imparat s-a vazut obligat sa se predea, la 15 iulie 1815, capitanului de vas englez Frederick Maitland, iar cu nava Bellophoron a ajuns pe Insula Sf. Elena, in Atlantic, la mii de kilometri de Africa.
Urmari pozitive pentru Europa
Inlaturarea „turbulentului Napoleon” de la carma Frantei a avut mai multe efecte pozitive pentru multe natiuni europene. Sentimentul nationalist urma sa duca, peste decenii, la Unificarea Italiei (ca regat) si apoi a Germaniei (sub forma de imperiu). Armonia europeana a fost consfintita prin Sfanta Alianta (Prusia, Austria si Rusia), echilibrul puterilor pe Vechiul Continent fiind restabilit.
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ascensiunea-lui-napoleon-al-iii-lea-razboiul-crimeii
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://cultural.bzi.ro/amantele-printilor-de-altadata-marie-walewska-1291
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://cultural.bzi.ro/ce-credeam-gresit-despre-napoleon-shakespeare-edison-sau-disney-8423
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://adevarul.ro/cultura/istorie/el-era-omul-intimida-napoleon-1_52b003bdc7b855ff56c54456/index.html
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.ziare.com/magazin/inedit/topul-celor-mai-importanti-oameni-din-istorie-iisus-napoleon-sau-hitler-1272271
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://cultural.bzi.ro/napoleon-bonaparte-adevaratul-eroism-consta-in-a-fi-superior-fata-de-problemele-vietii-in-orice-forma-ne-ar-provoca-la-lupta-7089
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.ziarulprahova.ro/stiri/cultura/156423/copia-testamentului-lui-napoleon-vanduta-la-licitatie-cu-357-000-de-euro
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.romaniatv.net/lucruri-inedite-pe-care-nu-le-gasesti-in-cartile-de-istorie-vezi-ce-secret-ascundea-napoleon-in-pantaloni_102035.html
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://adevarul.ro/cultura/istorie/cum-l-au-oprit-grup-soldati-romani-napoleon-arcole-1_524a9237c7b855ff56e72dea/index.html
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/napoleon-wehrmacht-ul-i-capricioasa-vreme-rusia
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
Multa lume sufera de fobii. Unii nu suporta sa stea singuri acasa, sa mearga cu liftul, sa urce in avion, uneori nici macar in masina. Boala se numeste claustrofobie, iar incercarile specalistilor de a aduce un astfel de pacient la o stare normala dau de multe ori gres.
Specialistii nici nu insista, intrucat au fost cazuri cand bolnavul de claustrofobie, obligat sa faca abstractie de frica sa, a sfarsit prin a face infarct.
Sunt insa si fobii mai putin grave: unora le e teama de pisici, de intuneric, de prea multa liniste sau, dimpotriva, de prea mult zgomot. De obicei, societatea nu le prea acorda atentie, dar cand e vorba de personalitati, cazurile devin deodata interesante, comenteaza portalul Infoniac.
Exemple notorii
1. Dictatorul sovietic Iosif Stalin era obsedat de ideea ca cineva vrea sa-l otraveasca. Avea o angajata cu sarcina de a consuma, cu trei ore inaintea mesei, toate felurile din meniul sau si, separat, un angajat care sa deguste bautura.
Deasemeni, Stalin nu avea incredere in avion: n-a calatorit decat cu trenul, iar pe distante scurte cu masina.
2. Napoleon Bonaparte nu suporta apropierea pisicilor. In afara dezgusutlui, aceasta apropiere il facea si alergic. Aceeasi fobie fata de pisici au avut-o Hitler, Mussolini, tarul Nicolae al II-lea, Alexandru cel Mare si Iulius Caesar.
3. Alfred Hitchcock, celebrul realizator de la Hollywood, suferea de ovofobie, respectiv repulsie fata de gustul si mirosul de oua. Nu manca nici oua, nici cozonac, nici alte preparate pe aceasta baza.
4. Poate este o surpriza pentru multi sa afle ca lui Walt Disney, cunoscutul realizator de filme animate, creatorul nu mai putin celebrului Mickey Mouse, ii era frica de... soareci. Dar, atentie, frica, nu dezgust!
