Iasi[V=]

 Dupa detronarea domnitorului, in 1653, locasul a fost ars si daramat. Reconstruit in cateva randuri nu a mai pastrat nimic din forma sa initiala. Biserica a fost restaurata in 1702 de domnitorul Constantin Duca (1693-1695; 1700-1703) si ctitorul a inzestrat manastirea cu un lot de pamant ale carui dimensiuni nu au fost precizate in documente. Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1709-1710; 1711-1716) a facut la randul sau alte danii, extinzandu-i terenurile si adaugandu-i vii, gradini si paduri.

 In anul 1809, Serafim, egumenul manastirii Trei Ierarhi, restaureaza locasul cu ajutorul calugarilor greci de la vestita ctitorie a lui Vasile Lupu. In 1850 biserica este pictata dar in 1863, ca urmare a Legii Secularizarii, manastirea este desfiintata si transformata in biserica de mir. Dupa 1960, locasul, inclus in perimetrul Gradinii Botanice, este neglijat si incepe sa se ruineze. Intre 1983-1986, datorita staruintei preotului paroh, Vasile Vaida, sunt efectuate ample lucrari de restaurare si consolidare, cu sprijinul credinciosilor din zona si al Mitropoliei Moldovei si Sucevei. Tot acum este inlocuit o parte din mobilier si este realizata fresca de catre pictorii Violeta si Vasile Carp din Bucuresti, in tabloul votiv aparand Vasile Lupu si Doamna Tudosca.

 Manastirea este reactivata de catre Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la 20 aprilie 2001, ca asezamant de calugarite, apartinand de Manastirea Galata. Slujba de reactivare a fost tinuta la 29 aprilie 2001, prilej cu care asezamantul a primit si cel de al doilea hram „Duminica mironositelor”. Au fost restaurate anexele, casa parohiala fiind transformata in corp de chilii pentru maicile care au organizat pe langa manastire si ateliere de broderii, croitorie si pictura bisericeasca. Biserica are o infatisare simpla dar cocheta, fiind realizata in linii drepte cu pridvorul acoperit, decrosat si o turla patrata. Peretii exteriori sunt zugraviti in alb si luminati de cate o fereastra pe fiecare parte a incaperilor clasice. Intrarea se face pe latura de vest printr-o usa de lemn si locasul prezinta trei pisanii: una in limba slavona din timpul lui Vasile Lupu, tradusa de catre episcopul Melchisedec Stefanescu, una in limba greaca pe marmura alba, pe un perete exterior, din timpul lui Constantin Duca, tradusa de acelasi episcop si una asezata in 1809 de egumenul Serafim. In cimitirul manastirii isi dorm somnul de veci o serie de personalitati ale orasului.