REMEMBER!!!!!

Moscova refuza sa recunoasca armele Hezbollahului ca fiind rusesti
Israelul se teme ca Rusia va urma calea Uniunii Sovietice luand partea lumii arabe in Orientul Apropiat.
Ieri seara, in timpul unei vizite in Orientul Apropiat, ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a sosit in Israel dupa o oprire in Siria. Prima chestiune discutata in Ierusalim a fost plangerea israelienilor ca Rusia furnizeaza arme gruparii miltante Hezbollah. Potrivit informatiilor obtinute de Kommersant, un oficial israelian de rang inalt aflat in vizita la Moscova la mijlocul lunii august i-a prezentat partii ruse dovezi incontestabile ca Siria le ofera militantilor arme ruse. Totusi, Lavrov i-a anuntat ieri pe israelieni ca Moscova a gasit argumentele ca fiind neconvingatoare.
Lantul armamentului
Potrivit informatiei obtinute de Kommersant de la surse guvernamentale israeliene, la mijocul lunii august, premierul israelian, Ehud Olmert, i-a dat un telefon presedintelui rus, Vladimir Putin, pentru a-l informa ca membrii grupului militant siit Hezbollah ataca Israelul utilizand arme moderne antitanc produse in Rusia si oferite militantilor de catre Siria. Conversatia s-a concentrat mai ales pe faptul ca militantii au folosit lansatoarele de grenade Vampir RPG-29 de 105 mm si rachetele ghidate antitanc Kornet, pentru a elimina peste zece tancuri isrealiene.
Potrivit premierului israelian, aceste arme au fost trecute in posesia Hezbollahului de catre Damasc, in ciuda repetatelor asigurari ale Moscovei ca ele nu vor sfarsi in mainile militantilor. Olmert i-a cerut presedintelui rus sa analizeze situatia, pentru ca asemenea incidente sa poata fi evitate in viitor. In replica, presedintele Putin a cerut dovada ca Siria a furnizat arme Hezbollahului.
Negare
La 18 august a sosit la Moscova o delegatie condusa de vicedirectorul general al ministerului israelian al Afacerilor Externe, Mark Sofer. Dovezile prezentate de delegatie, sustin sursele israeliene ale Kommersant, au fost complete. Se pare ca, in decursul operatiunilor terestre desfasurate in sudul Libanului, soldatii israelieni au reusit sa gaseasca ascunzatori in care se aflau arme antitanc de productie rusa. Facturile din interiorul cutiilor au confirmat originea lor: lansatoarele de grenade si rachetele au fost recent livrate Siriei de catre Rusia.
Totusi, la 25 august, ministrul rus al Apararii, Serghei Ivanov, i-a anuntat pe jurnalistii din Magadan (Rusia) ca Israelul nu i-a prezentat Rusiei dovezi care sa indice ca Hezbollahul a folosit lansatoare ruse antitanc de grenade si rachete. "Zvonurile potrivit carora Hezbollahul este inarmat cu armele ruse antitanc Kornet sunt complet lipsite de sens. Nu ne-a fost prezentata nici o dovada ca Hezbollahul se afla in posesia unor asemenea arme", a spus Ivanov. "In ceea ce priveste lansatoarele de grenade antitanc, despre care media sustine ca sunt folosite in Liban, este pur si simplu ridicol ca ele sa fie numite moderne. Eu insumi am tras cu asemenea arme cand avem doar 19 ani", a spus el. "Doresc sa precizez ca toate armele livrate de Uniunea Sovietica sunt acum numite ruse. In aceste conditii, chestiunile legate de originea nationala a unor asemenea arme ar trebui tratate cu o foarte mare atentie".
Protest israeliean
Potrivit surselor Kommersant, comentariile au fost imediat urmate de un telefon dat de Ministerul israelian de Externe celui rus din Moscova. Israelienii erau uluiti ca oficialii rusi au putut face asemenea declaratii, dupa toate dovezile care le-au fost prezentate. Ministerul rus de Externe a promis sa cerceteze chestiunea.
Insa partea israeliana a fost inca si mai surprinsa de comentariul facut ieri de Lavrov, in care acesta prezenta lucrurile ca si cand transferul sirian de arme catre Hezbollah nu ar fi fost inca dovedit. "Daca aceste fapte sunt puse pe masa si nu se da de inteles ca Rusia poate ajuta la ancheta intr-un fel sau altul, atunci vom face acest lucru", le-a declarat ministrul rus jurnalistilor din Liban. "Discutiile privitoare la livrarea de arme catre Hezbollah de catre alte tari dureaza de multa vreme. Noi cerem cu fermitate ca orice dovezi care sustin asemenea supozitii sa ne fie prezentate si noua, si comunitatii internationale". Lavrov a adaugat totusi, ca "in orice contract care se conformeaza legilor internationale este stipulat ca transferul ulterior al tehnologiei sau echipamentului tehnic livrat catre o a treia parte este interzis" si ca "atunci cand ni se vor prezenta dovezi concrete care sa demonstreze ca aceste contracte au fost incalcate, vom investiga situatia".
Se asteapta dovada
Din cuvintele lui Lavrov reiese ca partea rusa nu mai neaga cu atata convingere faptul ca armele rusesti antitanc au fost date Hezbollahului, dar ca ea considera in continuare ca faptul nu a fost dovedit.
In Israel, chestiunea armelor este privita din mai multe unghiuri. "Punand armele in mainile unor autoritati iresponsabile, rusii au comis, in esenta, cea mai mare faradelege dintre toate", a declarat un cadru superior al armatei. Totusi, exista numeroase alte opinii, mai putin categorice. "Nu cred ca autoritatile ruse au dorit in mod intentionat sa-i ajute pe cei care lupta impotriva noastra", a spus generalul de brigada Iossi Kuperwasser, fostul sef al Departamentului de Armata al Analizei Informatiilor.
In Israel se considera de la sine inteles ca, dupa toate aparentele, Rusia intentioneaza in prezent sa-si recapete influenta in Orientul Apropiat, incercand sa preia rolul ei obisnuit de aliat al arabilor. Acest lucru este sugerat mai ales de contractele sale de arme cu tarile arabe. Este insa in interesul Israelului ca Rusia sa fie mentinuta in rolul de participant neutru la solutionarea conflictului din Orientul Apropiat.
Competitie diplomatica
Israelul a avut o sansa sa raneasca mandria Moscovei. La inceputul acestei saptamani, mai multe linii aeriene arabe au anuntat ca intentioneaza sa ignore blocada israeliana si sa patrunda in spatiul aerian libanez fara permisiunea Israelului. Miercuri, acest anunt a fost reformulat ca ultimatum care va expira in 48 de ore. Ultimele ore inainte de expirarea ultimatumului ar fi urmat sa coincida cu negocierile dintre Ministerul rus al Afacerilor Externe si conducerea israeliana.
Daca Lavrov ar fi reusit sa convinga Israelul sa ridice blocada, acest fapt nu numai ca s-ar fi reflectat favorabil in imaginea rusa, dar ar fi reprezentat chiar una dintre cele mai notabile realizari ale diplomatiei ruse in Orientul Apropiat din istoria recenta. Moscova nu a reusit insa sa castige nici un fel de lauri diplomatici. Miercuri seara, secretarul american de stat, Condoleezza Rice, a intrat in joc si, cu ajutorul secretarului general al ONU, Kofi Annan, a reusit sa convinga Israelul sa ridice blocada in schimbul garantiilor oferite de Statele Unite si de ONU ca fortele de mentinere a pacii din Germania si Italia vor inspecta toate transporturile catre Liban. Intalnirea dintre premierul Olmert si Serghei Lavrov au inceput exact la o ora dupa ce blocada de doua luni fusese ridicata.
Neincredere reciproca
Totusi, dupa scandalul armelor, Moscova nu mai putea sa spere la cadouri din partea israelienilor. Asta este cu atat mai adevarat cu cat ambele parti au numeroase motive de neincredere mutuala. In seara vizitei lui Lavrov, el a facut un comentariu care a zgariat urechile israelienilor: potrivit ministrului, Hezbollahul nu este in ochii Moscovei o grupare terorista, ci mai degraba o forta politica din cadrul Libanului. Este putin probabil ca cineva din Israel sa fie de acord cu aceasta abordare, mai ales ca in aceasta tara se cere ca orice contact cu radicalii siiti, mai ales recunoasterea legitimitatii lor, sa fie posibila numai dupa dezarmarea militantilor in conformitate cu rezolutia Consiliului de Securitate al ONU 1701. (Agentia "Rusia la zi" – 8 septembrie 2006)

Bomba cu SIDA
http://www.ziua.ro/display.php?id=191381&data=2006-01-10

Europa si iranazismul
C

a in fata viperei care sta s-o muste, Europa Apuseana, parca paralizata de frica, se arata aproape complet neputincioasa in fata celei mai ample amenintari care o confrunta din 1939 incoace. In fata dificilei, dar stringentei misiuni de restabilire a pacii in Liban, si mai cu seama de dezarmare a Hezbollah, Vestul Europei a dat saptamani in sir din colt in colt. Dincolo de acest obiectiv imediat, pericolul il reprezinta insa teocratia iraniana combinata cu revolutia globala islamo-fascista. Regimul fundamentalist-islamic de la Teheran a declansat aceasta revolutie in 1979. A exportat-o mai intai in Algeria si in Sudan si a varat-o apoi in oala minune a antiamericanismului si antisemitismului, pe care a incalzit-o la foc marunt timp de cateva decenii. Mai nou, Iranul a demarat in tromba tentativa de a-i fructifica presiunile multiple acumulate intre timp, investind profitul lor net in proiectul edificarii unei hegemonii iraniene depasind mult sfera regionala a Orientului Apropiat si Mijlociu. Atat in "Hezbollahstanul" libanez, cat si in sforile trase in Consiliul de Securitate prin intermediul Rusiei si al Chinei, lumea libera s-a vazut pusa la zid de virulenta cu care clericala conducere iraniana a accelerat pana la fund bolidul potentialului ei agresiv.

Ca Iranul siit a preluat prin Hezbollah initiativa si fraiele revolutiei islamo-fasciste de la arabii suniti ai lui Bin Laden nu e defel intamplator si nu constituie decat in parte efectul rivalitatii dintre cele doua mari comunitati islamice. In timp ce Al Qaida si-a epuizat in mare parte rezervele asasine la 11 septembrie 2001, Iranul e dotat cu structuri statale net mai puternice decat cele de care au dispus odinioara talibanii afgani. In riposta la megaatentatele de la New York, americanii i-au maturat rapid de la putere pe aliatii Al Qaidei. Dar pretul campaniilor din Afganistan si Irak s-a dovedit mai piparat decat s-a banuit la Washington. Afectate de efortul militar din cele doua tari, la care mare parte din Europa a asistat pasiv, resursele politice interne americane s-au redus tot pe atat de ingrijorator ca vointa populara apuseana de a duce la bun sfarsit misiunea inceputa. La fel de rapid, in orice caz, pe cat s-au intarit, in paralel, cele iraniene.

Vertiginoasa consolidare nu e de fapt nici uimitoare, nici fara precedent. Ea aminteste fatal de ametitoarea ascensiune nazista din anii ‘30, petrecuta sub ochii placizi ai Frantei si Angliei, care au preferat atunci sa salveze chipurile "pacea in timpul nostru". Ambele s-au prefacut, din lasitate, ca ignora toate provocarile, tot mai sfruntate ale lui Hitler, incepand de la incalcarea Tratatului de la Versailles, prin remilitarizarea regiunii Ruhr, si pana la febrila reinarmare germana. In loc sa incerce s-o omoare la timp, democratiile occidentale au sfarsit prin a hrani ele insele voracea bestie, introducandu-i intre falci mica Cehoslovacie. Ca foamea nu i s-a potolit defel se stie.

Inutil de subliniat ca analogia dintre cele doua sisteme totalitare (ba chiar dintre toate cele trei, adaugandu-le si comunismul de factura stalinista) nu se opreste aici. Toate au vituperat identic in contra democratiei, a evreilor si a plutocratiei anglo-saxone. La temelia constructiei amandurora se regaseste incercarea (nu lipsita de succes) de a mobiliza aliati in Europa si lumea arabo-islamica prin intermediul antisemitismului. Dar si defectiunile tehnice ale acestor sisteme structural atat de asemanatoare par sa fie aceleasi. Nazistii cel putin au supraestimat antisemitismul unor terti, Hitler autoiluzionandu-se de pilda ca va putea atrage Anglia de partea sa. Concomitent, cel de-al Treilea Reich si aliatii sai au subestimat grav capacitatea Rusiei si a Occidentului de a rezista socului initial si de a lupta ani la rand, odata ce razboiul a devenit inevitabil. Iranul mulahilor s-ar putea acum sa se insele in privinta potentialului israelian si anglo-american, precum si a hotararii lor de a nu accepta riscul tot mai acut al unui Iran si nuclearizat, si clericalizat, si potential genocidal.