5. Marilyn Monroe suferea de agorafobie: teama de a se afla in multime. Evita pe cat se poate masele de oameni si nu circula decat insotita.
6. Despre Pamela Anderson se spune ca ii este teama de oglinzi. Evita sa se afle in spatiile in care sunt oglinzi, iar daca este nevoita sa-si priveasca reflexia, se limiteaza la un timp foarte scurt si paraseste imediat incaperea.
7. Despre Gustave Eiffel, cel care a creat simbolul Parisului, se stie ca, in mod cu totul neasteptat, suferea de teama de inaltime. De aceea, el n-a urcat niciodata pe turnul proiectat chiar de el.
8. Sigmund Freud, celebrul psihoanalist, avea teama de ferigi si de arme. Daca cea de-a doua temere poate fi explicata usor, prima a fost dobandita in copilarie, cand a trecut printr-o experienta traumatizanta legata de aceasta planta, de altfel inofensiva.
9. Fizicianul Nicola Tesla, autorul mai multor inventii si descoperiri, dintre care unele ii poarta numele, suferea de germafobie, teama de a fi infectat cu germeni necunoscuti. Aceasta l-a determinat sa faca exces de pedanterie in ceea ce priveste igiena, detaliu binecunoscut de cei apropiati.
10. Salvador Dali, celebrul pictor, avea teama de lacuste si paianjeni. Apropierea unei astfel de insecte ii producea o criza asemanatoare cu epilepsia.
11. Scriiorul rus Nicolai Gogol traia inspaimantat in permanenta ca ar putea fi ingropat de viu. In utimii ani ai vietii, nici nu se lungea in pat, dormind sezand. La baza acestei stari se afla encefalita, de care suferise in copilarie, ca urmare a unei malarii.
12. Compozitorul Frederic Chopin avea aceeasi suferinta. In fiecare seara, lasa un bilet langa pat, cu urmatoarea inscriptie: "m-am culcat si dorm, nu sunt mort; cine se indoieste, sa ma trezeasca".
13. In sfarsit, cantareata Madonna are si ea o suferinta ciudata: teama de trasnete. Boala este cunoscuta, se numeste brotofobie si, desi psihologii au mijloace de tratament, este recurenta. Se pare ca cel mai bun tratament este sa se stea cu lumina aprinsa in casa si sa se faca exercitii fizce.
http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/creier/fobiile-celebritatilor-napoleon-se-temea-de-pisici-stalin-de-avioane-1253870
Specialistii nici nu insista, intrucat au fost cazuri cand bolnavul de claustrofobie, obligat sa faca abstractie de frica sa, a sfarsit prin a face infarct.
Sunt insa si fobii mai putin grave: unora le e teama de pisici, de intuneric, de prea multa liniste sau, dimpotriva, de prea mult zgomot. De obicei, societatea nu le prea acorda atentie, dar cand e vorba de personalitati, cazurile devin deodata interesante, comenteaza portalul Infoniac.
Exemple notorii
1. Dictatorul sovietic Iosif Stalin era obsedat de ideea ca cineva vrea sa-l otraveasca. Avea o angajata cu sarcina de a consuma, cu trei ore inaintea mesei, toate felurile din meniul sau si, separat, un angajat care sa deguste bautura.
Deasemeni, Stalin nu avea incredere in avion: n-a calatorit decat cu trenul, iar pe distante scurte cu masina.
2. Napoleon Bonaparte nu suporta apropierea pisicilor. In afara dezgusutlui, aceasta apropiere il facea si alergic. Aceeasi fobie fata de pisici au avut-o Hitler, Mussolini, tarul Nicolae al II-lea, Alexandru cel Mare si Iulius Caesar.
3. Alfred Hitchcock, celebrul realizator de la Hollywood, suferea de ovofobie, respectiv repulsie fata de gustul si mirosul de oua. Nu manca nici oua, nici cozonac, nici alte preparate pe aceasta baza.
4. Poate este o surpriza pentru multi sa afle ca lui Walt Disney, cunoscutul realizator de filme animate, creatorul nu mai putin celebrului Mickey Mouse, ii era frica de... soareci. Dar, atentie, frica, nu dezgust!
