REMEMBER!!!!!

Amintiri din spatele frontului (2)

** despre Qafer Qana o sa scriu mai tirziu.

Dupa ce au inceput sa-i bubuie cu aviatia a inceput ploaia de katiuse. Toata lumea era convinsa ca un "Zbang" si gata cu Hizballah. Raidurile
televizate ale aviatiei sint foarte dramatice. Dar nimeni nu si-a inchipuit ca vom asista la un "Reality Show" asa de indelungat
si asa de infricosator. Razboaiele de azi au devenit niste spectacole televizate in care ranitii si mortii sint pozati
ca niste fotomodele de zeci de fotografi, fara rusine si fara sentimente. Un Reality Show in care se trag sfori mai rau ca in orice telenovela. Zeci de fotografi care se napustesc ca mustele pe ambulante cind aduc soldati raniti ca sa-i urce in helicopter si sa-I transporte la spital. Soldati gemind, deranjati de flashurile nesimtite ale "vinatorilor de ipostaze" care primesc bani buni pe o poza cu cit mai multa durere.
Zeci de echipe de televiziune din toate colturile lumii care chiar si cu o katiusa in ceafa ar continua sa transmita din Haifa.
Zeci de politologi, americanologi, iranologi, profesori, specialisti si desteptologi care analizeaza si taie firul in paispe sa iasa "material" pentru impresionarea populatiei si sa-i atraga la canalul lor. Sa le faca rating. Etc…etc…etc….Ma refer la toate posturile de televiziune, din Israel si din strainatate. Au capatat asa o mare putere si influenta lor e imensa, chiar si cind transmit timpenii gogonate. Dar asta e viata, ne uitam in gura televizorului cu tot devotamentul sa aflam minciuni, adevaruri, jumatati de adevar sau gogomanii.

Revenind la ordinea evenimentelor, a venit ziua cind a cazut prima katiusa in Haifa, orasul meu iubit. A cazut la Stella Maris
fara sa faca victime, de parca ar fi ajuns acolo din gresala. La inceput chiar s-a transmis la radio ca Hizballah ar fi declarat ca
a tras-o din gresala. Se distreaza Nasrallah asta, al dracu. Comandamentul spatelui frontului instruieste fara incetare populatia. In caz ca e sirena, alergi la adapost sau stai in casa in camera blindata, daca nu ai una intr-o camera cu cit mai putini pereti exteriori. Cica sirena o sa sune 45 de secunde inaintea caderii katiuselor. Sa nu se umble aiurea pe strada decit cind se anunta la radio ca se poate. Ei bine, a doua zi dupa caderea primei katiuse in Haifa era vineri, zi libera. Am iesit din casa si m-am dus sa fac ceva cumparaturi si sa repar doua ceasuri.

Lumea ??? Girla pe strada, nu aveai loc sa parchezi o motocicleta anorexica. De parca jocul zilei era " Prinde katiusa cu mina stinga, din zbor". Colac peste pupaza Shabatul (de vineri seara pina simbata seara) a trecut linistit dar foarte nelinistit la televizor. Ploaie de katiuse in nord, bombardamente apocaliptice in Liban. Las' ca in curind le bubuie comandamentul si lansatoarele de rachete. O sa se roage in genunchi sa dea inapoi prizonierii. Conditiile Israelului de incetare a focului: Inapoierea neconditionata rapitilor si dezarmarea imediata a Hizballalei.
Cu gindurile astea "puternice" ne-am sculat duminica dimineata si ne-am dus la serviciu dar in drum, la policlinica sa luam niste
retete si analize. Nevasta-mea a coborit prima si eu am ramas sa "aranjez" masina in parcare. Cind sa inchid usa…..Buuuuum…buuuum.. buuuum….vre-o 4-5 explozii, am alergat repede si am intrat in policlinica. Dupa intensitatea bumurilor as fi jurat ca au cazut la o suta de metri. Dar cazusera la citiva kilometri. Ulterior am vazut la televizor oameni care nu au patit nimic doar au intrat in stare de soc de la sperietura. Oameni ingroziti care tremura incontinu. Sint dusi la spital si ajutati sa iasa din starea de soc. Insa mult timp de acum inainte
viata lor nu mai e aceeasi.

In saptamina respectiva, o racheta a cazut in atelierul de reparatie al cailor ferate. Opt morti si multi raniti. Teroristii au umplut capul rachetei cu bile de fier. Ele si schijele omoara pe loc si fac daune cladirilor in care cad si in jur. Important sa se inteleaga de acum. Hizballah doreste lichidarea Israelului. Rachetele pe care le trag la intimplare sint destinate sa omoare civili si sa faca cit mai multe pagube.
Mindria lor? Au ajuns la Haifa si au rachete care ajung si la Tel-Aviv. Ca sint rezistenta impotriva cancerului sionist si american. Eroii cei mai tari ai islamului. Niste derbedei care au luat prizonier propriul popor si-l terorizeaza. Nu le pasa ca au adus distrugerea Libanului, le pasa
ca inca mai pot sa lanseze rachete, adica exista. Si sint tare intaritati ca, deocamdata, lumea e cu Israelul si impotriva lor. Pina si tarile musulmane vor ca ei sa dispara. In afara de Siria si Iran. Care le-au dat ok-ul sa traga in femei si copii cu arme siriene si iraniene.

Just take a look:
( Haifa mai e cum mai e dar tot nordul tarii e ciuruit, pina azi daune imense cladirilor si economiei)






Hizballah a reusit sa goneasca o multime de israelieni din nord la sud si sa atace un vas de razboi israelian cu o racheta despre care Israelul nu stia ca o are. 4 soldati morti. Aviatia israeliana ii bubuie fara incetare, in toate asezarile lor, in toate locurile unde depoziteaza arme si in bunkerele comandamentului Hizballalei din sudul Beirutului. Din pacate cad victime si civili. Nu inainte sa fie avertizati prin absolut toate mijloacele de avertizare. Avertizati sa paraseasca zona. Marile puteri ale lumii sprijina actiunea Israelului. Toata lumea se intreaba aici, pina cind sprijinul asta nemaipomenit. Mai ales ca Hizballah se pricep atit de bine sa ii ia pe ziaristi printre ruine, sa-i lase sa le pozeze
mortii si sa acuze Israelul de terorism. ( culmea !!!)

Am plecat si noi la Tel-Aviv dupa citeva zile in care coboram de cite 5-8 ori in adapost. In prima saptamina de razboi Haifa a devenit "oras fantoma" adica nimeni pe strazi. Faptul ca oamenii sint responsabili si au ascultat de sfaturile comandamentului spatelui frontului a salvat multe vieti si boul de Nasrtallah si-a tras un auto-gol crezind ca o sa inspaiminte populatia. Dar a reusit doar sa-o intarite. 70%-80% din populatie sint pentru a merge cu razboiul pina la capat. E un razboi pentru existenta si spatele frontului e tare si constient ca sacrificiile vor fi si mai mari. Nordul tarii, Kiriat Shmona, Tzfat, Naharia, Maalot, Karmiel, sate arabesti de asemenea, Rosh Pina, Hatzor, etc..etc.. duc o viata infernala. Locuitorii care nu au mijloace sau rude in sud, traiesc in adapost si ploaia de katiuse nu inceteaza. In medie 100 pe zi. Nasrallah apare la Al Manar si Al Jazeira si se lauda cu "victoriile lui". In fata a doar trei batalioane de luptatori de elita israelieni care
le vor face viata amara si-I vor goni de la granita.
Israelul ii bombardeaza fara incetare in sudul Beirutului. La inceput au bombardat aici, ca sa nu poata sa fuga cu prizonierii, prin aer :-):



Dintr-o data am inteles mult mai bine prin ce trec locuitorii din Kiriat Shmona, care ani si ani de-a rindul au fost bombardati
de katiuse si implorau pentru o solutie care se pare, nu e de loc simpla. Pe locuitorii din sud, ai Sderot-ului in care teroristii Hamass
trag fara mila cu rachete Kassam de productie proprie, omoara si ranesc femei si copii. Dar acum, din cauza ca lumea e asa "ocupata"
cu ce se intimpla in Liban, nici o televiziune din lume nu mai filmeaza in Gaza neamule, e de filmat in nord si in Liban, Hamass sint
de-a dreptul…..plictisitori. Si dau de ceasul mortii din cauza asta. Iar Nasrallah continua sa dea interviuri sfidatoare si sa sublinieze
ca e un adevarat barbat, ca promite si se tine de cuvint. Si s-a tinut de cuvint, ploaie de rachete in Haifa. Cine si-ar fi inchipuit?

----------------------------------------

Paradoxurile unui razboi neprevazut
C

el mai dur razboi la granita de nord a izbucnit cand parea ca granita cu Libanul e rezolvata pana la ultimul centimetru, recunoscuta international si supravegheata de trupele ONU. Ai fi putut crede ca e un loc unde se poate muri numai de plictiseala.

In fruntea guvernului israelian implicat in razboi se afla acum politicieni civili, fara experienta militara, lucru cu totul neobisnuit intr-o societate deprinsa sa aduca in fruntea ei fosti generali sau sefi de stat major. Mai mult, in actualul guvern predomina, spre deosebire de trecut, "pacifistii". Premierul Yehud Olmert si-a abandonat partidul sau de dreapta (Likud), pentru a se alatura lui Sharon, amandoi angajati intr-o spectaculoasa cotitura spre centru-stanga, decisi sa promoveze o politica de retragere masiva, chiar daca nu totala, din teritoriile palestiniene. Alaturi de Olmert se afla un ministru al Apararii novice, Amir Peretz, civil, pacifist de stanga, si un viceprim-ministru, veteranul Shimon Peres, vestit pentru neobositele lui initiative de rezolvare pasnica a conflictului arabo-israelian. Ei s-au pomenit acum in situatia de a conduce un razboi neprevazut, nedorit de nimeni, dar sustinut, ca niciodata, de marea majoritate, de la dreapta si stanga politica. Agresiunea Hezbollah e perceputa ca o imensa nedreptate, o violare scandaloasa a granitei, urmata de uciderea unor soldati, rapirea altora si lansarea a sute de rachete peste localitatile israeliene cu intentia de a lovi populatia civila.

Hezbollah e un dusman extrem de puternic si netipic. E o armata foarte bine echipata si indelung antrenata, dar "specializata" in mijloace teroriste si razboi de gherila. Nu este armata unui stat, actioneaza de pe teritoriul unei tari pasnice, cu un guvern slab, e drept, dar care nu are cea mai mica intentie si nici motiv de a se angaja intr-un razboi autodistrugator. Inainte de a lua ca ostatici doi soldati israelieni, organizatia Hezbollah a luat intregul Liban ca ostatic.