Fapt e ca Iranul cantareste de trei ani incheiati batranul continent. Si l-a gasit prea slab. Fiindca de tot atatia ani, Marea Britanie, Germania si Franta si-au unit in zadar fortele, spre a-si conferi o cat mai consistenta pondere diplomatica, doar doar ii vor convinge pe mulahii persani ca o atitudine constructiva le-ar fi mai profitabila decat confruntarea cu Apusul. Initial, europenii sperasera ca-i vor determina pe iranieni sa stea in banca lor in timp ce americanii curatau de teroristii Al Qaidei Afganistanul, si de saddamisti Irakul. Ulterior, europenii si-au perpetuat zadarnicul dialog "critic", pentru a obtine incetarea imbogatirii uraniului iranian. Simultan, Iranul a asistat la impotenta manifestata de europeni in crizele autohtone iscate la Madrid si Londra de terorismul musulman infiltrat in Apus, precum si, mai ales, la cea iscata de niste caricaturi daneze zguduitor de inofensive in sine, dar care, fata cu poltroneria occidentala, au dobandit cutremuratoare proportii globale. Polita n-a intarziat sa fie prezentata deopotriva Europei, Americii si moderatelor regimuri arabe sunite din Golf, sub forma destabilizarii indirecte, provocate prin teleghidarea agresiunilor teroristilor Hezbollah si Hamas asupra Israelului. Incoltit de ofensiva pentru democratie in Orientul Mijlociu, Iranul a contraatacat astfel pe mai multe fronturi, din care fac parte si unele medii de informare in masa. Incat ayatollahii si aliatii lor suniti lovesc riguros in toate punctele slabe pe care le-au depistat la adversar. Islamistii profita din plin de conditionarile istorice europene postnaziste, de caracterul inerent pasnic al democratiilor de tip occidental, de mecanismele societatilor deschise, de oroarea lor fata de orice fel de varsari de sange si joaca abil pe claviatura dependentei lor economice de petrol. Incat, cu tot avansul ei civilizator si tehnologic, Europa seamana tot mai mult cu Roma in fata invaziei vizigote. Carmind penibil intre diverse calcule sofistice si sperante iluzorii privind capacitatea ei de a mai aplana criza diplomatic, nava europeana a ajuns la mare stramtoare si se loveste tot mai rau de Scila si Caribda. Daca se va scufunda sau nu ramane de vazut. Pe moment, soarta ei se joaca in sudul Libanului, unde Franta si UE au ratat cateva sanse in plus de-a face o figura buna, precum si la sediul ONU din New York, unde Rusia si China se dedau jocului cu focul, sperand sa taie cat mai mult din aripile americane. Cele doua regimuri certate cu democratia se insala insa grav. Ascensiunea iranazismului risca sa le coste mai scump decat isi inchipuie acum.

Pe de alta parte, nu e inca totul pierdut. La urma urmei Israelul, chiar socat de tirul de rachete si de confruntarea indirecta cu Iranul incheiata provizoriu c-o remiza, nu e Cehia interbelica. Ele sunt comparabile doar in raport cu aderenta lor la pluralism si drepturi ale omului, si cu vointa cetatenilor lor de a rezista in ciuda dimensiunilor geografice pitice ale celor doua insule inconjurate, in epoci diferite, si totusi similare, de regimuri antidemocratice. Dar arsenalele sunt altele. Si nici America, fie si obosita de experienta irakiana, nu mai e cea de dinainte de Pearl Harbour. In fine, Alianta Nord-Atlantica, impreuna cu o Germanie care a invatat si ea, in mod evident, din propriul ei trecut, vanzand, mai nou, Israelului cateva submarine ultrasofisticate, ce sporesc substantial superioritatea strategica a statului evreu s-ar putea vadi pana la urma a fi asii din maneca europeana. Incat si Europa s-ar putea sa ajunga pana la urma in port. Nu insa fara a pierde pe drum mult din incarcatura ei.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=3008&nr=2006-09-01

Jurnal de front
Dupa ani de conflict atenuat cu palestinienii, israelienii sunt usurati sa aiba de-a face cu un inamic mai clasic, scrie Etgar Keret, unul dintre tinerii autori cei mai cititi in Israel. Articolul semnat de el a aparut, recent, in cotidianul american The New York Times (citat de Rompres), si este preluat de ultima editie a saptamanalului francez Courrier International, sub genericul „Orientul Mijlociu: scriitori in razboi”. “Ieri, i-am chemat pe angajatii firmei de cablu pentru a-i mustrului. In ajun, un prieten mi-a povestit ca i-a chemat, ca s-a ratoit putin la ei si i-a amenintat ca renunta la ei si se aboneaza la satelit. I-au propus imediat o reducere de 50 de shekeli pe luna (circa 9 euro). „, trambita prietenul meu. Tipi cinci minute la telefon si economisesti 600 de shekeli pe an!” Pe interlocutoarea mea de la serviciul clienti o chema Tali. A ascultat fara sa cracneasca toate reprosurile si amenintarile mele, si, atunci cand am terminat, mi-a spus cu o voce calma si grava: „ Suntem in razboi. Sunt ucisi oameni. Cad rachete in Haifa si in Tiberiada, iar dumneavoastra nu va ganditi decat la cei 50 de shekeli ai dumneavoastra?>”. Exista un pic de adevar in cele spuse de ea, si lucrul acesta m-a tulburat usor. I-am cerut scuze imediat, iar nobila Tali m-a iertat imediat. La urma urmei, razboiul nu este cel mai bun moment pentru a se supara cu compatriotii. Razboi ca in vremurile bune In dupa-amiaza aceea, am decis sa testez argumentatia lui Tali pe un sofer de taxi incapatanat, care refuza sa ma ia in masina lui cu bebelusul meu pentru ca nu aveam scaun auto pentru copil. „Spuneti-mi, nu va este rusine?”, l-am interpelat eu, straduindu-ma sa fiu cat mai fidel cu putinta vorbelor lui Tali. „Suntem in razboi. Sunt ucisi oameni. Cad rachete in Haifa si in Tiberiada, iar dumneavoastra nu va ganditi decat la un scaun auto pentru copil?” A mers, iar soferul, incurcat, s-a grabit sa imi ceara scuze si m-a invitat sa urc. Odata aflati pe drum, a spus - atat pentru mine, cat si pentru el insusi: „ ”. Dupa ce a suspinat lung, a adaugat cu nostalgie: „. De atunci, cuvintele „” rasuna neincetat in mintea mea, si, brusc, vad acest conflict cu Libanul intr-o lumina complet diferita. Atunci cand incerc sa imi amintesc conversatiile pe care le-am avut, cu prieteni ingrijorati, pe tema acestui razboi cu Libanul, a rachetelor iraniene, a manevrelor siriene, a presupusei capacitati a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, de a bombarda orice loc din Israel, chiar si Tel Avivul, imi dau seama ca, atunci, in ochii fiecaruia dintre ei exista aproape o mica licarire, un fel de oftat de usurare inconstient. Nu ca noi, israelienii, ne-am dori un razboi ori moarte, ori tristete, ci pentru ca tanjim dupa acele „vremuri bune de altadata”, de care vorbea soferul de taxi. Ne dorim ca un razboi adevarat sa inlocuiasca toti acesti ani epuizanti de Intifada, in care nimic nu a fost nici negru si nici alb, ci gri, in care ne-am aflat nu in fata unor forte armate, ci in fata unor tineri hotarati, ce purtau centuri cu explozivi. Niste ani in care ambianta de bravura incetase sa mai existe, fiind inlocuita de cozi lungi de asteptare in fata punctelor de control, de femei aflate pe punctul de a naste si de persoane in varsta suferind sub soarele coplesitor. Deodata, cu prima salva de rachete, noi am regasit acea senzatie familiara a unui razboi dus impotriva unui inamic nemilos, care ne ataca granitele, un inamic cu adevarat feroce, nu un inamic care lupta pentru libertatea si pentru autodeterminarea sa, nu un inamic care ne face sa baiguim si seamana neliniste in randurile noastre.Din nou, suntem convinsi de justetea cauzei noastre si reintram cu viteza luminii in sfera patriotismului pe care aproape il abandonasem. Din nou, suntem o tara mica inconjurata de inamici, care se lupta pentru a se salva, si nu o tara puternica, o tara cotropitoare obligata sa se lupte zilnic cu populatii civile. Prin urmare, este atat de uimitor ca suntem cu totii, tainic, un picut usurati? Dati-ne Iranul, dati-ne un pic din Siria, dati-ne cativa Hassan Nasrallah, si vom devora complet toate acestea. Nu suntem mai talentati decat altii atunci cand este vorba de a solutiona ambiguitati morale. Dar am stiut - intotdeauna - sa castigam un razboi, conchide scriitorul evreu.
The New York Times

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=4687

Doua chestii m-au intristat azi:

1. Francezii aia de cacat care au dus la rezolutia 1701 si au promis ca trimit 3000 de soldati, au trimis doar 200 din cauza ca Iran-ul i-a amenintat ca nu mai cumpara Renault de la ei.

2. Articolul asta:

http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3294340,00.html

Tara care se maninca pe ea insasi.

Totusi, democratia si libertatea expresiei in Israel sint
ceva inimaginabil de existente.

Nu trebuie sa ai spioni ca sa stii unde sa tragi cu rachetele sau sa te chinui sa faci de rahat Israelul. O fac ziarele si televiziunea Israeliana.
Cu succes. Iti arata unde au cazut bombele ca sa pastrezi \\"coordonatele\\" sau nu. Si bineinteles, hizballonii au fost mai buni. Fuckin' masochism. Ratingul e noul cancer de care se imbolnaveste valoarea, bunul simt, tot ce a fost bun cind nu exista atita tehnologie.

Liban: pacea mai dificila decat razboiul
R

ezolutia 1701 a Consiliului de Securitate a fost indelung asteptata pentru a pune capat suferintelor populatiei civile prinse in focul razboiului, din ambele parti ale frontierei, dar in special din sudul Libanului. Nervozitatea principalilor actori internationali si regionali crescuse in ultima vreme proportional cu presiunile asupra Israelului, Libanului, Hezbollah, Iranului si Siriei, datorita potentialului de destabilizare interna din Liban, dar si a ramificatiilor neprevazute ale conflictului intr-o zona bine cunoscuta ca extrem de volatila.

Totusi, aceasta rezolutie cosponsorizata de Franta si SUA nu este decat inceputul procesului de pace si de dezangajare militara. O noua rezolutie (procesul a fost conceput de la inceput bifazat) a Consiliului este asteptata intr-o luna pentru a consemna incetarea focului printr-un acord politic intre parti si a decide configuratia noii forte extinse a ONU, modalitatile de mentinere a pacii pe termen lung. Intre timp, realitatile din teren vor decide succesul primului pas si continuarea procesului.



Pelerinaj diplomatic la ONU



In paralel cu vizitele la Tel Aviv, Beirut, Damasc sau Cairo, multe dintre personalitatile lumii au facut "naveta" spre New York de la 12 iulie, cand a izbucnit conflictul din Liban. Condoleezza Rice a venit de doua ori intr-o luna, performanta egalata recent de un secretar de stat american poate doar in timpul crizei din Irak. Javier Solana, seful diplomatiei europene, precum si inalti demnitari europeni si arabi i-au vizitat pe Kofi Annan si pe membrii Consiliului de Securitate pentru a cauta o solutie la criza din Liban. Fouad Siniora, premierul libanez, a avansat in atentia ONU un plan in sapte puncte pentru incetarea focului si solutionarea cauzelor crizei actuale. Uniunea Europeana a incercat o mediere la Roma, dar conferinta a fost considerata de multi analisti un fiasco. Dupa o reuniune de urgenta a ministrilor de Externe ai Ligii Statelor Arabe (LSA), care a avut loc in semn de solidaritate in Beirutul bombardat, reprezentanti ai LSA, ministrii de Externe din Qatar (statul arab care se afla in CS ca membru ales pentru doi ani) si din Emiratele Arabe Unite (tara ce detine actualmente presedintia LSA), precum si secretarul general al LSA, Amr Moussa, s-au intalnit cu cei cinci membri permanenti ai CS pentru a pleda ca propunerile libaneze sa fie reflectate in textul rezolutiei CS. Dupa indelungi negocieri si mai multe variante de proiect asupra carora una sau alta dintre partile direct implicate au formulat amendamente, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat in unanimitate, la 11 august, o rezolutie prin care se cere incetarea ostilitatilor in Liban.

Cea mai importanta evolutie care a precedat si facilitat adoptarea documentului CS a fost anuntarea, la 7 august, a deciziei guvernului libanez de a trimite 15.000 de militari in sudul Libanului. Aceasta ar insemna ca guvernul libanez si-ar extinde asupra intregului teritoriu monopolul asupra violentei legitime, iar militiile Hezbollah ar pierde controlul teritoriului din sudul Libanului, locuit preponderent de siiti, zona in care armata libaneza nu intrase de decenii. Apoi au venit anunturile informale ca tari europene si posibil musulmane ar putea trimite trupe care sa consolideze forta ONU, actualmente de 2.000 de oameni, actionand ca un garant al asteptatului acord de incetare a focului.

Rezolutia cere inter alia ca partile sa inceteze ostilitatile, ca armata libaneza sa preia controlul sudului Libanului, zona dintre granita cu Israelul (Linia Albastra) sa devina zona tampon, Hezbollahul sa fie dezarmat, Israelul sa se retraga din Liban, iar o forta multinationala sa intareasca efectivele ONU (UNIFIL) din zona. In cadrul negocierilor din CS, Libanul a obtinut ca rezolutia sa nu invoce expres ca mandatul trupelor internationale sa se afle sub Capitolul VII al Cartei ONU, care prevede posibilitatea sanctiunilor politice si economice. Totusi, chiar daca acest capitol nu este invocat direct, asa cum era prevazut in proiecte de rezolutii vehiculate anterior, mandatul noii forte, care va cuprinde in total in jur de 17.000 de militari, va fi unul robust. UNIFIL nu se va limita la a "monitoriza situatia", ci va asista armata libaneza sa dezarmeze Hezbollah, va asigura respectarea rezolutiilor ONU, avand si mandat sa-i "protejeze pe civili in fata unor amenintari iminente cu violenta fizica". Un mandat cu "dinti" deci, raspunzand temerilor israeliene ca Hezbollah se va reface si consolida in sudul Libanului dupa retragerea sa.



Perceptia bate realitatea: cine a castigat si cine a pierdut



Tucidide ne da, in Razboiul peloponeziac, sentimentul ca pacea intre cetatile grecesti organizate in doua ligi in jurul Spartei si Atenei ar fi putut sa fie atinsa de multe ori in cei 27 de ani de conflict, dar ambasadele care propuneau pacea erau rand pe rand refuzate de catre o parte sau cealalta, care nu considera ca momentul le-ar fi conferit pacea in conditiile cele mai avantajoase. Aristotel avea dreptate spunand ca pacea e mai grea decat razboiul. Perceptiile asupra cui are de castigat si cat de pe urma unui razboi ingreuneaza de cele mai multe ori incheierea pacii.