5. Marilyn Monroe suferea de agorafobie: teama de a se afla in multime. Evita pe cat se poate masele de oameni si nu circula decat insotita.
6. Despre Pamela Anderson se spune ca ii este teama de oglinzi. Evita sa se afle in spatiile in care sunt oglinzi, iar daca este nevoita sa-si priveasca reflexia, se limiteaza la un timp foarte scurt si paraseste imediat incaperea.
7. Despre Gustave Eiffel, cel care a creat simbolul Parisului, se stie ca, in mod cu totul neasteptat, suferea de teama de inaltime. De aceea, el n-a urcat niciodata pe turnul proiectat chiar de el.
8. Sigmund Freud, celebrul psihoanalist, avea teama de ferigi si de arme. Daca cea de-a doua temere poate fi explicata usor, prima a fost dobandita in copilarie, cand a trecut printr-o experienta traumatizanta legata de aceasta planta, de altfel inofensiva.
9. Fizicianul Nicola Tesla, autorul mai multor inventii si descoperiri, dintre care unele ii poarta numele, suferea de germafobie, teama de a fi infectat cu germeni necunoscuti. Aceasta l-a determinat sa faca exces de pedanterie in ceea ce priveste igiena, detaliu binecunoscut de cei apropiati.
10. Salvador Dali, celebrul pictor, avea teama de lacuste si paianjeni. Apropierea unei astfel de insecte ii producea o criza asemanatoare cu epilepsia.
11. Scriiorul rus Nicolai Gogol traia inspaimantat in permanenta ca ar putea fi ingropat de viu. In utimii ani ai vietii, nici nu se lungea in pat, dormind sezand. La baza acestei stari se afla encefalita, de care suferise in copilarie, ca urmare a unei malarii.
12. Compozitorul Frederic Chopin avea aceeasi suferinta. In fiecare seara, lasa un bilet langa pat, cu urmatoarea inscriptie: "m-am culcat si dorm, nu sunt mort; cine se indoieste, sa ma trezeasca".
13. In sfarsit, cantareata Madonna are si ea o suferinta ciudata: teama de trasnete. Boala este cunoscuta, se numeste brotofobie si, desi psihologii au mijloace de tratament, este recurenta. Se pare ca cel mai bun tratament este sa se stea cu lumina aprinsa in casa si sa se faca exercitii fizce.
http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/creier/fobiile-celebritatilor-napoleon-se-temea-de-pisici-stalin-de-avioane-1253870
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10403/33/
Provenind dintr-o familie de elita a societatii corsicane, Napoleone di Buonaparte (numele la nastere) a fost al doilea copil din cei sapte ai familiei lui Carlo si a venit pe lume la 15 august 1769, la Ajaccio, insula Corsica. Carlo fusese ambasador la Curtea lui Ludovic al XVI-lea, iar mama Letizia a fost cea care i-a insuflat disciplina. La zece ani, Napoleon este trimis în Franta continentala, la un seminar teologic, pentru a învata temeinic limba lui Voltaire. Se spune ca viitorul lider al natiunii franceze nu a scris niciodata corect frantuzeste.
Provenind dintr-o familie de elita a societatii corsicane, Napoleone di Buonaparte (numele la nastere) a fost al doilea copil din cei sapte ai familiei lui Carlo si a venit pe lume la 15 august 1769, la Ajaccio, insula Corsica. Carlo fusese ambasador la Curtea lui Ludovic al XVI-lea, iar mama Letizia a fost cea care i-a insuflat disciplina. La zece ani, Napoleon este trimis în Franta continentala, la un seminar teologic, pentru a învata temeinic limba lui Voltaire. Se spune ca viitorul lider al natiunii franceze nu a scris niciodata corect frantuzeste.