Pe doua fronturi



Razboaiele actuale se desfasoara pe doua planuri contradictorii: unul mediatic si altul real, din spatele ecranelor si monitoarelor. In cel mediatic, se vad mai ales victimele civile. Fiecare victima civila a bombardamentelor israeliene sau imaginea unui grup de refugiati ramasi fara locuinta, asa cum arata pe ecranele televizoarelor, e un punct castigat de Hezbollah si de Iran. Razboiul real este o infruntare poate decisiva, nu intre civilizatii, ci intre lumea libera si adeptii fanatici ai unei ideologii care a castigat o parte din lumea islamica prin demonizarea Occidentului si a Israelului, pentru victoria finala si globala a unui islam conceput ca un catehism al terorismului. Actorii principali in acest conflict - Iranul si Siria -, cei care trag sforile, finanteaza, inarmeaza si pun in miscare trupele Hezbollah, stau linistiti de-o parte, ba chiar vin cu propuneri concrete si rezonabile de rezolvare pasnica a actualei crize, pe care tot ei au pus-o la cale.

Razboiul declansat de Hezbollah sub lozinca solidaritatii cu cauza palestiniana a eclipsat cu totul cauza palestiniana. Cine mai baga de seama in aceste zile ca trupele israeliene sunt din nou in Gaza, operand "in liniste" impotriva unei alte organizatii islamice, Hamas, cu o forta militara de tip Hezbollah, adica independenta, concurand sau, uneori, rafuindu-se cu fortele militare ale Autonomiei Palestiniene. Armata israeliana s-a intors in Gaza pentru a pune capat, fara succes deocamdata, rachetelor Kassam care tintesc chiar localitatile israeliene, din interiorul granitei recunoscute. Rachetele sunt lansate de pe terenul fostelor asezari evreiesti lichidate de Sharon. Cine aplica logica rationala pentru a explica comportamentul celor care prefera, odata eliberati, sa distruga, in loc sa construiasca, nu va intelege niciodata logica speciala si mentalitatile din Orientul Mijlociu.

Mai toti comentatorii dau aceeasi explicatie pentru criza actuala: firele funestei initiative a liderilor organizatiei Hezbollah duc la Teheran. Incoltit de presiunea internationala pentru a inceta echiparea cu armament nuclear, Iranul a folosit din nou filiala sa din Liban pentru a provoca o criza care sa mute centrul atentiei in alta parte, sa dea o lovitura Libanului care cere tot mai insistent suveranitate deplina si sa provoace un nou "jihad" impotriva Israelului. Dar lumea araba e mai impartita decat vedem noi la suprafata, inselati de retorica "solidaritatii arabe" sau musulmane. Modelului siit reprezentat de Teheran - un regim islamic fundamentalist cu brate teroriste mobile, prezente in orice punct de pe glob - i se opune modelul statului laic, prooccidental - ca Egipt sau Iordania - sau cel patriarhal-islamic, ca Arabia Saudita, care a optat pentru o profitabila convietuire cu America si Europa. Nu e exclus ca intre Haifa si cartierul siit al Beirutului sa se decida si aceasta confruntare.

Intamplator, printre cei ucisi in partea israeliana, sunt numai doi copii, doi frati, de trei si sapte ani, care se jucau in curte. Copii arabi din Nazareth. Dintr-o data, orasul Nazareth, cu populatie araba, crestini si musulmani (spre deosebire de Nazareth Illit, cu populatie evreiasca), devine centrul mediatic international, prilej, destul de ieftin, de a transmite telespectatorilor din lumea intreaga mesaje umaniste si pacifiste: razboiul loveste orbeste fara sa distinga intre musulmani, crestini si evrei.

La Nazareth au venit acum si toti deputatii arabi din parlamentul israelian. In frecventele lor aparitii televizate i-am admirat nu o data, chiar si atunci cand eram in dezacord, pentru vehementa si darzenia cu care apara drepturile cetatenilor arabi sau se solidarizeaza cu lupta palestiniana. Acum se afla in mare incurcatura: sunt in situatia de a condamna organizatia Hezbollah. Toate insistentele reporterilor de a le smulge un protest sau o distantare critica de cei care au declansat conflictul si lanseaza rachete ucigatoare si spre localitatile arabe sunt zadarnice. Frica (alteori ideologia pe care o sustin) ii blocheaza intr-o tacere lamentabila. Elocventa lor neinfricata in criticarea politicii israeliene se sprijina, paradoxal, pe plasa de siguranta pe care le-o ofera imperfecta si mult criticata democratie israeliana. Dar cu Hezbollah, Siria si Iran nu te joci de-a democratia si atunci tacerea e de aur.

Marea superioritate aeriana israeliana s-a dovedit insuficienta. Dupa opt zile de euforie aviatica, trupele israeliene de uscat au trecut granita patrunzand in sudul Libanului. Starea de spirit mobilizatoare, fara precedent, generata de sentimentul general al unui razboi de aparare, incepe, incet, sa slabeasca si vocile critice sporesc. Amintirea "mlastinii libaneze", un fel de sindrom Vietnam in versiune israeliana, ar putea reactiva. Dar Israelul, in situatia de fata, nu are de ales. Faptul ca o organizatie fanatica, bine inarmata, poate tine in sah un stat cu o zdrobitoare superioritate militara si poate lovi populatia civila, de la mare distanta si in interiorul tarii, e o constatare teribila care ii obliga pe liderii politici actuali sa nu mai poata accepta, ca in trecut, un armistitiu sau o solutie pe termen scurt, care ar duce la refacerea treptata a potentialului de atac al organizatiei islamiste si reasezarea ei la granita. Nici solutia preconizata de Uniunea Europeana, de reamplasare mai consistenta a fortelor ONU la granita israelo-libaneza, nu surade israelienilor. Dupa cateva amare experiente, inclusiv cea de acum, nimeni nu mai crede aici in eficienta scutului oferit de trupele ONU.

E limpede ca iesirea din actuala criza nu va veni din partea celor implicati in conflict. Mesagerii europeni si trimisii Natiunilor Unite au inceput sa circule febril pe linia Beirut-Ierusalim-Cairo, dar toti sunt constienti ca o posibila solutionare nu va veni decat odata cu implicarea directa a administratiei Bush. Mesagerul american atotputernic e… o mesagera: inalta, severa, totdeauna rationala, respirand forta si echilibru - Condoleezza Rice. Dar, dupa toate aparentele, ea nu va veni cu intentia de a obtine, ca in trecut, o cat mai rapida incetare a focului. Datele problemei s-au schimbat radical. Din perspectiva israeliana, o incetare a focului fara o slabire semnificativa a organizatiei Hezbollah ar insemna perpetuarea instabilitatii din zona si ar mentine vulnerabilitatea granitei israeliene. Ar fi o mare victorie a islamismului radical cu centrul la Teheran, cu efecte catastrofale si pentru imaginea lumii libere, un indemn la provocarea unor noi agresiuni. Ne asteapta, se pare, o saptamana decisiva - cu alarme, explozii, contacte secrete si zambete diplomatice pe micul ecran.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2923&nr=2006-07-28

Noul episod libanez si consecintele sale regionale
O

rganizatiile Hezbollah din Liban si Hamas din Fasia Gaza au mai atacat Israelul si inainte, dar rachetele lor au dobandit o raza din ce in ce mai extinsa de actiune pe teritoriul statului israelian. Orice stat are rolul primordial de a-si apara propriii cetateni in fata unor atacuri. Putini disputa acest drept natural de autoaparare. Perceptia in lumea araba si in alte parti este insa ca puterea dominanta in zona a Israelului nu este folosita neabuziv, just si proportional, avand in minte scopul final si pacea viitoare.

Epicentrul problemei il constituie cum va fi schimbata situatia de operatiunile militare israeliene din sudul Libanului si daca se va ajunge la circumstante sperate a fi mai bune decat cele oferite de status quo ante. Solutiile pe termen lung trebuie sa ia loc carpelilor care fac sa irupa periodic lava nestinsa a vulcanului problemelor din Orientul Mijlociu, niciodata ignorate, dar tot niciodata rezolvate satisfacator. ONU, marile puteri si cele din regiune converg in acest sens. Va exista insa de aceasta data mai multa vointa politica si intelepciune sau acesta nu reprezinta decat un episod din atatea altele, care mai adauga o bucla spiralei de vortex a nebuloasei Orientului Apropiat in care au fost aspirate ca intr-o gaura neagra ani de eforturi diplomatice, precum si resurse financiare si umane considerabile?



Recenta escaladare a situatiei din Orientul Mijlociu este doar un nou foc in atmosfera incendiara a zonei din ultimii aproape 60 de ani. Armata israeliana a raspuns cu bombardamente Libanului si Fasiei Gaza si operatiuni militare tintite in sudul Libanului, ca reactie fata de atacurile Hezbollah si Hamas asupra Israelului. Operatiunile militare israeliene din 1993 si 1996 au avut loc dupa un scenariu similar atacurilor de acum. Hezbollahul ataca cu rachete localitati din nordul Israelului, iar armata israeliana bombarda infrastructura si refugiile Hezbollah, provocand valuri de refugiati libanezi din sud. Seria atacurilor si raspunsurilor se aplica si din directia inversa: in 1992 liderul Hezbollah, Abbas Musawi, a fost asasinat de Israel, iar dupa o luna Ambasada israeliana de la Buenos Aires a fost atacata cu bombe. Doi ani mai tarziu, Israelul ataca o tabara de antrenament a Hezbollah, iar dupa cateva saptamani Hezbollah initiaza noi atacuri in Argentina si Marea Britanie impotriva unor obiective comerciale si diplomatice israeliene. Politele se platesc in Orientul Mijlociu, legea talionului fiind de capatai.

Simtindu-se amenintata, populatia israeliana sustine 100% optiunea de angajare militara a guvernului, temandu-se nu numai de Hamas si Hezbollah, dar si de alte organizatii teroriste mirioapodice, ca Jihadul Islamic. In paralel cu interventia din sudul Libanului, armata israeliana demonstreaza ca poate sa sustina simultan si operatiuni militare de raid in Gaza si Cisiordania. Se estimeaza ca, de la izbucnirea ostilitatilor, peste 100 de palestinieni au pierit in Gaza si Cisiordania si aproape 400 de libanezi in tara cedrilor. De partea israeliana, pierderile sunt estimate la 36 de civili si militari.



Responsabilitate si statalitate



Pe buna dreptate s-a adus argumentul ca Libanul facuse in ultima vreme progrese notabile pe calea democratizarii, care risca sa se transforme in iluzii spulberate de interventia Israelului. Alegerile din iunie 2005 au adus la putere un guvern democratic independent fata de influenta siriana care dominase politica libaneza din 1976. Ca un blestem, libanezii par sa fie condamnati unui efort sisific de a incerca sa reconstruiasca tot ce se naruie in urma eforturilor din ultimii 30 de ani. Pe langa cei 600.000 de refugiati, pierderile suferite in urma distrugerilor bombardamentelor sunt estimate la mai multe miliarde de dolari.

Este adevarat, dar nu trebuie pierdut din vedere ca Libanul nu poate fi total exonerat de responsabilitatea actiunilor Hezbollah, organizatie care opereaza de pe teritoriul sau. Adevarul este ca ultima dispozitie a rezolutiilor 1559 si 1680, care nu a fost implementata pana acum, de dezarmare a Hezbollah, a fost ignorata, iar armata libaneza nu controleaza zona de sud a Libanului, care se comporta ca un teritoriu suveran de facto.

In Consiliul de Securitate al ONU, Libanul a sustinut recent ca este subiectul unei "agresiuni barbare israeliene". In acelasi for, Israelul a sustinut ca autoritatile de la Beirut nu au putut impiedica Hezbollahul sa actioneze in voie in sudul Libanului, situatie care incalca flagrant rezolutiile 1559 si 1680 ale Consiliului. Cu toate ca Israelul s-a retras din sudul Libanului in 2000, Hezbollah nu a fost dezarmat. Israelul a descris la ONU incursiunea Hezbollahului pe teritoriul sau drept "o declaratie clara de razboi". Mai mult, afirma ca responsabilitatea pentru actul beligerant incumba regimului libanez, de pe teritoriul caruia au fost organizate si au avut loc atacurile. In fine, sustinuta de SUA, Israelul afirma ca responsabilitatea revine si Iranului, si Siriei, care sprijina terorismul international, inclusiv organizatii precum Hezbollah si Hamas.

Problema responsabilitatii pentru izbucnirea crizei este centrul discutiei nu atat pentru argumentele juridice, cat pentru situatia de fapt din Liban si din regiune. Desi Libanul sustine ca imediat dupa atacurile Hezbollah din 12 iulie, guvernul de la Beirut a dat o declaratie prin care se delimiteaza de incident, afirmand ca nu este responsabil pentru el si nu il aproba, problema ramane ca atacul a pornit de pe teritoriul sau, din partea unei militii pe care nu o controleaza. In atare conditii, Israelul sustine ca trebuie sa intervina pentru a se apara, daca cei ce ar trebui sa o faca, adica guvernul libanez si autoritatea palestiniana, nu sunt capabili sau nu doresc sa o faca. Hamas a castigat alegerile din teritoriile palestiniene in ianuarie anul acesta, iar Hezbollahul a dobandit reprezentare parlamentara apreciabila in Adunarea Nationala din Beirut, la ultimele alegeri legislative. Totusi nu vor sa renunte la militiile armate in favoarea convertirii lor totale politice.



Dezradacinare sau zdruncinare



Israelul are o lunga istorie in care a fost amenintat si atacat de tarile arabe din jur. A trecut din 1948 prin 6 razboaie si operatiuni militare majore. Recentele atacuri ale Hamas in sud si Hezbollah in nord au reamintit celor 7 milioane de israelieni ca sunt intre Scylla si Charibda.

Tot istoria regiunii ne arata ca oamenii si organizatiile nu dispar peste noapte. Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, pana la schimbarea la fata din urma Acordului de la Oslo din 1993, operase, pe rand, pe teritoriul Iordaniei, Libanului, Siriei si Tunisiei, de multe ori cu efecte destabilizatoare pentru aceste tari. Solutia a fost tot una politica, si nu exterminarea liderilor si a militantilor.

Daca scopul interventiei Israelului in sudul Libanului va fi dezradacinarea organizatiei din Liban, intrebarea este unde vor ajunge activistii Hezbollah? Militiile celorlalte comunitati libaneze, maronitii si sunitii, i-ar putea impiedica sa se stabileasca in alte parti ale Libanului. Este totusi indoielnic ca Hezbollah va putea fi scos din Liban.

Va avansa Israelul pana in Valea Bekaa si in suburbiile sudice ale Beirutului? Pana unde va urmari Hezbollahul? Anihilarea organizatiei conduse de seicul Hassan Nasrallah ar presupune ca Israelul sa conduca o operatiune de mare amploare, in urma careia sa distruga buncarele organizatiei teroriste si sa controleze total sudul Libanului, contand pe celelalte militii libaneze care sa nu le permita siitilor sa se refugieze in alte zone din Liban. Atunci, singura scapare a Hezbollah ar fi in Siria. Regruparea organizatiei care isi propune stergerea Israelului de pe harta in Siria ar avea o serie de implicatii majore.

In primul rand, va fi in stare armata nationala libaneza sa umple vidul de putere dupa o asteptata retragere israeliana din Liban de o maniera care sa nu permita reinserarea Hezbollahului in Liban? In al doilea rand, aceasta ar putea produce tensiuni interne in Siria sau declansa o interventie externa asupra Damascului.

Daca Hezbollah va utiliza rachete cu raza lunga de actiune care vor lovi capitala Tel Aviv, atunci legatura cu finantatorii si sustinatorii Iran si Siria va fi mai usor de facut, tot asa cum doar reactivarea retelelor iraniene si ale Hezbollah ar putea genera atentate teroriste in alte tari arabe apropiate SUA sau in Europa. SUA ar putea folosi momentul, in special daca Hezbollah se va refugia in Siria lui Bashar Al Assad. Guvernul republican ar putea decide masuri retaliatorii impotriva Siriei, mai putin probabil impotriva Iranului.

Pentru moment, SUA pare sa lase Israelului timp sa incerce distrugerea Hezbollah. Misiune deloc usoara in fata tacticilor de insurgenta aplicate de Hezbollah in urma incursiunilor terestre israeliene in sudul Libanului, asemanatoare celor din Irak si Afganistan. Israelul are deschise optiunile incercarii de dezradacinare totala a Hezbollah din Liban (mai putin fezabila, desi ar constitui o solutie pe termen lung) sau cea de zdruncinare si distrugere cat mai extinsa a capacitatilor Hezbollah, ceea ce ar rezolva temporar problema amenitarii teroriste. Pentru moment, se parea ca cea de-a doua optiune este preferata.



Solutii pentru viitor



Una din necunoscute ramane pentru moment soarta UNIFIL, a Misiunii ONU de mentinere a pacii dintre Liban si Israel si forma prezentei internationale in zona. Este de altfel neclar daca nu se va recurge la o forta tip MNF, ca in Irak. Recent s-a avansat propunerea unei forte internationale cu mandat limitat temporal puse sub umbrela NATO, varianta preferata de SUA si Israel.

Este graitor pentru viitorul ONU si reforma organizatiei globale ca, atunci cand se epuizeaza levierele bilaterale, pana si unica superputere face apel la un cadru multilateral pentru ca e nevoie de o instanta care sa confere credibilitate si durabilitate unei solutii gasite prin consens si compromis. Asa este si de aceasta data. Inaltul reprezentant european pentru politica externa, Javier Solana, si secretarul de stat american Condoleezza Rice s-au consultat la ONU cu secretarul general Kofi Annan inainte sa se deplaseze in zona. O echipa ONU condusa de un fost diplomat indian a fost mandata de Kofi Annan sa aiba consultari in regiune. Acestia au prezentat recent un raport Consiliului de Securitate propunand un pachet de masuri, printre care intarirea fortei ONU de mentinere a pacii din sudul Libanului si respectarea tuturor dispozitiilor rezolutiilor relevante ale CS al ONU.

Doi militari din Forta ONU de mentinere a pacii din Liban, UNIFIL, au fost raniti in incidentele recente. Se stie ca slujba este riscanta. De la infiintarea UNIFIL, in 1978, prin rezolutiile 425 si 426 ale Consiliului de Securitate, 250 de militari si civili ONU si-au pierdut viata in aceasta misiune. UNIFIL cuprinde 2.000 de casti albastre din China, Franta, Italia, India, Polonia si alte tari, conduse de un general francez. Mandatul fortei ONU expira la sfarsitul acestei luni. O noua rezolutie a Consiliului de Securitate ar putea intari aceasta forta sau modifica coordonatele misiunii.

Israelul nu pare sa fie tentat sa priveasca favorabil o prezenta internationala sporita la granita cu Libanul. A avut o experienta neplacuta cu forta de mentinere a pacii ONU din Sinai, in 1967, care s-a retras, facand loc fortelor egiptene. In acelasi timp, militantii Hezbollah au trecut nestingheriti la 12 iulie peste Linia Albastra, zona monitorizata si patrulata de UNIFIL, ca sa atace Israelul si sa captureze doi soldati. Israelul nu este interesat sa fie ingradit in actiunile sale in cazul in care, in spatele trupelor ONU, Hezbollah-ul s-ar regrupa si reface, iar armata israeliana nu ar mai putea ajunge la el. SUA, ca si Israelul, par sa incline pentru o forta de tip Multi National Force.

Este totusi de asteptat ca si Consiliul de Securitate sa adopte o noua rezolutie privind Libanul, daca SUA si Marea Britanie vor ajunge la un compromis cu China, Franta si Rusia in privinta substantei si limbajului rezolutiei care ar putea face referiri la o "prezenta internationala in zona". Franta, care detine presedintia rotativa lunar a CS, incearca gasirea unor formule consensuale. Este de retinut si propunerea lui Kofi Annan de organizare a unei conferinte internationale a donatorilor pentru asistenta umanitara in sprijinul refugiatilor si a organizarii unei conferinte in urma careia sa se decida definitiv granitele Libanului, in special cu Siria si Israelul.



Perceptie si reactie



Cum interpreteaza lumea musulmana recenta escaladare? Fara indoiala nu omogen, dar majoritatea islamistilor vad un nou cec in alb acordat Israelului, inarmat si sustinut de SUA. Lectura lumii islamice pare sa fie preponderent cea a unui exemplu in plus de incapacitate europeana de influenta si echilibrare, partizanat american proisraelian si mana libera fortei militare covarsitoare a Israelului. Aceasta grila de interpretare ignora evident atacurile asupra oraselor israeliene si actiunile Hamas si Hezbollah, punand exclusiv accentul pe dramele, de altfel reale si evidente, ale refugiatilor libanezi.

John Mearsheimer si Stephen Walt, profesorii de la Universitatea din Chicago si Harvard, au starnit o dezbatere aprinsa in urma unui studiu controversat publicat in London Review of Books, in care argumenteaza ca sprijinul neconditionat acordat de administratiile americane Israelului e in detrimentul SUA, iar lobby-ul evreiesc are o influenta excesiva si nociva in Washington. Pe acest fond, livrarea de arme si echipament de proiectare a rachetelor de mare precizie Israelului va furniza fara doar si poate un nou argument radicalilor islamisti de a cere unitatea musulmanilor in jihad-ul impotriva complotului indreptat contra lor.

Cele 78 de zile de bombardamente asupra Serbiei, in 1999, au generat o reactie anti-NATO chiar si din partea celor care nu il simpatizau pe Milosevici. Totusi, timpul a dovedit ca reactia imediata a populatiei nu a impiedicat rasturnarea mai apoi a aceluiasi Milosevici ce parea de neclintit. Pentru moment, opinia publica musulmana este ultragiata de bombardamentele israeliene din Liban si de situatia celor peste o jumatate de milion de refugiati libanezi, indreptandu-si in acelasi timp mania impotriva americanilor si europenilor, vazuti ca tinandu-i in brate pe israelieni independent de ce ar face, dar si a guvernelor lor care nu sprijina Libanul.



Aprehensiuni regionale



Cum reactioneaza tarile din zona? Cele mai multe cu temere, chiar daca din motive diferite. Siria trebuie sa fie ingrijorata. Regimul lui Bashar al Assad nu este deplin consolidat dupa moartea, in 2000, a tatalui actualului lider. Bashar a pierdut importante batalii interne cu rivalii politici si a pierdut puncte externe (retragerea din Liban in mai 2005). Siria, majoritar sunita, este izolata international, aliata de convenienta si interes cu Iranul siit. Gruparea Allawitilor, careia ii apartine familia Al Assad, este minoritara, iar alta minoritate, cea kurda, si-a manifestat in repetate randuri nemultumirea pentru modul in care este exclusa de la treburile publice. Totusi nu este clar cine ar putea sa ii succeada lui Al Assad junior si daca schimbarea ar fi realmente una in bine.

Iranului i-ar putea conveni o escaladare a situatiei, cu conditia ca Hezbollahul sa nu iasa pierzator din confruntarea actuala. Hezbollah, prin vocea liderului ei, se prezinta Islamului ca purtatorul drapelului lumii musulmane si a cerut sprijinul tuturor "dreptcredinciosilor" in lupta impotriva Israelului si SUA. Iranul, desi interesat in supravietuirea organizatiei protejate, nu este interesat ca lumea islamica sa perceapa Hezbollah drept campionul luptei impotriva Israelului si SUA, rol pe care si-l aroga pentru sine cu mandrie si pentru care doreste exclusivitate.

Atat Siria, cat si Iranul au sentimentul ca ultimii doi ani ai celui de-al doilea mandat al neoconservatorilor din administratia Bush pot fi folositi pentru construirea unei "Bush-junior legacy", i.e. raspandirea democratiei in Orientul Mijlociu. Din aceasta perspectiva, atacul israelian asupra Libanului poate fi un preludiu al unui atac american asupra Siriei. Eventuala retragere a Hezbollah in Siria si legaturile dintre rachetele cu incarcaturi conventionale si raza lunga de actiune, disponibile Hezbollah din Iran via Siria, pot fi elementele constitutive care sa confere argumentele unei interventii de regime change asupra Damascului si izolarea Teheranului.

Pozitia Iranului de cel mai vocal stat musulman care catalizeaza aprecierea lumii islamice pentru curajul de a-l infrunta pe "Marele Satan" ingrijoreaza multe tari din regiune. Iranul sustine Hezbollah cu 100 de milioane de dolari pe an. Ascensiunea Iranului siit, care se doteaza cu arme redutabile si aspira la statutul de putere nucleara, este temuta de guvernele sunite din Egipt, Arabia Saudita si Iordania, unde traiesc minoritati siite care ar putea fi inspirate sau infiltrate de Iran. Asa se explica poate si faptul ca Liga Araba nu a reusit sa adopte la Cairo o pozitie comuna de condamnare fara rezerve a Israelului si de sprijin pentru Hezbollah.



Tirania celor cateva cuvinte si problema nerezolvata



Asistam de ani buni la o tiranie a celor cateva cuvinte. Cand vine vorba de Orientul Mijlociu si de problema palestiniana, o serie de cuvinte si expresii se ruleaza automat, fara ca nimeni sa le mai chestioneze eficienta sau relevanta: "Foaia de parcurs", "Cvartetul", "dezideratul coexistentei unul langa altul a celor doua state, israelian si palestinian, in pace si securitate", "retragere", "dreptul la securitate" etc.

Cert este ca, atata timp cat problema palestiniana va persista, ea va putea fi utilizata de toate partile ca pretext pentru conservarea unei situatii de tensiune. Nu toata lumea are interesul ca problema palestiniana sa fie solutionata o data pentru totdeauna. Regimuri despotice din regiune isi justifica ratiunea de a fi partial si prin sprijinul luptei palestiniene pentru independenta. Aceasta in plan intern. In plan extern, aceleasi regimuri musulmane inchistate se legitimeaza ca preferabile haosului si incertitudinii ce ar fi generate de inlocuirea lor intr-o zona atat de inflamabila.

Atata timp cat problema populatiei palestiniene din Gaza si Cisiordania, din Iordania si Liban nu va fi solutionata, nu va exista stabilitate in zona. Palestinienii au nevoie de un stat si israelienii de securitate. Cele doua deziderate nu au fost atinse pana acum, desi schimbul pare avantajos pentru ambele parti. Asa se face ca in continuare se construiesc ziduri de separatie, se infiinteaza colonii, au loc atentate, executii extrajudiciare, se lanseaza rachete si ofensive punctuale, au loc rapiri, militiile prospera, transe importante din bugetele tarilor din regiune merg spre inarmare, iar populatiile palestiniana si israeliana continua sa sufere.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2921&nr=2006-07-28

Jocul din culisele conflictului din Orientul Mijlociu

esi Orientul Mijlociu a trecut deja in ultimele sase decenii prin cinci razboaie si un lung sir de violente, ultimul conflict ar putea fi totusi unul care iese din registrul obisnuit. Si asta pentru ca actualul context international introduce cel putin trei elemente noi fata de tot ceea ce s-a intamplat in trecut. Primul, proliferarea armelor nucleare, pare tot mai greu de oprit si, ceea ce e mai grav, intra in aceasta ecuatie tari ca Iranul si Coreea de Nord, conduse de regimuri autoritare cu un comportament provocator si adesea iresponsabil.

In al doilea rand, deficitul global de energie nu mai e acum unul conjuctural, asa cum s-a intamplat in timpul embargoului petrolier instituit de tarile arabe in 1973, in timpul razboiului de Yom Kippur, ci unul organic. Nevoile de energie ale Chinei si Indiei sunt in crestere accelerata, productia de petrol a ajuns la un nivel de saturatie, iar multe dintre zonele in care se extrage titei si gaze sunt fie afectate de violente tribale, de genul celor din Nigeria, fie apartin unor tari aflate sub controlul unor lideri populisti impredictibili, precum Hugo Chavez in Venezuela sau Evo Morales in Bolivia. In aceste conditii, orice crestere a tensiunilor in perimetrul Orientului Mijlociu creeaza premisele ca pretul petrolului, care a atins oricum maxime istorice, sa explodeze literalmente, aruncand intr-o recesiune profunda intreaga economie a planetei.

In fine, in al treilea rand, valul terorismului islamic, alimentat ideologic de miscarea Al-Qaeda si sprijinit masiv financiar, logistic si politic de state ca Iranul si Siria, a capatat dimensiuni globale. Agresivitatea in crestere a fundamentalismului musulman este alimentata de o propaganda sofisticata distribuita pe scara larga prin Internet sau prin noile canale de televiziune arabe, de genul Al Jazeera. Iar accesul tot mai facil la arme de distrugere in masa, conventionale, biologice sau chimice, potential chiar nucleare, in combinatie cu o capacitate de coordonare a atacurilor mult usurata de noile tehnologii precum telefonia mobila, formeaza o combinatie cu adevarat letala.

Mesajele de moderatie transmise tuturor partilor in conflict si referirile la "reactia disproportionata" a Israelului, puternic mediatizate la nivel global, par la prima vedere atitudini rezonabile. De aceea, multi tind sa le si imbratiseze. Dar asta e perceptia la nivelul opiniei publice. Liderii politici, cu atat mai mult cei din grupul G8 reuniti la sfarsitul saptamanii la Sankt Petesburg, stiu ca lucrurile cu adevarat importante se intampla de fapt in culise. Atacul provocator la adresa Israelului, initiat cu cateva zile in urma de Hezbollah, o organizatie alimentata cu sute de milioane de dolari anual si cu armament de Iran si Siria, nu a venit intamplator. Rostul sau, ca si al celor intreprinse de o alta organizatie terorista, Hamas, care acum controleaza guvernul palestinian, a fost acela de a compromite total procesul de pace din Orientul Mijlociu. Ele au venit dupa ce, doar cu o zi in urma, avusese loc o intalnire, mijlocita de regele Iordaniei, intre Mahmud Abbas, presedintele Autoritatii Palestiniene, si primul ministru israelian, Ehud Olmert. Intalnirea avea o valoare simbolica, era menita sa creeze impresia ca se pastreaza contacte intre cele doua parti, cu toate ca pozitia oficiala a noului guvern palestinian format de Hamas, care refuza sa recunoasca dreptul la existenta al statului evreu, impinsese in blocaj procesul de pace. In plus, o astfel de criza convine de minune Teheranului, care poate demonstra astfel ca are capacitatea de a crea mari probleme in regiune, daca continua presiunile asupra sa in chestiunea dosarului nuclear.

Asa cum arata lucrurile in acest moment, o solutie nu e foarte simplu de imaginat. Pe termen scurt, interventia marilor puteri poate bloca o escaladare a conflictului in regiune si poate duce la un armistitiu temporar. Dar e doar o formula de a castiga timp. Pentru ca ceva fundamental s-a intamplat in ultimii ani. Ceva care schimba din temelii regula jocului. De multa vreme, retorica dominanta pe plan international a fost aceea ca va fi pace in Orientul Mijlociu doar atunci cand va fi rezolvata problema statului palestinian. In consecinta, toate eforturile din ultimii 25-30 de ani au mers in acest sens. Si pana la urma s-au obtinut progrese. Chiar daca mai sunt multe de facut, lucrurile pareau ca avanseaza in directia cea buna.

Dar asta doar pana la victoria Hamas din ultimele alegeri palestiniene. Israelul nu avea, pur si simplu, cum sa mai continue negocierile cu o grupare terorista care declara explicit ca doreste distrugerea sa. Dar episodul Hamas, pana la urma chiar victoria gruparii in alegeri, nu face decat sa reflecte o stare de spirit, nu era nimic altceva decat o etapa intr-un proces declansat simbolic pe 11 septembrie 2001. Asistam la conturarea unui front care aduna la un loc actori statali precum Siria si mai ales Iranul si organizatii nonstatale ca Hezbollah, Hamas, gruparile radicale musulmane din Irak si, pana la un punct, chiar Al-Qaeda. Chiar daca nu intotdeauna interesele lor coincid, exista un numitor comun. Cei in cauza nu doresc, de fapt, o rezolvare a problemei palestiniene, intr-o forma acceptabila pe plan international, care sa recunoasca si dreptul la existenta al Israelului. Din contra, au tot interesul sa torpileze procesul de pace si sa amplifice spirala violentei in regiune, pentru ca astfel pot obtine legitimitate in ochii opiniei publice din lumea araba, coaguland o miscare pan-islamica indreptata impotriva Occidentului. Din acest punct de vedere, obiectivul distrugerii Israelului, asumat explicit in repetate randuri de presedintele iranian Ahmadinejad, pare sa fie o formula atractiva pentru a castiga proeminenta si un rol dominant in lumea musulmana, ambitie pe care Teheranul nici nu si-o ascunde. Asa se explica de ce, spre surpriza multora, Arabia Saudita a ales sa critice actiunile Hezbollah in termeni mai duri decat au facut vest-europenii sau rusii. Pentru ca sauditii stiu ca acest demers reprezinta in egala masura un pericol fatal pentru regimuri precum cele de la Riad, din Egipt sau din Iordania. In acest punct, ar trebui ca si principalele capitale europene sa iasa din zona de confuzie si sa inteleaga cine sunt adversarii si care este cu adevarat miza pe termen lung a conflictului din Orientul Mijlociu.

Or, daca lucrurile stau cu adevarat asa, atunci e clar ca apelul la reluarea negocierilor si eforturile de a imagina noi mecanisme institutionale pentru a gestiona conflictele din regiune, formula promovata mai ales de europeni, sunt cel mult solutii temporare. Pentru cei care au fortat declansarea ultimului conflict, tot ceea ce se intampla acum e doar o repetitie generala pentru o criza viitoare, pretexte se vor gasi permanent, in care un Iran inarmat cu arme nucleare si aliatii sai sa forteze evolutii care, cu adevarat, ar putea pune in cumpana soarta intregii planete.



http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2904&nr=2006-07-21

Amintiri din spatele frontului (1)



Imi amintesc de ziua cind am scris la ag forum, la topicul in care se intreba cine sint urmatorii mari teroristi care vor fi vinati. ( topic sters intre timp)

Am postat cam asa: Azi Hizballah au rapit inca doi soldati israelieni. In locul lui Nasrallah as incepe sa ma tem. ( unii ii zic Hezbollah :-) a se citi : hizbala cu accent puternic pe a-inseamna partidul lui Allah- a se citi "Ala" cu accent puternic pe a. Nasrallah, a se citi, nasrala, bineinteles cu puternic accent pe a. Insa nu inseamna nasul lui Allah ci altceva :-) )



Cine si-ar fi inchipuit ca, la asa scurt timp, va iesi din asta un razboi asa urit intre o tara democratica si o banda de

teroristi libanezi care sugruma o tara araba vecina? O tara araba care vrea democratie si "n-au voie".

Teroristi mascati in organizatie politica cu 15 membri in parlamentul libanez. Care in decursul a sase ani au construit un stat in stat,

au primit 100 de milioane de dolari din Iran, in arme si sprijin permanent de la Siria, vecina de

la nord. Teroristi foarte bine instruiti si fanatici care au costruit bunkere si le-au umplut cu arme iraniene

si siriene. (bunkerul lui Nasrallah e la 30 de m sub pamint si se zice ca Israelui a refuzat sa cumpere de la americani

bombe care sa "foreze" la asa o adincime si sa explodeze acolo)

Care trag cu katiuse si rachete pamint/pamint care pot ajunge la peste 200 km, in copii si femei.

Sinucigasi siiti in frunte cu seicul Nasrallah, un dement si un gunoi islamic. Caruia nu-i pasa ca duce la distrugerea Libanului si la atitea victime in rindul populatiei civile. Walid Jumblatt, liderul druzilor din Liban nu se sfieste sa-l numeasca "un nou Hitler". Si noul Hitler asta se crede "rezistenta" islamica impotriva sionistilor si americanilor. Si ca sa se inteleaga mai bine, s-a alaturat si Al Kaida la lupta impotriva evreilor si …..cruciatilor( iudaismul si crestinismul). Lumea continua sa fie asa de oarba. Nasrallah si Ben Laden au ca scop in viata islamizarea intregii planete. Islamul extremist nu tolereaza alte religii si scopul lor e distrugerea acestora.

Walid Jumblatt asta a facut o comparatie asa de potrivita, cred ca nici el nu-si da seama cit de potrivita e.

Veti spune, ca si multi altii in lumea asta, care nu isi dau seama ce e aia extremism islamic si potentialul lui, dar si Israelul

omoara femei si copii libanezi, mai multi, ca pedeapsa. Sint absolut sigur ca nu exista un singur israelian

pe lume care sa se bucure de asta. Dar as vrea sa intreb, daca o organizatia de dreapta din Ungaria, de exemplu, ar rapi soldati romani de la granita, din teritoriul Romaniei dupa ce in urma cu ani au rapit alti 3 soldati pe care i-a omorit pe loc insa i-a declarat vii. Sa-i zicem o organizatie pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupatia romana care are 15 membri in parlamentul ungar.

Care doneaza multi bani saracilor si a devenit o organizatie politica adulata asa cum e adulat Becali ca doneaza multi bani saracilor.

Care ani de zile, a construit in casele oamenilor inca o camera, pentru lansatorul de katiushe sau rachete cu raza de 100-200 km?

Care ar teroriza, cu ajutorul lor, fara sa ezite, orasele romanesti de la granita, ani de zile si in timpul unei agresiuni ar trage fara mila

si in orasele mai indepartate. Cum s-ar comporta Romania cu Ungaria? Ar baga trupe de poponari paraziti la granita? (ONU ?)

Sa-i apere? Ei bine, asa s-a intimplat in Israel. Dupa iesirea din Liban in anul 2000, Hizballah a ocupat Libanul si s-a inarmat pina in dinti

Sub ochii "observatorilor ONU". Israelul a atras de nenumarate ori atentia ca pericolul e mare si aproape.

Dar pe cei care urla acum in gura mare, i-a durut in cot. Asa e viata, asa e politica, asa sint interesele.



Razboiul actual din Liban e un razboi de " N-am de ales" pentru Israel. Un razboi dus cu frica traumelor unei ocupatii de 18 ani

a Libanului. 1200 de soldati morti si multi, multi raniti. Dar un razboi "obligatoriu". Altfel existenta Israelului chiar ar fi pusa in pericol

in scurt timp. Atit de simplu pe cit suna. Atit de simplu precum piticul presedinte al Iranului, Ahmadinejad intiiul, spune ca Israelul a apasat deja pe butonul de autodistrugere. Arza-l-ar focul.

Din pacate chiar azi, pina acum, 55 de morti intr-un bloc prabusit la Kfar Kana, intre care si copii. Din Kfar Kana s-au tras multe katiushe in Israel.

Locuitorii au fost avertizati sa paraseasca locul dar nu au facut-o. Razboiul nu e impotriva populatiei ci a teroristilor.

D-na Orez nu se mai duce in Liban. Lumea o sa latre la adresa Israelului. Insa de vina e numai si numai Nasrallah. Care

o sa "puncteze" din nou pe seama amaritilor pe care el i-a bagat in noroi.

Gaza, fasia tensiunilor
Indiferent daca incursiunea Israelului în Fasia Gaza si atacurile masive asupra Libanului îsi îndeplinesc scopurile militare, un lucru este clar. Razboiul pe doua fronturi al Israelului a aruncat în aer “planul de convergenta” pentru Cisiordania, propus de premierul israelian Ehud Olmert si de partidul sau Kadima, aflat la conducerea Israelului, deoarece, la trei luni dupa conceperea acestuia, guvernul de la Tel Aviv s-a vazut în situatia de a fi privat de agenda sa politica, apreciaza Shlomo Ben-Ami, fost ministru de externe al Israelului, în Financial Times, citat de Rompres.

Planul de convergenta

Retragerea colonistilor si evacuarea asezamintelor din Fasia Gaza este o sarcina cu mult mai dificila decat retragerea unilaterala din Gaza realizata de fostul premierul Ariel Sharon. Daca frontiera Israelului cu Gaza, o fasie de pamant compacta a carei granita cu Israelul nu a fost niciodata pusa la îndoiala, a iscat un asemenea conflict, care sunt sansele ca o astfel de operatiune sa reuseasca în Cisiordania? Aici este necesara o împartire mult mai subtila si mai flexibila a responsabilitatilor cu guvernul Hamas, pe care Israelul l-a refuzat ca partener.
În opinia fostului ministru de externe israelian, operatiunea “Ploaia de vara” din Gaza a relevat esecul strategiei israeliene de retragere unilaterala din teritoriile palestiniene, pentru care raspunzatori se fac în primul rand israelienii. Un sondaj de opinie realizat de catre Institutul Reut din Tel Aviv indica o scadere semnificativa a sustinerii populatiei fata de planul de convergenta al lui Ehud Olmert, în conditiile în care 49% dintre israelieni i se opun, fata de doar 38% care îsi manifesta aprobarea. Lectia trista care poate fi extrasa din operatiunea de evacuare a colonistilor din Gaza este ca spectrul rachetelor Qassam lansate de pe o noua linie a frontului din Cisiordania împotriva marilor centre urbane din zona Tel Aviv nu mai reprezinta o amenintare îndepartata.
Daca Olmert doreste sa îsi salveze planul de convergenta, singura sa sansa o reprezinta colaborarea cu guvernul Hamas condus de Ismail Haniyeh. Acest lucru presupune folosirea razboiului actual din Gaza drept o oportunitate de a stabili un acord care depaseste cu mult chestiunea militarului israelian rapit. Un guvern israelian decis sa abandoneze incursiunile si crimele comandate poate fi impulsionat de rezultatele sondajului Institutului Reut, potrivit carora 45% dintre israelieni sustin ideea unor negocieri directe cu Hamas.

Viclenia Hezbollah

Ben Ami este de parere ca Hamas ar fi mult mai dispus decat Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) sa accepte un acord interimar pe termen lung cu Israelul. Trebuie spus ca, daca acest acord se vrea unul mai de durata si mai solid decat unul cu OEP, Hamas trebuie sa se transforme într-o grupare disciplinata si ierarhica, capabila sa respecte un acord de încetare a focului. Cu toate acestea, atat pentru OEP cat si pentru Hamas, esecul modului în care s-a desfasurat retragerea israeliana din Gaza, alaturi de nerespectarea de catre gruparea siita Hezbollah a întelegerilor care au însotit retragerea Israelului din Liban, în 2000, sunt o marturie trista a faptului ca democratia araba nu este în mod necesar cheia pacii si stabilitatii în regiune. Problema, crede Ben Ami, este una de ordine si autoritate. Razboiul pe doua fronturi a fost generat, pana la urma, de militii independente, asupra carora guvernele alese nu au nicio autoritate. Pentru a fi un partener de încredere, sustine fostul ministru de externe israelian, Hamas trebuie sa evite sa aduca teritoriile palestiniene în starea dezastruoasa de anarhie institutionalizata în care au fost aduse de Al Fatah, dar nici sa devina un stat în stat, asa cum se întampla în cazul militiilor Hezbollah.
Potrivit The Jerusalem Post, Israelul a privit cum Hezbollah îsi construieste pas cu pas capacitatea sa ofensiva, în anii în care zona de securitate a fost anulata, si a decis sa nu actioneze. Aceasta atitudine a fost interpretata însa drept slabiciune. Atacurile transfrontaliere au subliniat intolerabila absenta a spatiului de manevra a Fortelor de Aparare Israeliene în astfel de circumstante. Guvernul israelian, al carui ministru al apararii spera în mod sincer sa patroneze reîntoarcerea la o solutionare pasnica a conflictelor, s-a vazut obligat sa schimbe, pe cale militara, “regulile jocului”.
Hezbollahul este un inamic viclean si puternic, capabil în mod stralucit sa demonstreze ca poate provoca haos, ceea ce face dificil scopul de a-i zdrobi capacitatea ofensiva.