Unul a fost punctul asupra caruia s-a dezbatut indelung in negocierile asupra rezolutiei CS privind Libanul. Libanul si Hezbollah conditionau incetarea ostilitatilor de pasul prealabil al Israelului de a se retrage din Liban. In fata solicitarii de secventialitate a procesului de retragere urmat de incetarea ostilitatilor, Israelul a insistat asupra propriei viziuni a succesiunii evenimentelor: incetarea focului ca o conditie pentru retragerea sa. Compromisul l-a reprezentat concomitenta retragerii si desfasurarii trupelor libaneze sprijinite de cele internationale si caracterul gradual al retragerii israeliene, pe masura preluarii controlului de fortele guvernamentale si de cele ale ONU a teritoriului dintre raul Litani si Linia Albastra (in jur de 20 de kilometri). De ce a fost acest punct extrem de important?

Nu este nici un secret ca in regiunea Orientului Mijlociu Legea talionului (dinte pentru dinte si ochi pentru ochi) are valoare de Constitutie a relatiilor arabo-israeliene. In acelasi timp, ceea ce primeaza este proiectarea sentimentului de putere: "cel ce ramane in picioare si nu face un pas inapoi", orice semn de slabiciune fiind vazut ca o descoperire a jugularei. In regiune se gandeste doar in termeni de joc cu suma nula, victoria unuia inseamna automat si proportional infrangerea altuia. Asadar, perceptia post-bellum asupra celor care culeg roadele victoriei este vitala, mai ales in conditiile in care nici una dintre parti nu poate clama o victorie absoluta. Daca definitia atat de uzitata a lui Cluasewitz: "razboiul este un act de violenta destinat sa il constranga pe adversar sa se supuna vointei noastre" este valida, atunci recent incheiatul conflict este ceea ce am putea numi o remiza. Or, remiza nu incape in conceptia de joc cu suma nula.

Miezul problemei era, asadar, modul in care va avea loc retragerea armatei israeliene din Liban si desfasurarea trupelor libaneze si ale ONU, iar aceasta s-a oglindit in negocierea rezolutiei CS. Ambele parti au demarat operatiunea de marketing a victoriei prin intermediul presei. Hezbollah afirma ca Israelul a fost invins, a pierdut zeci de militari fara sa controleze tot sudul Libanului si se retrage. Israelul pune accentul pe faptul ca a distrus mare parte din infrastructura Hezbollah si ca in zona tampon securitatea va fi asigurata de armata libaneza si ONU.

Totusi, ceea ce a reusit Hezbollah - sa tina piept armatei israeliene timp de o luna - nu reusisera armatele unite arabe inainte. Ceea ce a mai reusit Hezbollah a fost sa zdruncine mitul invincibilitatii militare israeliene, a carei superioritate covarsitoare in regiune nu mai fusese chestionata din 1982, dar mai ales dupa razboaiele din 1967 si 1973, cand fortele arabe au fost ridiculizate.

Faptul ca pana in ultimul minut inaintea datei convenite pentru incetarea ostilitatilor Hezbollah si Israelul au schimbat rachete peste Linia Albastra demonstreaza si incercarea de a produce cat mai multe pierderi partii adverse si de a reclama victoria pentru sine. Semnul bun este ca Israelul, Libanul si Hezbollah au declarat ca vor respecta termenul convenit de incetare a focului.



Hezbollah si Al Qaeda: concurenta terorii



Oricat de bizar suna aplicarea principiului pe care il asociem acum preponderent cu mecanismele economiei liberale de piata, Hezbollah si Al Qaeda par a se gasi acum intr-o relatie de competitie pe piata musulmana a influentei si puterii simbolice, rivalizand pentru pozitia de campion armat al islamului.

Hezbollah nu este o franciza recenta urmarind sa aplice retetele si infrastructura lui Ossama pentru succesul in jihadul antioccidental. Din 1968, organizatia siita este in sfera de inspiratie si influenta a Iranului, avand nu numai intaietate cronologica, dar si o istorie lunga a "rezistentei". Bin Laden este saudit, el si cei ce il urmeaza sunt in genere suniti. Seicul Nasrallah este siit, format religios la locurile sfinte ale siitilor, la Najaf, in sudul Irakului, si la Qom, in Iran. Unul dintre fiii liderului Hezbollah a devenit "martir", decedand intr-o inclestare cu soldatii israelieni in 1997. Fiul cel mare este, se pare, unul dintre conducatorii unei celule Hezbollah care lupta cu Fortele de Aparare Israeliene (IDF) in sud. Biografiile lui Nasrallah si Bin Laden se despart pe terenul "circumscriptiilor electorale": Hezbollah duce o lupta regionala si nationala, Al Qaeda opereaza international. Totusi, pentru moment, Hezbollah a detronat Al Qaeda, atragand simpatia radicalilor musulmani prin "reclama" ultimei sale operatiuni de "marketing": Katiuse asupra Israelului si rezistenta in Liban.

Recenta tentativa de a detona bombe cu incarcatura lichida in avioane decoland din Marea Britanie spre SUA poate fi vazuta nu numai ca o incercare de "aniversare" a lui 11 septembrie 2001, dar si ca o tentativa a Al Qaeda de a reaminti pozitia privilegiata ocupata in imaginarul colectiv mondial al bestiarului fricii drept organizatia terorista cea mai temuta pentru unii (dar si cea mai admirata pentru altii). Complotul a fost inspirat din Pakistan, unde se pare ca se ascunde Bin Laden.

The Economist afirma ca aproape 9.000 de rachete au fost lansate de Israel spre Liban, 50 de fabrici, 74 de drumuri si 146 de poduri au fost distruse, problema reconstructiei fiind esentiala acum. De altfel, rezolutia CS cere comunitatii internationale sa sprijine cu donatii Libanul. Uniunea Europeana, care acorda 54% din asistenta pentru dezvoltare in lume, a declarat ca bugetul pentru acest an pentru asistenta de urgenta este secatuit dupa sprijinirea Autoritatii Palestiniene la inceputul anului. Putem sa ne asteptam ca Arabia Saudita si alte tari arabe cu guverne sunite sa incerce sa contrabalanseze pe frontul financiar avantajul militar obtinut de Hezbollahul siit - si, implicit, de sponsorul sau, Iran - prin investitii in reconstructia Libanului, pe care opinia publica libaneza le va aprecia.



Sansele pacii viitoare



De notat ca nici un stat din LSA nu a anuntat individual, in mod public, ca ar putea sprijini direct Hezbollahul. Radicalii din LSA, Siria, Yemen si Libia, au incercat sa determine organizatia panaraba sa transmita un mesaj de sustinere a Hezbollah, ca "miscare de rezistenta contra ocupatiei israeliene". Arabia Saudita, Egiptul, Iordania si alte state arabe s-au opus ferm. Este de remarcat si ca Hezbollah nu a atacat Tel Avivul, desi analistii cred ca detinea rachete cu raza necesara. Ceea ce inseamna ca Iranul si Siria nu au dorit escaladarea crizei si nu au permis Hezbollah sa foloseasca rachetele pe care i le furnizasera, poate de teama ca astfel vor da prilejul adversarilor sa demonstreze cine inarmeaza organizatia terorista din sudul Libanului. Asa ca Hezbollah s-a multumit cu clasicele, dar eficientele Katiuse, Kalasnikoave (gratie revigorarii exporturilor rusesti de armament) si lansatoare portabile de rachete de diferite proveniente.

Hezbollah nu este o organizatie terorista cu profil clasic. Nu are o structura de comanda rigida si verticala, ci este compusa din celule separate cu grad de autonomie operationala, formate din oameni care ziua sunt profesori sau pescari si seara se antreneaza in taberele Hezbollah. Cum pot fi acestia dezarmati? O alta intrebare persista. Cine va dezarma Hezbollah, in conditiile in care liderii organizatiei au declarat ca nu vor abandona armele? Armata libaneza continand crestini si suniti sau forta ONU? Foarte putin probabil, totul depinzand de o autodezarmare si un acord al guvernului libanez cu Hezbollah in acest sens. Inca nu se stie care vor fi tarile contributoare cu trupe. Franta, cu siguranta (7.000 militari), datorita intereselor traditionale in Liban, celelalte state putand fi Spania, Italia, Germania (doar sprijin logistic), dar posibil si Indonezia, Iordania sau Malayezia, iar pentru a da un caracter international poate si Chile sau Argentina. Romania nu si-a exprimat intentia in acest sens, majoritatea tarilor asteptand a doua rezolutie a CS si evolutiile din teren dupa incetarea focului.

Dezarmarea Hezbollah va depinde si de gradul in care va fi respectata prevederea Rezolutiei 1701 ca toate statele sa se abtina de la furnizarea de arme sau armament unor "entitati" sau persoane fizice din Liban. In cazul in care Hezbollah a fost serios afectat de bombardamente, pierzand militanti, infrastructura si armament, incapacitatea de reinarmare si reoganizare prin limitarea miscarii in spatiul libanez ar putea fi stimulente pentru integrarea in procesul politic, organizatia avand oricum doi membri in guvern si 14 in adunarea legislativa libaneza.

Taierea cordonului ombilical al Hezbollahului cu Siria si Iran s-ar putea produce si daca Siria va fi cointeresata cu oferirea de compensatii in privinta Inaltimilor Golan, pierdute in urma razboiului arabo-israelian din 1967. Iar Hezbollah si Libanul ar putea fi tentate sa se concentreze pe negocieri in privinta redobandirii zonei cunoscute drept fermele Sheeba. Rezolutia 1701 prevede ca secretarul general al ONU sa prezinte propuneri, in termen de 30 de zile de la adoptarea rezolutiei, in privinta "delimitarii granitelor internationale ale Libanului, in special in acele zone unde granita este disputata sau neclara, inclusiv zona fermelor Sheeba".

Situatia din Liban va depinde si de evolutia dosarului nuclear iranian, Iranul aflandu-se, prin Rezolutia 1696 adoptata la sfarsitul lunii iulie, sub semnul unui ultimatum al CS pentru incetarea imbogatirii uraniului.

O alta necunoscuta este daca Ehud Olmert si coalitia sa guvernamentala vor putea avea forta, dupa remiza din sudul Libanului, sa convinga opinia publica israeliana ca cele doua teritorii ar putea fi returnate Siriei si, respectiv, Libanului, fara a prejudicia securitatea nationala. Deocamdata, se pare ca guvernul Olmert va trebui sa renunte la planul de retragere a 70.000 de colonisti evrei din Cisiordania, mai ales dupa ce zonele de unde au fost retrasi colonistii din cele 21 de asezari din Gaza, acum exact un an, au fost folosite pentru a ataca Israelul.

Riscul ramane ca incetarea focului sa nu fie respectata sau sa existe ciocniri intre armata libaneza, castile albastre ONU si militantii Hezbollah. Ceea ce conteaza, daca aceste incidente ar fi minore, este sa nu se ajunga la situatia de status-quo ante sau sa se genereze o noua situatie deloc de preferat fata de cea de dinainte.



Opiniile exprimate in acest articol il angajeaza pe autor doar in calitate personala.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2978&nr=2006-08-18

Amintiri de dupa razboi ( 2)


Sticker-ul zice asa:

1.Vom invinge ( x )
2. Ne vom multumi cu nul ( x )
3. Principalul e ca am participat. :-)

Se refera la Israel, cum a inceput si cum a sfirsit razboiul. Israelienii nu au probleme sa faca misto de ei insisi. Si in cele mai grele situatii risul si misto-ul nu a disparut de pe buze si din viata.

O stire tulburatoare si incurajatoare: Indonezia a anuntat ca va trimite 1000 de soldati intre care 150 de ingineri care vor ajuta la reconstructie. Musulmani in slujba iudaismului. Ma trec lacrimile. :-)
In orice caz, se sparge gheata neamule. Hai frantuzoi palavragii, anuntati si voi ceva soldati.

Hizballonii au declarat ca nici nu vine vorba sa se discute despre dezarmarea lor. Incet incet toti isi
vor da seama ca rezolutiile Consiliului de Securitate valoreaza cit talentul francezilor de a face pace.
Adica …zero. ( remember 1559)


Dan Halutz, seful marelui stat major, a anuntat ca daca Libanul nu vine cu armata lui in sud nici IDF nu pleaca de acolo. Presiuni neamule. O mai avea lacrimi Siniora asta? Danutz ( Dan Halutz) a aparut azi in fata comisiei de probleme externe si securitate a Knessetului si nu s-a referit la actiunile lui vindute. A spus doar, in 3 ore :-), ca situatia e….explozibila. Adica a 2-a runda poate incepe curind. ( D-ne fereste) Si s-a carat fara sa le dea ocazia sa puna intrebari. Oare aceasta comisie sa aibe valoarea rezolutiei 1559? :-)

La radio si TV se cere vehement :-) o ancheta a razboiului. O ancheta care sa analizeze sistemul de luat decizii ( in asemenea situatii) al guvernului si cum functioneaza armata, tot in asemenea situatii. :-) Sa analizeze si sa invete. Adica din bube, mucegaiuri si noroi ( aruncat de la unul la altul) sa facem potentiale de aparare mai bune si mai noi.
Ieri ma uitam la televizor cum un general rezervist foarte destept si experimentat, spunea ca nu exista un consilier care sa explice politicienilor ce vrea armata, in momente de razboi. Sa-i ajute sa ia decizia cea mai buna. Ma gindesc ca Nasrallah va primi emisiunea aia, inregistrata si isi va ride in barba lui islamica. Va constata ca Olmert si Peretz sint niste artisti ai razboaielor.