La Scoala Militara din Paris s-a specializat la arma artilerie si a devenit sublocotenent în 1785. La începutul Revolutiei franceze (1789) s-a aflat în Corsica, dar familia sa a fost nevoita sa se stabileasca pe continent (1793). Atitudinea sa politica a fost admirata de Augustin Robespierre, fratele liderului revolutionar Maximilien. La doar 24 de ani, Napoleon primeste gradul de general (provizoriu), dupa batalia de la Toulon (împotriva englezilor). În 1794, când Maximilien este executat, Napoleon este arestat dar eliberat curând. Dupa violentele din 1795, Napoleon este avansat general de divizie. În anul urmator se casatoreste cu Josephina Beauharnais. În 1810 se însoara cu Maria Louisa de Austria (fiind refuzat de sora tarului Alexandru I). În 1811 li s-a nascut fiul, Joseph Charles (cunoscut ca Napoleon al II-lea, care a murit la 21 de ani).
Devenit Prim Consul în 1799, Napoleon a declarat la încoronarea sa din 1804, din catedrala Notre Dame (unde doar a asistat si papa Pius al VII-lea, caci si-a pus singur coroana pe cap): „Imperiul înseamna pace!”. Dar împaratul Napoleon Bonaparte va avea parte numai de confruntari cu coalitiile europene care nu vedeau cu ochi buni politica franceza si dorinta suveranului de a deveni o mare putere continentala (vom reveni cu aceasta tema). Ultima coalitie l-a învins decisiv la Waterloo (15 iunie 1815). Exilat pe insula Elena (Atlantic), nu a fost vizitat de sotie, dar a fost atent supravegheat de trupe engleze. Doar metresa Albine de Montholon i-a fost aproape pâna a murit. Napoleon Bonaparte s-a stins la 5 mai 1821, probabil de cancer la stomac, la vârsta de 51 de ani.
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10144/8/
Locotenent de artilerie la debutul Revolutiei franceze, in 1789, Napoleon Bonaparte are o activitate militara intensa, atat pe continent, cat si in Corsica natala. Talentul si abnegatia sa nu trec neobservate si in 1793, la 22 decembrie, el este promovat general de brigada. Tara se afla in razboi contra Primei Coalitii europene (1792-1797) si proaspatul general avea sa ia in propriile maini soarta natiunii franceze. Asa au inceput interminabilele conflicte dintre Napoleon si aliatii europeni, finalizate, dupa cum bine stim, cu infrangerea definitiva de la Waterloo, din iunie 1815.
Locotenent de artilerie la debutul Revolutiei franceze, in 1789, Napoleon Bonaparte are o activitate militara intensa, atat pe continent, cat si in Corsica natala. Talentul si abnegatia sa nu trec neobservate si in 1793, la 22 decembrie, el este promovat general de brigada. Tara se afla in razboi contra Primei Coalitii europene (1792-1797) si proaspatul general avea sa ia in propriile maini soarta natiunii franceze. Asa au inceput interminabilele conflicte dintre Napoleon si aliatii europeni, finalizate, dupa cum bine stim, cu infrangerea definitiva de la Waterloo, din iunie 1815.
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
Cu cât s-a vândut la licitație legendarul inel de logodnă oferit de Napoleon Josephinei de Beauharnais
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
Planul secret pentru salvarea lui Napoleon: două...
Tom Johnson a fost unul dintre acele personaje extraordinare pe care istoria nu le uită, datorită capacităţii lor de a se descurca în situaţii aparent fără ieşire.
Născut în 1772 din părinţi irlandezi, a ştiut mereu cum să facă rost de bani şi, până la vârsta de 12 ani, şi-a câştigat existenţa ca hoţ de buzunare, scrie „The Smithsonian“. Cel puţin de două ori, a evadat din închisoare într-un mod miraculos. Când Napoleon ducea renumitele sale războaie, reputaţia sa binemeritată de personaj îndrăzneţ l-a ajutat să ajungă – în ciuda trecutului său pătat – la conducerea unor expediţii navale britanice. O poveste a rămas însă nemenţionată. În 1820 – cel puţin aşa a declarat el însuşi – i s–a oferit suma de 40.000 de lire (trei milioane de lire, astăzi) pentru a-l salva din exil pe împăratul Napoleon, care se afla pe insula Sfânta Elena. Această evadare ar fi trebuit să fie pusă la cale într-un mod incredibil – cu ajutorul unor submarine primitive. Johnson însuşi ar fi trebuit să construiască submarinele.