Greseli si solutii

Saptamana trecuta, Hezbollah a încalcat trei linii politice. Prima a vizat extinderea operatiunilor sale militare în afara zonei Shebaa. Desi Hezbollah a mai facut asta înainte, ucigand militari israelieni, ultima operatiune a fost considerata intolerabila de un guvern israelian care se confrunta deja cu rapirea unui alt militar israelian de catre Hamas, în Gaza.
O alta frontiera pe care a depasit-o Hezbollah a reprezentat-o evidenta sa coordonare de strategie cu Hamas, coordonare care a depasit scopul sau declarat de a apara Libanul, dandu-i Israelului senzatia ca lupta într-un razboi pe doua fronturi. A treia frontiera încalcata de Hezbollah a fost una interna. Aducand Libanul într-un conflict cu Israelul pe care nu îl poate castiga, Hezbollah a încercat sa puna la cale o lovitura de stat împotriva parlamentarilor anti-siiti si a majoritatii aflate la guvernare, care se opune aventurierismului militar al acestor militii siite. Hezbollah a sperat sa îi poata umili pe politicienii anti-sirieni, fortandu-i sa aprobe rapirile si sa arate cat de putin control are guvernul asupra acestui partid.
Israelul poate brutaliza cat vrea Libanul, însa, pana nu se întreprinde ceva pentru a-l opri pe presedintele sirian Bashar al-Assad sa destabilizeze regiunea, prea putin poate fi facut pentru a schimba lucrurile. Ar fi mult mai bine daca Israelul si America ar profita de pe urma faptului ca, probabil, Hezbollah si-a supralicitat puterea. În Liban, opinia publica este în mare parte revoltata de faptul ca gruparea militanta a provocat un razboi cu Israelul din care Libanul nu poate iesi castigator. Turismul de sezon, una din putinele surse de redresare financiara a acestei tari, a fost ruinat din cauza actualului conflict. În plus, nici macar principalii sustinatori ai Hezbollah, musulmanii siiti din sud, nu pot fi bucurosi sa vada orasele si satele transformate în campuri de razboi.
Ce e de facut? Desi eforturile Natiunilor Unite de a aduce pacea în Orientul Mijlociu nu s-au dovedit eficiente, ONU s-ar putea dovedi organizatia potrivita pentru a interveni , avand în vedere ca se poate folosi de Rezolutia 1559 a Consiliului de Securitate, aprobata în 2004, care cere dezarmarea Hezbollah. Ar fi bine ca membrii Consiliului de Securitate sa se gandeasca la o initiativa bazata pe rezolutia respectiva, care ar include o propunere pentru dezarmarea graduala a Hezbollah, garantii scrise din partea Israelului ca va respecta suveranitatea Libanului si îsi va retrage trupele din regiunea Shebaa, si eliberarea, de ambele parti, a prizonierilor.

The New York Times

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=4442

25 ianuarie 1940 – nazistii aleg orasul Oswiecim (Auschwitz) din Polonia lânga Cracovia ca loc al unui nou lagar de concentrare.
În ianuarie – citat din ziarul nazist Der Stürmer, publicat de Julius Streicher - "...Se apropie timpul când se va pune în miscare o masinarie care va pregati un mormânt pentru criminalul mondial - Iuda – din care nu se va învia."
12 februarie 1940 – prima deportare a evreilor germani în Polonia ocupata.
9 aprilie 1940 – nazistii invadeaza Danemarca (populatie evreiasca 8.000) si Norvegia (populatie evreiasca 2.000).
30 aprilie 1940 – ghetoul din Lodz din Polonia ocupata este izolat de lumea exterioara având 230.000 de evrei încuiati înauntru.
1 Mai 1940 – Rudolf Höss este ales comandant la Auschwitz.
10 Mai 1940 – nazistii invadeaza Franta (populatie evreiasca 350.000), Belgia (populatie evreiasca 65.000), Olanda (populatie evreiasca 140.000) si Luxemburg (populatie evreiasca 3.500).
22 iunie 1940 – Franta semneaza un armistitiu cu Hitler.
17 iulie 1940 – se iau primele masuri anti-evreiesti în Vichy, Franta.
8 august 1940 – România introduce masuri anti-evreiesti care restrâng educatia si posibilitatile de angajare, apoi începe românizarea afacerilor evreiesti.
27 septembrie 1940 – Pactul tripartit (al Axei) semnat de Germania, Italia si Japonia.
3 octombrie 1940 – Vichy, Franta adopta versiunea proprie a legilor de la Nuremberg.
7 octombrie 1940 – nazistii invadeaza România (populatie evreiasca 34.000).
22 octombrie 1940 – deportarea a 29.000 de evrei germani din Baden, Saar, Alsacia si Lorena spre Vichy, Franta.
În noiembre – Ungaria, România si Slovacia devin aliati nazisti.
În noiembrie – Ghetoul din Cracovia este izolat, în el aflându-se 70.000 de evrei
15 noiembrie 1940 – ghetoul din Varsovia continând peste 400.000 de evrei este izolat.
În ianuarie – Pogromul din România are ca rezultat moartea a peste 2.000 de evrei.
=====22 februarie 1941 – 430 de ostatici evrei sunt deportati din Amsterdam dupa ce un nazist olandez este ucis de evrei.
1 martie 1941 – Himmler face prima sa vizita la Auschwitz, în cursul careia îi da ordin comandantului Höss sa înceapa o expansiune masiva, incluzând un nou lagar, ce urma sa fie construit în apropiere, la Birkenau, si care va avea o capacitate de 100.000 de prizonieri.
2 martie 1941 – nazistii ocupa Bulgaria (populatie evreiasca 50.000).
7 martie 1941 – evreii germani sunt obligati la munca silnica.
6 aprilie 1941 – nazistii invadeaza Iugoslavia (populatie evreiasca 75.000) si Grecia (populatie evreiasca 77.000).
14 mai 1941 – 3.600 de evrei sunt arestati la Paris.
22 iunie 1941 – nazistii invadeaza Uniunea Sovietica (populatie evreiasca 3 milioane).
29/30 iunie 1941 – trupe românesti conduc un pogrom împotriva evreilor din Iasi omorând 10.000 de oameni.
Vara – Himmler îl cheama pe comandantul Auschwitz-ului Höss la Berlin si îi spune, " Führer-ul a ordonat solutia finala a problemei evreiesti. Noi, SS-ul, trebuie sa executam ordinul… De aceea am ales Auschwitz-ul în acest scop."
În iulie – Pe masura ce armata germana avanseaza, trupele de comando ale SS-ului le urmeaza si înfaptuiesc crime în masa asupra evreilor din teritoriile cucerite.
În iulie – se înfiinteaza gheto-uri la Kovno, Minsk, Vitebsk si Zhitomer. De asemenea în iulie guvernul din Vichy, Franta confisca proprietatea evreilor.
21 iulie 1941 – în Polonia ocupata lânga Lublin, devine operational lagarul de concentrare Majdanek.
25/26 iulie 1941 – 3.800 de evrei omorâti în cadrul pogromului lituanienilor în Kovno.
31 iulie 1941 – Göring îi comanda lui Heidrich sa se pregateasca pentru solutia finala.
În august – evreii din România sunt fortati sa plece în Transnistria. Pâna în decembrie pier 70.000.
În august – se înfiinteaza ghetouri la Bialystok si Lvov.
26 august 1941 – armata ungara aduna 18.000 de evrei la Kamenets-Podolsk.
1 septembrie 1941 – evreii germani sunt obligati sa poarte steaua galbena.
6 septembrie 1941 – se înfiinteaza ghetoul din Vilna continând 40.000 de evrei.
17 septembrie 1941 – Începutul deportarii generale a evreilor germani.
27/28 septembrie – 23.000 de evrei ucisi la Kamenets-Podolsk, în Ucraina.
29/30 septembrie – trupele de comando ale SS-ului ucid 33,771 de evrei la Babi Yar lânga Kiev.
În octombrie – 35.000 de evrei din Odessa sunt împuscati.
2 octombrie 1941 – Începutul asaltului armatei germane asupra Moscovei.
23 octombrie 1941 – nazistii interzic emigrarea evreilor din Reich.
În noiembrie – trupa de comando B a SS-ului raporteaza un omorârea a 45.476 de evrei omorâti.
24 noiembrie 1941 – se înfiinteaza ghetoul Theresienstadt lânga Praga, Cehoslovacia. Nazistii îl vor folosi ca ghetou model pentru scopuri propagandistice.
30 noiembrie 1941 – lânga Riga, împuscare în masa a unor evrei letonieni si germani.
7 decembrie 1941 – japonzii ataca Statele Unite la Pearl Harbor. A doua zi Statele Unite si Marea Britanie declara razboi Japoniei.
8 decembrie 1941 – În Polonia ocupata, lânga Lodz, devine operational lagarul de concentrare Chelmno. Evreii dusi acolo sunt urcati în dubite de gayare mobile si dusi spre locul de înmormântare în timp ce monoxidul de carbon din gazele de esapament ale motorului este introdus în compartimentul izolat din spate, omorându-i. Primele victime ale gazarii include 5.000 de tigani deportati din Reich catre Lodz.
11 decembrie 1941 – Hitler declara razboi Statelor Unite. Roosevelt apoi declara razboi Germaniei spunând, "Niciodata pâna acum nu a fost astfel amenintata viata, libertatea si civilizatia." S.U.A. apoi intra în razboi în Europa si va concentra aproape 90 la suta din resursele sale militare pentru a-l înfrânge pe Hitler.
12 decembrie 1941 – Vaporul "Struma" pleaca din România cu destinatia Palestina având la bord 769 de evrei dar îi este refuzata de catre autoritatile britanice cererea de a permite pasagerilor sa debarce. În februarie 1942 se întoarce în Marea Neagra unde este interceptat de un submarin sovietic si este scufundat ca “tinta inamica”.
16 decembrie 1941 – În timpul unei sedinte de cabinet, Hans Frank, Gauleiter-ul Poloniei, afirma – „Domnilor, trebuie sa va cer sa va descotorositi de orice sentiment de mila. Trebuie sa anihilam evreii oriunde îi gasim si oriunde este posibil pentru a mentine acolo structura Reich-ului ca un întreg…”
În ianuarie – omorârea în masa a evreilor prin folosirea gazului Zyklon-B începe la Auschwitz-Birkenau în buncarul I (ferma rosie) la Birkenau, trupurile fiind îngropate în morminte colective într-o pajiste din apropiere.
=====
20 ianuarie 1942 – Conferinta de la Wannsee pentru coordonarea "Solutiei finale."
Jan 31, 1942 - Einsatzgruppe A a SS-ului raporteaza un numar de 229.052 de evrei omorâti.
În martie – În Polonia ocupata, devine operational lagarul de exterminare de la Belzec . Lagarul este dotat cu camere de gazare permanente care folosesc monoxid de carbon pompat de la motoarele din afara camerei, dar acesta va fi mai târziu înlocuit cu Zyklon-B.
17 martie 1942 – Deportarea evreilor din Lublin la Belzec.
24 martie 1942 – Începutul deportarii evreilor slovaci la Auschwitz.
27 martie 1942 – Începutul deportarii evreilor francezi la Auschwitz.
28 martie 1942 - Fritz Sauckel este numit seful Fortelor de Munca pentru a grabi recrutarea sclavilor.
30 martie 1942 – Ajung la Auschwitz primele trenuri cu evrei de la Paris.
În aprilie – Ajung la Maidanek primele transporturi de evrei.
20 aprilie 1942 – Evreilor germani li se interzice folosirea transportului în comun.
În mai – În Polonia ocupata, devine operational lagarul de exterminare de la Sobibor. Lagarul este dotat cu trei camere de gazare care folosesc monoxid de carbon pompat de la motoarele din afara camerei, dar acesta va fi mai târziu înlocuit cu Zyklon-B
18 mai 1942 - New York Times publica într-un articol pe o pagina oarecare un raport potrivit caruia nazistii au mitraliat peste 100.000 de evrei din statele baltice, 100.000 în Polonia si de doua ori mai multi în Rusia de vest.
1 iunie 1942 – Evreii din Franta, Olanda, Belgia, Croatia, Slovacia si România primesc ordin sa poarte steaua galbena.
4 iunie 1942 - SS raporteaza ca 97.000 de persoane au fost „procesate” în camere de gazare mobile.
11 iunie 1942 - Eichmann se întâlneste cu reprezentanti din Franta, Belgia si Olanda pentru a coordona planul de deportare a evreilor.
30 iunie si 2 iulie - New York Times raporteaza via London Daily Telegraph ca peste 1 milion de evrei au fost deja ucisi de nazisti.
Vara – Reprezentantii elvetieni ai Congresului Mondial Evreiesc primesc informatii de la un industrias german în legatura cu planul nazistilor de a extermina evreimea. Acestia transmit informatiile la Londra si la Washington.
2 iulie 1942 – Evreii din Berlin sunt trimisi la Theresienstadt.
7 iulie 1942 - Himmler îsi da acordul pentru experimentele de sterilizare de la Auschwitz.
14 iulie 1942 – Începutul deportarii evreilor olandezi la Auschwitz.
16-17 iulie – 12.887 evrei parizieni sunt adunati si trimisi în lagarul de la Drancz asezat în afara orasului. Un total de aproximatic 74.000 de evrei, inclusiv 11.000 de copii, vor fi în final transportati de la Drancz la Auschwitz, Maidanek si Sobibor.
19 iulie 1942 - Himmler ordona Operasiunea Reinhard, deportarea masiva a evreilor din Polonia în lagare de exterminare.
22 iulie 1942 – Începutul deportarilor din ghetoul Varsoviei catre noul lagar de exterminare, Treblinka. De asemenea, începutul deportarii evreilor belgieni la Auschwitz.
23 iulie 1942 – Se deschide lagarul de exterminare de la Treblinka în Polonia ocupata, la est de Varsovia. Lagarul are 2 cladiri cu 10 camere de gazare, fiecare cu capacitatea de 200 de persoane. De la motoarele aflate afara se pompeaza monoxid de carbon, dar acesta va fi mai târziu înlocuit cu Zyklon-B. Corpurile sunt arse în gropi deschise.
În august – Începutul deportarii evreilor croati la Auschwitz.
23 august 1942 – Începutul atacului armatei germane asupra Stalingradului.
26-28 august – 7.000 de evrei sunt arestati în Franta neocupata.
9 septembrie 1942 – La Auschwitz se începe arderea cadavrelor în gropi deschise în locul înmormântarii lor. Se ia decizia de a fi deshumati cei îngropati deja, 107.000 de cadavre, pentru a împiedica poluarea pânzei freatice.
26 septembrie 1942 - SS începe sa strânga proprietatile si lucrurile de valoare de la evreii de la Auschwitz si de la Maidanek. Bancnotele nemtesi sunt trimise la banca Reichului. Valuta straina, aurul, bijuteriile si alte lucruri de valoare sunt trimise la Sediul SS al Admninistratiei Economice. Trupelor de pe front li se distribuie ceasuri si stilouri. Familiile germane primesc îmbracaminte. Pâna în februarie 1943 au plecat de la Auschwitz mai mult de 800 de masini cu bunuri confiscate.
5 octombrie 1942 - Himmler ordona ca toti evreii din lagarele de concentrare din Germania sa fie trimisi la Auschwitz si la Maidanek.
14 octombrie 1942 – Au loc ucideri în masa ale evreilor din ghetoul Mizocz din Ucraina.
22 octombrie 1942 - SS înabusa o revolta a unui grup de evrei de la Sachsenhausen care urmau sa fie trimisi la Auschwitz.
25 octombrie 1942 – Încep deportarile evreilor din Norvegia la Auschwitz.
28 octombrie 1942 – Ajunge la Auschwitz primul transport din Theresienstadt.
În noiembrie – În zona Bialystok are loc uciderea în masa a 170.000 de evrei.
10 decembrie 1942 – Ajunge la Auschwitz primul transport de evrei din Germania.
În decembrie – Exterminarile de la Belzec înceteaza dupa ce au fost omorâti un numar de evrei estimat la 600.000. Lagarul este apoi darâmat, se ara peste locul unde a fost si se planteaza zona.
28 decembrie 1942 – Încep experimentele de sterilizare pe femeile de la Birkenau.
=====
În 1943 – Numarul evreilor ucisi de Einsatztruppen ale SS depaseste un milion. Apoi nazistii folosesc unitati speciale de muncitori sclavi care sa exhumeze si sa arda cadavrele pentru a sterge toate urmele.
18 ianuarie 1943 – Începutul rezistentei evreilor din ghettoul Varsoviei.
29 ianuarie 1943 – Nazistii ordona sa fie arestati toti tiganii si sa fie trimisi în lagare de exterminare.
30 ianuarie 1943 - Ernst Kaltenbrunner îi urmeaza lui Heidrich la conducerea RSHA.
În februarie – Guvernul român propune aliatilor transferul a 70.000 de evrei în Palestina, dar nu primeste nici un raspuns din partea Marii Britanii sau a Statelor Unite.
În februarie – Evreii greci sunt trimisi în ghetouri.
2 februarie 1943 – Germanii capituleaza la Stalingrad în prima înfrângere majora a armatelor hitleriste.
27 februarie 1943 – Evreii care lucreaza în industria de armament din Berlin sunt trimisi la Auschwitz.
În martie – Începutul deportarii evreilor din Grecia la Auschwitz, care a durat pâna în august, ajungând la un total de 49.900 de persoane.
1 martie 1943 – La New York, evreii americani organizeaza o demonstratie de protest la Madison Square Garden pentru a forta guvernul american sa ajute evreii din Europa.
14 martie 1943 – Este lichidat ghetoul din Cracovia.

17 martie 1943 - Bulgaria Îsi afirma opozitia la deportarea evreilor sai.
9 aprilie 1943 – Înceteaza exterminarile de la Chelmno. Lagarul va fi reactivat în primavara lui 1944 pentru a lichida ghetourile. În total, Chelmno va fi luat 300.000 de vieti.
19-30 aprilie – Are loc conferinta de la Bermuda unde reprezentantii Statelor Unite si ai Marii Britanii discuta problema refugiatilor din tarile ocupate de nazisti, dar nu conduce la nici o actiune cu privire la situatia grea în care se afla evreii.
19 aprilie 1943 - Waffen SS ataca rezistenta evreiasca din ghetoul Varsoviei.
În mai – Ajunge la Auschwitz doctorul SS Josef Mengele.
13 mai 1943 – Trupele italiene si germane din nordul Africii se predau aliatilor.
19 mai 1943 – Nazistii declara Berlinul „judenfrei” (curatat de evrei)
11 iunie 1943 - Himmler ordona lichidarea tuturor ghetourilor din Polonia ocupata.
25 iunie 1943 – Se deschide la Auschwitz o noua camera de gazare/crematoriu III. Odata cu terminarea acestuia, cele patru noi crematorii de la Auschwitz au o capacitate zilnica de 4765 de cadavre.
2 august 1943 – 200 de evrei scapa din lagarul de exterminare de la Treblinka în timpul unei revolte. Nazistii îi urmaresc apoi unul câte unul.
16 august 1943 – Este lichidat ghetoul din Bialzstok.
În august – Înceteaza exterminarile de la Treblinka, dupa un numar de morti de aproximativ 870.000.
În septembrie – Sunt lichidate ghetourile din Vilna si Minsk.
11 septembrie 1943 – Germanii ocupa Roma dupa ce au ocupat nordul si centrul Italiei care contine în total aproape 35.000 de evrei.
11 septembrie 1943 – Începtul transporturilor familiilor evreisti de la Theresienstadt la Auschwitz.
În octombrie – Reteaua subterana daneza ajuta la transportul pe mare în siguranta în Suedia a 7220 de evrei danezi.
4 octombrie - Himmler vorbeste deschis despre solutia finala la Posen.
14 octombrie 1943 – Evadari masive de la Sobibor când evadeaza prizonieri de razboi evrei si sovietici, dintre care 300 ajung în siguranta în padurile din împrejurimi. Din acei 300, vor supravietui 50. Apoi înceteaza exterminarile de la Sobibor, dupa 250.000 de morti. Toate urmele lagarelor de exterminare sunt eliminate si se planteaza copaci.
16 octombrie 1943 – Evreii din Roma sunt adunati, iar peste 1000 dintre ei sunt trimisi la Auschwitz.
În noiembrie – Ghetoul din Riga este lichidat.
În noiembrie – Congresul Statelor Unite face audieri în legatura cu inactivitatea Departamentului de Stat fata de evreii europeni, în ciuda rapoartelor despre exterminarea în masa.
3 noimebrie 1943 – Nazistii realizeaza operatiunea Festivalul Recoltei în Polonia ocupata, omorând 42.000 de evrei.
4 noiembrie 1943 – Citat dintr-un ziar nazist, Der Stürmer, publicat de Julius Streicher – „Este adevarat ca evreii, ca sa spunem asa, au disparut din Europa si ca „rezervorul evreiesc din est,” din care dihonia evreiasca a chinuit de secole popoarele Europei, a încetat sa mai existe. Dar Führer-ul poporului german a prevazut la începutul razboiului ceea ce se întâmpla acum."
11 noiembrie 1943 - Comandantul Höss al Auschwitzului este promovat în functia de inspector sef al lagarelor de concentrare. Noul comandant, Liebehenschel, împarte apoi vastul complex de la Auschwitz de peste 30 de sub-lagare în trei mari sectiuni.
2 decembrie 1943 – Ajunge la Auschwitz primul transport de evrei din Viena.
16 decembrie 1943 – Chirurgul sef de la Auschwitz raporteaza ca s-au realizat 106 operatii de castrare.
=====
3 ianuarie 1944 – Trupele sovietice ajung la fosta granita poloneza.
24 ianuarie 1944 – În replica la presiunile politice de a ajuta pe evreii aflati sub controlul nazistilor, Roosevelt creeaza Comisia pentru Refugiatii de Razboi.
25 ianuarie 1944 – Un fragment din jurnalul lui Hans Frank, Gauleiter al Poloniei, cu privire la soarta a 2,5 milioane de evrei care s-au aflat initial sub jurisdictia lui – „În momentul de fata mai avem în guvernul general poate 100.000 de evrei.”
19 martie 1944 – Nazistii ocupa Ungaria (cu o populatie evreiasca de 725.000 de oameni). Eichmann ajunge cu „trupe speciale de comando” ale Gestapo-ului.
24 martie 1944 – Presedintele Roosevelt emite o declaratie prin care condamna „crimele împotriva umanitatii” ale germanilor si japonezilor.
7 aprilie 1944 – 2 pirzonieri evrei scapa de la Auschwitz-Birkenau si ajung în siguranta în Cehoslovacia. Unul dintre ei, Rudolf Vrba, trimite un raport catre Nunciu-ul Papal din Slovacia care este înaintat Vaticanului si primit acolo la mijlocul lui iunie.
14 aprilie 1944 – Primele transporturi de evrei de la Atena la Auschwitz, în total 5200 de persoane.
În mai – Agentii lui Himmler propun în secret aliatilor occidentali sa schimbe evreii pe camioane, alte marfuri sau bani.
8 mai 1944 - Rudolf Höss se întoarce la Auschwitz la ordinul lui Himmler pentru a superviza exterminarea evreilor unguri.
15 mai 1944 – Începutul deportarii evreilor din Ungaria la Auschwitz.
16 mai 1944 – Evreii din Ungaria ajung la Auschwitz. Eichmann soseste personal pentru a supraveghea si grabi procesul de exterminare. Se estimeaza ca pâna la 24 mai au fost gazati un numar de 100.000 de evrei. Între 16 si 31 mai, SS raporteaza colectarea a aproximativ 40 de kilograme de aur si de metal alb din dintii celor gazati. Pâna la sfârsitul lui iunie, la Auschwitz ajung 381.661 de persoane – jumatate din evreii din Ungaria.
În iunie – O delegatie a Crucii Rosii viziteaza Theresienstadt dupa ce nazistii au pregatit cu grija lagarul si pe prizonierii evrei, iar aceasta se soldeaza cu un raport favorabil.
6 iunie 1944 – Ziua D: Aliatii debarcheaza în Normandia.
12 iunie 1944 - Rosenberg ordona Hay Action rapirea a 40.000 de copii polonezi între vârstele de 10 si 14 ani pentru munca fortata pentru Reich.
Vara - Auschwitz-Birkenau înregistreaza cel mai mare record zilnic de persoane gazate si arse la putin peste 9000. Se folosesc 6 gropi imense deoarece numarul cadavrelor depaseste capacitatea crematoriilor.
În iulie – Diplomatul suedez Raoul Wallenberg ajunge la Budapesta, în Ungaria, si începe procesul prin care a salvat aproape 33.000 de evrei prin emiterea de ace diplomatice si stabilirea de „case sigure.”
24 iulie 1944 – Trupele sovietice elibereaza primul lagar de concentrare, la Maidanek, unde fusesera omorâti peste 360.000.
6 august 1944 – Ultimul ghetou evreiesc din Polonia, Lodz, este lichidat, iar 60.000 de evrei sunt trimisi la Auschwitz.
7 octombrie 1944 – O revolta a Sonderkommando (evrei la munca fortata) de la Auschwitz-Birkenau are ca rezultat distrugerea completa a crematoriului numarul IV.
15 octombrie 1944 – Nazistii preiau controlul asupra guvernului de marionete ungar, iar apoi reiau deportarea evreilor care încetase temporar datorita presiunilor politice internationale de a înceta persecutia evreilor.
17 octombrie 1944 - Eichmann ajunge în Ungaria.
28 octombrie 1944 – Ultimul transport de evrei care trebuiau gazati, 2000 din Theresienstadt, ajunge la Auschwitz.
30 octombrie 1944 – Ultima folosire a camerelor de gazare de la Auschwitz.
8 noiembrie 1944 – Nazistii forteaza 25.000 de evrei sa mearga pe jos prin ploaie si zapada peste 100 de mile de la Budapesta la granita cu Austria, urmat de un al doilea mars fortat a 50.000 de persoane, care s-a terminat la Mauthausen.
25 noiembrie 1944 - Himmler ordona distrugerea crematoriilor de la Auschwitz.
Sfârsitul lui 1944 - Oskar Schindler salveaza 1200 de evrei mutându-i din lagarul de munca de la Plaszow în orasul sau natal Brunnlitz.

=====
În 1945 – Odata cu avansarea aliatilor, nazistii organizeaza marsuri ale mortii a prizonierilor din lagarele de concentrare departe de zonele acestea.
6 ianuarie 1945 – Sovieticii elibereaza Budapesta, împreuna cu peste 80.000 de evrei.
14 ianuarie 1945 – Invazia Germaniei de est de catre trupele sovietice.
17 ianuarie 1945 - Eliberarea Varsoviei de catre sovietici. liberat si este mai târziu vizitate de generalul Eisenhower.
10 aprilie 1945 – Aliatii elibereaza Buchenwald-ul.
15 aprilie 1945 – Aproximativ 40.000 de prizonieri sunt eliberati la Bergen-Belsen de catre britanici, care raporteaza „atât în interiorul cât si în exteriorul baracilor era un covor de cadavre, excremente umane, zdrente si mizerie.”
23 aprilie 1945 – Trupele sovietice ajung la Berlin.
29 aprilie 1945 – Armata a saptea a Statelor Unite elibereaza Dachau-ul.

30 aprilie 1945 - Hitler se sinucide în buncarul lui de la Berlin.
30 aprilie 1945 – Americanii elibereaza 33.000 de detinuti din lagarele de concentrare.
2 mai 1945 - Theresienstadt este preluat de catre Crucea Rosie.
5 mai 1945 - Mauthausen este eliberat.

7 mai 1945 – Capitularea neconditionata a Germaniei este semnata la Reims de catre generalul Jodl.
9 mai 1945 - Hermann Göring este prins de membrii armatei a saptea.
23 mai 1945 – Reichsführer-ul SS Himmler se sinucide.
20 noiembrie 1945 – Deschiderea Tribunalului Militar International de la Nüremberg.
=====

24 ianuarie 1934 – evreilor le este interzis sa intre în Frontul Muncitoresc German.
17 mai 1934 – evreilor nu le mai este permis sa detina asigurare nationala de sanatate.
30 iunie 1934 – Noaptea cutitelor lungi are loc atunci când Hitler, Göring si Himmler realizeaza o purificare a conducerii SA.
20 iulie 1934 - SS (Schutzstaffel) este transformata într-o oragnizatie independenta de SA.
22 iulie 1934 – Evreilor le este interzis sa obtina calificari juridice.
2 august 1934 – Presedintele Germaniei von Hindenburg moare. Hitler devine Führer.
19 august 1934 - Hitler primeste 90% din voturile germanilor care sunt de acord cu noile lui puteri.
=====
21 mai 1935 – Nazistii le interzic evreilor sa serveasca în armata.
26 iunie 1935 - Nazistii dau o lege care permite avorturi fortate pentru a împiedica femeile sa transmita boli ereditare.
6 august 1935 – Nazistii îi forteaza pe artistii evrei sa se alature Uniunilor Culturale Evreiesti.
Sept 15, 1935 – Este decretata legea rasiala de la Nüremberg împotriva evreilor. Legea rasiala de la Nüremberg din 1935 îi priva pe evreii germani de drepturile lor cetatenesti, dându-le statutul de „supusi” în Reich-ul lui Hitler. Legile interziceau evreilor sa se casatoreasca sau sa întretina relatii sexuale cu arieni sau sa angajeze tinere femei ariene ca ajutor în casa. (Ariana este considerata o persona cu par blond si cu ochi albastri de origine germana.)
======
10 februarie 1936 – Gestapo-ul german este asezat deasupra legii.
În martie – Se înfiinteaza divizia “Cap de mort” pentru a pazi lagarele de concentrare.
7 martie 1936 – Nazistii ocupa tinutul Rinului.
17 iunie 1936 - Heinrich Himmler este numit sef al politiei germane.
În august – Nazistii organizeaza un Oficiu pentru Combaterea Homosexualitatii si a Avorturilor (de catre femei sanatoase).
În ianuarie – Evreii sunt exclusi din multe profesiuni inclusiv acelea de a preda germanilor sau de a fi contabili sau dentisti. De asemenea, le sunt refuzate reducerile de impozite sau alocatiile pentru copii.
=========
24 ianuarie 1939 – Liderului SS Reinhard Heydrich i se ordona sa grabeasca emigrarea evreilor.
30 ianuarie 1939 – Hitler îi ameninta pe evrei într-un discurs în Reichstag.

21 februarie 1939 – Nazistii îi forteaza pe evrei sa predea toate obiectele din aur si argint.
15/16 martie – Trupele naziste ocupa Cehoslovacia (populatie evreiasca 350.000).
19 aprilie 1939 – Slovacia aproba propria ei versiune a legilor de la Nüremberg.
30 aprilie 1939 – Evreii îsi pierd drepturile de a fi chiriasi si sunt mutati în case evreiesti.
În mai - St. Louis, o nava înghesuita cu 930 de refugiati evrei, este respinsa de Cuba, Statele Unite si de catre alte tari si se întoarce în Europa.
4 iulie 1939 – evreilor germani le este refuzat dreptul de a avea posturi guvernamentale.
21 iulie 1939 - Adolf Eichmann este numit director al Oficiului pentru Emigrari Evreiesti din Praga.
1 septembrie 1939 – Nazistii invadeaza Polonia (populatie evreiasca de 3,35 de milioane). Începutul activitatii SS în Polonia.
1 septembrie 1939 - evreilor germani le este interzis sa se afle în afara caselor dupa ora 8 seara iarna si dupa ora 9 vara.
3 septembrie 1939 – Anglia si Franta declara razboi Germaniei.
17 septembrie 1939 – Trupele sovietice invadeaza estul Poloniei.
21 septembrie 1939 – Heidrich da instructiuni trupelor SS de Einsatz (echipe speciale de actiune) din Polonia cu privire la tratamentul evreilor, afirmând ca trebuie sa fie adunati în ghetouri lânga calea ferata pentru viitorul „scop final.” Comanda de asemenea un recensamânt si înfiintarea de consilii administrative evreiesti în cadrul ghetourilor pentru a implementa politica si decretele naziste.
29 septembrie 1939 – Nazistii si sovieticii îsi împart Polonia. Peste doua milioane de evrei locuiesc în zone controlate de nazisti, lasând 1,3 milioane de evrei în zona sovietica.
În septembrie – citat dintr-un ziar nazist, Der Stürmer, publicat de Julius Streicher – „Poporul evreu ar trebui sa fie exterminat din radacina. Atunci aceasta plaga a daunatorilor dintr-o suflare.”
În octombrie – Nazistii încep eutanasierea bolnavilor si handicapatilor din Germania.
26 octombrie 1939 – Se da un decret cu privire la munca fortata pentru evreii polonezi între vârstele de 14 si 60 de ani.
23 noiembrie 1939 – Evreii în vârsta de peste 10 ani sunt obligati sa poarte steau galbena.
În decembrie – Adolf Eichmann ia conducerea sectiunii IV B4 a Gestapo-ului ocupându-se exclusiv de problemele evreilor si de evacuarea lor.