REMEMBER!!!!!

Iranul va trece la rapiri ale americanilor si israelienilor din Europa
Ziarul Gandul | 19 martie 2007

Times: Daca serviciile secrete occidentale continua sa rapeasca ofiteri iranieni
Iranul a amenintat ca va riposta dur la actiunile intreprinse de serviciile secrete americane pe teritoriul sau. Potrivit unor surse de la Teheran, serviciile secrete occidentale (din Europa si SUA) efectueaza operatiuni sub acoperire de amploare. Scopul ar fi, relateaza cotidianul britanic The Times, rapirea unor inalti ofiteri din cadrul corpului Gardienii Revolutiei. Potrivit acestor surse iraniene, mai multi ofiteri iranieni au fost deja rapiti in ultimele trei luni, iar Statele Unite au intocmit o lista cu numeroase alte "tinte". Serviciile in cauza vizeaza de fapt destabilizarea armatei si administratiei de la Teheran. Gardienii Revolutiei este un soi de politie religioasa care verifica aplicarea legii, dar are si propria armata, dotata inclusiv cu rachete.
Intr-un articol din Subhi Sadek, saptamanalul Gardienilor Revolutiei, Reza Faker, scriitor ce are legaturi stranse cu presedintele Ahmadinejad, a avertizat ca "Iranul va riposta" (n.r. la aceste rapiri). Si nu oricum, ci pe teritoriul Europei, avertizeaza publicatia citata de The Times. "Iranul are destui oameni care sa ajunga in inima Europei si sa rapeasca americani si israeliti", scrie Reza Faker. "Putem captura o gramada de ofiteri blonzi cu ochi albastri pe care sa-i dam de mancare cocosilor nostri luptatori", continua acesta. Primul semn al unei eventuale campanii de rapiri a ofiterilor iranieni a fost facut public chiar luna aceasta, cand s-a descoperit ca Ali Reza Asgaro, fost comandant in grupul de elita al Gardienilor Revolutiei - brigazile Al-Quds si fost ministru al Apararii, a disparut fara urma. Disparitia s-ar fi petrecut in timp ce Reza calatorea spre Istanbul si a produs panica in administratia de la Teheran deoarece, aparent, ar detine informatii secrete despre operatiunile Al-Quds din afara Iranului (probabil Liban, unde a fost Reza trimis in "misiune"). Alte surse, citate de Washington Post, afirma insa ca generalul ar fi fost rapit de serviciile israeliene.

Iar saptamana trecuta, un alt inalt oficial a disparut ca prin minune, de data aceasta in Irak: colonelul Amir Muhammed Shirazi, tot ofiter in corpul Gardienilor Revolutiei. Misterul a continuat sa se adanceasca cand s-a descoperit ca nu mai e de gasit un al treilea general iranian - insusi seful Gardienilor Revolutiei pentru Golful Persic, generalul de "brigada" Muhammed Soltani. "Nu mai este o coincidenta, este o operatiune coordonata care zguduie esalonul superior al Gardienilor Revolutiei", a recunoscut, pentru The Times, o sursa israeliana. Armata SUA a admis, in urma cu ceva vreme, capturarea in Irak a mai multor membri Al-Quds, actiune "esentiala pentru a intelege activitatea iraniana in Irak". Oficialii iranieni nu cred in ipoteza coincidentei nici cand vine vorba de atentatul in care 17 gardieni ai Revolutiei au murit. Analistii militari intervievati de cotidianul britanic considera ca amenintarile iraniene sunt credibile, avand in vedere ce s-a intamplat in trecut. Atunci cand serviciile israeliene au reusit sa il elimine pe secretarul general Hezbollah, Abbas Mussawi, pentru a-l razbuna, brigazile Al-Quds au comis un atentat de proportii la centrul cultural evreiesc din Argentina, in care 85 de persoane si-au pierdut viata. (E.F.)

Vinerea neagra din 16 martie 1988

Israelul avertizeaza din nou UE privind Hamas
Ziarul Gandul | 14 martie 2007
Ministrul israelian de externe, Tzipi Livni, a avertizat Bruxelles-ul in legatura cu eventuale concesii pe care le-ar putea face guvernului palestinian din care fac parte membri ai gruparii islamiste Hamas, afirmand ca acest lucru ar putea conduce "la si mai multa teroare", informeaza Reuters, citat de Rompres. Lideri ai UE au afirmat dupa o reuniune la Bruxelles ca sunt gata sa lucreze cu un guvern palestinian care va adopta o platforma care sa reflecte principiile cerute de mediatorii Cvartetului pentru Orientul Mmijlociu - SUA, Rusia, UE si Natiunile Unite. Cvartetul cere viitorului guvern palestinian sa accepte dreptul Israelului de a exista, sa renunte la violenta si sa recunoasca acordurile de pace incheiate in trecut.

Perspectiva războiului dintre Siria şi Israel
În ciuda intereselor economice cu lungă tradiţie istorică, pe care ţările europene le au în Orientul Mijlociu, Bruxelles pare să se fi retras din competiţie. În afara deciziilor ce ţin de calitatea de membri ai unor organisme internaţionale, statele Uniunii Europene au cedat iniţiativa Statelor Unite.

După întâlnirea informală de săptămâna trecută, când ţările din cadrul Consiliului de Securitate al ONU au stabilit cadrul unei noi rezoluţii împotriva Iranului, perspectivele au devenit mai clare. Franţa şi Anglia cu vechi legături comerciale în zonă se pliază exigenţelor SUA în impunerea de sancţiuni guvernului de la Teheran, ca răspuns la refuzul acestuia de a-şi stopa activităţile de îmbogăţire a uraniului. La fel procedează şi Rusia, cu toate că scopul declarat al Kremlinului este de a-şi menţine prezenţ a în regiunile aflate, până nu demult, în sfera sa de influenţă. Îngrijorarea europenilor faţă de evoluţia evenimentelor din Orientul Mijlociu este determinată atât de participare efectivă cu trupe la conflictele din Afganistan şi Irak, dar şi de protestele tot mai vehemente, prin care se cere revenirea acasă a militarilor din contingentele deplasate de statele Uniunii.