Povestea începe cu împăratul însuşi. Ca moştenitor al Revoluţiei Franceze – evenimentul care, mai mult ca oricare altul din istoria Franţei – a tulburat de atunci somnul celor avuţi, corsicanul a devenit spaima continentului european. Geniu militar de neegalat, invadator al Rusiei, cuceritor al Italiei, Germaniei şi Spaniei şi arhitect al Sistemului Continental, reputaţia sa a fost zdruncinată doar în 1814, când a fost învins, după ce duşmanii săi s-au aliat, iar el a fost trimis pe insula Elba. Chiar şi atunci, a scăpat şi s-a întors în Franţa, iar după bătălia de la Waterloo, englezii s-au hotărât să nu îşi mai încerce norocul cu el. Exilarea sa în pe Sfânta Elena, o insulă mică din Atlanticul de Sud, era menită să îi diminueze şansele de a scăpa din nou.
Cu toate acestea, în timpul vieţii lui Napoleon, au fost concepute multe planuri pentru a-l salva. Emilio Ocampo, care povesteşte despre aceste comploturi, scrie că „ambiţia politică a lui Napoleon nu a fost înfrântă de captivitatea sa. Iar adepţii lui nu au abandonat niciodată speranţa de a-l elibera“. Iar celor din familia Bonaparte nu le lipseau nici banii. Fratele lui Napoleon, Joseph, a plecat în Statele Unite cu o avere estimată la 20 de milioane de franci. Cea mai mare ameninţare venea din America de Sud. Napoleon se gândea că, dacă nu mai existau şanse să se întoarcă în Europa, ar putea pune bazele unui nou imperiu în Mexic sau în Venezuela. Cu toate acestea, odată ajuns pe Sfânta Elena, Napoleon s-a trezit captiv într-una dintre cele mai sigure închisori care i-ar fi putut fi destinată în 1815. Insula este extrem de izolată, iar relieful este neprietenos. Puţinele locuri în care navele puteau ancora erau păzite de garnizoane întregi de peste 2.800 de soldaţi. Deşi împăratului i s-a permis să reţină câţiva oameni, restul insulei era controlat de guvernatorul Hudson Lowe (foto), ale cărui şanse de reuşită în carieră depindeau de faimosul prizonier. Locuinţa lui Napoleon era păzită, vizitatorii erau interogaţi şi percheziţionaţi, iar în timpul nopţii vizitele erau interzise.
Şi britanicii aveau dreptate când exagerau cu măsurile de precauţie. Ocampo arată că existau o mulţime de planuri de salvare a lui Napoleon. Unde anume se înscrie planul lui Tom Johnson este dificil de precizat. Există dovezi că ar fi construit un submarin şi a vorbit deschis, după moartea lui Napoleon, despre planul său de a-l folosi. Desfăşurarea evenimentelor poate fi regăsită într-un obscur volum de memorii, intitulat „Scenes and Stories of a Clergyman in Debt“, care a fost publicat în 1835, în timpul vieţii lui Johnson. Cartea cuprinde şi descrieri ale mai multor episoade dramatice care se potrivesc cu relatările contemporanilor. Evadarea ar fi avut loc la apus, scria Jonhson, când împăratul s-ar fi îmbarcat pe Etna şi apoi ar fi fost transferat pe Eagle, de dimensiuni mai mari. Cele două submarine ar fi fost echipate, potrivit relatărilor, inclusiv cu motoare. „Am calculat, nicio navă inamică nu ne-ar putea împiedica să avansăm. Chiar şi în caz de atac, aş ridica pânzele şi apoi aş intra sub apă. Acolo l-aş aştepta pe duşman şi, cu ajutorul micului Etna, aş distruge nava în 15 minute“, scria Johnson.
Povestea lui este susţinută şi alte surse – printre altele, de marchizul de Montholon, un general francez care a mers cu Napoleon în exil şi a publicat povestea timpului petrecut de acesta pe Sfânta Elena. Johson a petrecut multă vreme concepând planuri care implicau submarine. La un moment dat, se spunea că ar fi lucrat pentru regele Danemarcei, altădată, pentru un lider egiptean. Sigur, schiţa submarinului său era una rudimentară. Submarinul însă exista, iar asta s-a aflat din mai multe documente. Într-o scrisoare, Johnson confirmă că submarinul este gata şi cere să i se plătească 100.000 de lire pentru el. Apoi, o echipă de ofiţeri condusă de George Cockburn a mers să evalueze submarinul, pentru a vedea cât costă. Asta înseamnă că, în 1820, Johnson era în posesia unui submarin, exact când oamenii lui Bonaparte ar fi dat mii de lire pentru a-l obţine. Nu există dovezi că Napoleon ar fi fost implicat în acest plan. Johnson ar fi vrut, mai degrabă, să îşi încerce norocul.