Prim Ministrul cu nume de femeie al Libanului, Fuad Seniora :-) a reusit ieri sa stoarca lacrimile, de data asta, ale
analistilor politici din Israel. A zis ca trimite trupe la sud de Litani. Dar lacrimile au fost din cauza ca domnul asta curajos a acceptat ca la sud de Litani Hizballah doar \\"sa-si ascunda\\" armele si sa se plaseze in spatele fortelor armate libaneze. Ca incet incet, la granita de nord a israelului sa avem din nou aceeasi situatie.

Ministra de externe a Israelului, Zipi Livni, despre care Putin a zis ca e frumoasa ( gusturi de KGB-ist) a fost la ONU sa-i
ceara socoteala lui Koffi Onan ca Hizballah nu se dezarmeaza si cei doi prizonieri israelieni nu sint returnati.
Adica, vezi tu ONUle ca Hizballah nu te respecta pe tine si rezolutiile tale. Onan i-a zis ca in 10 zile primele forte ONU isi vor face aparitia pe plaiurile cedrilor. Pe scurt, Israelul nu se retrage daca nu vin soldatii UNIFIL. Pot sa vina citi soldati libanezi vor.

O alta stire cocosata e ca ministrul apararii, Amir Peretz, a numit o comisie, din partea lui, sa ancheteze ( analizeze) razboiul.
Pe cine a numit el seful comisiei? Pe un fost sef al statului major, cu care s-a si sfatuit in timpul actualului razboi.
Cine sint in comisie? Inca trei generali si un om de afaceri, CEO-ul unei mari fabrici de medicamente din Israel.
Toti zic ca e o gluma, ca Peretz pune paznici la smintina, pisicile lui. Toti cer o comisie nationala de ancheta si nu
o comisie a ministrului apararii care sa analizeze doar gafele armatei. Pe el insa, cine sa-l critice? Pisicile lui? :-)

Israelul a scos azi toti rezervistii din Liban. I-a inlocuit cu soldati in termen ( luptatori) insa rezervistii stau la granita in expectativa din cauza ca situatia e foarte incordata.
Incredibil, iata primele semne ale armatei Libanului:

O veste de ultima ora: Sirene de alarma in nord. Se trag din nou katiuse? ….alarma falsa, saracii, la ce dracu ne trebuie asta din nou?


Imaginile care urmeaza nu sint din Liban ci din ciuruitele orase din nordul Israelului. Care au fost aratate mult mai putin
la canalele straine de televiziune din cauza ca Beirutul bombardat e mult mai….fotogenic.

Amintiri de dupa razboi ( 1)

La data cind scriu aceste rinduri se apreciaza ca in cam 10 zile armata israeliana se va retrage total din Liban. Ca si in timpul razboiului, mass media are multa "hrana" si desteptologii continua sa analizeze si sa dea raportul despre "starile de spirit". Ziaristii sint nemilosi si cauta scoopuri ca sa aduca rating. E normal de fapt, setea asta nu ascunde adevarurile ci doar le ciufuleste. Le baga in seama. A inceput razboiul de dupa razboi. In Israel ziarele si televiziunea sint o mare putere care poate distruge sau ajuta, pe ei nu-i trage nimeni la raspundere daca spun prostii sau nu, ei sint anchetatorii publici care "iti arata drumul".


Primul scoop cocosat: Dan Halutz, comandantul general al armatei, la 3 ore dupa rapirea soldatilor la granita, a gasit timp sa telefoneze la banca si sa-si vinda actiuni in valoare de cam 27.000 de dolari sau mai putin. Murdaria e si ca functionarul de la banca a incalcat legea si a "turnat" la Maariv, unul din ziarele mari din Israel. Halutz nu a negat insa a spus ca e ingretosat si se pare ca cineva "il cauta". Multi il sfatuiesc sa-si dea demisia, au fost unii care au spus ca poate fi considerat si delict penal, chiar un prieten de al lui a zis ca a fost o decizie gresita sa faca asta. Insa, la dracu, omul ata e si el om ca toti oamenii, o fi avut nevoie de bani chiar si dupa trei ore de la rapire si citeva ore inainte de izbucnirea razboiului. Exista o vorba aici, popor care se "maninca pe el insusi". Dan Halutz a anuntat categoric, ca nu are intentia sa demisioneze. In Israel democratia e mai democratica ca democratia. :-) insa in lume nu multi apreciaza asta, doar ura oarba fata de o tara care e o insula a libartatii in mijlocul unei mari musulmane.


Ieri s-a terminat recuperarea trupurilor neinsufletite ale ultimilor soldati cazuti. Si cei din tancurile explodate de rachetele anti tanc. Hizballah nu au reusit sa ia nici un prizonier sau un soldat mort israelian. IDF a luat parca 18 prizonieri vii si mai mult de 240 de hizballoni morti.

Am vazut la TV un reportaj frantuzesc despre refugiatii libanezi care s-au intors la Bint Gbail. Si, colac peste pupaza apare un hizballon cu walkie talkie in mina si ii cearta ca de ce au adus televiziunea straina fara voia Hizballalei. Usor de inteles ca in scurt timp, hizballonii se vor intoarce si ei deghizati de data asta in refugiati. Trist. De ce? Generalul Pellegini a "infricosat" rezolutia 1701 :-) si a anuntat ieri ca implantarea fortelor ONU va dura un an. Imediat, Bush a inceput sa preseze si dintr-o data au anuntat ca vreo 3000 de soldati vor "apare" in doua saptamini. Planul, 15.000 de soldati ONU vor fi plasati intre Israel si Litani. Dupa aia ei vor ajuta la implantarea a 15.000 de soldati libanezi. Cica "mandatul" lor e sa previna re inarmarea Hizballalei si prezenta ei in sudul Libanului. La ora cind scriu aceste rinduri, nici o tara europeana nu a confirmat ca va contribui la forta internationala si citi soldati vor trimite. Nici macar Franta. Toti se asteapta unii pe altii. Pacaleti teoreticieni in frunte cu francezii. O sa iasa un rahat si absolut toata lumea stie ca a doua "repriza" cu Hizballah va urma in destul de scurt timp.

Azi in ziar:

Generalul Major Udi Adam( comandantul actiunii ) isi da cu parerea:
http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3291835,00.html
Lacune logistice in timpul razboiului:
http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3291795,00.html
Inca niste rahat frantuzesc:
http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3291855,00.html

Caricaturi de razboi:

Scopul care nu scuza mijloacele
&

quot;O fata rade, o fata plange", imaginea clasica a unei existente ajunse la momentul maximei tragedii, este exemplificata cel mai bine astazi de statul Israel. Sau, la o privire rapida si superficiala, de "statele" Israel. Nordul si sudul. Pe de o parte bezna noptilor in adaposturi supraaglomerate, sfasiata de alarme si explozii, iar pe de alta parte Tel Avivul, scaldat in valurile de lumini ale reclamelor, supraaglomerat de turisti si israelieni, localnici sau refugiati din nordul insangerat, umpland pana la refuz plajele, strazile, faleza, discotecile, barurile si salile de spectacole. Mai mult ca oricand, in aceste zile dramatice, Tel Avivul nu doarme, ci dimpotriva, traieste mai intens decat oricand. Si aceste imagini se pot intalni, la scara mai redusa, in toate orasele din centrul si din sudul Israelului.

Aceasta "ruptura", constatata la prima vedere, poate conduce, la o analiza superficiala, la interpretari care nu au contact cu realitatea. In vacarmul muzicii si al rasetelor, vei constata cu stupoare ca fiecare local de distractie, chiar daca este vorba de un simplu chiosc, dispune de cel putin un televizor fixat pe unul dintre canalele de stiri, trecatorii sau consumatorii urmarind incordati evenimentele din nord. La randul lor, radiourile portabile sau celularele sofisticate care receptioneaza posturi de radio sunt si ele comutate pe programe de stiri. Pe frumoasa si eleganta faleza a Tel Avivului ori pe plaja plina pana la cele mai tarzii ore ale noptii, oamenii privesc cerul strabatut de elicoptere, apreciind dupa frecventa acestora gradul tensiunii din nord.

Razboiul este prezent peste tot. Aparentul "dolce far niente" din centrul si sudul tarii ascunde teama, grijile si sperantele unui popor care-si doreste pacea mai mult decat orice neam din lume. Fiind aproape, daca nu chiar unica tara din lume in care parintii isi ingroapa copiii, Israelul se zbate de zeci de ani sa convinga islamul si o buna parte din Occident ca are dreptul sa existe, aici, pe bucatica harazita de istorie si de "bunavointa" Natiunilor Unite.

Niciodata si nici in aceste momente dramatice statul Israel nu a stiut si nici nu a vrut sa-si exploateze propagandistic mortii si ranitii. O decenta care, in acest inceput de secol dominat de mass-media, se dovedeste a fi o greseala. Adeseori fatala. Fiindca, asa cum este firesc, vorbele pier in fata imaginii. Iar atunci cand ea, imaginea, este utilizata la maximum, cum este cazul cu evenimentele din sudul Libanului, culminand cu atacul de la Kana, explicatiile specialistilor israelieni, oricat de logice ar fi, si oricat de clar ar fi lumii intregi ca Hezbollah foloseste civili drept scut, in fata socului vizual, logica cedeaza terenul sensibilitatii.

Numeroase agentii de stiri si posturi TV internationale manipuleaza stiri si imagini cu multa subtilitate, in favoarea Hezbollah, normal, intr-o asemenea maniera incat publicul vizat nu sesizeaza nici macar o secunda faptul ca este indus in eroare, bombardat fiind de imagini socante, filmate din unghiuri favorabile, astfel incat sangele, ranile, plansetele, parul smuls din cap si ruinele in flacari sau fumegande sa evidentieze "barbaria" armatei israeliene. In acelasi timp insa, Haifa, insangerata si inspaimantata, este tratata cu superficialitate, mortii si ranitii ultimului atac Hezbollah fiind filmati in bezna, incat cu greu reusesti sa observi ceva. Lumina reflectoarelor, ca si cea a obiectivitatii, suferind o subita si dorita pana.

Randurile de fata nu se vor nici pe departe o pledoarie in favoarea Israelului. Si nici macar un rechizitoriu. Dar, desi toata lumea foloseste cuvantul razboi, nimeni nu judeca din acest punct de vedere.

"Razboi" nu este numai un cuvant care suna bine si socant in buletinele de stiri. Razboiul este o stare de fapt care implica, in mod inevitabil, drame, greseli, morti si raniti, calcule gresite, victorii, infrangeri si rasturnari surprinzatoare de situatii. Inainte de a-l acuza pe unul sau pe altul dintre beligeranti, inainte de a ne lansa in analiza si previziuni, trebuie sa acceptam si sa intelegem din plin ideea de razboi, cu toate tragediile pe care le implica.

Mai mult decat in orice zona a globului, un razboi in Orientul Mijlociu este mai grav si mai periculos pentru intreg globul, mai ales astazi, cand terorismul, cu precadere cel islamic, a atins cel mai inalt grad de periculozitate, atat prin amploare, cat si din punct de vedere al dotarii si tehnologiei de care dispune.

Folosind Libanul drept pretext, teritoriile palestiniene drept factor de presiune iar Hezbollah pe post de "cap de pod", Siria si Iranul, iar din umbra Al-Qaida, pregatesc impunerea islamului extremist in aceasta zona a Orientului Mijlociu, scopul final fiind distrugerea statului Israel, unica oaza occidentala a regiunii.

Un plan vast care impune sume imense de bani si armament sofisticat, dar si o strategie deosebita, marcata de subtilitate si diplomatie, pentru a atrage si acea parte a lumii arabe care este reticenta fata de terorism, dar sensibila si mai ales sensibilizata de orice problema legata de "dusmanul" sionist si de "expansiunea" lui. Pentru orice persoana care vrea sa judece o secunda este clar faptul ca statul Israel nu are nici o intentie expansionista, iar retragerea din Fasia Gaza efectuata anul trecut, cu toate conflictele interne pe care le-a generat, este cea mai clara dovada.

Si totusi, actuala confruntare din Libanul de Sud a dat nastere unei adevarate sciziuni in sanul populatiei israeliene. E drept, fiind o societate democratica, intotdeauna au existat pareri contrare, manifestate fie in presa, fie prin mici demonstratii.

De data aceasta insa, israelienii s-au scindat practic in doua - pro si contra razboiului - de o maniera care creeaza deja probleme sociologilor. Manifestatiile organizate impotriva razboiului au luat o amploare neasteptata, atat ca frecventa, cat mai ales ca numar de participanti, efectivi sau simpatizanti.

Surprinzator este faptul ca nici in tabara adeptilor continuarii razboiului nu se constata excese de violenta, ci dimpotriva, continuarea actualei situatii este privita ca o unica cale de a lichida amenintarea Hezbollah, dezarmarea miscarii siite, eliberarea celor doi militari rapiti si instalarea pacii la granita de nord a Israelului. Indiferent sub ce forma este ceruta, tot pacea este dorinta suprema a israelianului. Nu razboiul de dragul razboiului, nu ocuparea Libanului de Sud si bineinteles nu o confruntare ilogica cu Siria.

La unison insa, poporul acuza guvernul de lipsa de initiativa, intr-un sens sau altul, si bineinteles de indiferenta manifestata in ultimii ani fata de evidenta intarire si consolidare a puterii Hezbollah. Nici armata nu este iertata, acuzata la randul ei de imposibilitatea de a pune capat atacurilor impotriva localitatilor din nord.

Si daca tot semnalam modificari in structura socio-psihologica a societatii israeliene, trebuie evidentiat sectorul arabilor israelieni. Asemenea deputatilor lor din parlamentul israelian care au devenit adevarati propagandisti si sustinatori ai terorismului palestinian si ai "cauzei" Hezbollah, o mare parte dintre arabii israelieni, crestini sau musulmani, acuza, chiar langa cadavrele fiilor sau rudelor lor, ucise de Katiuse, guvernul israelian, aparand cauza Hezbollah. O mica parte ce-i drept se revolta, blestemandu-l chiar pe seicul Nasrallah.