O nouă tentativă de a pune capăt sângeroaselor confruntări din Irak va avea loc la sfârşitul acestei sâptămâni. Premierul irakian Nuri al-Maliki a invitat ţările învecinate, Egiptul şi Liga Arabă, ca şi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, să se reunească, la 10 martie, la Bagdad, în încercarea de a obţine sprijin pentru guvernul său şi a face o tentativă să reconcilieze forţele combatante din Irak. De la această întâlnire se aşteaptă multe. Chiar dacă este puţin probabil ca participanţii la reuniunea pentru pace de la Bagdad să reuşească să oprească atât ciocnirile dintre insurgenţ i şi forţele Coaliţiei, cât şi pe cele dintre sunniţi şi şiiţi, ea ar putea fi un prim pas spre rezolvarea, pe calea negocierilor, a unor alte diferendumuri. În primul rând, tensiunea latentă dintre Statele Unite şi Iran, care ar putea degenera într-o confruntare militară, ar putea fi dezamorsată, prin discuţii bilaterale.

Cu toate acestea, Zalmay Khalilzad, ambasadorul SUA în Irak şi reprezentantul acestora la întâlnirea din capitala Irakului, a declarat că la Washington „nu s-a luat încă o decizie referitoare la vreo întâlnire bilaterală, dar vom fi pregătiţi să ne jucăm rolul cât mai constructiv cu putinţă“. La râdul său, Teheranul a anunţat, prin purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Mohammad Ali Hosseini, că „Iranul nu a programat discuţii bilaterale cu Statele Unite, la conferinţa internaţională pentru Irak, la care încă nu este sigur că vor participa oficialităţi de la Teheran“. Este interesant de remarcat şi participarea Siriei, la reuniunea din capitala Irakului. Cu atât mai mult cu cât, în acest moment, oficialităţile de la Tel Aviv şi cele din Damasc nu exclud posibilitatea izbucnirii unui război între ţările lor. Într-un recent interviu, acordat cotidianului „Al Anbaa“, din Kuweit, preşedintele sirian Bashar Al Assad a declarat că posibilitatea unui război cu Israelul creşte proporţional cu amplificarea instabilităţii în regiune. „Dacă nu este pace în Orientul Mijlociu, este normal să ne aşteptăm la război“, a spus el. În replică, guvernul israelian a întrerupt negocierile cu Damascul, până când Siria nu va înceta să sprijine ceea ce Israelul numeşte grupuri militante, referindu-se la mişcarea Palestiniană Hamas şi la cea libaneză, Hezbollah.

Chiar şi analiştii politici de la Tel Aviv sunt de părere că „este posibil ca, foarte curând, să izbucnească o confruntare militară între Israel şi Siria“. Un editorial din Jerusalem Post afirma că, în cazul în care cele două ţări ar intra în război, răspunsul Israelului ar fi mult mai dur decât cel la care a fost martoră comunitatea internaţională îm cazul Libanului. Publicaţia subliniază că replica israeliană, în cazul unui atac sirian, ar fi mult mai mortală, în primul rând, pentru ţintele loviturilor aeriene ar fi altele. În cazul Libanului, la câteva ore de la capturarea celor doi militari evrei de către trupele Hezbollah, guvernul de la Tel Aviv a stabilit o listă a ţintelor aviaţiei sale militare, pe care nu se gă- seau clădiri guvernamentale sau baze militare libaneze. Dacă ar fi în război cu Siria, Israelul ar bombarda infrastructura miltară, clădirile guvernamentale, centrele de comandă, uzinele energetice, rezervoarele de apă şi generatoarele electrice, este de părere un oficial din cadrul Ministerului israelian al Apărării.

Conform raportului serviciului de informaţii militare, prezentat Statului Major, „probabilitatea unui război cu Siria este mult mai mare în 2007, decât era anul trecut“. În plus, potrivit afirma- ţiilor unor membri ai guvernului de la Tel Aviv, Rusia şi Siria se află în stadiul final al negocierii unui contract de armament, prin care prima va vinde Damascului mai multe mii din cele mai moderne rachete ale sale antitank şi sol-aer, în schimbul a mai multor sute de milioane de dolari. Cel mai bine vândut cotidian israelian, „Yediot Aharonot“, afirmă că este vorba de rachete tip AT-15, capabile să străpungă blindajul celor mai moderne tancuri şi chiar bunkere, şi care au raza de acţiune mai mare cu şase kilometri decât cea de foc a tancurilor israeliene. Luna trecută, cotidianul israelian „Haaretz“ scria că trupele siriene se plasează tot mai aproape de graniţa cu Israelul, fapt dezminţit de parlamentarul sirian şi director al Centrului de Studii Islamice, Muhammad Habash, care a insistat că ţara sa nu schimbă amplasamentul trupelor sale de-a lungul graniţei cu Israelul, dar „că este deplin pregătită să facă faţă oricărei situaţii care ar putea să apară, iar în cazul în care Tel Aviv-ul va face o manevră stupidă, va plăti un preţ foarte mare“.

Israelul avertizeaza Rusia ca se joaca cu focul in regiune

Siria se pregateste de razboi?


Oficialitati israeliene si-au exprimat ieri nelinistea privind posibila vanzare de rachete rusesti antitanc ultrasofisticate Siriei, in timp ce presa relua speculatiile persistente de ceva vreme privind un razboi intre cele doua tari.
Vicepremierul Shimon Peres a reactionat declarand ca "livrarea de arme Siriei reprezinta incurajarea intrarii in razboi", mentionand ca "nimeni nu ameninta Siria, si in nici un caz Israelul". La randul sau, fostul sef al diplomatiei israeliene, Sylvan Shalom, a criticat violent Rusia, apreciind ca "trebuie facuta sa inteleaga ca se joaca cu focul si ca acest joc poate provoca o inflamare a regiunii care ar ameninta stabilitatea mondiala", avertizand la radio ca "Israelul trebuie sa actioneze cu toate fortele pentru ca actiunile Rusiei in regiune sa inceteze".
Israelul studiaza indeaproape situatia din Siria si intarirea capacitatilor sale militare a fost subiectul unei reuniuni guvernamentale in cadrul careia seful informatiilor militare, generalul Amos Yadin, arata ca Siria "continua sa intareasca armata si sa se pregateasca de razboi". Dupa trei zile, presa relata ca exista miscari de trupe siriene in directia frontierei cu Israelul pe platoul Golan, cucerit de Israel in 1967, ca si o intarire a capacitatilor militare siriene "intr-un ritm fara precedent in toate domeniile, cu ajutor financiar iranian".
Referindu-se la vehiculata tranzactie de arme dintre Damasc si Moscova, generalul in rezerva Aharon Zeevi, fost sef al informatiilor militare, o cifra la "un miliard de dolari". Este vorba despre rachete care echipeaza armata rusa, AT-15 Hrizantema, cu o raza de actiune de 6 km, superioara celei a celor mai moderne tunuri de pe tancuri, si pot fi dirijate prin laser si radar, ceea ce le permite dejucarea sistemelor de aparare ale tancurilor. In plus, pot strapunge nu numai blindajul celor mai moderne tancuri, ci si buncarele.

Un val de atentate s-a abatut asupra Israelului

In timp ce popularitatea premierului israelian, Ariel Sharon, a scazut, pentru prima data de la inceputul mandatului sau, sub pragul psihologic de 50%, ca masura a unei politici esuate, dupa cum a declarat si francezul Lionel Jospin, Israelul a fost ieri paralizat de un val de violente, soldate cu numerosi morti si raniti.
Cel putin trei israelieni au fost ucisi si alti 30 raniti, in cursul noptii de luni spre marti, in centrul Tel-Aviv-ului, intr-un atentat terorist asupra unui restaurant.
Atentatul s-a produs la ora 2.13, ieri-dimineata, pe strada Petah Tikva, una dintre principalele artere rutiere ale orasului, unde se afla numeroase restaurante si discoteci, care sunt deschise toata noaptea.
Potrivit mai multor martori oculari, un terorist, care avea asupra sa o arma M16, un cutit si mai multe grenade, a inceput sa traga in directia restaurantelor de pe strada respectiva, dinspre Podul Maariv, situat in fata cotidianului cu acelasi nume. Cel mai afectat dintre restaurantele atacate a fost Sea Food Market, foarte aglomerat in momentul atacului. Teroristul a atacat, ulterior, mai multe persoane aflate in interiorul restaurantului, injunghiindu-le, inainte de a fi ucis de unul dintre cei atacati.
Potrivit Politiei, care a cercetat minutios locul atacului, in cautarea unei eventuale masini-capcana, teroristul purta asupra sa o incarcatura explozibila, pe care nu a avut timp s-o detoneze.
Un alt atentat a avut loc, tot ieri-dimineata, in localitatea Afula, din nordul Israelului. Un israelian a fost ucis in acest atentat sinucigas comis la bordul unui autobuz, in statia centrala din oras. Autorul atentatului si-a pierdut, la randul sau, viata. Afula este un oras situat in apropierea Cisiordaniei. Alte patru persoane au fost ranite in urma atacului, potrivit postului de radio public israelian Kol Israel (Vocea Israelului).
O colonista israeliana, care circula cu autoturismul in apropiere de Bethleem, in Cisiordania, a fost ucisa cam la aceeasi ora de tiruri palestiniene, iar sotul ei a fost ranit, potrivit unor surse militare israeliene. Atacul s-a produs in apropierea coloniei Beitar Elite, unde avusesera loc, anterior, schimburi de focuri intre palestinieni si soldati israelieni.
Totodata, patru palestinieni au fost raniti, marti, de explozia unei bombe in curtea unei scoli din Ierusalimul de Est, in cartierul arab Tzur Baher, a anuntat Kol Israel. La fata locului au fost descoperite alte doua bombe, care nu au explodat. Cei 600 de elevi ai scolii au fost trimisi acasa. O alta bomba a fost descoperita ulterior in apropierea unui dispensar din centrul cartierului Tzur Baher, situat in partea sudica a Ierusalimului de Est.
Postul de radio a precizat ca un interlocutor anonim, care afirma ca vorbeste in numele unui grup clandestin de extrema-dreapta israelian, a revendicat, telefonic, acest atentat, pentru a "razbuna moartea copiilor evrei, ucisi de palestinieni".

Sediul Autoritatii Palestiniene, bombardat

Marina israeliana a lansat, luni seara, o racheta si a deschis foc de mitraliere grele asupra sediului Autoritatii Palestiniene a presedintelui Yasser Arafat, a precizat o sursa palestiniana de securitate.
Racheta nu a lovit nici un imobil, cazand intr-o gradina, a adaugat sursa citata.
O sursa palestiniana de securitate anuntase, initial, ca tirul viza cladirile care adapostesc fortele de securitate palestiniene, situate in apropiere.
Surse de securitate si martori oculari au afirmat ca in largul orasului Gaza se aflau in jur de 10 nave ale marinei israeliene.

Arafat, vinovat

Un purtator de cuvant al Guvernului israelian l-a acuzat pe presedintele palestinian, Yasser Arafat, ca este "direct responsabil" de cele trei atentate comise ieri-dimineata in Israel si care au costat viata a cinci israelieni.
Purtatorul de cuvant israelian, Avi Pazner, a afirmat ca Arafat doreste sa "cufunde Israelul intr-o baie de sange".
"Pot sa va spun ca ordinul vine direct de la Arafat, care ia legatura cu zbirii lui, cum e cazul lui Barghouti sau al comandantului Fortei 17", a spus acesta, facand referire la Marwan Barghouti, liderul Fatah, miscarea politica a lui Arafat pentru Cisiordania, si garda personala a presedintelui palestinian, Forta 17. Potrivit lui Pazner, Arafat a dat acum ordinul ca "Israelul sa fie cufundat intr-o baie de sange".

Gruparea terorista Hamas le-a declarat razboi strainilor din Israel

14.06.2003
Organizatia islamista Hamas a dat publicitatii un comunicat in care ii avertizeaza pe toti cetatenii straini aflati in Israel sa paraseasca imediat aceasta tara pentru ca nu sunt in securitate. Avertismentul a fost difuzat la doua zile dupa atentatul sinucigas comis la Ierusalim, in care si-au pierdut viata 16 israelieni si un terorist palestinian, membru al Hamas. Drept riposta la acest atac, guvernul israelian a declarat razboi organizatiei Hamas si a decis lichidarea tuturor liderilor teroristilor palestinieni.
"Sharon (n.r. premierul Ariel Sharon) poate da ordine armatei sale pentru a distruge organizatia Hamas si pentru a-l ucide pe seicul Ahmed Yassin, fondatorul miscarii Hamas. Miscarea Hamas vede in aceasta drept o declaratie de razboi", se arata in comunicatul Hamas, citat de ziarul israelian "Ha'aretz". De asemenea, teroristii palestinieni condamna si autoritatile din Statele Unite pentru ca favorizeaza Israelul.
Seicul Yassin, tinta legitima


"Israelul ii tinteste pe toti cei aflati la conducerea gruparii Hamas, inclusiv pe seicul Yassin, liderul spiritual si fondatorul organizatiei", precizeaza o stire a postului de radio al armatei israeliene. Sursa citata mentioneaza ca, acum cateva luni, fortele de securitate israeliene au elaborat un plan privind anihilarea liderilor Hamas, dar acest proiect a fost amanat din cauza negocierilor de pace israeliano-palestiniene.
Declaratia de razboi nu este adresata doar liderilor militari ai Hamas, ci si celor religiosi, cum ar fi seicul Yassin, a anuntat Shaul Mofaz, ministrul israelian al apararii.
Zeev Boim, adjunctul lui Mofaz, a declarat ca "este imposibil de facut o delimitare intre liderii politici si cei militari ai Hamas, din moment ce toti sunt implicati in activitati teroriste".
Avi Pazner, purtatorul de cuvant al guvernului israelian, a declarat ca Hamas a incalcat orice lege morala pentru ca a fost prima care a ordonat ca femeile si copiii evrei sa fie atacati.
Porumbelul pacii de la Washington


George W. Bush, presedintele Statelor Unite, incearca sa salveze procesul de pace din Orientul Mijlociu, mai ales dupa progresele inregistrate la summit-ul de la Aqaba (Iordania), de la inceputul acestei luni. In acest sens, Bush intentioneaza sa trimita un emisar special in Orientul Mijlociu.
Powell revine in Orient


Potrivit unor surse de la Casa Alba, citate de agentia Associated Press, emisarul in Orient va fi John Wolf, adjunct al secretarului de stat, care este asteptat astazi in Israel. Colin Powell, secretarul de stat american, intentioneaza sa asiste la summit-ul din 22 iunie, de la Amman, la care vor fi si reprezentanti ai UE, ONU si ai Rusiei. (E.N.)
http://www.gardianul.ro/2003/06/14/externe-c3/gruparea_terorista_hamas_le_a_declarat_razboi_strainilor_din_israel-s20323.html

O amenintare pentru existenta Israelului
In timp ce guvernul cauta sa depaseasca urmarile fiascoului in razboiul din Liban, responsabilii militari trepideaza. Ei stiu ca, la o mie de kilometri nord-est, se confirma o amenintare pentru existenta tarii. Potrivit cotidianului Maariv, timpul curge in favoarea Iranului, care nu a fost niciodata atat de aproape de a dobandi bomba atomica.
Reamintind declaratiile fostului sef al Statului Major Moshe Yaalon, potrivit caruia Israelul ar dispune de o suta de mijloace de a lovi instalatiile iraniene, Ephraim Kam, director adjunct al Institutului pentru studii strategice nationale din Tel Aviv, estima ca occidentalii dispun de doua leviere in fata cazului iranian. Primul il constituie sanctiunile. Dar, desi aplicate in mod continuu si eficient, aceste sanctiuni nu vor avea nici un efect decisiv asupra regimului de la Teheran. In schimb, frontul european, care s-a constituit contra programului nuclear iranian, s-a fisurat din cauza sanctiunilor minimale adoptate sub impulsul unei Rusii prea dornice de a continua sa-i furnizeze Iranului rachete cu raza lunga de actiune. De aceea, al doilea levier fata de Iran nu mai poate fi decat de ordin militar.
Dar pentru generalul Giora Eiland, fost director al Consiliului national de securitate, nu este vorba de doua, ci de trei optiuni de care ar dispune Israelul si occidentalii. Prima consta in a lua act de faptul ca, orice ar interveni si orice s-ar face, iranienii vor avea arma nucleara. Dupa aceea Israelul va trebui sa actioneze asupra altor terenuri, de exemplu incercarea de a destabiliza regimul, facand ca liderii iranieni sa plateasca un pret personal si fizic crescut pentru alegerile lor politice. A doua optiune consta in impiedicarea Iranului de a se dota cu arma atomica. Din acest punct de vedere, Eiland estimeaza ca avertismentul folosit de occidentali este atat de derizoriu incat Teheranul nu crede o secunda in realitatea amenintarilor americane. Washingtonul ar trebui sa incante cu normalizarea relatiilor sale cu Iranul si sa il asocieze solutionarii conflictelor din Orientul Mijlociu, ceea ce le-ar permite liderilor iranieni sa revendice o simbolica victorie morala. A treia optiune este strict militara si repercusiunile ar fi extrem de grave. Ea consta in coordonarea de atacuri mortale contra instalatiilor nucleare de pe teritoriul iranian, cu riscul represaliilor. Pentru Eiland ar fi o greseala sa se creada ca a astepta ca americanii sa loveasca Iranul ar feri israelienii de acele represalii. Astfel de atacuri aeriene vor fi considerate oricum rezultatul unei politici dictate de Israel. In orice caz, situatia este grava, conchidea autorul articolului. Cu atat mai mult cu cat, daca planurile exista, din cauza crizei politice care afecteaza Israelul de sase luni nu se gaseste un lider suficient de decis a-si asuma urmarile pentru populatie in cazul unei ofensive contra Iranului. Or, aceste repercusiuni vor fi mult mai dramatice decat cele ale razboiului din Liban.

Grav atentat in Israel

Superproducţie cu războiul de Yom Kippur

Preşedintele egiptean Hosni Mubarak doreşte realizarea unui film despre războiul din 1973, numit războiul de Yom Kippur, când Egiptul a lansat un atac-surpriză asupra Israelului. Mubarak, 78 de ani, ar dori să fie produs "un film de calitate", care să arate marea traversare (a Canalului Suez) a forţelor armate, studiată încă în şcolile militare egiptene. Numit în 1972 comandant al aviaţiei militare, Mubarak a fost unul dintre artizanii reformei militare egiptene după înfrângerea suferită în 1967, care i-a permis Israelului să ocupe Sinaiul. La 6 octombrie 1973, armata egipteană a atacat prin surprindere trupele israeliene de sărbătoarea Yom Kippur, concomitent cu ofensiva lansată de Siria şi aliaţii săi arabi pe platoul Golan
http://www.adevarulonline.ro/2006-12-13/Lumea/superproductie-cu-razboiul-de-yom-kippur_210388.html

Militarii israelieni rapiti de Hezbollah - morti?
Un raport intern al Corpului Medical din cadrul Fortelor Armate Israeliene, publicat miercuri, dezvaluie ca este foarte probabil ca rezervistii rapiti de Hezbollah, pe 12 iulie, moment de la care au pornit ostilitatile intre israelieni si gherilele gruparii militare, sa fie grav raniti sau chiar morti. In ciuda acestor constatari, purtatorul de cuvant al Armatei israeliene a refuzat sa confirme datele din raport, iar ministrul israelian al Apararii, Amir Peretz, a tinut sa sublinieze ca astfel de informatii confidentiale nu trebuie sa mai apara in presa, pe motiv ca acestea pot induce in eroare si, prin urmare, pot provoca temeri in randul familiilor celor doi militari.
Cu toate ca au evitat sa spuna lucrurilor pe nume, oficialii israelieni au facut o serie de gafe legate de situatia lui Eldad Regev si a lui Ehud Goldwasser, militarii rapiti de Hezbollah, acum mai bine de jumatate de an, informeaza Jerusalem Post.

Premierul israelian, Ehud Omert, in cursul unei intalniri cu niste elevi de liceu, a declarat ca atunci cand a incheiat razboiul cu Hezbollah nu detinea niciun fel de informatii daca Regev si Goldwasser erau in viata. Ulterior, dupa ce si-a dat seama ca l-a luat gura pe dinainte, Olmert a tinut sa sublinieze ca afirmatiile sale au fost gresit interpretate si ca, de fapt, autoritatile israeliene "ii considera pe cei doi ca fiind inca in viata si inca se depun eforturi pentru eliberarea lor". Insa, la numai o zi de la explicatiile premierului, ambasadorul Uniunii Europene in Israel, Ramiro Cibrian-Uzal, a lasat sa se inteleaga ca premierul israelian stie mai multe decat spune, punandu-l pe Olmert, din nou, intr-o situatie ingrata. " Din informatiile pe care le am, Israelul a primit dovezi doar despre starea de sanatate a lui Gilad Shalit, militarul rapit de Hamas in Fasia Gaza, si ca pe baza acestora Israelul negociaza eliberarea lui. In schimb, niciun fel de dovezi similare nu au fost primite referitor la cei doi militari rapiti in Liban si, prin urmare, nu se poarta niciun fel de negocieri in vederea recuperarii lor", a declarat ambasadorul UE. Afirmatiile diplomatului european au primit un raspuns acid de la Amir Peretz care a spus ca " negocierile nu se conduc prin intermediul mass-media". maria.toader@gandul.info

Cronologia celor mai importante luari de ostatici din ultimii ani

Un grup de teroristi au patruns miercuri, 1 septembrie, intr-o scoala din Beslan (Osetia de Nord), luand cel putin 400 de ostatici, adulti si copii, care participau la festivitatea de deschidere a anului scolar. In ultimele trei decenii, in diferite regiuni ale lumii, au fost luati numerosi ostatici de grupuri de teroristi.

15 mai 1974. Trei teroristi palestinieni, imbracati in uniforme ale armatei israeliene, ocupa un liceu din orasul israelian Ma'alot. In cursul operatiunii de eliberare a celor 85 de ostatici, teroristii au ucis 24 de elevi.

22-24 august 1978. Criza ostaticilor din legislativul din Nicaragua. 60 de parlamentari si alte 340 de persoane sunt retinute de un comando sandinist in cladirea parlamentului din Managua. In acest eveniment si-au pierdut viata 14 persoane.

4 noiembrie 1979. 70 de diplomati americani care activau in cadrul ambasadei Statelor Unite din Teheran sunt luati ostatici de studentii iranieni islamisti. Ulterior, o parte din ei, femeile si cetatenii americani apartinand minoritatilor etnice, au fost eliberati. Ceilalti 52 de captivi au fost retinuti timp de 444 de zile in diferite locatii din capitala iraniana.

30 aprilie 1980. Sase teroristi iranieni ocupa sediul ambasadei acestei tari din Marea Britanie, luand 20 de ostatici. In timpul interventiei trupelor SAS, cinci teroristi sunt ucisi.

7 octombrie 1985. Pachebotul Achille Lauro, sub pavilion italian, cu 450 de persoane la bord, este capturat de un comando palestinian in Marea Mediterana. Un pasager american, Leon Klinghoffer, este ucis de rapitori. Abu Abbas, care a condus grupul terorist, a fost capturat de fortele americane in capitala irakiana in aprilie 2003, decedand in martie a.c. intr-o inchisoare, inainte de a fi judecat.

6 noiembrie 1985. Un comando terorist ocupa Palatul de Justitie din capitala Columbiei. 100 din cei 400 de ostatici isi pierd viata in timpul asaltului fortelor de ordine.

17 decembrie 1996. Resedinta ambasadorului nipon din Lima este ocupata de un comando al Miscarii Revolutionare "Tupac Amaru". In cladire se aflau aproximativ 700 de persoane. O parte din ei au fost ulterior eliberati. La 22 aprilie 1997, trupele speciale intervin; in cladire se mai aflau 72 de ostatici. In total, isi pierd viata 14 membri ai comandoului terorist, un ostatic si doi militari peruani.

28 ianuarie 1999. 570 de persoane, elevi si profesori, sunt luate ostatice de un comando al Frontului Islamic Moro de Eliberare. Rapitorii elibereaza ostaticii a doua zi, dupa ce fusesera folositi pentru protectia comandoului.

24 ianuarie 2000. Un grup de disidenti din etnia karen din Myanmar ocupa un spital din Thailanda, retinand aproximativ 500 de persoane. In interventia fortelor de securitate isi pierd viata noua teroristi.

15 mai 2001. Membrii unei grupari de extrema-dreapta din Columbia rapesc aproximativ 200 de lucratori agricoli din Villanueva. Ostaticii sunt eliberati doua zile mai tarziu.



(ROMPRES)
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=11138

xxx=Comandantii militari israelieni au facut "erori repetate" in Liban
Razboiul dus de Israel impotriva gruparii teroriste Hezbollah in Liban s-a terminat, potrivit unei parti a opiniei publice israeliene, "in coada de peste", si aceasta din cauza unor erori de previziune, strategie si tactica militara. De la sfarsitul razboiului s-a dezlantuit o campanie de acuzatii si contraacuzatii inclusiv impotriva armatei si a conducerii ei, fapt care l-a determinat pe premierul Ehud Olmert sa accepte formarea unor comisii de investigatii pentru a clarifica situatia, a trage concluziile si a lua masurile necesare care ar putea duce chiar la inlaturarea actualului ministru al apararii, Amir Peretz, presedintele Partidului Muncii. In acest context, generalul Doron Almog, seful uneia dintre comisiile de investigatii interne ale armatei, a avertizat ca Israelul nu mai este considerat de vecini ca putere militara invincibila.
Nivelurile de comanda ale armatei, a apreciat generalul intr-un interviu acordat revistei "Der Spiegel", au facut in mod repetat erori semnificative. Astfel, rapirea celor doi militari israelieni in zona granitei cu Libanul, care a dus la declansarea razboiului, nu s-ar fi intamplat daca planul elaborat de comandantul zonei de granita pentru evitarea unor astfel de incidente ar fi fost pus in aplicare de subordonatii lui. De pilda, s-a indicat ca militarii sa se tina cat mai departe de zona de granita, iar cei ce patruleaza langa granita sa foloseasca numai vehicule blindate. Dar acest lucru nu s-a intamplat, comandantii s-au deplasat in vehicule neblindate, mai mult, unul si-a luat cu el si... sotia. Cei doi militari rapiti, abia recrutati, nu au fost instruiti corespunzator cand s-au dus sa patruleze.

Potrivit generalului Almog, s-au inregistrat o serie de erori, care tin in primul rand de lipsa de pregatire pentru un astfel de tip de razboi. Serviciile de spionaj ar fi trebuit sa stranga informatii despre bazele si rachetele Hezbollah, iar armata ar fi trebuit sa aiba pus la punct un plan clar de operatii pe care sa-l fi testat prin simulare. Armata nu a fost pregatita pentru acest razboi deoarece a fost preocupata sa combata terorismul pe teritoriile palestiniene, a aratat el. Retragerea din sudul Libanului in 2000, a mai afirmat generalul, a fost considerata de Hezbollah drept un semn de slabiciune si aici Israelul a facut doua mari greseli. Prima - trebuia sa lanseze o ofensiva impotriva gruparii teroriste inainte de retragere si sa ceara ONU crearea unei zone-tampon si indepartarea Hezbollah de granita. A doua - trebuia sa continue razboiul impotriva militiilor siite. eva.galambos@gandul.info

O bunicuta s-a aruncat in aer, in numele Hamas
Fatima Omar Mahmud al-Najar, mama a noua copii si bunica a 41 de nepoti, s-a aruncat, ieri, in aer la Jabaliya, in nordul teritoriului palestinian, ranind usor trei militari israelieni. Atentatul sinucigas comis de Najar a fost revendicat de Brigazile Ezzedine al-Qassam, devenind astfel primul atac Hamas de tip kamikaze, care a avut loc in ultimii doi ani. Bunicuta palestiniana de 57 de ani este cel mai in varsta martir care a comis un atac antiisraelian de la inceputul Intifadei, in septembrie 2000. Curajul lui Najar este considerat de familia sa si de apropiati drept un motiv de mandrie. Najar participase la operatiunea de salvare de la Beit Hanun, organizata de mai multe sotii si mame palestiniene, care au format un scut uman pentru a elibera 12 barbati inarmati prinsi intr-o moschee de trupele israeliene.
De altfel,19 palestinieni, in mare majoritate femei si copii, au fost ucisi de tirurile de artilerie israeliene, dupa ce armata a lansat o ofensiva invocand faptul ca militantii palestinieni au lansat in acest an peste trei sute de rachete tintind Israelul din acea zona. Vadit marcata de evenimentele de la Beit Hanun, Najar " a condus aceasta operatiune ca raspuns la acest masacru, fiindca era foarte miscata de ceea ce se intamplase acolo", a declarat Azhar, una dintre cele doua fiice ale femeii martire. "Nu vreau sa fac nimic in afara faptului de a muri ca o martira", citeaza Azhar ultimele cuvinte ale mamei sale, relateaza AFP. Cu o seara inainte sa se arunce in aer, ca si alti atentatori de tip kamikaze, palestinianca si-a pregatit cu mare grija hainele cu care urma sa devina martira. "Ne-a spus ce avea de gand sa faca. Suntem foarte fericiti", a conchis Azhar. "Militarii au vazut o femeie care se apropia destul de suspicios de ei si au reperat dispozitivul explozibil pe care il purta asupra sa. Ei au aruncat in directia femeii o grenada cu gaze, dar ea s-a aruncat in aer", a explicat un purtator de cuvant al armatei israeliene.maria.toader@gandul.info

Israelul in umbra lui Ares
Este posibil ca Siria si Hezbollah sa inceapa in vara anului urmator un razboi impotriva Israelului, potrivit estimarilor facute de Statul Major al armatei israeliene, care a avut o serie de intruniri in ultimele saptamani, noteaza Amir Oren, corespondent Ha’aretz, intr-un articol dintr-o editie recenta a aceluiasi cotidian, citat de Rompres. In vreme ce nu exista estimari concrete in legatura cu momentul potentialului atac, se fac pregatiri intense pentru vara anului 2007, Israelul nedorind sa fie luat prin surprindere pe larg [...]

Al-Shbeir, simpatizant Hamas fără carnet de partid, a fost şcolit în America


Deşi, oficial, negocierile pentru formarea guvernului palestinian de uniune naţională abia au început, numele viitorului premier este deja cunoscut. Mohammad al-Shbeir, preşedinte al Universităţii islamice din Gaza, a fost propus de Hamas şi acceptat de preşedintele Mahmoud Abbas, lider al Fatah.

Iniţial, Hamas propusese trei nume pentru conducerea cabinetului ministerial, toate agreate de Abbas, indicând însă preferinţa pentru al-Shbeir. Misiunea noului guvern este să determine ridicarea sancţiunilor impuse teritoriilor palestiniene. Al-Shbeir, în vârstă de 60 de ani, pare să fie agreat şi de Occident. El a făcut studii de farmacologie la Universitatea Alexandria din Egipt, pe care le-a continuat apoi în Statele Unite, obţinând un doctorat în microbiologie la Universitatea Virginia. Ceea ce a înclinat însă net balanţa în favoarea sa este că, deşi simpatizează cu Hamasul, nu este membru al organizaţiei. Informaţia privind noul premier din Gaza vine după ce preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, şi premierul Ismail Hanieyeh, membru Hamas, au avut duminică o întrevedere pentru negocierea portofoliilor ministeriale în noul Executiv, ce urmează să fie format până la sfârşitul lunii. În aceeaşi zi, premierul Hanieyeh şi-a anunţat, la postul de radio public, disponibilitatea de a se retrage din funcţie. "Dacă sunt pus în situaţia de a alege între ridicarea embargoului şi rămânerea la conducerea Executivului, aleg ridicarea embargoului", a declarat Hanieyeh.
Israelul nu e interesat de cine e, ci de ceea ce face noul premier
Reacţiile internaţionale nu au întârziat să apară. Oficialii de la Washington au avertizat că noul guvern trebuie să îndeplinească trei condiţii: recunoaşterea statului Israel, renunţarea la violenţă şi acceptarea acordurilor de pace cu Tel-Avivul. Reacţia Israelului a fost moderată. "Întrebarea nu este cine va fi şeful guvernului, ci ce va face şi dacă va accepta cele trei condiţii cerute de întreaga lume", a declarat ministrul de externe israelian, Tzipi Livni. "După 11 luni, liderii Hamas au înţeles că nu pot aplica ideologia lor, rămânând la putere şi să mai şi primească bani, beneficiind de o legitimitate internaţională", a conchis ministrul.
Un doctor în microbiologie, noul premier palestinian

Jurnalistul Daniel Pearl, omorat prin decapitare

Pagubele economice ale IntifadeiEconomia Israelului a pierdut 12 miliarde de dolari, iar cea palestiniana 4,5 miliarde din cauza Intifadei, revolta palestiniana care dureaza de patru ani – transmite Associated Press, citand un economist israelian. Danny Singerman, economist-sef al firmei de cercetari Business Data Israel, a afirmat ca Intifada a redus PIB-ul palestinienilor cu 30 la suta si pe cel al Israelului cu 10 la suta. Din cauza violentelor, care au costat viata a peste 3.000 palestinieni si a peste 1.000 israelieni, investitiile straine au scazut si numarul turistilor de asemenea. Activitatea economica din teritoriile palestiniene a fost practic paralizata de blocada militara israeliana. “Am calculat ca, fara Intifada, venitul pe locuitor in Israel ar fi atins 18.500 dolari in loc de 16.700 cat este acum. In ceea ce-i priveste pe palestinieni, credem ca acest indicator ar fi fost de 1.800 dolari in loc de 1.100”, a afirmat Singerman. El a evaluat pierderile totale ale economiei israeliene la 12 miliarde dolari si pe cele ale economiei palestiniene la 4,5 miliarde. Datorita bazei de referinta diferite, pagubele suferite de palestinieni sunt de trei ori mai mari decat cele ale israelienilor. Cercetarea s-a bazat pe datele oferite de Banca Nationala si Ministerul de Finante din Israel si de Banca Mondiala.
(A. Z.)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=2541&cat_load=NEWS&archive=yes

Tara Sfanta isi alege un nou presedinte

Orientul Mijlociu: de la războiul de tip clasic la cel de gherilă>

Laurenţiu CONSTANTINIU

Într-un articol, apărut în „The New York Times“, în plină desfăşurare a războiului din Liban, tânărul şi apreciatul scriitor israelian Etgar Keret exclama chiar din titlul articolului său: „În sfârşit, un bun război de altădată!“, exprimându-şi satisfacţia că locul intifadei şi al atentatelor a fost luat de un conflict armat de tip clasic, la fel cu celelalte câştigate în trecut de Tsahal. Finalul articolului era pătruns de optimism: „Daţi-ne Iranul, daţi-ne un pic de Siria, daţi-ne câţiva Hassan Nasrallah şi-i devorăm pe toţi în întregime. Nu suntem mai înzestraţi decât alţii pentru a rezolva ambiguităţile morale. Dar am ştiut întotdeauna să câştigăm un război“ („Courrier International“, nr. 822-824, 3-23 august 2006, p. 10).


La început au fost... prizonierii

Încrederea lui Etgar Keret în deznodământul victorios al războiului era împărtăşită de oricine vedea amploarea distrugerilor provocate de loviturile aeriene israeliene şi cunoştea excelenta pregătire de luptă a Tsahal-ului. Şi, totuşi, la încheierea confruntării, rezultatul apare atât de contradictoriu încât ambii combatanţi îşi proclamă victoria.
Ciclul de violenţă, început la 12 iulie a.c., nu s-a asemănat, aşa cum credea amintitul scriitor israelian, „bunelor războaie de altădată“ (1948, 1956, 1967, 1973). Acum, a intervenit un factor inedit, care a plasat acţiunile militare într-un alt tip de război.
Incidentul declanşator l-a constituit – după cum se ştie – răpirea a doi soldaţi israelieni şi uciderea altor opt la frontiera dintre Liban şi Israel. Incidentul a avut loc pe fondul unei noi escaladări a confruntărilor din Fâşia Gaza, unde, de asemenea, fuseseră răpiţi doi militari israelieni. Iniţial, se părea că miliţiile Hezbollah doreau să sprijine acţiunile palestinienilor din Gaza şi că, prin urmare, cele petrecute la frontiera israeliano-libaneză constituiau un incident local, care nu depăşea rutina ciocnirilor din zonă.
Reacţia Israelului a fost însă masivă. De a doua zi, aeroportul din Beirut a fost ţinta unui atac devastator al forţelor israeliene, care şi-au extins apoi aria loviturilor în întreg Libanul, ajungând până în nord, la Tripoli, şi provocând mari distrugeri în capitală şi în reţeaua de drumuri. Abia renăscut din îndelungatul război civil, Libanul s-a acoperit din nou de ruine.

O reacţie disproporţionată

Cum se explică amploarea reacţiei israeliene? Răspunsul nu poate fi dat, acest lucru obligându-ne să rămânem la nivelul ipotezelor.
Prima este că Tsahal pregătea de mult timp o ofensivă în sudul Libanului pentru a distruge infrastructurile formaţiunilor Hezbollah, care constituia o ameninţare permanentă pentru aşezările din nordul Israelului.
A doua că, fiind conştient de gravele implicaţii internaţionale ale unei confruntări directe cu Siria şi, mai ales, Iranul, „sponsorii“ Hezbollahului, Israelul s-a hotărât să dea o lecţie Libanului, care acceptă pe teritoriul său activităţile militare ale miliţiilor Hezbollah.
Indiferent de cele două ipoteze, un fapt este evident: Israelul a subapreciat forţa combativă a adversarului. Miliţiile Hezbollah s-au dovedit capabile nu numai de o rezistenţă înverşunată, dar ele au făcut dovada unei remarcabile instruiri în luptele de gherilă; în plus, s-au dovedit capabile să lovească cu rachetele lor un mare număr de localităţi din Israel, între care portul Haifa.
Pentru prima dată din 1948, Tsahal-ul s-a văzut angajat într-un război de gherilă, în cadrul căruia partea cea mai puternică – în cazul de faţă, Israelul – nu-şi poate valorifica superioritatea în oameni (nu atât numărul, cât calitatea lor) şi în tehnică de luptă, în faţa unui adversar, împărţit în grupuri mici, de mare mobilitate, lovind şi apoi dispărând. Clausewitz cerea acestor forţe (încadrate de el în „micul război“, cu participarea populaţiei), fluiditate şi mobilitate, evitarea concentrării într-un anumit loc, oferind, astfel, adversarului posibilitatea de a lovi (vezi observaţiile lui Raymond Aron asupra cap. 26 din „Despre război“, în Clausewitz et la guerre populaire, în volumul său Sur Clausewitz, Paris, 1987, pp. 42-52).
Războiul de gherilă, ca formă a conflictului asimetric, şi-a dovedit din plin eficacitatea, de n-ar fi vorba decât despre eşecul SUA în Vietnam şi cel al URSS în Afganistan. O tactică contragherilă eficientă nu a fost încă elaborată.
Războiul de gherilă nu urmăreşte atât victoria cât supravieţuirea. Inamicul trebuie făcut să înţeleagă faptul că, oricât de sofisticate îi sunt mijloacele de luptă, nu poate obţine, în final, victoria.
O condiţie de bază este ca forţele de gherilă să primească, în permanenţă, sprijin din afară, de regulă de la ţări care nu se află în zona de operaţiuni. În cazul Hezbollahului, Siria şi Iranul îndeplinesc funcţia de furnizori de armament, fiind, deocamdată, nestingherite în această activitate.
În aceste condiţii, finalul campaniei israeliene din Liban nu poate fi considerat, din unghiul de vedere al guvernului de la Ierusalim, ca satisfăcător. Noua rezoluţie a Consiliului de Securitate, care cere dezarmarea miliţiilor Hezbollah, nu are nici o şansă de a fi pusă în practică, urmând să aibă soarta Rezoluţiei 1559, care a formulat aceeaşi cerere.
Dar nu numai că Hezbollah a supravieţuit apocalipsei declanşate de Israel, dar şi-a consolidat poziţia în Liban. Fragilul echilibru politic şi confesional din Liban a fost spulberat de bombele israeliene. Pierderile umane şi materiale au radicalizat populaţia, care vede acum în Hezbollah singura forţă capabilă să reziste Israelului.

O zonă din ce în ce mai greu de controlat

O reacţie în lanţ este de aşteptat în regiune, punând elementele moderate, conciliatoare, în dificultate. Scriitorul evreu de origine irakiană Sami Michael nota că „Haifa este singurul oraş din Orientul Mijlociu care a ştiut să rămână sănătos. El nu vede în cineva un duşman pentru că este evreu, musulman sau creştin; aici domneşte o ambianţă de coabitare între evrei şi arabi“. Se naşte, firesc, întrebarea dacă, acum, după ce rachetele Hezbollahului au lovit acest port, atmosfera de bună coexistenţă se va mai menţine.
În noul ciclu de violenţe din Orientul Mijlociu, SUA s-au dovedit lipsite de iniţiativă şi de imaginaţie. În afară de repetarea formulelor, devenite clişee, despre „lupta împotriva terorismului“, Casa Albă nu a fost în stare să prezinte o soluţie constructivă pentru noile tensiuni. Prinse în criza irakiană, al cărei sfârşit pare a fi mai îndepărtat ca oricând, SUA continuă să acţioneze ca parte în conflictul din Orientul Mijlociu şi nu ca mediator. Politica promovată de neoconservatori alimentează propaganda extremiştilor islamici, care găsesc tot mai lesne atentatori sinucigaşi, gata să îndeplinească cele mai abominabile misiuni.
Noua rundă a conflictului din Orientul Mijlociu nu s-a încheiat cu o pace, ci cu un armistiţiu. Cât va dura el? Ceea ce se poate spune însă, cu siguranţă, este că, îmbogăţit acum cu experienţa războiului de gherilă, Hezbollah va deveni mai sigur de el şi mai agresiv. Legătura care se întrevede între situaţia din Liban, conflictul israeliano-palestinian şi problema iraniană (la 31 august va expira termenul dat de ONU Teheranului pentru a înceta operaţiunile de îmbogăţire a uraniului) îndreaptă această zonă atât de agitată spre o criză de proporţii.
Orizontul este acoperit din toate părţile de norii furtunii. Numai o acţiune novatoare, lucidă şi energică poate opri catastrofa ce se conturează.


Acest articol a fost publicat în numărul 41.[CADRAN POLITIC]

Israelul, acuzat de asasinarea lui Rafik Al-Hariri Un inalt ofiter din Direction Générale de la Sécurité Exterieure (DGSE) a Frantei sustine ca in spatele atentatului cu masina- capcana in urma caruia fostul premier libanez Rafik Al-Hariri si-a pierdut viata s-au aflat Serviciile secrete externe israeliene, Mossad, si nu cele siriene, cum sustine ONU.
Informatia, despre care...