Dovezile care au supravieţuit atestă faptul că împăratul ar fi refuzat să fie salvat în cazul în care Johnson chiar ar fi apărut la Longwood. Într-o formă organizată, salvarea ar fi fost de dorit în viziunea lui Bonaparte, dar fuga ar fi considerat-o ruşinoasă. De la început, scrie Ocampo, „Napoleon a spus foarte clar că nu va susţine niciun plan care i-ar cere să se deghizeze sau să depună efort. Era demn şi gândul că ar fi fost capturat ca un infractor de rând în timp ce evada era înjositor“. Cu toate acestea, submarinul lui Johnson continuă să îi captiveze şi astăzi pe istorici.
Tom Johnson a fost unul dintre acele personaje extraordinare pe care istoria nu le uită, datorită capacităţii lor de a se descurca în situaţii aparent fără ieşire.
Născut în 1772 din părinţi irlandezi, a ştiut mereu cum să facă rost de bani şi, până la vârsta de 12 ani, şi-a câştigat existenţa ca hoţ de buzunare, scrie „The Smithsonian“. Cel puţin de două ori, a evadat din închisoare într-un mod miraculos. Când Napoleon ducea renumitele sale războaie, reputaţia sa binemeritată de personaj îndrăzneţ l-a ajutat să ajungă – în ciuda trecutului său pătat – la conducerea unor expediţii navale britanice. O poveste a rămas însă nemenţionată. În 1820 – cel puţin aşa a declarat el însuşi – i s–a oferit suma de 40.000 de lire (trei milioane de lire, astăzi) pentru a-l salva din exil pe împăratul Napoleon, care se afla pe insula Sfânta Elena. Această evadare ar fi trebuit să fie pusă la cale într-un mod incredibil – cu ajutorul unor submarine primitive. Johnson însuşi ar fi trebuit să construiască submarinele.
Povestea începe cu împăratul însuşi. Ca moştenitor al Revoluţiei Franceze – evenimentul care, mai mult ca oricare altul din istoria Franţei – a tulburat de atunci somnul celor avuţi, corsicanul a devenit spaima continentului european. Geniu militar de neegalat, invadator al Rusiei, cuceritor al Italiei, Germaniei şi Spaniei şi arhitect al Sistemului Continental, reputaţia sa a fost zdruncinată doar în 1814, când a fost învins, după ce duşmanii săi s-au aliat, iar el a fost trimis pe insula Elba. Chiar şi atunci, a scăpat şi s-a întors în Franţa, iar după bătălia de la Waterloo, englezii s-au hotărât să nu îşi mai încerce norocul cu el. Exilarea sa în pe Sfânta Elena, o insulă mică din Atlanticul de Sud, era menită să îi diminueze şansele de a scăpa din nou.
Cu toate acestea, în timpul vieţii lui Napoleon, au fost concepute multe planuri pentru a-l salva. Emilio Ocampo, care povesteşte despre aceste comploturi, scrie că „ambiţia politică a lui Napoleon nu a fost înfrântă de captivitatea sa. Iar adepţii lui nu au abandonat niciodată speranţa de a-l elibera“. Iar celor din familia Bonaparte nu le lipseau nici banii. Fratele lui Napoleon, Joseph, a plecat în Statele Unite cu o avere estimată la 20 de milioane de franci. Cea mai mare ameninţare venea din America de Sud. Napoleon se gândea că, dacă nu mai existau şanse să se întoarcă în Europa, ar putea pune bazele unui nou imperiu în Mexic sau în Venezuela. Cu toate acestea, odată ajuns pe Sfânta Elena, Napoleon s-a trezit captiv într-una dintre cele mai sigure închisori care i-ar fi putut fi destinată în 1815. Insula este extrem de izolată, iar relieful este neprietenos. Puţinele locuri în care navele puteau ancora erau păzite de garnizoane întregi de peste 2.800 de soldaţi. Deşi împăratului i s-a permis să reţină câţiva oameni, restul insulei era controlat de guvernatorul Hudson Lowe (foto), ale cărui şanse de reuşită în carieră depindeau de faimosul prizonier. Locuinţa lui Napoleon era păzită, vizitatorii erau interogaţi şi percheziţionaţi, iar în timpul nopţii vizitele erau interzise.