Si in tot acest butoi cu pulbere, ce face guvernul israelian? Asteapta votarea rezolutiei ONU propusa de americani si francezi, cere amendamente si continua actiunile militare, fiind sceptic totodata in privinta rolului pe care-l va avea viitoarea forta nationala din sudul Libanului. Iar in aceasta privinta are dreptate. Actualmente exista o forta internationala in aceasta zona, forta care nu a facut si nici nu face nimic. Nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu poate. De aceea, daca nu se va realiza dezarmarea gruparii Hezbollah si defasurarea fortelor libaneze in sudul Libanului, greu de crezut ca o forta internationala va putea fi macar constituita.

Atata timp cat orgoliile, petrodolarii si fantoma terorismului international vor bantui regiunea, Orientul Mijlociu va continua sa fie scena violentelor, pretul greu fiind platit de victime nevinovate, de o parte si de alta a unei granite care ar trebui sa desparta doua state, daca nu prietene, cel putin vecine si nu dusmane.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2961&nr=2006-08-11

Amintiri din spatele frontului (-8-)

In continuare am sa o dau "mai repede" :-) Tocmai am citit un articol in care am aflat ca un fotograf libanez al lui Reuters, a masluit fotografii cu Photoshop.

Fa click aici:

http://www.aish.com/movies/PhotoFraud.asp

Sa para mai dramatice. Minte pina si ministerul libanez al sanatatii cind declara ca au murit 925 libanezi, ( si eu mai sus m-am luat dupa ei) de fapt sint doar 600 si ceva ( oricum nu incalzeste asta pe nimeni, e trist ca au murit atitia). Proteste mari la Paris si Londra. Baietii nu stiu ce ii asteapta din partea lui Al Qaida in citeva zile. Londra are un primar antisemit si francezii nu iubesc Israelul. Poate pentru ca Israelul a si cistigat razboaie. :-)

Actiunea fantastica a comandoului marin la Tyr a lasat lumea cam rece. Din cauza catiuselor care continua sa cada din ce in ce mai multe si mai daunatoare. Americanii si francezii incep sa "coaca" o fituica pentru viitoarea rezolutie ONU de incetare a ostilitatilor. Francezii preseaza in mod antipatic.

Fuad Siniora, in timpul virfului cu ministri tarilor arabe de la Beirut a tinut un discurs lacrimogen in care a varsat o mare de lacrimi acuzind, printre altele, Israelul, ca a macelarit 40 de civili la Hule. Dupa doua zile numarul 40 a scazut la 1. Insa analistii politici de aici au spus ca erau lacrimi adevarate din cauza ca tipului ii pasa totusi de Liban. Desi e un homo ca si Abu Mazen al palestinienilor. Doar gura de ei, in realitate Hamass-ul si Hizballah ii dirijaza cum vor. Politicieni mici, oportunisti care nu au facut si nu vor face mare lucru la viata lor. Lui Siniora i se ofera ocazia vietii lui, de a curata Libanul de leprele care au facut un stat in stat, niste paraziti implantati de Iran si Siria. Si sint mari sanse sa o rateze.

E cazul sa mentionez un moment vesel chiar si in timp de razboi. Doi comedieni israelieni ( unicii care practica satira adevarata in Israel) Shay si Dror au facut rost de numarul de telefon al lui Fuad Siniora. Si l-au format. A raspuns seretara si a intrebat cine e la telefon. Au zis ca de la cabinetul lui Tony Blair care vrea sa vorbeasca cu el. Si…minune, a venit plingaciosul la telefon:

-Who is speaking?

Risete…

-It's Shay and Dror from Israel. We want to tell you that we were touched by your tears, yesterday….N-au apucat sa mai zica ceva ca …troooc. Le-a inchis telefonul.
( a telefona la personalitati e unul din "numerele" lor tari)

Dupa multe "fituici" s-a ajuns la rezolutia numarul 1701. Votata in unanimitate 15-0 in Consiliul de Securitate:

http://bbsnews.net/article.php/20060812184342905

Cu putin timp inainte sa se voteze, Olmert aproba intrarea masiva a armatei cu scopul de a se ajunge la Litani. In fiecare zi, morti raniti, ti se rupe inima cind vezi copii si rezervisti cu familii care au cazut la datorie.
Intre timp spectacolul e "furat" de teroristii pakistanezi prinsi in Anglia. Care planuiau sa arunce in aer citeva avioane. Zboruri din Anglia in USA. Musulmanii pakistanezi sint tot shiiti, fratii hizballonilor.
Libanul si Israelul accepta rezolutia si de ieri, 14 august, ora 8:00 a incetat focul.

Pe 13 august Hizballah a tras un record de rachete, peste 250. Haifa a fost "sfirtecata" de cea mai grea Bombardare cu katiuse si rachete. Pe 12 august elicoptere israeliene au introdus cam 15.000 de soldati adinc in sudul Libanului cu scopul de a se ajunge la Litani si a face curatenie. Hizballah a reusit sa doboare un helicopter cu racheta anti tanc si au omorit cei 5 membri ai echipajului. Intre care si o fata, Keren, prima victima feminina, cazuta in razboaiele Israelului pe teritoriul inamicului.
Ulterior s-a explicat ca decizia de a intra cu trupe masive a fost luata datorita pozitiei negative a Libanului si a lui Nasrallah fata de fituica rezolutiei. Dan Halutz a explicat "generaliceste" ca timpul "mort" intre razboi si votarea rezolutiei trebuie exploatat de IDF . Sa mai distruga din arsenalul hizballonilor si sa mai omoare teroristi. Si au mai murit si 24 soldati israelieni. Multi zic ca degeaba. Au mai bombardat un pic sudul Beirutului si al Libanului si …gata razboiul. In ultimile doua zile se zice ca au fost lupte foarte grele. Cred ca ultima saptamina a razboiului a fost cea mai grea.


Bilantul razboiului:

http://en.wikipedia.org/wiki/Casualties_of_the_2006_Israel-Lebanon_conflict
( sa nu va mirati ca ar putea sa nu fie exact)

Nasrallah a aparut la Al Manar si a declarat marea victorie a Hizballalei. Nu vreau "sa ma adincesc" in discursul lui ca mi-e scirba.
Multi se intreaba:



Sa fie asta o victorie?
Din punctul lui de vedere a ciuruit nordul Israelului fara incetare. Azi, iranienii au prins curaj si au declarat ca daca Israelul ataca Iranul o sa trimita rachete balistice( 2000m ) in Tel-Aviv. Ca sa nu uite Israelul ce le-a facut Nasrallah. Sa nu uite ei in ce hal au adus Libanul cu rezistenta lor. :-)

Nasrallah incepe sa le promita refugiatilor "reduceri" de preturi la reconstruirea caselor lor. :-) Ce idiot, pe onoarea mea.
15.000 de case sint aproape …nisip. Libanezii nu asculta de somatia israeliana si se intorc buluc in sud. Nasrallah declara ca Hizballah nu se va dezarma nici dupa ce 15.000 de soldati libanezi se vor instala in sudul Libanului. Motivul? Nu sint antrenati si nu sint capabili sa apere Libanul de Israel. Cine o sa inghita galusca asta? Israelul vrea un Liban puternic care sa-i scuipe afara pe hizballoni. Si cele doua tari sa se bucure de inflorire economica. Insa Iranul si Siria nu vor asta nici in ruptul capului.

Olmert a tinut ieri discurs in Knesset si a zis ca Israelul a cistigat. Dar a uitat sa adauge ca de eliberarea neconditionata a prizonierilor nu se pune problema. Asta a fost motivul pentru care Israelul a atacat Libanul. Dezarmarea Hizballalei? Doua din obiectivele actiunii, promise de Olmert la inceputul razboiului. Ce fel de victorie e asta? In plus, toata lumea stie ca e doar "primul tur".

Bush a zis si el ca Hizballah a fost invinsa clar. Adica ce e ala invins daca nu un stat in stat care va fi inlocuit? Ce poata sa zica Bush? Ca libanezii i-au gonit-o pe Condoleeza sa nu vina la Beirut si ea s-a intors cu coada intre picioare dupa Qana?

Incetarea focului pare foarte "fragila" deocamdata. Tarile europene nu prea vor sa trimita trupe. Asteapta ca francezii sa sparga gheata. Siria a inceput sa ridice nasul si declara ca va elibera Golan Heights cu forte proprii, ca daca Israelul ii ataca va plati scump. Daca le-a mers hizballonilor cu rachete anti tanc luate de la ei cred ca si lor le va merge. Se vorbeste deja de 2 luni pina cind vor apare mai multe forte ONU.

In Israel a inceput "murdaria". Multi zic ca razboiul asta a fost o infringere de fapt. Se cer comisii de anchete, presa vrea sa taie capete in stinga si in dreapta.


In capitolul urmator voi reveni cu "culisele razboiului" :-)
Cinste eroilor Israelului, minunatii ei soldati care si-au riscat si dat viata ca nordul Israelului sa nu fie bombardat.

Cinste cetatenilor nordului tarii care au rezistat ca niste eroi ploilor de rachete si katiuse. Care ar mai fi rezistat mult doar ca Sa-l vada tras in teapa pe Nasrallah si hizballonii lui. Care ne-au dovedit mai clar ca niciodata: Toti musulmanii vor distrugerea Israelului. Si nu mai pot s-o ascunda. Cel putin de mine.:-) Un fost pacifist naiv.

un interesant jurnal de razboi in romaneste:

http://jurnalderazboi.tabu.ro/

Poponarul asta se numeste Pellegrini, e general francez
si e responsabil cu amplasarea fortelor ONU in Liban.
A fost intrebat ieri, ce o sa faca daca si dupa incetarea
focului o sa fie martor la schimburi de focuri intre
hizballoni si soldati isrelieni. A raspuns ca o sa le dea
telefon si o sa-i implore sa inceteze.

-Alo? Hizballah? I beg you to stop fire, please, please, please...

-Alo, IDF? Please, please, I beg you, stop killing hizballons, please, please, please....

Deocamdata se pare ca va iesi un rahat mare din rezolutia 1701.
Toti ne pregatim pentru....runda urmatoare.

Ieri au cazut in lupte grele in sudul Libanului 15 soldati israelieni si altii 40 au fost raniti.

Click below to send a personal message of support and a chocolate bar to an Israeli soldier for free (courtesy of Elite and the Heritage Affinity Services credit card). Please forward this to others.http://www.websense-media.co.il/has_200706/default.asp?gid=friend

Amintiri din spatele frontului (7)


Am ajuns la sfirsitul lui iulie. Eu nu tin chiar ordinea cronologica exacta, e un jurnal care poate contine si citeva inexactitati. Cum zicea prietenul meu Belo, citez din memorie.

Coana Orez s-a suparat asa de tare incit a impus Israelului 48 de ore de incetare a focului. Israelul a anuntat ca le ea ca sa investigheze incidentul de la Qana. Din cite tin minte, s-au obligat doar la atacurile aeriene de care e asa infricosat Nasrallah.
Vin chestii din astea:

"The Security Council expresses its concern at the threat of escalation of violence with further grave consequences for the humanitarian situation," said the statement issued on Sunday."

Presiuni din toate partile. Lumea a iesit ca rimele dupa ploaie sa se aprovizioneze, Haifa a revenit la o viata "nebuna" in astea doua zile. Dar nimeni, absolut nimeni nu s-a gindit ca va dura un minut mai mult. Israelul aduce trei divizii de rezervisti la granita de nord. Incluzind divizia 7 care se antreneaza impotriva Siriei. Inainte de incetarea temporara a bubuielilor aeriene, Hizballah ridica media de ciuruire la 130-150 de katiuse pe zi.

Hackeri israelieni bruiaza transmisiunile lui Al Manar ( televiziunea hizballonilor). Le apar la baietii in timpul stirilor de seara:
O gotografie cu un hizballon mort si textul urmator:

"Asta e fotografia unui hizballon din fortele speciale"
"Nasrallah minte, nu noi ne ascundem mortii" (text care a ramas pe ecrane citeva minute)

Pe urma a aparut o fotografie a lui Nasrallah si sub ea:
" Hizbaloni, paziti-va" :-)

O alta fotografie arata hizbaloni morti si sub ei textul urmator:
"Multe cadavre ca astea sint pe pamintul libanez. Nasrallah va minte.
Si mai misto, la radioul pe care-l asculta hizballonii. Un mesaj radiofonic care s-a repetat minute in sir.

" Hassan va trimite barbatii sa se lupte cu armata israeliana, o arma de otel, fara sa-i pregateasca de lupta. Nu mai ascultati la imnurile patriotice pentru o clipa, reflectati si luati-va talpasita." :-)




Un exemplu oficial de razboi psihologic. Am vazut la televizor o tinara si talentata soldata care e nici mai mult nici mai putin …caricaturista armatei. Unul din desenele ei e Nasrallah in forma de sarpe care inghite Libanul. Asemenea flyer-uri sint aruncate din elicopter peste libanezi dar eu cred ca nici de ris nu le arde, de la un bombardament la altul.
Dupa trei saptamini de razboi cu atitea victime in rindul civililor si soldatilor, dupa atitea succese prezentate la televizor de purtatorii de cuvint ai armatei, interviuri cu generali activi si in rezerva, Hizballah arunca din ce in ce mai multe katiuse si rachete in Israel. Ameninta ca va ajunge la Te-Aviv. Analistii politici critica din ce in ce mai nemilos. Nici macar actiunea comandoului la Baalbek nu reuseste sa aduca mai mult optimism. Actiunea e aratata asa artistic la televizor, au capturat cinci hizballoni, au ucis trei, au ranit citiva si s-au intors teferi in Israel. Se "birfea" ca ar fi intentionat sa-i salveze pe cei doi soldati rapiti. Armata anunta cu mindrie ca operatiunea a fost un succes. Si se subintelegea ca asemenea actiuni vor mai urma, adica, pazeste-te Nasrallah. Peste citeva zile o alta actiune a comandoului marin, la Tyr, un alt succes, 4 ore de actiune si recuperarea ranitilor. Ca in filmele cu Bruce Willis. Insa a intrebat un fost politician la televizor, un adevarat "buldog": De ce sa risti viata soldatilor de elita cind cu o bomba din avion terminai treaba intr-o secunda? De necrezut dar adevarat, raspunsul a fost ca erai si civili in cladirea respectiva.

Israelul anunta ocuparea unei fisii de securitate in sudul Libanului, 7-8 km latime.( va mai urma multa munca de "curatenie" acolo) In Haifa nu au mai cazut katiuse de o saptamina si ceva.Oamenii se culca pe o ureche si se plimba liber.

In 4 august s-au intimplat chestii noi si "saltarete". Avioanele israeliene au atacat un camion frigorific cu muncitori sirieni, la Bekaa Valley in Liban, foarte aproape de granita cu Siria. Sirienii trimit arme in camioane inchise si avioanele israeliene ii bubuie. Insa 33 de muncitori morti si 20 raniti au platit si ei imprudenta de a trece granita pe acolo. Ca prin minune sirienii nu fac prea mult git. Stiu bine ca Israelul o sa le plateasca cumva ca au inarmat si continua sa-I inarmeze pe Hizballah.
Stirea zilei: La Hedera a "aterizat" un Haibar 1, o racheta cu diametru de 301 mm. ( Fajr 3 imbunatatit in Siria) Nasrallah declarase inainte ca are "surprize" si o sa atace si Tel-Avivul . Si al dracu' a tras aproape. Lupte grele in sudul Libanului. Ploaie de katiuse in nordul Israelului. Soldati israelieni cad zilnic in lupte, vedem zilnic inmormintari la televizor. Copii. Ofiteri si soldati. Majoritatea loviti cu rachete anti-tanc in tancuri sau "pe viu". Probabil ca o a 2-a surpriza pentru armata israeliana a acestui razboi, sint eficientele rachete anti-tanc din arsenalul Hizballalei. Se spune ca sint de provenienta ruseasca. Se trag de la 2-3 km. Patrund in tanc si explodeaza acolo. Moralul soldatilor insa, e ridicat. Unii se pling ca primesc echipament invechit. Cind o sa se termine razboiul, o sa iasa multe la iveala. Pina atunci cei chemati la datorie vin in proportie de 100%. Si se duc sa lupte "din casa in casa" cu hizballonii care sint foarte bine antrenati. Sinucigasi shiiti antrenati 6 ani de iranieni si sirieni. Dar nu mai buni ca luptatorii israelieni, eroii acestei tari care nu ezita sa lupte fara frica.



Beirutul e bombardat fara incetare. Victimele libaneze se apropie de mie. Ranitii de mii. La granita de sud inrolarea a 30.000 de soldati israelieni continua zilnic. Sirienii declara stare de alerta. In Israel sint din ce in ce mai multe voci care spun ca razboiul a fost inceput prost. Obiectivele "inalte" ale razboiului, pleaca un pic capul. Nimeni nu mai promite acum ca pericolul katiuselor va fi inlaturat total. Au devenit mai realisti? Toti reamintesc dintr-o data ca orice razboi se incheie pa cale diplomatica. Ca nici un razboi nu s-a terminat cu dezarmarea totala a inamicului. Dintr-o data toata lumea intelege ca fara o intrare masiva in Liban nu se poate indeparta pericolul katiuselor. Atunci de ce nu s-a facut asta de la inceput? Hizballah atinge noi recorduri: intre 180 si 230 de katiushe si rachete pe zi. Israelul mareste numarul fortelor terestre care "curata" sudul Libanului de viperele teroriste. Se pare ca ce a inceput ca o actiune de incursiune se va transforma intr-un adevarat razboi de curatare a Hizballalei de pa fata Libanului.

Conflictul Israel-Hezbollah
Z

ilele si noptile se succed cu lentoare, in nordul Israelului si in sudul Libanului, deosebirile fiind nu lumina soarelui sau stralucirea lunii, ci timpul trecut de la o alarma aeriana la alta, de la caderea unei rachete la explozia alteia, de la vuietul inspaimantator al avioanelor de lupta la suieratul sinistru al unei Katiuse.

Dupa peste 20 de zile de cand gruparea terorista siita Hezbollah a bombardat din senin orasele din nordul Israelului concomitent cu un atac armat lansat pe teritoriu israelian asupra unui jeep militar, atac soldat cu uciderea a opt soldati israelieni si rapirea altor doi, aparenta si tensionata "liniste" de la granita israeliano-libaneza s-a spulberat, moartea secerand vieti de o parte si de alta a frontierei.

Aflat deja angrenat intr-o confruntare de lunga durata in Fasia Gaza, statul Israel s-a vazut nevoit sa reactioneze comasand noi forte militare si la granita de nord, concomitent cu amplificarea operatiunilor de asigurare a conditiilor de supravietuire a locuitorilor din aceasta zona, nevoiti sa traiasca in adaposturi sau sa fuga pur si simplu spre centrul si sudul tarii, pentru a scapa de ploaia de rachete lansate fara incetare de gruparea Hezbollah.

Bineinteles ca nici armata israeliana nu s-a multumit cu rolul de observator si a ripostat cu o amploare care i-a surprins pe liderii miscarii siite, obisnuiti cu replici sporadice, urmate de tratative soldate mereu cu eliberarea detinutilor Hezbollah de catre Israel.



Buncarele



De data aceasta insa lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, care a ingrijorat nu numai opinia publica, ci mai ales pe liderii internationali. Surpriza cea mare a constituit-o insa nivelul ridicat al capacitatii de atac dovedita de Hezbollah, numarul incredibil de rachete aflate in dotare si mai ales faptul ca, desi victimele libaneze se numara cu sutele, iar cele israeliene cu zecile, gruparea siita a pierdut un numar relativ mic de membri. Incetul cu incetul, misterul a fost lamurit si un nou cuvant a inceput sa fie folosit in relatarile corespondentilor: buncarele Hezbollah.

Declaratii mai mult sau mai putin oficiale au ridicat valul asupra unei stari de fapt care a stupefiat opinia publica israeliana, un lucru care este posibil sa declanseze, dupa ce ostilitatile vor inceta, un mare scandal politic si poate un proces rasunator. Astfel, asemenea unui puzzle, s-a conturat o realitate pe care nimeni nu si-o poate explica si care nici nu este explicata de nimeni. Din anul 2000, cand premierul israelian de atunci, Ehud Barak, a decis iesirea Israelului din Libanul de Sud, si pana acum, in iulie 2006, gruparea Hezbollah, sustinuta intens de Siria si Iran, a pus pur si simplu stapanire pe sudul Libanului, a intrat in viata politica si chiar a patruns in parlamentul si guvernul libanez, o tara dominata pana acum cateva luni de guvernul de la Damasc. Cu un presedinte prosirian, Libanul s-a vazut in imposibilitatea de a-si controla propria tara, sudul teritoriului, practic zona cea mai sensibila, respectiv granita cu Israelul, devenind un stat in stat, fieful Hezbollah si implicit zona de manevra a Siriei si Iranului. In toti acesti ani, si aici se produce incredibilul, Hezbollah si-a intarit pozitia in sudul libanez, a construit buncare la adancimi de peste 60 de metri, dotate cu aer conditionat si cu tot confortul, adapostind aici arme sofisticate si rachete iraniene si chiar siriene, cu raza medie si lunga de actiune, totul subventionat de guvernele de la Damasc si Teheran. Si in toata aceasta perioada, cand oamenii din Hezbollah munceau de zor, strangand "alimentele" mortii, armata israeliana si guvernul stiau si erau pusi la curent imediat cu orice miscare a inamicului.

Si cu toate acestea, timp de sase ani, nu s-a spus un cuvant, nu s-a actionat in nici un fel, armat sau diplomatic. O tacere incredibila s-a lasat peste intensele pregatiri din Libanul de Sud, fapt ce l-a facut pe un superior militar israelian, care a dorit sa ramana anonim, sa exclame, la intrebarea unui ziarist ingrijorat de ampla reactie a miscarii siite: "Noi nu am fost deloc surprinsi". Venita in contradictie totala cu opinia unor oameni politici, aceasta declaratie nu numai ca a surprins, dar a dat nastere la o serie de alte intrebari, pana s-a ajuns la aflarea adevarului: s-a stiut totul, dar nu s-a actionat. Indolenta, prea multa incredere in sine, calcul? Iata intrebari la care nu se dau raspunsuri oficiale, fapt ce lasa loc suspiciunilor si interpretarilor. Bineinteles ca imediat s-au facut comparatii cu Bora Bora, fost fief Al-Qaida, ale carei buncare si combatanti au fost desfiintati de americani prin atacul direct, uman, prin folosirea de napalm etc.

Va folosi Israelul napalm impotriva Hezbollah? Cu siguranta ca nu. Asemenea actiuni nu fac parte din strategia armatei israeliene si nici macar o supozitie de acest gen nu a fost lansata sau mentionata macar. Va patrunde armata israeliana adanc in Libanul de Sud, in timp ce trupe de comando speciale vor lua cu asalt buncarele Hezbollah? Se pare ca, potrivit strategilor, aceasta este unica solutie pentru a desfiinta miscarea terorista. Dar statul Israel ia in calcul si numarul mare de victime care se vor inregistra in randul soldatilor sai.



Complicatii internationale



Intre timp, opinia publica internationala, liderii comunitatii europene, care, chiar daca nu o fac direct, sustin actiunea militara israeliana, incep sa dea inapoi, acuzatiile impotriva statului evreu devenind din ce in ce mai frecvente. Daca pana nu demult Occidentul, satul de amploarea terorismului islamic, a vazut in actiunea militara israeliana unica solutie de a impusca doi iepuri (o victorie impotriva terorismului prin dezarmarea si desfiintarea Hezbollah si discreditarea Iranului, principalul furnizor, alaturi de Siria, al terorismului international), acum, impactul mediatic, realizat prin intensa propaganda vizuala axata pe imagini cat mai dramatice din Libanul si mai ales din Beirutul "distrus" de aviatia israeliana, ii pune pe ganduri pe liderii internationali. Dar fiindca nu pot da inapoi, in primul rand deoarece teama de terorism ii face sa fie de acord cu orice actiune care poate conduce la lichidarea acestuia, mai-marii lumii au imbratisat varianta diplomatica, fiecare propunand o varianta sau alta, multi lansand idei, unele deja perimate, fara a cunoaste deloc istoria, cultura, geografia si complicatiile specifice acestei zone a Orientului Mijlociu.

Si atata timp cat Hosni Mubarak, liderul egiptean care vrea sa fie centrul politic al Orientului Mijlociu, a dat nu o data gres, dovedeste cat de complicata este gasirea unei solutii diplomatice viabile si mai ales aplicabile. Care ar fi principalele elemente de luat in consideratie? In primul rand, accentul trebuie pus nu pe Israel sau Hezbollah si cerintele lor, ci pe Liban. Un stat nestat, cu un popor dornic de libertate si independenta, condus insa de un presedinte vandut trup si suflet guvernului sirian, a carui ocupatie o doreste reinstalata. O tara care si-a vazut si continua sa-si vada sudul tarii rupt pur si simplu si izolat de miscarea Hezbollah, care actioneaza potrivit propriilor legi si dispozitiilor propriului guvern pe care si l-a constituit in paralel cu guvernul oficial. In plus, nici Siria si nici Iranul nu au nici un interes in abandonarea gruparii Hezbollah si nici in reducerea actualului conflict, folosit de cele doua guverne arabe pentru a indeparta atentia opiniei publice internationale de la problemele care le privesc direct: asasinarea fostului premier libanez Hariri (Siria) si dosarul nuclear (Iran).

Propunerea lansata sambata de Condoleezza Rice Israelului, si anume cedarea Fermelor Cheeba de catre Israel Libanului, in schimbul desfasurarii unei forte internationale in sudul Libanului, schimb de prizonieri si ulterior amplasarea armatei libaneze la granita cu Israelul, ar avea sanse de succes. Dar, concomitent, trebuie folosite tarile care au relatii mai stranse cu Siria si Libanul, Franta fiind vizata in acest sens, pentru a se ajunge la o intelegere si din aceasta directie. E drept, va fi mult mai greu, vor trebui sa fie facute concesii, ce nu trebuie insa sa afecteze securitatea internationala.

Spre deosebire de ultima sa aparitie TV de acum o saptamana, liderul Hezbollah, seicul Nasrallah, s-a dovedit recent, intr-o noua transmisie televizata, mult mai sigur pe sine, amenintand cu noi atacuri care vor viza centrul Israelului, aluzie directa la Tel Aviv. Iar lansarea unei rachete impotriva metropolei israeliene, aparata de baterii Patriot, va avea nu neaparat o importanta strategica, cat mai ales psihologica, mai puternica decat o victorie militara. Mai mult decat atat, bombardarea Tel Avivului ar putea conduce la o amplificare fara precedent a violentelor, pana la gradul la care diplomatia va trebui ea insasi sa intre in adapost.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2943&nr=2006-08-04

Amintiri din spatele frontului (6)

Si intr-o zi au venit imaginile cutremuratoare de la Qafer Qana. Din Qafer Qana s-au tras 150 de katiushe in Israel.
Satenii au fost avertizati ore intregi sa paraseasca zona. La unu noaptea o bomba a lovit blocul, n-a explodat. A explodat dupa 7 ore. In adapostul subteran al blocului au murit 28 de oameni care nu au ascultat de avertizarile aviatiei si si-au continuat somnul acolo.

Dar cine se mai poate gindi la asta cind toate retelele de televiziune aratau copii morti carati pe brate dintr-un bloc darimat. Toti anuntau 55 de morti din ei jumate copii. Cu ce poti sa vi in fata acestei tragedii? Faptul ca azi se stie ca numarul victimelor a fost 28 dintre care 16 copii, nu diminueaza proportia incidentului insa e evident ca e o tendinta de a prezenta Israelul ca un monstru ucigas de nevinovati si pe Hizballah ca niste mielusei luptatori pentru eliberarea Libanului.




Tocmai venise Condoleeza Rice si dupa incident s-a intors furioasa si cu coada intre picioare, in America.
Trebuia sa se duca la Beirut si au intors-o acasa. In 2-3 zile lumea si-a aratat adevarata fata fata de Israel. Macel, genocid, etc..etc… Au uitat intr-o secunda cine a inceput agresiunea. Ca animalele de Hizballah au ca unic scop sa omoare cetateni nevinovati aruncind rachete orbeste. Si ca de fapt nu le pasa de poporul libanez ci doar de victoria lor.

In conferinta de presa comandantul aviatiei a explicat clar ca tinta a fost Hizballah si ca aprecierea a fost ca in bloc
nu se ascunde nici un civil. Israelul si-a exprimat public parerea de rau. Nu civilii sint tinta ci teroristii. Si in razboiul asta teroristii folosesc civilii ca scut. Le intra in sate, le baga lansatoare de catiuse in case, in cartiere. Cine nu refuza e probabil simpatizant sau ii e frica "sa refuze".


Click aici:
http://www.aish.com/movies/Lebanon.asp


Fiind asa de lipiti de televizor, la toate canalele nationale si internationale, am inteles ca exista si prima zi de dupa razboi. Ca o armata puternica nu are voie sa rada sate de pe fata pamintului daca exista acolo, sa zicem, 1000 de teroristi si un singur civil. Trebuie sa se faca tot posibilul sa se salveze viata civilului. Puteti sa nu credeti insa Israelul asa se comporta in Liban, altfel victimele ar fi mult, mult mai numeroase. Si jegurile teroriste profita de asta cu singe rece. Se spunea ca shiitii fugeau din sudul Beirutului si hizbalonii ii impiedicau, ii trimeteau inapoi sa moara sub bombe. Ca sa nu vada lumea ca sint in panica. Nu m-ar mira sa se dezvaluie, dupa razboi, multe mizerii ale hizballonilor.

Nasrallah apare a 3-a oara la Al Manar scuipa minciuni si promite marea cu sarea, surprize, rachete in Tel-Aviv. Nu m-ar mira sa fie in Siria, la caldurica si hizbalonii pe cimpul de lupta. Fuad Seniora, presedintele Libanului incepe sa-i linga in fund pe hizbaloni. La toti li se pare ca e ceva in Nasralla asta, in rezistenta lui. Mai stii? O fi vre-un geniu militar? Adevarul e ca dupa atita timp armata israeliana se lauda ca face si drege insa numarul katiuselor care cad zilnic peste nordul Israelului e din ce in ce mai mare. Situatia nu e simpatica. Criticile curg cu duiumul. Nasrallah e eroul palestinienilor si a shiitilor din Iraq. Libanezii arata pancarte cu figura lui la demonstratiile din Europa. In Germania, demonstranti arabi striga " Moarte Israelului" si inspaiminta autoritatile care le-au dat permis sa defileze "pasnic".


Ploaia de katiuse nu se opreste. Oamenii sint din ce in ce mai ingrijorati, in spatele frontului cad victime zilnic. Dar declara ca sint tari. Una din marile realizari ale razboiului e ca populatia civila rezista cu eroism in fata rachetelor. Primesc respect si laude Insa durerea si chinul e mare. Dar nu e unul care sa nu vrea ca sa se mearga pina la capat. Au certitudinea ca cea mai buna armata din lume, vor sterge katiusele de pe fata pamintului.


Economia sufera pierderi imense insa se ajunge la un acord de despagubiri. Statul va participa la cheltuielile de salariu ale celor
care au lipsit de la munca pina la 31 august. Va plati reconstruirea caselor darimate de katiuse si a daunelor in general.

In nord, la Kiriat Shmona, sint oameni care nu au iesit din adapost doua saptamini. Multe adaposturi sint ne dotate cu aer conditionat si nu prea au conditii de locuit in ele. Sint plingeri ca donatiile ajung la primarii dar nu si la oameni in adaposturi. Viata e un infern, in nord. La Tel-Aviv? Senzatia ca parca nici nu au auzit de razboi. Viata efervescenta si refugiatii din nord aduc incasari bune supermarketelor. Insa, jos palaria, multe familii primesc oaspeti refugiati. Peste tot sint reduceri sau gratuitati daca arati buletinul ca esti din nord. Dar daca D-ne fereste, o sa pice un zilzal din ceruri, vor paraliza cu succes si Tel-Avivul.
La nord, lupte grele. Copii astia minunati care apara tara, luptatorii, au motivatie de lupta, pina la cer. Pina cind?

Amintiri din spatele frontului (5)

De fapt care e coiaca pina acum? Libanul a atacat Israelul, Israelul s-a suparat si a reactionat puternic cu aviatia bombardind puternic infrastructura teroristilor, vizind clar bunkerele subterane in care se ascunde comandamentul teroristilor. Sint bombardate puternic cartierul Dachia din sudul Beirutului, poduri si sosele. Hizballah, desi luata prin surprindere depune rezistenta si trage katiuse cu duiumul in nordul Israelului. Israelul intra in sudul Libanului, foarte precaut, cu forte restrinse. Olmert declara ca scopul actiunii e inapoierea neconditionata si imediata a soldatilor rapiti. Distrugerea capacitatii Hizballalei de a mai trage rachete si katiushe in Israel. Si la sfirsit, vom invinge. O chestie demna de respect e ca s-a spus de la inceput ca interventia in Liban va lua mult timp si populatia va trebui sa reziste mult timp sub ploaia de katiuse. Dar parca nu ne venea sa credem, o saptamina, maxim doua si praful se alege de Nasrallah. Nasrallah asta insa, avea sa ne arate pe unde face pipi katiusa.


Viata celor din nordul israelului a devenit un iad. Cea a locuitorilor din sudul Beirutului si sudul Libanului la fel. Sa nu uitam ca viata celor din Kiriat Shmona e un iad de multi ani de zile. De data asta s-a alaturat la iad si Galilul si Haifa. Bilantul victimelor e cam unu la zece, un mort in Israel, 10 libanezi. In acest Reality Show, retelele de televiziune filmeaza mai mult in Liban. E mai dramatic, pe fiecare mort si ranit se reped cu aparatele de filmat ca sacalii pe prada.

Si au venit primele "gafe" ale armatei. Dupa ce au declarat ca Maroun al-Ras e sub control israelian, hizbalonii nu incetau sa
traga de acolo si sa faca victime. A venit rindul marelui cuib de hizballoni, Bint Jbail. Bint Jbail are pentru Nasrallah o importanta simbolica deosebita din cauza ca acolo a tinut faimosul discurs in care a zis ca societatea israeliana e ca o pinza de paianjen, adica usor de strapuns. Simte acum bine, ca s-a inselat amarnic si asta e unul din fructele interventiei israeliene. De fapt, orice tara vecina se va gindi foarte bine de acum incolo, inainte sa atace Israelul.

Bint Jbail era un sat ca toate celelalte in sudul Libanului.




Viperele teroriste l-au facut fortareata militara. Din care trageau katiuse in nordul Israelului. In care au inmagazinat arme
in bunkere subterane si in casele locuitorilor. Locuitori simpatizanti cu Nasrallah.

"Gafa" a constat ca un ofiter israelian a declarat ca Bint Jbail e cucerit. Si in loc sa fie cucerit a urmat un trist bilant:

Noua soldati israelieni morti si 27 raniti in lupte grele. Unul la Maroun al-Ras si sapte la Bint Jbail.

Hizbalonii i-au surprins si au deschis focul de la distante mici. Cadavrele lor au fost recuperate si inmormintate
in cimitire militare.


Noua copii eroi care nu au ezitat sa-si apere tara:




Nu are rost sa explic tactici de lupta chiar daca ele sint asa bine explicate la televizor. In mare, aviatia bombardeaza, dupa aia se intra cu tancurile, buldozerurile si infanteria. Cei mai buni luptatori din lume, Golany. Insa se pare ca ani de-a rindul Hizballah a studiat aramata israeliana si felul ei de lupta. Asa, ca un bun antrenor de fotbal echipa adversa. Si dupa ce au descoperit katiusele au descoperit rachetele anti tank , se pare de provenienta ruseasca, trase de la 2-3 km si foarte eficiente. Au avut citeva succese cu 2-3 tancuri si au tras cu ele si in grupuri de soldati ranind si omorind.
( mai ales in luptele de dupa Bint Jbail)

Pina la urma, Bint Jbail a fost bombardat bine si cucerit.



Armata israeliana a avertizat incontinu populatia libaneza sa paraseasca zona altfel isi pun viata in pericol.

Cum decurge lupta vedem in fiecare zi la televizor. In fiecare zi, armata face conferinta de presa si explica
cum decurge lupta. Dupa aia raspund la intrebari. Presa si televiziunea sint ca niste ciini flaminzi si incet incet incep sa muste. In schimb, primim filmulete cu actiunile aviatiei. Ni se arata cum aviatia loveste in ei si cum isi ascund lansatoarele in case particulare. Cum bombardeaza Beirutul si podurile lor. Insa zilnic, ploaie de katiuse peste nordul Israelului. Populatia e tare si statisticile arata ca majoritatea nu vor sa se inceteze actiunea. Sa se mearga pina la capat.

Incepem incet incet sa intelegem ca armata are ca prim scop cucerirea unei fisii de siguranta de 9-10 km in sudul Libanului. Mie nu-mi vine sa cred ca hizbalonii sint asa de buni luptatori. Poate din cauza ca la televiziunea lor
nu se povesteste de pierderile pe care le au. Nasrallah apare victorios la Al Manar si incearca sa faca de rahat armata Israelului. El promite si face, il doare in fund ca distruge Libanul, cel mai important e sa devina noul erou al arabilor.

Teroristii trag in nordul Israelului din ce in ce mai tare, armata israeliana le ofera totusi, fara sa intelegem prea bine de ce, un fair fight. Adica populatia e somata sa paraseasca zona, prin toate mijloacele posibile, pina si telefoane acasa. Teroristii folosesc civili ca scut viu si armata tine cont de asta. Nu trage orbeste si se trage numai daca sint localizati bine hizballonii si armele lor. Lumea inca sprijina Israelul si lupta ei "chirurgicala" adica tragi in teroristii ascunsi intre civili si lovesti cu mici sanse sa afectezi persoane nevinovate. La dracu, e imposibil insa asta e linia. Libanezii se pling amar pe la televiziunile straine insa ce nu se vede la televizor e ca Beirutul o duce mai bine ca Haifa. Dar la televizor se filmeaza de parca al 2-lea razboi mondial a ajuns si in Liban. Cine sint bine bubuiti in Beirut-ul de sud sint hizballonii si simpatizantii lor. Adevarat, aproape jumate din morti sint copii. Trist, greu de inteles insa razboaiele sint nemiloase. Hizballah ar omori cu placere copii cu rachetele lor. Trag la intimplare, sa moara cit mai multi. Au reusit sa omoare cu rachetele, doi frati arabi din Nazareth. 7 ani si 3.5 ani. Si-au cerut iertare si i-au declarat "shaizi". Nu exista "mai jos" de asta. Greata mai mare decit Hizballah si Nasrallah nu exista si terorismul nu face diferenta intre rase.

Razboiul e unul dus intre Israel si o divizie iraniana in Liban. Bine antrenata si inarmata de Iran si Siria.
Guvernul israelian, care da ordine armatei ce sa faca, incepe sa se pregateasca de o inrolare masiva a rezervistilor.
Se pare ca Israelul a pierdut in lupta aeriana contra guerillei. Cu toti am crezut ca e posibil insa si dezamagirea e foarte mare. Analistii desteptologi incep sa scuipe venin. Doua milioane de israelieni fug spre sud. Unii isi consuma vacanta, altii banii si se intorc cu coada intre picioare sub ploaia de katiuse. Insa cei din sud ii primesc cu bratele deschise, ii gazduiesc, daca esti refugiat din nord beneficiezi de multe chestii pe gratis. Si exista si un Gigi Becali al Israelului pe nume Gaidamak care a ridicat un oras de corturi, pe malul marii, pentru refugiati. Un mic paradis cu mincare, bautura si distractii din plin. Insa, spre deosebire de Becali, nimeni nu-l face erou national si nici el nu isi doreste asta.

Colac peste pupaza, vine Qafer Qana. Ca de obicei, in lupta propagandistica, Israelul a pierdut in fata lui Nasrallah asa cum a pierdut si in fata palestinienilor, cu ani in urma. Antisemitismul in lume e din ce in ce mai puternic. Insa cine crede ca poate sa stearga Israelul de pe fata pamintului isi va provoca singur, suferinta la infinit.

Amintiri din spatele frontului (4)

Motto:

The next two sentences really say it all:



* If the Arabs put down their weapons today, there would be no more violence.



* If the Jews put down their weapons today, there would be no more Israel.



Pina ajung la ce s-a intimplat la Bint Jbail as vrea sa vorbesc putin despre cei 25 de ani de cind sint in Israel.
Am ajuns aici la sfirsitul lui 1981 si am fost martor la 18 ani de razboi in Liban, intre 1982 si 2000.

Dupa 22 de ani de comunism multilateral dezvoltat in care nu am suferit cit au suferit altii, desi nu am dus o viata de lux,
am emigrat in Israel. Eram un tinar blind si foarte rusinos desi in Romania fusesem un golanas in toata firea.
Si totusi, m-am redescoperit in Israel, destul de pacifist si mai ales am ramas socialist, in sensul de socialism din
tarile capitaliste. De cel din Romania imi e scirba pina in ziua de azi, i-am urit pe comunistii aia banditi, din suflet.
Si unica performanta a mea a fost ca nu m-au bagat in UTC ( uniunea tinerilor comunisti) din cauza ca ei nu au vrut
nu din cauza ca eu m-am opus. Tatal meu, un mic grangure intr-un mare trust, membru de partid …ancestral.

Bineinteles, nu am stiut ce merge in Israel dar "dupa miros" la primele alegeri am ales cu Meretz, un partid de stinga.
Jur ca nu din cauza ca ei credeau in tratative cu arabii, in pacea cu ei, ci din cauza ca ma simteam "reprezentat" de ei
prin ideologia lor. "Amintirea" pe care au lasat-o partidele "de stinga" din Israel, inainte de emigrarea mea e aproximativ
aceeasi pe care a lasat-o Ceausescu in Romania.

Israelul se mindreste cu razboaiele cistigate si cu eroii ei militari.Cu generalii ei. Israelul plige si respecta eroii ei militari,
soldatii si ofiterii cazuti in razboaie. Speranta nemuritoare e ca va fi pace si un nou Orient Mijlociu.

In scurt timp m-am convins ca armata israeliana e "the best of the best". Am facut si eu serviciu in termen si in rezerva ( intre 20 si 25 de zile pe an-soldat simplu).

Despre arabi nu mi-am facut o parere imediata, ce sint ei si ce vor ei, poporul simplu. Am crezut din suflet ca sint oameni
ca toti oamenii dar Arafat ii distruge. Derbedeii de teroristi isi terorizeaza propriul popor, il terorizeaza si il fura. De la cartea
lui Pacepa, Orizonturi Rosii, am inteles ca lumea e si oarba. Am inteles ca Arafat e un jeg dar n-am inteles bine care e tactica
lui si a lui Hizballah. De fapt, a tuturor arabilor din zona. Zilele trecute am vazut la Al Manar un interviu cu Haled Mashal, capetenia Hamasului care sta la Damasc. "Rezistenta" lor are ca scop distrugerea Israelului si actualul razboi a scos asta la iveala si pentru ORBI !!!
Mashal asta a explicat ce multi au sustinut inainte de retragerea din Liban si din Gaza, incoace. Mashal spunea ca a inteles ca "victoria e posibila" de la iesirea Israelului din Liban si dupa aia din Gaza.Ca "rezistenta" a invins si a gonit cancerul sionist. E evident ca cine se gindeste sa duca tratative de pace cu astfel de vipere, e in cel mai bun caz, prost si atit. Dar s-a facut destul rau din cauza lor, pina acum. Ajunge. A da semne ca vrei pace e SEMN DE SLABICIUNE la arabi. I-am dispretuit pe cei care spuneau ca arabii respecta doar pe cei care-i supun, care-i bat, care le trag la cap. Respecta bita invingatoare. Acum incep sa inteleg ce voiau sa spuna si nu-i mai dispretuiesc. O sa invat sa ascult si sa ma gindesc mai mult chiar si daca aud ceva care nu-mi suna bine. :-)

Palestinienii au ales cu Hamas in proportie de 70%-80% la suta. Deci in sinea lor, toti sint niste teroristi. Si-au dat arama pe fata. Dar lumea e inca oarba, petrolul "orbeste". Asta e politica, o curva.

Israelul s-a retras din Gaza. Dupa aia, din Gaza, in fiecare zi, ploaie de kassamuri peste Sderot. Israelul a iesit din Liban, neconditionat, in 2000, si uite ce se intimpla azi. Ehud Barak, primul ministru de atunci se lauda ca Nasrallah, ca a promis si s-a tinut de cuvint sa iasa din Liban. A facut-o pe fuga, a lasat in urma lui un gol pe care in 6 ani l-a umplut Iranul si Siria cu Hizballah si imens de multe arme. Ieri, dupa 23 de zile de lupta Hizballah au tras un numar record de katiuse in nord, 230 de bucati. ( de la o medie de 100-120 pe zi).

Ce am vrut sa spun pina acum? Ca am sa votez la viitoarele alegeri, altfel. Si ca intr-adevar, cum isi bat joc unii de cei de stinga, spunindu-le " suflete frumoase" nu mai vreau sa aud de asemenea suflete. Arabii vor de fapt sa distruga Israelul si daca se incapatineaza
durerea va predomina in zona si va fi mai mare la ei. De 100 de ori mai mare.

Zicea un profesor la TV, ieri, unul din desteptologii despre care vorbeam mai inainte care scrie la un ziar cunoscut de stinga si critica armata pentru realizarile ei modeste de pina acum:

"Intre cine e lupta? Intre cea mai buna armata din lume si 2000 de teroristi? Ma faceti sa rid cind ziceti ca e un razboi pe viata si pe moarte, Pericliteaza teroristii astia existenta Israelului? Sinteti ridicoli. "

Cum o fi el, razboiul asta, teroristii sint bine inarmati, fac mult rau si mai cu seama au atacat Israelul. Pina in coada, sint convins ca vor dispare pentru o buna vreme din viata noastra. Inshallah. Sa se creada ei victoriosi dar sa dispara din Liban, sa fie victoriosi in Iran sau Siria. Sau in p---- mamei lor.

In pozele de mai jos, teroristii "rezistenti", sinucigasi pentru 72 de fecioare in rai. Invata despre ele, de mici:

Amintiri din spatele frontului (3)


Ii spuneam lui Hermin ca se intimpla ceva ciudat in viata mea. Imi fac datoria de ruda primitoare si ii invit pe toti sa stea la noi la Haifa, cit vor. Dar nimeni nu vrea. :-) Dupa ce se termina razboiul ma duc eu pe la ei, ca acum e rindul lor. :-) Imi ardea de glume dar vazind la televizor ce arsenal are Nasrallah zimbetul disparea de pe buze imediat.
Din anul 2000 de cind Israelul s-a retras din Liban, Iranul si Siria au inceput sa "pompeze" puternic arme in Liban.

De la Iran, Hizballah a primit in dar rachetele Fajr-3 si Fajr-5 de "inspiratie" nord coreeana. Proiectate sa ajunga la 45 de mile distanta
si pot cara 100 pounds de explozibil. Modificate in Siria. De la ele au murit cei opt muncitori si au fost raniti 20 in atelierul feroviar din Haifa .
Generosii iranieri au mai daruit fratilor libanezi si rachetele Shahin -1 si Shahin-2, Oghab si Nazeat care merg mai departe de 50 de mile.
Iranienii astia generosi au mai daruit "rezistentei" libaneze racheta anti vase de lupta C-802 ``Silkworm" ghidata cu radar.
Au tras cu ea intr-un vas israelian si au omorit 4 soldati de pe el. Au mai scufundat cu ea un vas cu marinari egipteni la bord, la 60 de km distanta de tarm ! Racheta trasa dintr-o casa particulara, se pare. Multi observatori se intreaba cum a fost posibila lansarea ei fara asistenta tehnicienilor iranieni. S-au investit sute de milioane de dolari ca sa se produca arme impotriva acestor rachete primitive. Fara succes. Una se numeste tunul laser, Nautilus. Proiect israeliano-american inchis in 2004 din cauza imposibilitatii de a-l implementa ca arma activa. Dar dupa razboiul asta parca vad ca se va inventa ceva in mod rapid. Din cauza ca de acum incolo toate organizatiile teroriste au invatat cit de efective sint armele primitive.


Ultima surpriza a lui Nasrallah, rachetele balistice Zilzal ( cutremur- in ebraica numele e comic din cauza ca seamana cu expresia "bataie de joc" ) care poate ajunge la peste 250 de km deci in zona Tel-Aviv-ului sau mai departe. O asemenea racheta a fost lansata din Beirut in prima saptamina de lupta dar doborita de…..avioanele israeliene. De specificat e ca aceste batai de joc :-) zilzalurile pot fi lansate doar cu ajutorul tehnicienilor iranieni. Lansarea lor se poate face doar cu aprobarea iranienilor care ar fi o decizie strategica foarte greu de luat. Dar cu nebunii nu te pui.

Nasrallah, in al 2-lea interviu televizat parea palid, slabit, calitatea transmisiei proasta. Toti sperau ca e speriat si ca nu-i merg treburile. Razboiul psihologic insa, e specialitatea acestui terorist oribil care se lauda ca promite si se tine de cuvint. Si promitea de data asta ca trage in rafinarii si mult, mult, mult, mult mai departe de Haifa. In arabeste : bada, bada, bada, bada Heifa. Dar cu "bada" asta a ajuns noul erou al teroristilor din zona, palestinienii din Gaza si-au gasit un nou erou dupa Saddam irakianul. Gaza e plina cu postere cu el cu steagurile Hizballalei si teroristii Hamass sint matrasiti, incet incet, de armata israeliana fara ca un reporter sa vina sa-I filmeze. Insa reusesc zilnic sa traga kassamuri in Sderot cu toata bubuiala armatei si lichidarile din helicopter. Ei o numesc "rezistenta". Hizballah numeste macelarirea populatiei israeliene cu katiuse, "rezistenta". Se lauda in sus si in jos ca ei au oprit marea armata israeliana si ca sint eroii Libanului. Dar deocamdata, tarile arabe pastreaza linistea, libanezii tac si inghit si se pare ca in sinea lor ar scapa cu bucurie de Nasrallah. Dar de frica, il ling in fund sau tac. Israelul bombardeaza infrastructura Libanului ca sa-i impiedice sa primeasca convoaie cu arme din Siria si sa le limiteze deplasarile. Sint bombardate fara incetare depozite de arme, lansatoare de rachete si comandamentul Hizballalei din sudul Beirutului. Libanezii sint in panica si fug inspre nord. Televiziunile filmeaza orice, oriunde, vineaza tragedii, victime si cel mai important pentru ei sa aibe noi si noi subiecte, sa fie cit mai interesanti si sa aibe cit mai mult rating. Durerea altora e pe scena si Show-ul continua fara intrerupere. BREAKING NEWS neamule.


In orice caz, de la televizor, de la un canal la altul se analizeaza razboiul, pas cu pas. Generali in rezerva, colonei in rezerva, tot felul de doctori, profesori si specialisti despica firul in patru, fara incetare. Sintem vinduti si le soarbem cuvintele, daca ei spun de bine, ne simtim bine, daca ei spun de rau, intram in depresie. Daca parerile lor se potrivesc cu ale noastre, ne simtim bine. :-)


La inceput au fost trei batalioane israeliene. Aduse la granita. Faimosii luptatori Golanii ( de loc golani:-) ), soldati in termen, cei mai tari cei mai bine instruiti. In fata lor, la granita, la o aruncatura de batz, cazemate ale teroristilor, bunkere subterane si sate in care lansatoarele de rachete intra in garajele caselor dupa ce ciuruie nordul Iraelului. Teroristii ii asteapta cu foarte mare motivatie. Se pare ca guvernul israelian a hotarit sa intre si sa "curete" locul cu forte restrinse dupa puternice bombardamente cu aviatia si foc intensiv cu artileria. Tancurile inainteaza suspicioase sa nu calce pe mine si sa fie atacate cu rachete anti-tanc. Trauma din razboiul anterior.



Prima tinta: asezarea Maroun al-Ras. Spre surprinderea tuturor "rezistenta" a opus chiar rezistenta. Daca nu ma insel, 3 soldati israelieni morti si citiva raniti. Pina cind s-a anuntat ca a fost cucerit si e in control israelian ne-au iesit peri albi. Armata a reusit sa aduca citeva cadavre de teroristi in Israel, bune la schimb, dupa aia. Dar sa nu uitam ca, cadavrul fiului lui Nasrallah e de mult intr-un frigider din tara sfinta si pe el il doare in cot. O problema mare a fost recuperarea cadavrelor soldatilor israelieni morti, care a durat ore bune. Hizballah pune mare pret pe cadavre de soldati israelieni din cauza ca stiu ca primesc in schimbul lor multi prizonieri vii.


Dupa fiecare lupta serioasa, soldati raniti, teroristii nu sint fraieri si sint bine instruiti. Hizballah nu arata nimic din loviturile pe care le primesc. Israelul arata absolut tot.



Pina in faza asta nu mi-am inchipuit ca dupa 3 saptamini de razboi mi se vor clarifica in minte atit de multe lucruri despre ce e ala razboi si de ce numai americanii isi pot permite sa duca un razboi "liber" impotriva cui vor. La inceput s-a spus ca Olmert a luat decizia de razboi in 20 de minute. Ca a dat mina libera armatei, lui Dan Halutz, comandantul general al armatei care a fost in trecut comandantul general al aviatiei. Care era convins ca poate invinge teroarea doar cu aviatia. Si un copil ar fi, cea mai buna aviatie din lume, cei mai buni piloti din lume, cele mai bune avioane de lupta din lume. Un pilot de lupta spunea la radio ca, teoretic, fara sa se tina cont de nimeni, aviatia israeliana ar putea sterge Siria de pe fata pamintului in numai 8 zile. Libanul in mai putin, zic eu. Insa dragilor, o sa vedem mai tirziu ca ce le e permis teroristilor ii e interzis unei armate puternice. Ca ce intelegem noi despre razboi e departe de realitatea atit de complexa.

Durerea e ca asa un jeg terorist ca Nasrallah intelege asa de bine regulile si continua sa traga in medie, 100-120 de rachete pe zi. Si tipa in gura mare ca a cistigat razboiul.

Devenim dintr-o data mai realisti si mai intelepti, sub ploile de katiuse. Intelegem din ce in ce mai bine durerea familiilor care si-au pierdut copiii in lupte, copii intre 19 si 22 de ani care apara tara asta de teroristi si duc razboaiele. Familii pentru care viata s-a terminat o data cu moartea celor dragi. Familii care au crezut ca fii lor nu vor mai apuca razboaie. Dar din pacate arabii vor sa stearga Israelul de pe fata pamintului si dorinta lor aduce multa durere tuturor. Insa lor nu le pasa, le pasa doar de egoul lor umflat cu pompa. Sa-ti zici singur ca esti invingator si sa si crezi. Asa, ca Ceausescu.