Iasi[V=]

Mărirea, decăderea şi renaşterea străzii Lăpuşneanu
Iaşi, capitala Moldovei,
are numeroase clădiri şi străzi încărcate de istorie

Recent, sub conducerea ziaristului rus Igor Evgenievici Terenţev a apărut un volum de reportaje despre străzile celebre din diverse ţări europene. Prima ediţie a volumului a apărut în limba engleză, urmând ca anul viitor să apară variante în limbile franceză şi germană, precum şi un album de fotografii care prezintă străzi celebre din Europa.
Reportajul despre România a fost scris de ziaristul Rabi Julian, evreu, în prezent trăitor la Paris. Acesta a colaborat, cândva, la mai multe ziare ce apăreau pe Sărindarii Bucureştiului, pentru ca prin anii '50 să se stabilească în Franţa. Rabi a scris un reportaj de culoare, temeinic documentat despre strada Lăpuşneanu din Iaşi, deşi întreaga tinereţe a dumnealui este legată de redacţiile din Sărindari şi a locuinţei părinţilor săi din strada Şelari din Bucureşti. L-am cunoscut pe celebrul ziarist (este cel care a izbutit să publice, documentându-se la faţa locului, 50 de reportaje despre Revoluţia culturală din China, precum şi o serie de şase reportaje despre închisorile sovietice) în luna iulie când, la cei 90 de ani pe care i-a împlinit recent şi-a făcut ...cadou o călătorie în România.
A avut bunăvoinţa să-mi explice motivele pentru care a ales a prezenta strada Lăpuşneanu din Iaşi drept o stradă "celebră" din România. "Am acceptat cu greu propunerea de a scrie un reportaj de acest gen. Mi-a fost greu să aleg strada şi oraşul, mai ales că fiecare oraş din România are un "Corso" mai mult sau mai puţin celebru. Aş fi putut scrie despre Lipscanii Bucureştiului, despre Strada Mare din Adjud sau despre bulevardul "Pardon" din Câmpulung Muscel. Am ales strada Lăpuşneanu deoarece istoria, evoluţia şi prezentul acesteia reflectă psihologia poporului român, reflectă o anume stare de spirit a românului. Deţin un reportaj în manuscris despre strada Lăpuşneanu scris în 1937 de Miliţă Naumescu, ziarist de clasă ce publica la "Curentul", reportaj ce nu a fost publicat, în care căuta să desluşească de ce pe această mică stradă din Iaşi nu erau "scandaluri" naţionale, atâta timp cât aici trăiau sau aveau "mici" afaceri nu mai puţin de 14 neamuri.
De strada Lăpuşneanu se leagă numele unor mari personalităţi ale României cum ar fi, de pildă, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Ion Creangă, George Mihail Zaharescu şi îndeosebi Mihai Eminescu. Şi totuşi "faţa" străzii era dată de cei ce aveau aici micile prăvălii, unele dintre ele au dăinuit până după război, de nivelul lor ridicat de cultură.
Prin "Lăpuşneanu" a trecut şi Hariclea Hartulari Darclee, iar mai târziu George Enescu. Pe strada Lăpuşneanu, într-una din casele care acum încă mai dăinuie s-au proiectat o parte din liniile ferate din Moldova, iar cu ani mai târziu, un "negustor" de aparate de radio a proiectat un aparat de radio cu marca "IASY". Un asemenea aparat mai există încă într-un muzeu din nordul Germaniei şi este o raritate pentru colecţionari."
"Lăpuşneanu" renaşte
Se poate afirma că acum această celebră stradă renaşte, cel puţin din punct de vedere cultural. Recent, s-a inaugurat un nou teatru, cel de al treilea în Iaşi. Este vorba de "Teatrul de buzunar-Grumăzescu" care a deschis stagiunea cu un recital susţinut de actorul Liviu Smîntînică cu "La Melci" de Marin Sorescu. În luna octombrie aici va avea loc o seară de poezie susţinută de Valeria Seciu, Ion Caramitru şi Ovidiu Iuliu Moldovan, urmând ca un cuplu de actori francezi să pună în scenă trei spectacole, printre care unul cu o piesă de Eugen Ionescu. Spectacolele au loc în "Galeriile-anticariat"-Grumăzescu, iar biletul de intrare constă în cumpărarea unei cărţi. De altfel, domnul Grumăzescu este animatorul vieţii de pe vechea şi celebra stradă Lăpuşneanu. Tot aici se organizează expoziţii de artă, ajungându-se până acolo încât în anticariat să se tină lecţii de literatură sau istorie. Ieşenii doresc ca strada să renască, să "prindă" viaţă, autorităţile la fel. Schimbarea primarilor, luptele între partide şi mai ales unele păguboase, pentru comunitate, interese imobiliare trenează reabilitarea acestei străzi celebre.
Muzeul Unirii de pe această stradă a intrat deja în al şaselea an de când şi-a închis porţile în vederea restaurării şi nici până în prezent lucrările nu s-au încheiat. Cu toate acestea "Lăpuşneanu" renaşte. Au reapărut vechile grădini de vară, o celebră cofetărie, iar nu peste mult timp va apărea şi cea de a doua instituţie teatrală. UNITER va cumpăra un vechi şi aproape demolat cinematograf unde va amenaja o sală de spectacole, un cinematograf modern etc. Tot pe această stradă au apărut un grup de modeste "tarabe- anticariat", care sunt mult solicitate. Un bătrân profesor pensionar îmi spunea că "atâta timp cât la dughenele de cărţi se caută dicţionare şi gramatici latineşti, "Lăpuşneanu" nu moare. Interesant este un lucru şi anume că timp de mai bine de 30 de ani strada nu a mai prezentat nici-un interes turistic şi totuşi se poate găsi în aproape toate ghidurile turistice despre România.
O propunere de suflet
În timpul documentării făcute la Iaşi despre strada Lăpuşneanu am cunoscut un foarte tânăr arhitect pe nume Vasile Barbu-Săvulescu care lucrează în echipa unui arhitect celebru din Suedia, care mi-a prezentat o interesantă idee. "Volens-nolens strada Lăpuşneanu va fi "pusă pe picioare". Faptul că a apărut un teatru nou care încă de la primul spectacol a fost asaltat de spectatori, ca şi apariţia a două galerii de artă, demonstrează viabilitatea culturală a străzii. Nu cred că autorităţile locale nu vor investi sumele necesare reabilitării străzii, care raportate la bugetul oraşului sunt relativ mici. Eu unul propun ca după reabilitarea străzii, aceasta să fie transformată într-un decor al unui spectacol de sunet şi lumină care să prezinte istoria Iaşului, a întregii zone. Mi-am propus şi sper să realizez un spectacol de asemenea gen despre Eminescu şi poeziile lui. Tehnica audio şi laserele permit realizarea unor astfel de spectacole de sunet şi lumină care să se "plimbe" pe întreaga stradă de la un capăt la altul."
Amintirile nu sunt suficiente

Timp de două zile am vizitat ce a mai rămas din strada Lăpuşneanu, după care am cerut părerea domnului Peierls Murrai, arhitect care a lucrat la reabilitarea unor străzi asemănătoare din Budapesta, Praga, Bratislava şi alte capitale europene şi care a publicat un articol de specialitate despre reabilitarea străzii Lăpuşneanu. Iată părerea acestui arhitect: "Nu cu mulţi ani în urmă am vizitat Iaşul împreună cu câţiva studenţi ai mei. Atunci am discutat şi cu câţiva arhitecţi ieşeni de la care am aflat că există câteva proiecte de reabilitare ale zonei. Am studiat şi eu câteva dintre acestea şi mi-au părut interesante, dar ultima decizie trebuie să o aibă cei care dau banii, adică autorităţile. Am aflat atunci că autorităţile s-au consultat cu diverse asociaţii civice, cu diverşi oameni de cultură, cu arhitecţi, constructori şi cu mulţi alţi locuitori ai oraşului. Este suficient. Dacă se continuă consultările acestea pot deveni o frână. Aşa se întâmplă în mai toate oraşele Europei. Este cazul ca acum primarul să-şi arate autoritatea să dispună adoptarea unui proiect sau al altuia, altfel "se lungeşte vorba" şi nu se mai poate face nimic. Cele două proiecte care mi s-au prezentat acum câţiva ani sunt de apreciat, eu unul având o singură obiecţie şi anume aceea că din "peisaj" lipseşte un magazin de suveniruri, un magazin specializat, bineînţeles. Mi s-a părut interesantă propunerea de atunci, făcută de un tânăr arhitect ca de pe această stradă să dispară trotuarele, dându-i astfel o notă de vechime şi funcţionalitate şi, totodată, siguranţa că se va elimina în totalitate circulaţia auto de orice capacitate ar fi aceasta. După părerea mea, Iaşul modern nu poate exista fără strada Lăpuşneanu, nu poate exista fără această stradă nici Iaşul turistic, nici Iaşul studenţesc, aşa că părerea mea este ca arhitecţii, autorităţile să pună la punct această zonă. S-au purtat destule discuţii cu societatea civilă. A venit vremea acţiunii, amintirile şi nostalgiile nu sunt suficiente." (DUMITRU TOMA )AZI

La 3 iulie 1850 a aparut, la Iasi, bisaptamanal, gazeta politica si literara Zimbrul, tribuna politica si literara unionista. Publicatia s-a numit astfel intre 3 iulie 1850 si 21 februarie 1852 si intre 17 ianuarie 1855 si 10 septembrie 1856. Intre 1 noiembrie 1858 si 30 decembrie 1858 a aparut sub titlul Zimbrul si Vulturul, apoi, fuzionand, din 2 ianuarie 1859, cu Steaua Dunarii, condusa de Mihail Kogalniceanu, sub titlul Steaua Dunarii, Zimbrul si Vulturul. Gazeta a fost condusa, de-a lungul timpului, de Al. Fotino, T. Codrescu, D. Gusti, V.A. Urechia, Gr. Malinescu. Prima serie a Zimbrului (1850-1852) "s-a nascut" din nemultumirea fostilor colaboratori ai gazetelor lui Gh. Asachi fata de conservatorismul acestuia, in paginile ei fiind exprimate vederile politice ale unor intelectuali ieseni care militau pentru modernizarea relatiilor sociale si pentru Unire. A fost primul ziar de orientare unionista cu preocupari literare, care a introdus foiletonul literar in publicistica romaneasca – Foiletonul Zimbrului. In fiecare numar al gazetei erau publicate un comentariu politic, o trecere in revista a principalelor evenimente politice din strainatate, o cronica dramatica, versuri si proza ale scriitorilor din tara si traduceri, toate acestea fiind cuprinse in foileton. Colaboratorii literari ai Zimbrului, cu versuri, proza, traduceri sau diferite articole, au fost: Matei Millo, V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, Al. Russo etc.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html