Şi britanicii aveau dreptate când exagerau cu măsurile de precauţie. Ocampo arată că existau o mulţime de planuri de salvare a lui Napoleon. Unde anume se înscrie planul lui Tom Johnson este dificil de precizat. Există dovezi că ar fi construit un submarin şi a vorbit deschis, după moartea lui Napoleon, despre planul său de a-l folosi. Desfăşurarea evenimentelor poate fi regăsită într-un obscur volum de memorii, intitulat „Scenes and Stories of a Clergyman in Debt“, care a fost publicat în 1835, în timpul vieţii lui Johnson. Cartea cuprinde şi descrieri ale mai multor episoade dramatice care se potrivesc cu relatările contemporanilor. Evadarea ar fi avut loc la apus, scria Jonhson, când împăratul s-ar fi îmbarcat pe Etna şi apoi ar fi fost transferat pe Eagle, de dimensiuni mai mari. Cele două submarine ar fi fost echipate, potrivit relatărilor, inclusiv cu motoare. „Am calculat, nicio navă inamică nu ne-ar putea împiedica să avansăm. Chiar şi în caz de atac, aş ridica pânzele şi apoi aş intra sub apă. Acolo l-aş aştepta pe duşman şi, cu ajutorul micului Etna, aş distruge nava în 15 minute“, scria Johnson.
Povestea lui este susţinută şi alte surse – printre altele, de marchizul de Montholon, un general francez care a mers cu Napoleon în exil şi a publicat povestea timpului petrecut de acesta pe Sfânta Elena. Johson a petrecut multă vreme concepând planuri care implicau submarine. La un moment dat, se spunea că ar fi lucrat pentru regele Danemarcei, altădată, pentru un lider egiptean. Sigur, schiţa submarinului său era una rudimentară. Submarinul însă exista, iar asta s-a aflat din mai multe documente. Într-o scrisoare, Johnson confirmă că submarinul este gata şi cere să i se plătească 100.000 de lire pentru el. Apoi, o echipă de ofiţeri condusă de George Cockburn a mers să evalueze submarinul, pentru a vedea cât costă. Asta înseamnă că, în 1820, Johnson era în posesia unui submarin, exact când oamenii lui Bonaparte ar fi dat mii de lire pentru a-l obţine. Nu există dovezi că Napoleon ar fi fost implicat în acest plan. Johnson ar fi vrut, mai degrabă, să îşi încerce norocul.
Dovezile care au supravieţuit atestă faptul că împăratul ar fi refuzat să fie salvat în cazul în care Johnson chiar ar fi apărut la Longwood. Într-o formă organizată, salvarea ar fi fost de dorit în viziunea lui Bonaparte, dar fuga ar fi considerat-o ruşinoasă. De la început, scrie Ocampo, „Napoleon a spus foarte clar că nu va susţine niciun plan care i-ar cere să se deghizeze sau să depună efort. Era demn şi gândul că ar fi fost capturat ca un infractor de rând în timp ce evada era înjositor“. Cu toate acestea, submarinul lui Johnson continuă să îi captiveze şi astăzi pe istorici.
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
Document UNIC, semnat de Napoleon Bonaparte: "Voi arunca în aer Kremlinul"
Re: Napoleon[Bonaparte][v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9828/8/
Caz singular in istorie, Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte, a fost primul presedinte (titular) al celei de-a Doua Republici Franceze, timp de patru ani, apoi a devenit imparat al Frantei pentru aproape optsprezece ani. Pare o metamorfoza uluitoare, chiar si pentru secolul XIX, dar acest vlastar ambitios al Casei Bonaparte a reluat politica expansionista a unchiului sau, in multe colturi ale lumii, si a facut reforme interne. Insa inamicul de temut care i-a adus sfarsitul a fost prusacul Otto von Bismarck, marele om politic care a cladit Imperiul German.
Caz singular in istorie, Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte, a fost primul presedinte (titular) al celei de-a Doua Republici Franceze, timp de patru ani, apoi a devenit imparat al Frantei pentru aproape optsprezece ani. Pare o metamorfoza uluitoare, chiar si pentru secolul XIX, dar acest vlastar ambitios al Casei Bonaparte a reluat politica expansionista a unchiului sau, in multe colturi ale lumii, si a facut reforme interne. Insa inamicul de temut care i-a adus sfarsitul a fost prusacul Otto von Bismarck, marele om politic care a cladit Imperiul German.
De la glorie, la umilinta
Tatal lui Napoleon al III-lea (1808-1873) a fost Ludovic I al Olandei, fratele lui Napoleon Bonaparte, iar mama sa a fost Hortense Beauharnais, fiica primei sotii a lui Bonaparte. Dupa victoria Revolutiei fran-ceze din 1848 - in care s-a lansat sloganul "Libertate, egalitate, fraternitate" -, monarhia a fost inlaturata si s-au desfasurat primele alegeri libere republicane. Ludovic-Napoleon Bonaparte a castigat cu 74 la suta din sufragii si a devenit primul presedinte ales, in decembrie 1848 (din partea Partidului Bonapartist). Dar tulburarile politice au continuat si presedintele da o lovitura de stat in decembrie 1851, dizolvand Adunarea Nationala (parlamentul). Apoi, prin referendum, republica se transforma in Al Doilea Imperiu Francez, la 7 noiembrie 1852 (Primul Imperiul fusese cel al unchiului sau, din 1804). Ironia istoriei: Napoleon al III-lea luptase contra monarhiei, apoi s-a decis sa mearga pe urmele inaintasului sau, devenind el insusi monarh cu aceasta titulatura...
Politica externa a imperiului a fost una de implicare multivalenta: Napoleon al III-lea s-a implicat in procesul de unificare a Italiei, sustinand Statele Papale, a avut interese teritoriale si economice in Vietnam si Noua Caledonie, in China (al doilea Razboi al Opiumului), in Coreea si in Mexic. Pe plan intern, vom remarca exceptionala initiativa numita "Reconstruirea Parisului". Astfel, in 1853, el l-a insarcinat pe baronul Georges Haussmann sa faca "planul de urbanizare a capitalei". Asa au aparut largile bulevarde si cartierele adiacente, localurile riverane si pravaliile, inlaturand aspectul dezordonat si confuz. Drept urmare, Parisul a devenit treptat "Orasul Luminilor".
Dar Napoleon al III-lea a facut o mare greseala in Europa. El nu a intervenit in razboiul prusaco-austriac din 1866, iar Regatul Prusac a devenit o mare putere europeana. Neutralitatea i-a fost fatala. Razboiul prusaco-francez a devenit inevitabil si imparatul francez a mai facut o mare greseala, aceea de a nu-i lasa generalii sai, buni strategi, sa conduca luptele. Dezastrul s-a produs la Sedan, in septembrie 1870, cand prusacii au castigat, iar Napoleon al III-lea a fost luat prizonier. Otto von Bismarck a reusit atunci si unificarea statelor germane si formarea Imperiului German. Spre umilinta Frantei, proclamarea s-a facut chiar la Versailles, in Sala Oglinzilor.
Finalul se amana
Dupa abdicarea jenanta si sase luni de prizonierat, Napoleon al III-lea a murit in exil in Anglia, in 1873. Era ultimul monarh francez. Dar rivalitatea germano-franceza nu se stingea la Sedan, caci celebrele regiuni Alsacia si Lorena vor trece la nemti. Franta se va revansa si dupa Primul Razboi Mondial le va recupera. Apoi Hitler le va ocupa din nou, in 1940, pentru ca in 1945 sa revina definitiv Frantei.
Pagina 5 din 11 • 1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9, 10, 11
Pagina 5 din 11
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum