MISTERE/CONSPIRATII/ENIGME

Malefica lojă masonică P2 conduce din umbră Italia

Planurile stabilite în secret de conducătorul P2 Licio Gelli au fost implementate pas cu pas şi transformate în legi de politicienii masoni
Motto: „Nu spun că Loja Propaganda Due s-a întors, pentru că
o asemenea exprimare ar presupune că ea a dispărut pentru o perioadă, iar realitatea este
cu totul alta. Propaganda Due nici nu a încetat vreodată să existe” – Marco Travaglio, jurnalist şi scriitor italian

Pe 3 noiembrie 2008, a fost difuzată pe postul italian de televiziune, Odeon TV, prima emisiune din seria „Italia Venerabilă. Adevărata istorie a lui Licio Gelli”, prezentată de Lucia Leonessi şi Licio Gelli, controversatul conducător al lojii masonice Propaganda Due (P2). Această suită de emisiuni îşi propune să prezinte „o rearanjare inedită a istoriei ultimului secol, de la războiul civil din Spania până în anii '80, din saloanele Romei până la malurile lacului Como, din epoca fascistă până la falimentul Băncii Ambrosiano”.

Apariţia lui Licio Gelli la televiziune, şi mai ales faptul că fostul mare maestru are propria sa emisiune pe un post cu acoperire naţională, a iscat vii discuţii în Italia. În acest context, jurnalistul şi scriitorul Marco Travaglio a realizat un amplu comentariu asupra modului în care loja Propaganda Due a condus politica italiană începând cu anii '80 şi o mai conduce şi astăzi. El dezvăluie că membrii P2 ocupă în prezent poziţii importante în guvernul şi în Parlamentul italian, în frunte cu Silvio Berlusconi, desemnat de trei ori prim-ministru al Italiei. Planurile stabilite în secret de Licio Gelli au fost implementate pas cu pas şi transformate în legi. „Loja P2 continuă să existe şi luptă împotriva noastră”, concluzionează Marco Travaglio.

Un fost fascist, dublu agent KGB şi CIA

Licio Gelli a fost Venerabilul (conducătorul, în jargonul masonic) lojii secrete Propaganda Due. Prin publicarea listelor P2 a ieşit la iveală că multe persoane cheie din lumea politică, mediatică şi de afaceri italiană, dar şi de la nivel mondial erau membri P2. Loja era implicată în cele mai ciudate şi abjecte acţiuni criminale: trafic de droguri şi de arme, mafie, asasinate, falimentarea unor bănci, orchestrarea unor lovituri militare.

„Îmi aduc aminte” spune Marco Travaglio, „că listele Propaganda Due au fost descoperite în martie 1981 de Garda financiară, trimisă de doi magistraţi din Milano, Giuliano Turone şi Gherardo Colombo, să verifice birourile lui Gelli. Ce anume era Propaganda Due mai înainte de orice? A debutat ca o lojă regulară din Marele Orient al Italiei, a devenit apoi marginală şi în final, atunci când lucrurile nu au mai putut fi muşamalizate, nu a mai fost recunoscută de acesta, pentru a nu murdări imaginea francmasoneriei.”

Propaganda Due este declarată închisă, iar Licio Gelli este expulzat din masonerie. Fuge în Elveţia şi este arestat la Geneva, în timp ce încerca să retragă zeci de mii de dolari dintr-o bancă. În Italia îl aşteaptă o condamnare cu sentinţă definitivă pentru următoarele infracţiuni: dezvăluirea unor secrete de stat, zădărnicirea investigaţiei judiciare în cazul masacrului din gara Bologna, fraudă bancară (pentru falimentarea Băncii Ambrosiano unde a dat un tun de 1,4 miliarde de dolari), complicitate la asasinarea lui Robert Calvi. Primeşte zeci de ani de închisoare. Fuge în America de Sud, dar în 1987 se predă autorităţilor şi este extrădat în Italia, unde îşi execută pedeapsa prin arest la domiciliu (într-o superbă vilă, după moda masonică).

Gelli era foarte apropiat de mulţi oameni politici şi mai ales de: Giulio Andreotti (de mai multe ori prim-ministru al Italiei, ministru de interne, ministru al apărării şi ministru de externe), Bettino Craxi (preşedintele Partidului Socialist italian, prim-ministru), Claudio Martelli (parlamentar şi ministru de justiţie). A fost prezent la festivităţile alegerii preşedintelui Carter în SUA şi avea strânse legături cu generalii argentinieni şi cu dictatorii din America de Sud. În acelaşi timp, Propaganda Due era considerată o „lojă atlantică”, adică reunea fideli ai Alianţei Nord Atlantice (NATO), care făceau jocurile SUA în Italia. De altfel, Gelli era dublu agent, fusese racolat în tinereţe de KGB, sub promisiunea că i se va ascunde trecutul de membru al „cămăşilor negre” fasciste, şi apoi de CIA, fiind implicat în „Operaţiunea Gladio”.

„Planul Renaşterii Democratice” prevedea instaurarea monopolului P2, păstrând aparenţele unui stat democratic

„Planul Renaşterii Democratice (Piano di Rinascita Democratica)”, continuă Marco Travaglio, „era programul politic, realizat în mare secret de Gelli împreună cu partenerii săi în 1976. Acest text a fost descoperit pe fundul dublu al unei valize, aparţinând fiicei sale, Maria Grazia Gelli, împreună cu un memorandum privind situaţia politică din Italia. Ce prevedea el şi de ce era atât de secret? Anihilarea democraţiei constituţionale italiene, păstrând însă aparenţele unui stat democratic.

Gelli mi-a declarat şi i-a spus acelaşi lucru şi Concitei de Gregorio, într-un faimos interviu publicat acum patru ani în La Repubblica: „Planul Renaşterii este acum urmat de către partidele de centru dreapta şi de către o parte din cele de centru stânga. Nu mai este necesar să îl ascund, deoarece aceleaşi lucruri pe care eu eram atunci nevoit să le spun în secret, ei le repetă acum cu voce tare.”

La acea vreme statul era zguduit de mişcări studenţeşti. Sub pretextul cristalizării sistemului şi garantării stabilităţii, Gelli i-a transmis în mare secret preşedintelui statului, care la acea vreme era Giovanni Leone, un memorandum care conţinea elementele acestui plan: “Punctul nostru de vedere cu privire la statul naţional şi la dezvoltarea acestuia”.

El propunea adăugarea unor ultime detalii Constituţiei, însă nota generală era aceea de a păstra Constituţia drept faţadă, pentru ca partidele politice „democratice”, ziarele, televiziunile şi instituţiile să poată fi ţinute sub un strict control de o mână de oameni. Se vorbea de plătirea unor jurnalişti de la diferite publicaţii, pentru ca aceştia să propage informaţiile pe care Propaganda Due avea nevoie să le infuzeze la nivelul maselor.”

Pe scurt, planul viza trei mari direcţii, alături de măsuri specifice aplicate unor domenii mai restrânse:

- la nivel politic, crearea a două partide, unul de stânga şi altul de dreapta pentru a simplifica scena politică. Aceste două partide se puteau manifesta sub diferite nume şi chiar prin intermediul mai multor partide micuţe, însă în esenţă erau unul şi acelaşi lucru, servind intereselor P2.
- la nivelul mass-media: controlul ziarelor naţionale, liberalizarea televiziunilor şi distrugerea televiziunii publice, RAI. Constituirea unei agenţii care să coordoneze presa locală şi regională şi implementarea televiziunii prin cablu în toată Italia, pentru a putea influenţa unitar opinia publică din toată ţara.
- la nivelul magistraturii : modificarea criteriilor de selecţie pentru promovarea magistraţilor pentru a bloca accesul în magistratură a unor elemente indezirabile. Modificări privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi subordonarea acestuia faţă de Parlament, situaţie care contravenea prevederilor Constituţionale.

Licio Gelli: „Silvio Berlusconi, era cel mai indicat şi singurul care putea realiza Planul de Renaştere”

Într-un interviu acordat ziarului La Republica, în septembrie 2003, Licio Gelli declara: „Privesc Italia, citesc ziarele şi îmi spun: am scris toate aceste lucruri acum 30 de ani. Silvio Berlusconi, era cel mai indicat şi singurul care putea realiza Planul de Renaştere. Acesta a devenit o realitate pas cu pas – justiţie, TV, ordine publică…Cred că ar trebui să îi pun să-mi plătească drepturi de autor.”

Silvio Berlusconi a fost prim-ministru (preşedintele Consiliului de miniştri, în terminologia italiană) între 1994-1995 şi 2001-2006, şi din 2008 a revenit pe aceeaşi funcţie. În perioadele de „pauză”, a fost ministru al afacerilor externe, ministru ale economiei şi finanţelor şi ministru al sănătăţii. Este fondator şi coproprietar al Fininvest, una dintre cele mai mari corporaţii private italiene, prin intermediul căreia deţine un imperiu media (trei canale de televiziune, ziare, reviste care împreună acoperă aproape jumătate din piaţa media italiană), o firmă de publicitate, Mediaset, afaceri imobiliare şi financiar-bancare, mai multe cluburi de fotbal, printre care AC Milan. Legăturile sale cu Propaganda Due sunt binecunoscute, numele lui apărând pe listele descoperite în 1981, cu legitimaţia nr. 1816.

Parlamentarul italian şi european Umberto Bossi scria în 1995 în cartea sa „Tutta la verità” (Tot adevărul) : „Berlusconi este materializarea unui vis mai vechi al lui Licio Gelli. Recitiţi Planul de Renaştere al Democraţiei. Forza Italia (partidul condus de Berlusconi) nu este nicidecum un partid nou, ci o reeditare după moda şi stilul anilor 90 a „premoniţiilor” lui Gelli. Ca şi Propaganda Due, partidul lui Berlusconi este o invenţie a oamenilor de la putere, o creatură construită în laborator şi pusă în circulaţie prin intermediul monopolului televiziunilor private. Propaganda Due se născuse pentru a apăra marile interese ale afacerilor masonice, prin controlul direct al puterii politice şi a instituţiilor statului. Forza Italia s-a născut cu scopul de a păstra această putere politică şi afacerile în cadrul grupului Fininvest.”

Chiar înainte de descoperirea listelor de membri Propaganda Due, aceasta deţinea deja controlul asupra principalelor cotidiene. Apoi lucrurile s-au desfăşurat în avalanşă, începând cu achiziţionarea postului tv, Telemilano, care a devenit Canale 5, primul pilon al imperiului mediatic Berlusconi. Cele trei decrete de lege privind radioteleviziunea, date în perioada 1984-1985 şi Legea Mammi au fost construite special pentru a permite componentei media din Fininvest să se dezvolte nestingherită. Iar Bettino Craxi şi alţi politicieni membri P2 au netezit drumul.

Iată ce spune Marco Travaglio cu privire la gradul de îndeplinire al Planului de Renaştere : „Se prevedea ca Guvernul să fie restructurat, magistratura redirecţionată în funcţia de garant al corectitudinii aplicării legilor, iar Parlamentul să devină mai eficient. Prin mai eficient se înţelegea să nu stea în calea Guvernului, ceea ce este exact contrariul menirii pe care o are Parlamentul într-o democraţie sau chiar în monarhiile constituţionale, adică aceea de a fi primul supraveghetor al Guvernului.

Un alt punct prevedea constituirea unui club de tip Rotary. Într-un astfel de club se întâlnesc în afara oricărui control, oameni de afaceri, finanţişti, liber profesionişti, administratori publici, magistraţi la un loc cu oameni politici. Constituirea de cluburi era una din priorităţi. Şi era vorba de cluburi, nu de partide democratice. Cluburi unde se întâlnesc în cadru masonic persoane care provin din lumi diferite şi care în mod normal ar trebui să funcţioneze în lumi diferite, deoarece o parte din ei ar trebui să îi controleze pe ceilalţi. Astfel de cluburi îi adună pe toţi în jurul unei mese rotunde. Acest lucru a fost realizat. Cel mai bun exemplu este Forza Italia.

Un alt punct era achiziţionarea unor ziare. Practic aşa au fost puse bazele imperiului mediatic Berlusconi. Apoi Berlusconi a cumpărat Grupul editorial Mondadori, datorită sentinţei unui judecător mituit de Previti. S-a realizat controlul presei regionale şi locale prin intermediul unei agenţii centrale şi crearea de posturi TV prin cablu. Acestea sunt chiar instrucţiunile care au dus la naşterea Canale 5, care a fost apoi inclus într-o reţea de televiziuni regionale, care transmit acelaşi lucru în acelaşi timp. Modelul a fost apoi preluat de postul Italia 1, pe care Berlusconi l-a cumpărat de la Rusconi şi de Rete 4, pe care l-a achiziţionat de la Mondadori. Toate acestea se petreceau la începutul anilor 80. Gelli a făcut o precizare foarte importantă, chiar profetică: se va ajunge la mai multe canale de televiziune prin cablu care vor emite coordonat.

O altă precizare importantă era legată de televiziunea publică: dizolvarea RAI TV, în numele libertăţii antenei de emisie. Puteţi observa că aceşti paşi au fost deja realizaţi, RAI TV care pe atunci era televiziunea publică, cea cu cea mai mare audienţă, la această oră îşi împarte piaţa cu Mediaset, în timp ce piaţa publicitară aparţine Mediaset în proporţie de două treimi.

În ceea ce priveşte magistratura se intenţiona să se acţioneze pe mai multe niveluri, lucrurile trebuiau realizate gradat. Gelli era destul de prudent şi a declarat: “Dacă circumstanţele ne-ar fi permis atunci să propulsăm rapid în guvern un om sau o echipă, care să fie total devotată clubului, e clar că aceste vremuri ar fi venit mult mai repede. A trebuit însă să acţionăm pas cu pas. În cele din urmă un membru P2 a reuşit să devină preşedintele Consiliului de miniştri (prim-ministru). Am reuşit chiar de trei ori aceasta!”

Schimbările realizate la nivelul magistraturii au făcut ca astăzi judecătorilor să le fie teamă să mai decidă arestarea unor persoane cu influenţă, chiar şi atunci când au probe zdrobitoare. Am vorbit săptămâna trecută de Mannino, magistratul care a trebuit să plătească din propriul buzunar faptul că un coleg de-al său a luat o decizie diferită de a sa. Şi nu era vorba de o eroare judiciară de-a lui Mannino, ci despre interpretarea unor fapte într-o altă manieră. Aşa că magistraţii se vor feri să pună mâna pe cei care au mijloacele pentru a-i face să plătească aşa-zisa eroare, care constă în realitate doar dintr-un mod de a interpreta faptele care nu le convin acuzaţilor.”

Loja trece, masonii (care perpetuează mentalităţile şi principiile lojii) rămân

„La vremea lui, Gelli era moderat şi prudent în comparaţie cu ceea ce se face şi se spune în ziua de astăzi. Mă întreb de ce oare ne scandalizăm că Gelli are emisiune pe un post TV, dar nu ne şochează deloc faptul că ucenicul său preferat conduce Guvernul şi deţine cele mai importante televiziuni din Italia. Berlusconi spune şi face astăzi lucruri, pe care Gelli n-ar fi îndrăznit niciodată să le facă.

Gelli nu este singurul dintre masonii P2 care încă acţionează. Este important să cunoaştem cine sunt aceştia, pentru că aşa vom înţelege de ce se află ei pe poziţiile pe care le ocupă astăzi.

În ordine alfabetică vă citez doar câteva nume:

Fabrizio Cicchito. Astăzi Cicchito este şeful partidului Poporul Libertăţii (creat de Berlusconi în 2008) în Camera Deputaţilor şi vorbeşte aproape în fiecare seară în principalele emisiuni tv. De ce el da, şi Gelli nu ? Aparţinea stângii socialiste, iar când Ricardo Lombardi a descoperit că unul dintre elevii săi preferaţi era membru P2 l-a dat afară.

Maurizio Costanzo. Avea numărul de legitimaţie 1819, doar la trei numere distanţă de Berlusconi, dar Constanzo era maestru de grad trei, cel mai înalt după Gelli. Astăzi este mare realizator şi prezentator tv, formator de opinie.

Donelli Massimo. Donelli este astăzi directorul Canale 5. De altfel P2 controlează şi unele ziare cum ar fi Corriere della sera (principalii editori, cei care decid ce se publică şi ce nu, sunt foşti membrii P2: Tassadin, directorul Franco Di Bella şi Umberto Ortolani, acesta din urmă era mâna dreaptă a lui Licio Gelli).

Publio Fiori nu mai face acum parte din Parlament, dar era membru P2. După ce a trecut pe la Alianţa Naţională, a fondat una dintre atât de multele noi Democraţii Creştine.

Roberto Gervaso, pe care îl puteţi urmări pe Rete 4 avea gradul de maestru, ca şi Costanzo, şi se ocupa de recrutarea de noi membrii. El i-a făcut cunoştinţă lui Berlusconi cu Licio Gelli.

Rolando Picchioni, legitimaţie numărul 2095, gradul unu de ucenic mason. Şi el era un deputat din grupul lui Andreotti, subsecretar, apoi a devenit preşedintele Salonului de carte de la Torino. Azi este una dintre cele mai influente persoane din Torino.

Angelo Rizzoli era ultimul moştenitor al dinastiei Rizzoli, marea casă editorială din Milano. A făcut închisoare deoarece a falimentat Rizzoli, apoi a scăpat, iar acum deţine o importantă casă de producţie, care lucrează pentru Rai Fiction.

Şi mai sunt şi alţii. Aşa că, nu pot decât să concluzionez că astăzi Propaganda Due nu mai există, dar au rămas cei care au făcut parte din ea. Unii ar spune că aceştia se reîntorc din când în când, eu prefer să spun mai degrabă că nu au plecat niciodată.”

EURABIA – TEORIE A CONSPIRAŢIEI, EXAGERARE SAU REALITATE? (I)



EURABIA – TEORIE A CONSPIRAŢIEI, EXAGERARE SAU REALITATE? (II)



EURABIA – TEORIE A CONSPIRAŢIEI, EXAGERARE SAU REALITATE? (III)

Conspiraţia Uzurii Morale Planificate

Filmul combină cercetarea de investigaţie şi rarele imagini de arhivă, pentru a urmări povestea nespusă a uzurii morale planificate, de la începuturile sale, în anii '20, prin apariţia unui cartel secret, înfiinţat în mod expres, pentru a limita durata de viaţă a becurilor incandescente, până la poveşti actuale care implică echipamente electronice de vârf (cum ar fi iPod) şi spiritul de opoziţie, tot mai intens, în rândul consumatorilor obişnuiţi.


Conceptul "planned obsolescence" şi echivalentul lui românesc, "uzură morală planificată", ascund unele capcane: produsele nu doar se uzează moral sau se demodează, pur şi simplu, ca în cazul produselor de îmbrăcăminte, de exemplu, ci, în foarte multe cazuri, sunt programate tehnologic să se autodefecteze sau să se blocheze, după un ciclu redus de funcţionare, aceasta fiind şi latura cea mai imorală a întregii afaceri: fabricarea intenţionată a unor produse de proastă calitate, în scopul forţării achiziţionării de noi produse, la fel de arătoase şi de proaste, calitativ vorbind.

TOP 10 organizaţii secrete

Patru din zece sud-est europeni cred în existenţa extratereştrilor şi în teoria conspiraţiei

Dezvăluirile incendiare ale unui bancher elveţian despre acţiunile criminale pe care le realizează grupul Bilderberg

Un bancher elveţian, care a participat la întruniri ale grupului şi care tocmai de aceea preferă să-şi păstreze anonimatul, a acordat în luna mai la Moscova un interviu incendiar redactorilor de la publicaţia Noviden. Conform mărturiei elveţianului, grupul Bilderberg se foloseşte de băncile elveţiene pentru a finanţa răsturnări de guvern, falimentarea unor ţări, corupţia unor oficiali şi chiar uciderea unor persoane care au putere să se opună politicilor grupului.
Nu toţi participanţii la întrunirile Bilderberg au cunoştinţă de aceste lucruri, pentru că şi în sânul grupului de elită, la fel ca şi în sânul francmasoneriei, există unele „bisericuţe”. Josef Ackermann, director executiv al Deutsche Bank şi membru al comitetului de vârf al Bilderbergilor este acuzat de bancherul elveţian că orchestrează multe dintre aceste activităţi oculte. Ideea care îi este cea mai dragă lui Ackermann şi la care lucrează acum asiduu este cenzurarea totală în cel mai scurt timp a internetului.
I: Ce puteţi să ne spuneţi despre activităţile dvs. ca bancher?
R: Am lucrat în sistemul bancar elveţian ani îndelungaţi, chiar şi ca director al uneia dintre cele mai puternice bănci. Atunci am fost implicat în plata pentru asasinarea unui preşedinte de stat. Am participat la întrunirea directorilor băncii, în care s-a hotărât să se plătească pentru această acţiune. Asta m-a dat peste cap rău de tot. Un serviciu secret străin a trimis o cerere scrisă de mână prin care solicita plata unei sume pentru o persoană care lichidase un preşedinte! Şi nu a fost singurul caz de acest fel. Am primit o seamă de astfel de cereri scrise de mână din partea unor servicii secrete, care aveau fonduri pentru organizarea de revoluţii ori pentru ucideri la comandă. Eu confirm ceea ce a scris John Perkins în cartea sa „Confessions of an Economic Hit Man”. Există un sistem financiar pentru astfel de operaţiuni şi unele bănci elveţiene fac parte din el.
I: Ne poţi spune despre ce bănci este vorba şi cine anume din aceste bănci este implicat?
R: Este vorba de una dintre cele trei bănci elveţiene din vârf la timpul asasinării acelui preşedinte din lumea a treia. Mai mult, nu-mi risc viaţa. Eram mai multe persoane la adunare când cineva a venit cu acea cerere şi, cum era vorba de o sumă mare cash, a trebuit să se facă o informare sumară a speţei. După care directorii au zis „O.K!”
I: Ce fel de fonduri erau acestea?
R: Speciale! Codificate. Cifrul veneau odată cu cererile. Aşa funcţionau, conform înţelegerilor la vârf. Cererile care deblocau cele mai mari sume erau scrise de mână! Trebuiau descifrate. Ele conţineau sume de bani pentru asasinate, pentru organizarea de greve, de revolte şi pentru finanţarea unor partide de opoziţie în diverse ţări. Ştiu membri ai grupului Bilderberg care sunt implicaţi în aşa ceva.

I: Măcar ne puteţi spune în ce decadă se întâmplau astfel de operaţiuni?
R: În anii ’80.
I: Aveaţi vreo problemă să lucraţi cu astfel de fonduri?
R: O mare problemă. Nu mai puteam să dorm. De-asta am şi părăsit banca până la urmă. Erau implicaţii periculoase. Cei care organizaseră fondurile erau membri ai unor servicii secrete, cele mai multe din ţări vorbitoare de limba engleză. Trebuia să plătim criminali care ucideau oameni ce se opuneau planurilor Bilderberg, FMI şi Băncii Mondiale, de exemplu.
I: De ce ne acordaţi acest interviu? Sau de ce ni-l acordaţi acum?
R: Pentru ca Bilderbergii se întrunesc anul acesta în Elveţia. Pentru că situaţia mondială devine din ce în ce mai critică şi pentru că băncile elveţiene sunt implicate în acţiuni lipsite de etică, dispunând de fonduri aflate în afara oricărui control financiar şi e vorba de sume cu multe, multe zerouri.
I: Miliarde?
R: Mii de miliarde, în afara taxelor! Ceea ce se întâmplă este împotriva sistemului elveţian al valorilor, bazat pe încredere, bunăvoinţă şi neutralitate. Am asistat la discuţii care sunt împotriva principiilor democratice. Directorii băncilor elevetiene nici nu mai sunt elveţieni, ci vin din afară, majoritatea anglo-saxoni, americani, britanici care nu respectă neutralitatea declarată a elveţienilor. Aceştia distrug Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda şi Elveţia, care este ţinta acum, când nu mai au nevoie de ea. Josef Ackermann este cetăţean elveţian, dar este în fruntea unei bănci străine şi se foloseşte de putere ca să distrugă.
I: Oamenii despre care ne-aţi vorbit vor fi prezenţi anul acesta la întrunirea Bilderbergilor de la St. Moritz?
R: Categoric. Dispun de sume enorme de bani şi au un plan. Vor distruge economia Europei şi vor construi alta în China. Până atunci, au deschis pieţele europene pentru mărfurile chineze. Sistemele de învăţământ europene cad, iar noua generaţie va şti din ce în ce mai puţin. Asta va distruge Europa pe termen lung.
I: Credeţi că întâlnirea din Elveţia de anul acesta are valoare simbolică? În 2009 s-au întâlnit în Grecia, în 2010 în Spania, iar acum, aceste ţări sunt pe marginea prăpastiei. Credeţi că aşa o să se întâmple şi cu Elveţia?
R: Este un obiectiv al lor. Elveţia nu este în UE, nici în „zona euro” şi categoric nu este controlată de la Bruxelles. Vorbesc de Elveţia ca ţară, nu ca sistem bancar, pentru că acesta e deja al lor şi-l manevrează cum vor. Întâlnirea de aici transmite acest mesaj, că acum noi urmăm!
I: Care să fie ţelul lor? Vor să creeze o dictatură globală controlată de mari corporaţii, fără state suverane?
R: Exact. Iar suveranitatea statelor se consumă prin datoriile pe care le fac la aceste organizaţii. Ei urmăresc falimentarea tuturor statelor de parcă ar fi vorba de bănci. Numai aşa pot să-şi impună interesele şi să dicteze. UE simte deja din plin apăsarea de fier a grupului Bilderberg.
I: Ce ar putea să-i stopeze?
R: De aceea am acceptat să dau acest interviu. Există ceva la îndemâna tuturor care-i poate stopa: adevărul! Trebuie dezvăluit tot adevărul! Nu le place deloc să fie în lumină, deci puneţi urgent reflectoarele pe ei! Transparenţa deplină în politicile bancare şi la toate nivelurile societăţii i-ar stopa cu siguranţă.
I: Care bănci elveţiene sunt implicate?
R: Cele care-şi antrenează staff-ul după valori anglo-saxone, nu cele autentic elveţiene, care au cel mai corect sistem. E vorba de băncile care operează la nivel global.
I: Deci ne sfătuiţi că trebuie să-i expunem public, să arătăm cine sunt în realitate Bilderbergii.
R: Cazul Strauss-Kahn este o oportunitate de a arăta cine sunt şi cum sunt. Sunt nişte corupţi, cu nişte minţi bolnave, plini de vicii pe care le ascund sub pulpana ordinului lor. Unii sunt întocmai ca Strass-Kahn, violatori, alţii sunt sadomasochişti, alţii pedofili şi mulţi sunt de fapt satanişti. Uitaţi-vă la simbolurile sataniste pe care le afişează unele bănci, inclusiv Rothschild Bank din Zürich. Oamenii aceştia sunt şantajabili din cauza slăbiciunilor lor. Trebuie să urmeze strict anumite ordine şi cei care vor să iasă din rând, imediat sunt expuşi, cu reputaţia distrusă sau chiar ucişi. Strauss-Kahn, de exemplu – din cauza viziunilor lui socialiste – putea s-o păţească şi mai rău, putea să fie ucis!
I: Dacă afirmaţi că Ackermann este un factor de decizie în comitetul Bilderbergilor, credeţi că el e implicat în astfel de acţiuni?
R: Da, dar nu numai el. Mai sunt mulţi alţii, ca de exemplu Christine Lagarde, care va fi, probabil, viitoarea şefă a FMI. Şi ea este membră Bilderberg, ca şi Sarkozy şi Obama. Planul lor actual este cenzurarea urgentă şi totală a internetului, care este liber şi prin care circulă adevărul cutremurător despre obiectivele lor. Pe motivul că este utilizat de terorişti să-şi transmită mesaje, vor ajunge în curând să controleze şi chiar să cenzureze total internetul. Sau cine ştie ce atrocitate inventează ca să realizeze apoi imediat acest plan.
I: De asta vă e temă.
R: Nu e vorba doar de teamă. Oamenii ăştia sunt criminali şi nu au scrupule în a da ordine de asasinare. Dacă vor avea senzaţia că pierd cumva controlul, aşa cum se întâmplă din cauza opoziţiei faţă de FMI a populaţiei din Grecia şi Spania şi posibil în curând şi în Italia, nu vor ezita să inventeze o nouă „reţea Gladio”. Am fost aproape şi de această nouă reţea. Instigă din umbră la terorism şi, mai mult decât atât, sponsorizează grupuri teroriste, pentru a controla guvernele din state europene, precum Italia, unde uciderea lui Aldo Moro a fost în realitate plătită prin sistemul pe care ţi l-am descris.

I: Ackermann face parte dintr-un astfel de sistem?
R: Sunteţi jurnalişti, urmăriţi-i cu atenţie cariera şi mai ales observaţi cât de repede a ajuns în top. Dar sistemul lor criminal funcţionează în toată lumea şi implică o mulţime de oameni.
I: De ce credeţi că mass-media occidentală nu tratează acest subiect?
R: Pentru că de fapt ori există o înţelegere secretă cu patronii, ori, dacă aceştia sunt recalcitranţi, le cumpără din umbră publicaţiile.

I: Câţi dintre aceşti participanţi sunt avizaţi de planurile lipsite de etică, multe dintre ele criminale, ale grupului?

R: Există un cerc interior ultrasecret în care îi găseşti pe aceşti satanişti. În afara acestui cerc, oamenii complet neinformaţi şi chiar foarte naivi sunt din ce în ce mai mulţi.

Teoriile conspiraţiei în mintea americanilor
Nici interviurile cu sutele de familii de evrei americani care şi-au pierdut rudele şi nici prezentarea publică a rămăşiţelor avionului care s-a prăbuşit în Washington nu au reuşit până acum să elimine teoriile conspiraţiei. „Adevărul“ a stat de vorbă cu profesori şi psihologi despre numărul tot mai mare de americani care cred că atentatele de la 11 septembrie nu au fost comise de Al-Qaida.

„De ce, cu o zi înainte de lansarea avioanelor în WTC, evreii care lucrau acolo au fost anunţaţi să nu se prezinte la birou în dimineaţa aceea? În jur de 4.000 de oameni nu s-au prezentat la lucru în dimineaţa aceea!!!! Cine a pus într-adevăr la cale 11 septembrie? Unde este avionul care s-a «prăbuşit» peste Pentagon?!!!" Acest comentariu a fost postat recent de către un cititor al ediţiei online a „Adevărului" în forumul dedicat unui articol pe tema atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. La câteva ore de la postarea sa pe site, articolul se bucura de 31 de comentarii, aproape jumătate dintre acestea oferind o versiune mai mult sau mai puţin coerentă a teoriei conspiraţioniste conform căreia 11 septembrie a fost o înscenare criminală din partea guvernului american, a Mossadului sau a unei cabale internaţionale.


Nenumăratele eforturi ale establishmentelor politice şi ştiinţifice americane de a demonta metodic afirmaţiile „conspiraţioniştilor" nu au făcut decât să le întărească acestora din urmă convingerea că sunt victimele unui plan extrem de sofisticat de acaparare a puterii mondiale. Nici interviurile cu sutele de familii de evrei americani care şi-au pierdut rudele în atacurile din New York şi nici prezentarea publică a rămăşiţelor avionului care s-a prăbuşit în Washington D.C. nu au reuşit până acum să elimine genul acesta de suspiciuni.

Irakul dăunează adevărului

Conform unei serii de sondaje de opinie făcute de către „The New York Times" şi CBS News, procentul americanilor care erau de părere că autorităţile îi mint în legătură cu evenimentele de la 11 septembrie a crescut, încet dar sigur, în anii imediat următori atentatelor. Astfel, la mijlocul anului 2002, doar 8 la sută din americani credeau că majoritatea explicaţiilor oferite de către membrii administraţiei Bush sunt neadevărate.

În 2004, acest procent s-a dublat, vârful de glorie al „necredincioşilor" fiind mai apoi atins în 2006, când 28 la sută din cetăţeni se declarau convinşi că au fost păcăliţi de către cei de la putere. Conform lui Jonathan Kay, autorul unei cărţi despre teoriile conspiraţioniste americane, această traiectorie ascendentă dintre anii 2002 şi 2006 se datorează în primul rând descoperirii progresive de către poporul american a minciunilor prin care s-a justificat invadarea Irakului lui Saddam Hussein. „Când activiştii antirăzboi au văzut că nu există arme de distrugere în masă în Irak şi-au pus întrebarea «Cu ce alteva ne mai minte guvernul?»" explică Kay.

O teorie conspiraţionistă arată că tuturor evreilor li s-a cerut să nu vină la muncă în acea zi




Fenomenul a fost observat şi de către establishmentul american, care a decis în sfârşit să trateze la modul serios teoriile conspiraţioniste. „Au existat entităţi guvernamentale şi ştiinţifice care au produs rapoarte cu greutate pe fiecare dintre temele aflate în dispută, însă nu par să fi avut vreun efect" explică, pentru „Adevărul", Michael Barkun, profesor de ştiinţe politice la Syracuse University şi autorul unui volum intitulat Cultura Conspiraţiei.

Raport: fără intenţii criminale

În vara lui 2004, Comisia 11 septembrie a dat publicităţii un Raport Final în care se arăta că, deşi autorităţile americane (FBI, CIA, etc.) au făcut o mulţime de greşeli grave în perioada imediat premergătoare atentatelor, nu li se pot totuşi imputa intenţii criminale. În 2005, agenţia naţională care se ocupă cu impunerea standardelor tehnologice (în domeniul construcţiilor, semiconductoarelor, bancomatelor, etc.) şi-a prezentat propriul studiu pe tema prăbuşirii Turnurilor Gemene.

Dialogul surzilor

Concluzia agenţiei a fost că turnurile au fost într-adevăr distruse de către avioanele deturnate de terorişti, şi nu cu ajutorul unor explozivi ascunşi la subsol (aşa cum susţin majoritatea conspiraţioniştilor). Tot în 2005, prestigioasa publicaţie „Popular Mechanics" a demontat argument cu argument principalele teorii conspiraţioniste, de la inexistenţa avioanelor-proiectil la incapacitatea avioanelor de luptă aflate în apropierea oraşelor vizate de către terorişti. Inutil de precizat, redactorii publicaţiei au fost şi ei trecuţi la index de către conspiraţionişti.

În cei 10 ani care au trecut de la atentate, sute de oameni de ştiinţă şi ingineri s-au străduit să explice, cu mai multă sau mai puţină răbdare, de ce n-ar trebui să fie aşa de greu de crezut că Turnurile Gemene şi Pentagonul au fost lovite de către trei avioane deturnate de o mână de piloţi amatori şi că un al patrulea avion s-a prăbuşit în Pennsylvania în urma unei lupte la bord dintre pasageri şi terorişti. Cei mai curajoşi dintre aceşti oameni de ştiinţă au participat chiar la îndelungate dezbateri cu conspiraţioniştii.

După modelul dezbaterilor politice, însă nimeni nu a reuşit să-şi convingă adversarul de nimic. Deoarece majoritatea argumentelor aduse de cele două tabere sunt de natură ezoterică, pline de jargon ingineresc neaccesibil „civililor", pentru simplul cetăţean totul se reduce la încrederea de care se bucură respectivii combatanţi. Ca şi în cazul problemei încălzirii globale, când nu ai cum să-ţi dai cu părerea pe teme ştiinţifice, nu-ţi rămâne decât să adopţi concluziile „specialiştilor" care îţi inspiră cea mai multă încredere.

Aici, însă, mulţi americani dau de o dilemă. Pe de o parte, majoritatea covârşitoare a oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor acceptă, în linii mari, explicaţiile guvernului, ceea ce ar trebui să constituie, în mod normal, o dovadă suficientă împotriva teoriilor conspiraţioniste. Pe de altă parte, o naţiune crescută în spiritul suspiciunii faţă de autoritatea statală - şi-n plus proaspăt traumatizată de către numeroasele minciuni ale administraţiei Bush - întâmpină dificultăţi serioase în acceptarea versiunii oficiale a evenimentelor.

Din motive similare, nici producerea de probe în sprijinul argumentelor pro- sau anticonspiraţie nu mai are darul de a schimba convingeri. Aşa cum criticii conspiraţioniştilor sunt etichetaţi automat de către aceştia drept complotişti, dovezile fizice prezentate de autorităţi sunt desfiinţate imediat pe motiv de falsificare. Cel care nu crede că Pentagonul a fost lovit de un avion nu va fi convins altminteri, oricâte bucăţi de fuselaj i se vor arăta.

Nu e nebunie, este reacţie logică

Atracţia pe care o exercită teoriile conspiraţioniste asupra unui segment important al populaţiei nu ar trebui să ne mire, ne spune Linda Tropp, profesor de psihologie socială la University of Massachusetts Amherst. „Cu toţii avem ceea ce se numeşte, în jargon psihologic, prejudecată de confirmare. Adică avem tendinţa de a căuta informaţia care ne confirmă convingerile deja formate şi de a ignora informaţia care nu se potriveşte cu acestea. Apoi, după ce ne-am ales informaţia, o interpretăm în aşa fel încât să se armonizeze perfect cu explicaţia în care credeam oricum.

Dacă ai dintotdeauna treabă cu evreii, îţi vei spune imediat «Fac pariu că evreii sunt de vină şi-aici! Hai să văd dacă pot găsi o informaţie pe care să o pot interpreta în aşa fel încât să-mi confirme, chiar şi parţial, această prejudecată». Bineînţeles, acest proces nu are loc la nivel conştient. Şi nu are loc doar în cazul teoriilor conspiraţioniste. Tot aşa facem şi cu stereotipiile. De exemplu, dacă avem prejudecăţi legate de femei, atunci când vedem o femeie care a scos un rezultat foarte bun la un test de matematică sau inginerie, spunem «A, clar, a avut noroc!» şi nu «Are talent! Poate că ar fi cazul să-mi schimb prejudecăţile legate de femei!»" spune Tropp.

Asupriţi şi conspiraţionişti

Chiar dacă niciunul dintre noi nu poate scăpa în totalitate de prejudecăţi, există o categorie demografică, spune Tropp, pentru care teoriile conspiraţioniste au cele mai mari şanse să pară logice şi în conformitate cu bunul-simţ: categoria celor asupriţi de către cei de la putere.„Din punct de vedere psihologic, se poate argumenta că suspiciunea care stă la baza acestor teorii este legată de experienţe de viaţă personale. Persoanele din categorii defavorizate, care nu se simt protejate de către stat, nu au de ce să aibă încredere în autorităţi. Ceea ce vor ele, însă, este să se facă auzite şi să fie respectate.

Dacă administraţia Obama m-ar angaja să mă ocup de problema teoriilor conspiraţioniste, aş recomanda în primul rând trimiterea unui reprezentant al Casei Albe în rândurile conspiraţioniştilor. Această persoană ar trebui să-i trateze cu respect şi să-i întrebe care le sunt convingerile şi pe ce se bazează acestea. O astfel de interacţiune le-ar da ocazia să se facă cât de cât auziţi, iar aceasta le-ar reda o oarecare măsură de încredere în sistem. Altfel, dacă nu-i asculţi tu pe ei, de ce te-ar asculta ei pe tine?", spune Tropp.

Raport exonerant

Comisia 11 septembrie a dat publicităţii un Raport Final în care se arăta că, deşi autorităţile americane (FBI, CIA, etc.) au făcut o mulţime de greşeli grave în perioada imediat premergătoare atentatelor, nu li se pot totuşi imputa intenţii criminale.

Suspiciuni internaţionale

Cel mai recent sondaj de opinie internaţional pe tema „conspiraţiei 11 septembrie" a fost făcut în 2008 de WorldPublicOpinion.org pe eşantioane reprezentative pentru populaţiile a 17 ţări. Conform acestui sondaj, Turcia şi Mexicul asunt ţările cu cel mai mare procent de oameni care dau vina pe guvernul american pentru atentate (36% şi, respectiv, 30%). Acestea sunt urmate de Teritoriile Palestiniene (27%), Germania (23%), Iordania (17%) şi Coreea de Sud (17%). La polul opus se situează Taiwanul şi Kenya (ambele cu 4%), urmate de Marea Britanie (5%).

Principalele teorii conspira-ţioniste

- Atacurile din 11 septembrie 2001 au fost gândite şi organizate de guvernul şi serviciile secrete americane.
- Osama bin Laden şi Al-Qaida n-au avut nimic de-a face cu atentatele.
- Pentagonul nu a fost lovit de un avion, ci de o rachetă americană.
- Turnurile Gemene din New York nu au fost lovite de avioane (care au fost doar simulate cu ajutorul unor holograme), ci s-au prăbuşit din cauza unor explozii controlate.
- Mii de angajaţi evrei din Turnurile Gemene au lipsit de la lucru pe 11 septembrie.
- Convorbirile telefonice ale pasagerilor din presupusele avioane deturnate au fost falsificate.
- Rămăşiţele avioanelor au fost aduse pe ascuns la locul atentatelor.
- Presupuşii piraţi ai aerului trăiesc bine mersi şi acum în Orientul Mijlociu.
- Avioanele de luptă care ar fi putut intercepta aeronavele deturnate au primit ordinul să nu se ridice de la sol sub niciun motiv.

Profesorul conspiraţionist

James Fetzer, un pensionar de 71 de ani, se declară fără nicio ezitare a fi adeptul teoriilor conspiraţioniste. Atât de convins este că administraţia Bush a pus la cale atentatele de la 11 septembrie, încât a fondat o organizaţie dedicată exclusiv combaterii versiunii oficiale a tragicelor evenimente. Însă Fetzer nu se regăseşte în caracterizarea psihologului Linda Tropp. Nu face parte dintr-o categorie defavorizată. Nu a avut niciodată probleme în a se face auzit. Nu a fost privit de sus de către intelectuali. Şi asta pentru că este el însuşi un intelectual. Până în 2006, dr. Fetzer a predat
cursuri de filosofie a ştiinţei la University of Minnesota Duluth.

A scris sute de articole de specialitate despre inteligenţa artificială, ştiinţa cognitivă şi informatică. De câţiva ani, însă, scrie despre conjuraţia administraţiei Bush şi a Mossadului israelian. „Practic tot ceea ce ne-a spus guvernul american despre 11 septembrie este fals. Şi se poate dovedi că e fals! Multe dintre afirmaţiile lor încalcă flagrant legiile fizicii, ale ingineriei şi ale aerodinamicii. O mare parte din argumentaţia lor este de-a dreptul ridicolă. N-aveţi decât să acceptaţi versiunea oficială a evenimentelor dacă sunteţi dispuşi să credeţi în imposibilităţi!" spune, tranşant, Fetzer.

Conform teoriei avansate de profesor, administraţia Bush a înscenat atentatele din trei motive: petrol, Israel şi ideologie. Argumentul petrolului irakian este arhicunoscut şi nu mai are nevoie de explicaţii. Israelul este învinovăţit şi el datorită presupusei dorinţe a statului evreiesc de a desfiinţa Irakul lui Saddam, pe care Fetzer îl numeşte „cel mai modern şi sofisticat stat arab". În sfârşit, ideologia neoconservatorilor grupaţi în jurul lui George W. Bush dicta acapararea puterii globale absolute, în vederea creării unui imperiu american menit să dureze 100 de ani.

Acuzaţiilor de paranoia le răspunde enumerându-şi calificările profesionale: „În calitate de fost ofiţer de puşcaşi marini, sunt total dedicat viitorului acestei ţări. În calitate de profesor de filosofie a ştiinţei, ştiu că ştiinţa este mijlocul cel mai bun de a ajunge la adevăr. Dacă nu credeam cu certitudine în fiecare afirmaţie pe care am făcut-o până acum şi nu aş putea-o dovedi, aş tăcea" spune Fetzer.

Viitorul conspiraţionismului

Conform experţilor intervievaţi de „Adevărul", teoriile conspiraţioniste pe tema atentatelor de la 11 septembrie nu vor avea o viaţă prea lungă - cel puţin nu în rândul majorităţii americanilor. „Acum, că războiul din Irak se apropie de sfârşit şi nu mai ţine pagina întâi a ziarelor, tendinţa de a crede în teoriile conspiraţioniste pe tema 11 septembrie s-a diminuat. Pentru adepţii mişcării «Adevărul despre 11 septembrie» băieţii răi erau neconservatorii din administraţia Bush. Când aceşti neoconservatori au plecat din funcţii, teoriile conspiraţioniste au rămas ca nişte filme de acţiune hollywoodiene lipsite de băieţi răi.

Unii conspiraţionişti şi-au redirecţionat suspiciunile către noul preşedinte, Barack Obama, susţinând că democraţii ascund intenţionat crimele comise de republicani. Însă acest salt [logic] a fost cam mare - chiar şi pentru adepţii teoriilor conspiraţioniste. Pentru milioane de americani, criza financiară din 2008 şi recesiunea care a urmat au depăşit atentatele de la 11 septembrie în importanţă.

Ca urmare, noile teorii conspiraţioniste tind să se concentreze pe teme financiare - în special pe tema Băncii Centrale - şi mai puţin pe teme militare şi geopolitice", explică Jonathan Kay. Concluzia îi aparţine lui Kathy Olmsted, autoarea unei cărţi intitulate „Adevăraţii Duşmani: Teorii Conspiraţioniste şi Democraţia Americană, de la Primul Război Mondial la 11 septembrie": „Mulţi americani au ajuns să creadă în aceste teorii despre 11 septembrie pentru că administraţia Bush a fost atât de secretoasă şi pentru că a părut dispusă să maltrateaze adevărul despre motivele războiului din Irak. Dacă guvernul va fi mai deschis cu oamenii, mai puţină lume va crede că autorităţile se ocupă cu minţitul şi cu uneltirea".

"Practic tot ceea ce ne-a spus guvernul american despre 11 septembrie este fals. Şi se poate dovedi că e fals.''
James Fetzer fost profesor de filosofie

Fascinaţia „conspiraţiilor diabolice"
La zece ani după atentatele de la 11 septembrie din Statele Unite, americanii continuă să creadă în multiplele teorii ale complotului ţesute în jurul acelor evenimente tragice, care au schimbat lumea. Bin Laden nu înseamnă nimic. 11 septembrie este un complot al Administraţiei Bush destinat să justifice invaziile în Afganistan şi Irak.

Ziua de 11 septembrie furnizează un bogat material pentru teoriile conspiraţioniste şi în principal este vorba despre faptul că am fost minţiţi în legătură cu oribilele atentate teroriste din anul 2001. Americanii nu au fost victimele, ei au fost organizatorii. Indiferenţi la nenumăratele anchete oficiale, independente sau jurnalistice şi chiar la traumatismul americanilor, autorii acestor teorii susţin că agenţi americani şi israelieni au pus explozibile în turnurile gemene World Trade Center şi la Pentagon, înainte de a fi lovite de avioanele comandoului islamist. Unele teorii sugerează că, deşi Administraţia George W Bush nu a dat ordinul de a ucide propriii cetăţeni, nu a făcut nimic pentru a împiedica atentatele, cu toate că ştia de pregătirea lor. Obiectivul era de a declanşa războaie şi de a reprima libertăţile publice în SUA.

Teoriile complotului susţin că la pregătirea atentatelor din 11 septembrie au lucrat sute de persoane-controlori aerieni, militari, politicieni, ziarişti, experţi. Sute de persoane fără a exista o singură scurgere de informaţii. O performanţă neegalată încă în istoria comploturilor reale.

Este adevărat că autorităţile de la Washington nu au făcut mare lucru pentru a dezamorsa astfel de teorii, menţinând comunicaţii minimale, abuzul secretului, mijloace insuficiente puse la dispoziţia anchetatorilor oficiali.

În căutarea mistificării

Diferitele teorii au adepţii lor. În 2006, un sondaj Scripts Howard dezvăluia că 36% din americani credeau că a fost vorba de un complot organizat la vârful statului federal. Ele au înflorit şi în lumea musulmană şi în alte zone ale planetei, în special în Franţa, unde cartea „Teribila impostură" a lui Thierry Meyssan, publicată după atentate, s-a vândut în 200.000 de exemplare.

„Loose Change", un documentar independent, a fost vizionat pe Google de 125 milioane de ori şi de alte 30 milioane pe YouTube. Filmul rezumă diferitele teorii care dezic versiunea oficială a faptelor.

Turnurile gemene din New York nu s-au putut prăbuşi doar sub impactul unui avion de linie.


Evoluţiile pe Wall Street înaintea atentatelor demonstrează că unii brokeri fuseseră avertizaţi.


Asupra Pentagonului a căzut o rachetă, şi nu un avion.


Zborul 93 al United Airlines nu s-a prăbuşit în Pennsylvania, ci a fost doborât în zbor.

Multiple asociaţii de universitari, arhitecţi şi ingineri „pentru adevărul privind 11 septembrie" se consideră autentice grupuri de cercetători care caută să demonteze cea mai mare manipulare din istoria americană.

De la asasinarea lui Kennedy la dubiile privind naţionalitatea lui Barack Obama, teoriile complotului au o tradiţie îndelungată în SUA. Istoricul Kathy Olinstead, de la Universitatea California Davis, arată că mulţi dintre compatrioţii care au dubii privind versiunea oficială au văzut propriile teorii ale complotului avansate de Administraţia Bush privind legăturile dintre Saddam Hussein şi Ossama bin Laden şi asupra armelor deţinu­te de fostul dictator irakian. „Administraţia Bush s-a jucat cu faptele pentru a nu spune că a minţit în timpul războiului din Irak. Atunci oamenii se întreabă cine spune adevărul despre 11 septembrie." Pentru Rich Hanley, de la Universitatea Quinniliac din Connecticut, succesul teoriilor complotului se explică prin traumatizarea americanilor. Zece ani mai târziu, mulţi nu pot încă înţelege cum 19 piraţi ai aerului înarmaţi cu cuţite au putut provoca un şoc enorm.

Dezavuarea versiunii oficiale

Teoriile complotului regrupează ansamblul criticilor care contestă versiunea oficială prezentată de guvernul american privind derularea atacurilor în SUA. Partizanii lor susţin că raportul oficial nu este complet şi conţine minciuni şi omisiuni. Unii vizează Administraţia Bush, care, deşi avertizată de iminenţa acelor atacuri, a lăsat teroriştii să acţioneze. Alţii sunt de părere că administraţia americană a participat în mod activ la atentate. Diferite elemente sau axe ale anchetei au fost ignorate de guvern. Cum este faptul că agenţii americani au fost mandataţi să asigure evacuarea cetăţenilor saudiţi în afara teritoriului SUA a doua zi după atentate, pentru a evita interogarea lor. Cu atât mai mult cu cât în acelaşi moment avioanele civile fuseseră blocate la sol până la 13 septembrie. Teza vine în sensul unei cunoaşteri prealabile de către guvernul federal a proiectelor atentatelor şi deci a posibilităţii unei „complicităţi obiective" vizând beneficii politice sau economice: justificarea legilor securitare, războaiele în Afganistan şi Irak, controlul resurselor energetice în Orientul Mijlociu, delict de iniţiere, distrugerea a numeroase elemente de anchetă asupra scandalurilor financiare şi bursiere, în clădirile World Trade Center funcţionând birouri ale IRS, FBI, CIA.

Mai mult, NORAD, organismul militar însărcinat cu apărarea spaţiului aerian american, nu a reacţionat cum a făcut-o anterior în cazul alertelor de deturnare de avioane. Iar în momentul atacului se aflau în derulare manevre militare de anvergură cu mobilizarea forţelor de apărare şi care simulau situaţii similare cu ce se petrecea în realitate - deturnarea de avioane sinucigaşe având ca ţintă clădiri oficiale. Acele simulări militare sub controlul US Air Force, NORAD, CIA, NRO, FAA şi FEMA au acoperit adevăratele atentate?

Cunoaşterea prealabilă

În mai 2000, şeful prezumtiv al teroriştilor islamişti era sub supraveghere în Germania. În iunie 2001, serviciile secrete americane şi israeliene au primit informaţii potrivit cărora „terorişti din Orientul Mijlociu au intenţia să utilizeze avioane comerciale pentru a ataca clădiri simbolizând cultura americană şi israeliană". După o lună, Egiptul informa CIA că 20 de membri ai reţelei teroriste Al Qaeda sunt prezenţi în SUA şi patru dintre ei fuseseră antrenaţi să piloteze avioane Cessna. În august, Hassan Dabou, un informator marocan, avertiza că Bin Laden planificase „ceva spectaculos" pentru o „operaţiune de mare anvergură la New York" în timpul verii sau finele anului 2001. La 23 august, Mossadul a dat CIA o listă cu numele a 19 terorişti care trăiau în SUA şi despre care Israelul credea că pregătesc un atac. Toţi au fost implicaţi în atentate.

Pe 4 septembrie, Casa Albă a aprobat planurile de lovire a Al Qaeda în Afganistan.

Comportamentul Secret Service

Localizarea preşedintelui Bush la şcoala din Florida în dimineaţa atacurilor a fost larg difuzată de presa locală. După ce al doilea avion a lovit World Trade Center, Secret Service (SS) a autorizat preşedintele să rămână în clasă încă zece minute suplimentare şi să pronunţe un discurs către naţiune din acea şcoală. Nici o evacuare de urgenţă, deşi SS nu avea cum să ştie dacă printre sutele de avioane comerciale care zburau în proximitate nu existau „rachete" potenţiale care vizau şcoala unde era şeful Casei Albe. Partizanii complotului susţin că administraţia ştia suficient despre atacuri încât să fie convinsă că nu exista o ameninţare iminentă vizând preşedintele SUA. Procedurile standard ale SS prevăd deplasarea imediată a preşedintelui într-un loc securizat, or, ele nu au fost respectate.

Prăbuşirea turnurilor gemene

Ingineri şi arhitecţi arată că prăbuşirea turnurilor gemene s-a produs în efect de domino şi prezintă caracteristici specifice unei demolări controlate, punând problema prezenţei explozibililor care au permis demolarea în cădere liberă, între 10 şi 8 secunde. Prăbuşirea verticală foarte rapidă a turnurilor este unul dintre elementele controversate şi contrazice teza unei prăbuşiri datorate doar căldurii provocate de incendiile declan­şate după izbirea avioanelor. Focul nu ar fi putut fragiliza structura de oţel a clădirilor, iar prăbu­şirea, dacă ar fi avut loc, nu putea să fie strict verticală şi simetrică. În plus, există mărturii privind o „explozie", şi nu un „zgomot" înaintea prăbuşirii. O ipoteză alternativă sau complementară folosirii explozibilului este utilizarea thermatului pentru precipitarea prăbuşirii turnurilor, pentru a secţiona coloanele de rezistenţă din oţel. Temperatura declanşată de incendii nu era suficientă pentru afectarea structurii metalice, pentru fuziunea oţelului fiind nevoie de 1.482 grade Celsius, în timp ce temperatura maximă pe care o poate atinge un carburant pentru acel tip de avion este de 982 grade Celsius.

În ce priveşte Pentagonul, după ce au studiat daunele reale suferite de clădirea Ministerului Apărării, unii autori ai acestor teorii susţin că nu este vorba de prăbuşirea unui avion şi avansează ipoteza unei rachete. Iar culoarea flăcărilor contrazice teza oficială, aceasta trebuind să fie portocalie dacă incendiul ar fi fost cauzat de kerosen. Fumul care ieşea din Pentagon era diferit de cel de la World Trade Center.

George W. Bush se explică

Reacţia imediată a preşedintelui de atunci, George W. Bush, când a fost anunţat despre atentate stă la baza multor teorii conspiraţioniste. Imaginea chipului său a făcut înconjurul lumii. Cea a unui George W. Bush uluit, pierdut, uşor stângaci, rămas minute întregi fără să spună nimic. Depăşit? În acea zi şi la acea oră fatidică, preşedintele se afla într-o şcoală elementară din Florida. Un bărbat în costum se apropie şi îi şopteşte la ureche că un al doilea avion a căzut peste un turn al World Trade Center. Faţa preşedintelui împietreşte şi acesta se preface că ascultă în continuare profesoara. Au fost făcute toate comentariile, analizele, toate criticile asupra acestor fapte. Unele crude, cinice, lăsând să se înţeleagă că acest bărbat încetase să fie cel mai puternic din lume. Astăzi, George W. Bush revine asupra acelei zile, şi într-un interviu acordat National Geographic Channel, difuzat la 28 august, explică atitudinea pe care a adoptat-o în mod voit. „Prima mea reacţie a fost de furie. Cine dracu' poate face aşa ceva în America?.

Apoi am privit copiii şi m-a izbit contrastul între inocenţa lor şi violenţa atacurilor". Convins că reacţia sa va fi scrutată şi analizată sub lupă, el a declarat că a ales să nu plece imediat pentru a nu speria copiii. „Doream să proiectez o aură de calm în jurul meu. Am cunoscut suficiente crize pentru a şti că un lider trebuie înainte de toate să asigure calmul în jurul lui". În aceeaşi seară de 11 septembrie, de la Casa Albă, Bush a pronunţat un discurs în care saluta eroii zilei (pompieri şi militari) şi a subliniat că fundamentele Americii nu sunt zdruncinate de atacuri. „Nu vom face nici o diferenţă între teroriştii care au comis aceste acte şi cei care îi adăpostesc", promitea Bush, lăsând să se întrevadă războiul contra terorismului ce avea să urmeze.

...

Cinci MITURI care au apărut după atentatele din 11 septembrie 2001

Teorii ale conspiratiei despre 9/11
Poate ca au trecut 10 ani de la atacurile de la 11 septembrie, insa teoriile conspirationiste legate de acest eveniment nu au fost date uitarii.

O întrebare-tabu pentru SUA: are Arabia Saudită vreo vină pentru atentatele din septembrie 2001?
Este posibil oara ca atentatele din 11 septembrie 2001 să fi fost susţinute de un guvern străin? O întrenare rămasă fără răspuns în SUA, unde o anchetă a Congresului este încă cenzurată şi la 10 ani de la tragedia care a lovit Statele Unite, creând suspiciuni suplimentare pentru cei care cred că americanii nu ştiu tot adevărul despre 9/11, arată un material realizat pentru publicaţia Vanity Fair.

Romanialibera.ro vă oferă - în cadrul campaniei "Minutul 0: 9/11" - potenţiale desluşiri pentru enigmele care încă înconjoară momentul 11 septembrie 2001.

Anthony Summers şi Robbyn Swan, autorii articolului citat, au adunat într-o carte "scurgerile" şi "pistele" care au apărut în legătură cu 9/11. Cei doi se concentrează în special asupra următorului scenariu: atentatorii, 15 dintre ei de origine saudită, ar fi avut legături cu Guvernul Arabiei Saudite, însă administraţia Bush ar fi ales să ascundă astfel de dovezi.

"Al-Qaeda nu a fost singură!"

Comisia 9/11, condusă de politicienii Thomas Kean şi Lee Hamilton, a fost forumul care a ridicat pentru prima oară întrebarea citată la începutul materialului. Informaţii care să poată oferi un răspuns ar fi existat, dar preşedinţii comisiei au considerat că sunt mult prea neliniştitoare pentru a fi oferite publicului. Asta deşi ideea că Al-Qaeda nu a acţionat singură nu era un secret.

"Sunt state care îi susţin pe terorişti, ştiu lucrul ăsta", le-a spus jurnaliştilor fostul secretar al Apărării, Donald Rumsfeld. Statele pe care le-a luat apoi în considerare Comisia au fost Iran şi Irak (recunoscute la începutul anilor 2000 ca ostile SUA), dar şi Arabia Saudită (considerată un aliat al americanilor). Ulterior, Comisia a stabilit că nu există dovezi care să ateste colaborarea Irakului cu teroriştii implicaţi în 9/11, iar, deşi Iranul ar fi permis câtorva dintre atentatori să circule fără probleme prin aeroporturile sale, nu ar fi ştiut despre planurile acestora.

Informaţiile despre Arabia Saudită, revizuite

Însă în ceea ce priveşte presupusul rol al Arabiei Saudite, lucrurile rămân controversate. Doi dintre investigatori, Michael Jacobson şi Rajesh De, au fost atenţionaţi, târziu într-o seară din 2004, că liderul lor, Dietrich Snell, se află la biroul unde era stocat şi raportul şi face modificări în părţile esenţiale. Ajunşi repede acolo, cei doi au fost întâmpinaţi de Snell cu următorul argument: "Nu existe suficiente dovezi care să susţină cazul împotriva Arabiei Saudite". Când au ameninţat că îşi dau demisia, li s-a propus un compromis: cea mai mare parte din informaţiile pe care doreau să le apere să supravieţuiască în versiunea printată a raportului ca note de final, scrise cu caractere foarte mici.

Ce-i drept, Comisia a apreciat în acel raport că relaţia de prietenie dintre SUA şi Arabia Saudită nu este necondiţionată şi că - precizare trecută cu litere normale - "relaţia trebuie să se bazeze pe mai mult decât petrol, trebuie să includă un angajament de luptă împotriva extremiştilor violenţi care instigă la ură".

"Trădătorul" saudit, ameninţat cu moartea

Totuşi, reacţia ambasadorului saudit în SUA, prinţul Bandar ben Sultan, a fost una din care rezulta că raportul nu incrimina în nici un fel ţara sa: "Afirmaţiile clare ale acestei comisii independente au respins miturile care au aruncat stigmatul fricii şi al îndoielii asupra Arabiei Saudite".

Dar nevinovăţia Arabiei Saudite nu a fost niciodată evidentă. În 1994, un oficial saudit delagat la Organizaţia Naţiunilor Unite, Mohammed al-Khilewi, a decis să fugă în SUA, luând cu el documente despre care spunea că dovedesc corupţia, abuzul asupra drepturilor omului şi susţinerea terorismului - toate fapte de care s-ar fi făcut vinovat regimul din Arabia Saudită. Regalitatea saudită a răspuns printr-o ameninţare la viaţa lui al-Khilewi.

Însă guvernul din SUA nu i-a oferit protecţie, iar FBI i-a refuzat documentele. Asta în condiţiile în care al-Khilewi a atras atenţia că Arabia Saudită ar fi fost implicată în primul atentat, eşuat, asupra Turnurilor Gemene, în 1993.

"Un cetăţean saudit cu un paşaport diplomatic i-ar predat o valiză cu bani teroristului Ramzi Yousef atunci când acesta se afla în Filipine. Serviciile secrete saudite nu erau străine de această relaţie", a afirmat al-Khilewi.

Pact cu Osama ben Laden?

Un alt aspect relevant: într-o declaraţie sub jurământ făcută după 9/11, fostul şef al serviciilor secrete talibane, Mohammed Khaksar, a precizat că, în 1998, fostul şef al Departamentului General de Informaţii al Arabiei Saudite, prinţul Turki, a ajuns la înţelegere cu Osaman ben Laden ca Al-Qaeda să nu atace locaţii saudite. În schimb, Arabia Saudită se angaja să-i sprijine cu fonduri pe talibani, să nu pună în pericol bazele lor de antrenament şi, bineînţeles, să nu ceară extrădarea lui ben Laden. Prinţul Turki a negat însă că ar fi încheiat o asemenea înţelegere.

În orice caz, unii oficiali americani care intrau în contact cu cei saudiţi înainte de 9/11 constatau că este inutil să le ceară acestora să lupte împotriva terorismului. Fostul director al CIA George Tenet ajunsese în audienţă la prinţul Naif, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Bill Clinton.

Încălcând regulile diplomatice, Tenet l-a întrebat direct pe prinţ, întrerupându-i acestuia un întreg monolog despre istoria prieteniei dintre SUA şi Arabia Saudită: "Alteţa Voastră Regală, cum credeţi că ar arăta Arabia Saudită în ochii lumii dacă aş spune ziarului Washington Post că aţi ascuns informaţii care ar fi putut să ne ajute să prindem terorişti?". Reacţia prinţului ar fi fost afişarea unei expresii şocate.

Petrolul decide

La mijlocul anilor '90, Jean Charles-Brisard, autorul unui studiu despre finanţarea terorismului, a dat glas unei explicaţii aparent facile cu privire la reticenţa saudiţilor. "Toate răspunsurile şi indiciile care ar putea ajuta la desfiinţarea reţelei Al-Qaeda se află în Arabia Saudită. Sunt însă imposibil de obţinut pentru că această ţară are un mare avantaj asupra SUA: dependeţa Statelor Unite de petrolul său".

În ultima vreme însă, relaţia "de prietenie" dintre SUA şi Arabia Saudită pare din ce în ce mai şubredă. Prinţul Abdullah a reproşat în repetate rânduri neimplicarea SUA în încercările Palestinei de a deveni un stat independent, împotriva dorinţelor Israelului.

Această problemă îi făcuse pe saudiţi să ameninţe, într-o scrisoare trimisă administraţiei Bush cu puţin înainte de 9/11, că cele două ţări vor merge "fiecare pe calea ei". Tragedia din 11 septembrie a apropiat din nou cele două ţări, însă conflictul palestiniano-evreu rămâne un subiect sensibil.

FMI – ARMATA DE SUBJUGARE ŞI CUCERIRE A NAŢIUNILOR Strategiile Fondului Monetar Internaţional au dus la eşecuri vizibile în multe ţări, iar statele care merg bine azi, care realizează creşteri economice, au refuzat acorduri cu FMI.
“Ce au în comun China şi Botswana? Ei bine, nici una nu are un program FMI, ambele s-au dezvoltat pe strategii proprii. Strategia FMI pune accentul pe privatizare, liberalizare şi macrostabilizare, ignorând orice altceva. Pentru China însă, prioritară a fost crearea a câteva milioane de locuri de muncă în fiecare an. Guvernul a ţinut dobânzile foarte jos, pentru ca oamenii să pornească noi afaceri. În ţările în care există programe FMI, dobânzile sunt atât de ridicate, încât nici dacă ar exista acolo condiţiile din SUA, oamenii tot nu ar împrumuta bani să facă afaceri.
Şi atunci, cum să se dezvolte aceste ţări?” Citatul aparţine lui Joseph Stiglitz, câştigătorul premiului Nobel pentru Ştiinţe Economice în 2001.
Analiştii economici spun că în 1997, criza financiară asiatică a fost provocată de o deschidere a pieţelor de capital care a dus la un aflux rapid de fonduri străine. Această situaţie a fost susţinută cu vigoare de Departamentul trezoreriei de stat american, împotriva faptului că ţarile interesate dispuneau de dobânzi la împrumuturile interne crescute şi nu aveau nevoie neaparată de marirea împrumuturilor lor externe.
Economistul şef al Băncii Mondiale din acea perioadă şi laureat al Premiului Nobel, Joseph Stiglitz a remarcat că : artizanii acestei politici nu au dispus de nici un fel de studiu care să demonstreze că deschiderea pieţei de capital avea să ducă la creştere economică. În cazul Asiei, măsurile au dus la efect contrariu. În perioada anilor 1996 si 1997 s-a realizat o inversare a fluxului finanţelor de circa 11% din PIB-ul Coreei de Sud, Malaieziei, Filipinelor şi Tailandei. Părăsirea acestor ţări de către fondurile financiare a dus la prăbuşirea monedelor locale şi a declanşat o panică financiară, spune Mark Waisbrot codirector al “Center for Economic and Policy Research”, Washington, preluat de www.cepr.net .
Washington-ul a intervenit prin mijloace diferite şi a reuşit să transforme criza într-un proces de declin economic regional grav. Mai întâi Trezoreria a convins Japonia să-şi abandoneze propunerea iniţială a realizării unui fond monetar asiatic care ar fi furnizat zonei cel puţin 100 miliarde de dolari pentru a stabiliza monedele înainte ca acestea să înceapă o cădere liberă. Apoi, FMI a impus o politică de austeritate fiscală şi monetară inutilă economiilor în criză. Aceasta s-a realizat prin dobânzi imense: de până la 80% în Indonezia. S-au mai realizat şi alte erori importante care au dus la rezultatul acesta dezastruos. În 1998 economia indoneziană a avut o cădere de 13.7% iar cea a Tailandei de 10 %. Criza asiatica s-a extins mai întâi în Rusia apoi în Brazilia. Aceasta a ilustrat un alt efect pervers al liberalizării temerare a investiîiilor din perioada aceea: o panică se poate propaga la toate ţările care au cea mai mica relaţie comerciala comună. Comportamentul solidar al investitorilor este suficient pentru declanşarea crizei. Încă o dată intervenţia FMI a agravat situaţia.
În Rusia şi Brazilia Organizaţia a insistat pentru menţinerea unor rate de schimb supraevaluate, susţinându-le cu ajutorul unor împrumuturi considerabile ( 42 miliarde de dolari pt. Brazilia ) şi de dobânzi crescute ( până la 170% ) în Rusia. În ambele ţări monedele s-au prăbuşit, producţiile s-au redus şi ţările respective sunt considerate drept datornice, fără nici un fel de câştig din punct de vedere economic, ca urmare a tranzacţiilor efectuate. Singurul argument al FMI pentru menţinerea nivelelor de schimb supraevaluate era acela ca o prabuşire a acestuia ar fi dus la hiperinflaţie. Dar nu a avut lor niciun fel de hiperinflaţie iar cele două economii au reacţionat foarte pozitiv la devalorizarea monetară, Rusia a înregistrat cea mai mare creştere din ultimii 20 de ani in 2000 ( 8,3%).
Acest scenariu s-a repetat mai recent în Argentina unde guvernul a evitat sa regleze grelele datorii pe care le-a acumulat menţinând timp de 4 ani de recesiune aceeaşi rată de schimb, triplând dobânzile şi împrumutând de la FMI considerabila suma de 40 miliarde de dolari în decembrie care a trecut. Pentru a înţelege absurditatea acestui gest, imaginaţi-vă că SUA ar împrumuta 70% din bugetul sau federal pentru a evita ca dolarul, supraevaluat, să se prăbuşească, explică Mark Waisbrot.
Economiile de tranziţie sunt un caz particular, dar ele ilustrează pagubele monumentale la care se ajunge atunci când sunt lăsate elitele americane să creeze o nouă societate. Astfel, în numai câtva ani Rusia a pierdut până la jumatate din venitul său naţional după ce a adoptat terapia de şoc recomandată de FMI în 1992. În ciuda faptului că FMI a încercat să dezmintă, Rusia a urmat cu adevarat acest program, incluzând şi politica de liberalizare imediată a preţurilor (care a dus la o inflaţie de 520% în trei luni) si de privatizare rapida a industriei. Guvernul a îndeplinit cea mai mare parte a obiectivelor fiscale şi monetare ale FMI, cel puţin până când economia s-a prăbuşit până la nivelul în care trocul a devenit moneda de schimb preferată a populaţiei. Rezultatul: o nouă ţară subdezvoltată cu un venit pe cap de locuitor mai mic decât al Mexicului; în afară de perioadele de război şi dezastrele naturale, aceasta a fost cea mai gravă prăbuşire economică din toată istoria.

CUM FMI – FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL DISTRUGE NAŢIUNILE
Unul dintre marii jurnalisti de investigatii din Marea Britanie publica pe 19 martie 2002 un interviu cu laureatul Premiului Nobel pentru Economie Joseph Stiglitz, fost economist sef al Bancii Mondiale. Tema interviului: cum globalizarea corporatista s-a realizat gresit.
“A condamnat oamenii la moarte” spune Stiglitz. Briliantul batran agent vine din zona rece (zona diavolului), trece in tabara noastra si, in ore indelungate, isi goleste memoria de ororile comise in numele unei ideologii politice de care, acum, isi da seama ca este total gresita si putreda.
[…] Joseph Stiglitz a fost economist sef al Bancii Mondiale. In mare parte, noua ordine economica mondiala reprezinta teoria sa pusa in practica.
Interviul este luat atat in Londra, cat si in Washington, in aprilie 2001, in timpul reuniunii Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International. Stiglitz a fost tinut dincolo de cordoanele de politie ca orice alt protestatar. Insiderul este acum un outsider.
In 1999 Banca Mondiala il concedia pe Stiglitz. Economistul nu a avut voie sa iasa in liniste la pensie. Secretarul trezoteriei SUA, Larry Summers, se pare, a cerut excomunicarea publica a acestuia. Stiglitz isi exprimase deja dizidenta fata de actiunile Bancii Mondiale.
In Washington, Stiglitz a acordat interviuri in exclusivitate pentru „the Observer” si „Newsnight” despre realitatea, adesea ascunsa, activarii (muncii) pentru Fondul Monetar International, Banca Mondiala si detinatorul a 51% din banci, respectiv Trezoreria SUA. Din aceste trei mari institutii, pe surse (nu prin Stiglitz), s-au obtinut documente “confidentiale”, ce nu pot fi facute publice decat cu acordul Bancii Mondiale.
Stiglitz l-a ajutat pe jurnalist sa traduca unul dintre documente, respectiv “Strategia de Asistenta pentru o Tara”. Exista o politica de asistenta strategica pentru fiecare tara saraca, realizata, spune Banca Mondiala, dupa o investigare atenta a tarii respective. Conform lui Stiglitz insa, “investigatia” staff-ului bancii se limiteaza in inspectarea hotelurilor de 5 stele ale tarii respective. Investigatia se incheie atunci cand staff-ul se intalneste cu o serie de „cersetori”, cum ar fi un ministru de finante prins la mijloc si caruia i se inmaneaza un “acord de restructurare” pre-definit in schimbul semnaturii sale “voluntare”.
Fiecare economie a unei natiuni este analizata individual si pe urma, spune Stiglitz, Banca inmaneaza fiecarui ministru aceeasi 4 pasi sub forma de program.
Pasul 1 este Privatizarea care, conform lui Stiglitz, poate fi numita “MITArizare”.
Decat sa se opuna vanzarii industriilor de stat, liderii accepta flagelarea electricitatii si a companiilor de apa. De asemenea, trebuie mentionat ca Stiglitz specifica faptul ca, in tarile respective, Banca Mondiala solicita reducerea la tacere a vocilor critice la adresa sa. “Poti spune ca oficialii tarilor stau cu ochii cascati la cei 10% comision care se varsa direct in conturile lor din Elvetia, bani pe care ii primesc pentru simplul fapt ca rad cateva miliarde din pretul de vanzare a bunurilor nationale. Iar guvernul SUA stie aceste lucruri, cel putin in cazul cel mai cunoascut de “Mita rizare” al tuturor timpurilor: Vanzarea Rusiei din 1995: “Punctul de vedere al Trezoreriei SUA a fost “acest lucru este bun” atata vreme cat il dorim pe Yeltsin reales. Nu ne intereseaza daca alegerile sunt corupte. Noi vrem ca banii sa merga la Yeltzin” prin mita pentru campania sa electorala.
Stiglitz nu este un conspirator nebun care vorbeste despre „Elicopterele Negre” din teoriile conspirative. Omul a fost si a lucrat o vreme chiar in mijlocul jocului, ca membru al Cabinetului Bill Clinton si ca presedinte al Consiliului Consilierilor Economici.
Cel mai mare rau, dupa Stiglitz, facut Rusiei a fost cel de sustinere de catre SUA a oligarhilor care au furat activele industriale ale tarii. Efectul a fost ca prin schema coruptiei s-a redus la jumatate output-ul national, cauzandu-se depresie si foamete.
Dupa “MITArizare”, pasul 2 al FMI/Banca Mondiala intr-un singur plan realizat pentru toti, de salvare, este “Liberalizarea pietei de capital”. In teorie, deregularizarea pietei de capital permite capitalului investit sa se miste prin intrari si iesiri. Din nefericire, cum s-a intamplat in Indonezia si Brazilia, banii doar au iesit si tot au iesit. Stiglitz numeste acest fenomen ciclul “banilor fierbinti”. Banii intra pentru speculatii in moneda nationala si in imobiliare, iar in momentul in care apare cea mai mica problema…capitalul fuge. Rezerva unei natiuni se poate scurge in cateva zile, chiar si cateva ore… Si cand acest lucru se intampla, tarile doresc sa ii faca pe speculatori sa returneze capitalul national prin diverse actiuni… FMI.. ce face? cere natiunilor sa creasca rata dobanzii la 30%, 50% si 80%.
“Rezultatul a fost previzibil”, spune Stiglitz, pentru valul banilor fierbinti din Asia si America Latina. Cresterea ratelor a dus la daramarea valorii proprietatilor in Asia si America Latina, distrugand productia industriala si secand trezoreriile nationale.
In acest moment, FMI trage natiunile care abia mai gafaie in Pasul al 3-lea: Piata bazata pe preturi, un termen fantezist pentru cresterea preturilor la alimente, apa si gaz. Acest pas duce la pasul 3 ½ pe care Stiglitz il numeste “Dezordinea FMI”.
Dezordinea FMI este extrem si dureros de predictibila. Cand o natiune este cazuta, FMI se foloseste de acest lucru si suge ultimele picaturi de sange din acestea. „Au dat drumul la caldura pana intregul cazan a sarit in aer”, spune Stiglitz. Ca atunci cand FMI a eliminat subventiile la mancare si incalzire pentru populatia saraca din Indonezia in 1998. In Indonesia au izbucnit o serie de rascoale. Exista si alte exemple – rascoalele din Bolivia pentru pretul apei din aprilie 2000 si februarie 2001. Rascoalele din Ecuador pentru cresterea pretului la gazele naturale, pret impus de catre Banca Mondiala. Ai avea impresia ca rascoalele sunt prevazute si ele in plan. Si sunt!
Stiglitz nu stia acest lucru despre documentele primite de BBC si de „the Observer” si obtinute din interiorul Bancii Mondiale, pe care statea stampilat: “confidential”, “restricted”, “not to be disclosed”. Uitandu-ne la documentele “Strategiei de Asistenta” pentru Ecuador, Banca Mondiala mentioneaza de cateva ori – cu o precizie extrem rece – ca se asteapta la “nemultumiri sociale” (termen birocratic pentru a descrie o natiune in flacari).
Nu este suprinzator. Raportul secret mentioneaza ca planul SUA de a face ca dolarul sa devina moneda nationala in Ecuador a trimis 51% din populatie sub limita saraciei. Planul de “asistenta” al Bancii mondiale vine in intampinarea si rezolvarea nemultumirilor sociale si suferintelor cauzate prin intermediul “rezolvarii politice” si a preturilor si mai crescute.
Rascoalele FMI (si prin rascoale inteleg demonstratii pasnice dispersate cu gloante, tancuri si caz lacrimogen) au cauzat inca o panica ce a dus la o noua fuga a capitalului si faliment guvernamental. Aceasta incendiere economica are si partea ei buna. Corporatiile straine pot achizitiona bunurile ramase, cum ar fi concesiuni de mine ori porturi la preturi minime.
Stiglitz specifica ca FMI si Banca Mondiala nu sunt jucatori ai economiilor de piata fara inima. FMI a stopat “subventionarea” achizitiei de alimente in Indonezia “atunci cand bancile aveau nevoie de o garantie, o interventie (pe piata) binevenita”. FMI a sterpelit zeci de miliarde de dolari pentru a salva finantatorii si, in consecinta, bancile americane si europene de la care se imprumutaseara.
Apare asadar un model. Exista o multime de loseri ai sistemului, insa doar un castigator: bancile vestice si Trezoreria SUA, care, din acest clocot international, realizeaza o gramada de bani. Stiglitz povesteste jurnalistului britanic de intalnirea sa, nefericita, cu noul presedinte, la acea vreme, al Etiopiei. Stiglitz lucra la Banca Mondiala. Intalnirea a avut loc la primele alegeri democratice ale natiunii. Banca Mondiala si FMI au ordonat Etiopiei sa transfere banii de ajutor in contul lor de rezerva al Trezoreriei SUA. Trezoreria plateste o dobanda de 4%, in vreme ce natiunea imprumutase dolari SUA la o rata de 12% pentru a-si hrani populatia. Noul presedinte l-a implorat pe Stiglitz sa-l lase sa utilizeze banii pentru a reconstrui natiunea. Dar nu, prada a intrat direct in casa de bani a Trezoreriei SUA.
Se ajunge la Pasul 4. FMI si Banca Mondiala numesc “comert liber” “strategia lor de reducere a saraciei”. Acesta este un comert liber realizat dupa standardele Bancii Mondiale si ale Organizatie Mondial a Comertului (WTO). Stiglitz ca insider compara comertul liber aplicat de WTO cu Razboaiele Opiului. “Si in acele razboaie era vorba despre deschiderea pietelor” spune Stiglitz. Ca si in secolul 19, europenii si americanii de azi sparg barierele pentru a vinde in Asia, America Latina si Africa, in vreme ce isi baricadeaza propriile piete impotriva agriculturilor din lumea a treia.
In razboaiele opiului, vestul utiliza blocade militare pentru a forta deschiderea pietelor pentru comertul neechilibrat practicat de el. Astazi, Banca Mondiala poate ordona o blocada financiara care are aceleasi consecinte ca o blocada militara (uneori chiar la fel de mortala).
Stiglitz este impresionat neplacut in special de tratatul impus de WTO in ce priveste drepturile de proprietate (acesta are acronimul TRIPS). Prin acesta, spune Stiglitz, noua ordine mondiala “a condamnat oamenii la moarte” prin impunerea de taxe si impozite incredibil de mari ce trebuie platite companiilor farmaceutice pentru medicamentele lor de brand. “Nu le pasa” spune economistul, “daca oamenii traiesc sau mor”.
Jurnalistul britanic spune sa nu fiti confuzi de amestecarea in aceeasi discutie a FMI, Bancii Mondiale si a WTO. Sunt masca interschimbabila a aceluiasi sistem guvernamental, spune el. Sunt cunoscuti sub denumirea de “declansatori”. Obtinerea de la Banca Mondiala a unui imprumut pentru o scoala, de exemplu, “declanseaza” automat acceptarea tuturor “conditiilor” – o medie pe natiune de 111 – impuse de Banca Mondiala si FMI. De fapt, spune Stiglitz, FMI solicita de cele mai multe ori conditii mult mai austere decat regulile oficiale ale WTO.
Cea mai mare grija a lui Stiglitz este aceea ca planurile Bancii Mondiale, realizate in mare secret si conduse de o ideologie absolutista, nu sunt niciodata facute publice si dezbatute. Programul de reducere a saraciei “submineaza democratiile”…. Productivitatea Africii, sub mana protectoare a FMI, s-a dus pe apa sambetei….
Jurnalistul intreaba: Este vreo natiune care a evitat o asemenea soarta? Da, spune Stiglitz, Botswana. Ce au facut? I-au spus FMI-ului sa isi faca bagajele.
Jurnalistul spune ca l-a intrebat pe Stiglitz cum ar ajuta el statele sa se dezvolte? Stiglitz propunea reforme radicale ale pamantului, un atac in inima marilor proprietari de terenuri si asupra chiriilor camataresti percepute in intreaga lume de catre acesti oligarhi (cca. 50% din culturile unui chirias al terenului).
Stiglitz a vorbit public si si-a pus postul si cariera in pericol in momentul in care a realizat marele esec al FMI si al Bancii Mondiale de a pune in practica politicile economice. Si dupa ce gresesc…, spune economistul, continua sa solicite punerea in practica a acelorasi politici.
“Este un pic ca in Evul Mediu” spune Stiglitz… “Cand doctorilor le murea un pacient spuneau: E…i-am oprit sangerarea mult prea devreme…mai avea un pic de sange”.
Sursă: http://piatza.net (Extras din cartea lui Greg Palast “The Best Democracy Money Can Buy”)

Ce sfori se trag în Imperiul PentagonuluiCu 1,5 milioane de militari activi, un număr la fel de mare de rezervişti, 790.000 de angajaţi civili şi un buget de 680 miliarde dolari, Ministerul Apărării al Statelor Unite este un stat în stat - care a ajuns să definească, în locul politicienilor, strategia naţională de securitate.

Într-un articol apărut în publicaţia Foreign Policy, reputatul jurnalist Stephen Glain atacă dur „militarizarea politicii americane", reproşând aleşilor poporului de la Washington că au pierdut controlul asupra Pentagonului, permiţând - şi adeseori chiar oferind - conducerii militare să formuleze atât scopurile politicii externe americane, cât şi mijloacele cu care acestea urmează să fie atinse.

Costurile menţinerii supremaţiei militare

În timp ce administraţia Obama se străduieşte din răsputeri să reducă cheltuielile din aproape toate capitolele bugetare, suma alocată Ministerului Apărării continuă să crească de la an la an; astfel, între 2001 şi 2010, bugetul Pentagonului s-a dublat. Numai în anul 2010, achiziţiile ministerului au crescut la 107 miliarde dolari - deşi tot­odată numărul de trupe, nave de război şi avioane de luptă a scăzut. „Dacă Pentagonul ar fi o corporaţie", conclude Glain, „ar fi cea mai mare din lume - şi totodată cea mai prost condusă".

Conform unui raport din 2008 al Oficiului Guvernamental de Decontabilitate, 95 de proiecte majore ale Pentagonului au depăşit costurile propuse iniţial - cu o sumă totală de aproape 300 miliarde dolari. Raportul din 2009 a arătat că situaţia a rămas neschimbată - şi cu toate acestea, în anul următor Congresul american a ridicat bugetul Ministerului Apărării cu alte 5 miliarde de dolari, pe care conducerea militară nici măcar nu îi ceruse. Astăzi, Pentagonul a devenit o „gaură neagră", în care banii dispar fără ca cineva să fie tras la răspundere; conform unui raport din septembrie 2010, publicat de Comitetul de Finanţe al Senatului, Pentagonul nu poate explica cum au fost cheltuite 1.000 miliarde de dolari, între anii 2004-2008. Raportul conclude că în Ministerul Apărării există „o lipsă totală de responsabilitate fiscală", ceea ce a făcut ca „sume gigantice din banii contribuabililor să cadă pradă nu numai fraudei, dar chiar şi furtului direct".

Ministerul Apărării - şi al Relaţiilor Externe?

Cheltuielile au explodat o dată cu extinderea hegemoniei americane, susţine Glain, iar aceasta va continua să rămână în primul plan al politicii americane, „atâta timp cât relaţiile Statelor Unite cu restul lumii, precum şi politica securităţii naţionale domestice, sunt aproape în totalitate militarizate". Vina, explică jurnalistul, nu aparţine însă liderilor militari ai naţiunii, ci celor politici - care exagerează atât capabilităţile şi resursele adversarilor, cât şi pericolul care emană din partea acestora; „elitele civile", spune Glain, „au convins cetăţenii că cea mai bună garanţie a siguranţei lor nu este pacea, ci războiul". Argumentul său se bazează pe faptul că preşedinţii americani au trimis trupele în luptă de 22 de ori de la căderea Uniunii Sovietice încoace, comparativ cu cele 14 conflicte în care a fost implicată America în timpul războiului rece.

Astfel, spune Glain, Statele Unite deţin astăzi baze militare în întreaga lume, fără să fi existat în prealabil o discuţie la nivel naţional despre necesitatea acestora, precum şi costurile umane şi financiare - şi fără ca aceste necesităţi să fie vreodată reevaluate.

Totodată, multe dintre atribu­ţiile şi prerogativele Ministerului de Externe au fost preluate de Pentagon - nu în ultimul rând cu acordul tacit al clasei politice. „Deşi până şi liderii militari sunt de părere că adversarii Americii nu pot fi învinşi exclusiv cu mijloace militare", explică Glain, „Pentagonul continuă să aibă mai mulţi avocaţi decât numărul diplomaţilor din Ministerul de Externe". Acum, relaţiile externe ale Statelor Unite nu mai sunt întreţinute în ambasade, ci în bazele militare, deplânge Glain - iar această stare de fapt va continua atâta timp cât bugetul alocat Ministerului de Externe va continua să scadă, iar cel al Apărării să crească. Totodată, într-o analiză recentă a Pentagonului, care are ca obiect posibile ameninţări viitoare pentru Statele Unite, se cere ca diplomaţii să servească intereselor militare americane în regiuni instabile - în detrimentul stabilirii unor relaţii de lucru cu societăţile civile din zonele respective.

Cum vede Pentagonul viitorul?

„Pe vremuri", spune Glain, „imperiile cereau tributuri şi impuneau impozite în provinciile lor. În era hegemoniei americane, este exact invers". Jurnalistul se minunează cum de poate fi posibil ca Statele Unite să susţină, cu bani împrumutaţi de la presupusul său adversar, China, ţări ca Japonia sau Coreea de Sud - care au unele dintre cele mai mari economii din lume, însă se bazează, din punct de vedere al securităţii, aproape exclusiv pe forţele militare americane, ignorând propria responsabilitate pentru apărarea naţională.

Este puţin probabil ca această situaţie să se schimbe în viitorul apropiat, este de părere Glain; Pentagonul este preocupat, de la căderea Cortinei de Fier încoace, să îşi găsească noi adversari, care să motiveze menţinerea unui uriaş efectiv militar. Conducătorii Ministerului Apărării tind să vadă orice conflict ideologic ca pe unul militar - iar rivalitatea cu China a devenit, pentru planificatorii siguranţei naţionale americane, un pericol existenţial.

Consolidarea bazei militare americane din insula Guam, situată în nordul Oceanului Pacific, precum şi planificarea construirii unor noi baze navale în regiune sunt menite să ţină în şah o posibilă expansiune chineză în zonă. Însă, explică Glain, un război cu China este departe de a fi inevitabil: el este chiar improbabil. Pentru analiştii militari chinezi, spune jurnalistul, rivalitatea cu Statele Unite va fi una pur economică.

Încercările americane de a îşi strânge aliaţi (de exemplu India) pentru a izola China sunt, după părerea lui Glain, inutile din punct de vedere militar; spre deosebire de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece, China nu este un duşman, ci un adversar - iar analiştii americani nu numai că exagerează puterea militară a gigantului asiatic, dar se şi înşală în privinţa intenţiilor acestuia.

Cu alte cuvinte, Statele Unite cheltuiesc, în viziunea lui Glain, sute de miliarde de dolari pentru pregătirea unui război care, cel mai probabil, nu va avea loc niciodată.

INFECTAREA CRIMINALĂ INTENŢIONATĂ CU SIDA ÎN ROMÂNIA

Mai mult de jumătate din copiii bolnavi de SIDA de pe întreg globul sunt români!
Cum este posibil aşa ceva în condiţiile în care rata răspândirii acestei boli în România la adulţi este mult mai redusă?
În ceea ce priveşte situaţia din România există unele dovezi tulburătoare în privinţa infectării premeditate cu virusul HIV a copiilor. Acest lucru a fost realizat în timpul campaniilor de vaccinări împotriva hepatitei de tip B. Este, de altfel profund semnificativ faptul că deşi vaccinul împotriva hepatitei de tip B nu a fost suficient testat şi cu toate că, de fapt, campania de vaccinări costă enorm (motiv pentru care Ministerul Sănătăţii din Franţa a refuzat aceste campanii de vaccinări) totuşi Ministerul Sănătăţii din România cu implicarea directă a fostului ministru Iulian Mincu sponsorizat de Rotary Club (care este un satelit al francmasoneriei mondiale) a impus vaccinarea gratuită şi obligatorie a copiilor din România (repetăm, în condiţiile în care vaccinul nu a fost suficient testat).
În Decretul Guvernamental numărul 41.566 din 22 august 1995 privind vaccinarea copiilor împotriva hepatitei B realizat în cadrul Programului naţional de imunizări se menţionează: “În România infecţia cu HVB este prevalentă începând cu primul an de viaţă. Rata portajului de Ag HBs fiind estimată la 4,9% la copiii în vârstă de 6-11 luni. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă integrarea vaccinării universale a nou-născuţilor în programele naţionale de vaccinare până în anul 1995 în ţările unde rata portajului de VHB este de cel puţin 8% şi în toate ţările, până în anul 1997 (…) Vaccinarea împotriva hepatitei B este gratuită şi obligatorie pentru toţi copiii născuţi începând cu data de 01-10-1995”.
Constatăm că în România deşi rata portajului de Ag Hbs este de doar 4,9% la copiii în vârstă de 6-11 luni, Ministerul Sănătăţii din România în frunte cu fostul ministru al sănătăţii Iulian Mincu s-a grăbit să realizeze aceste atât de controversate vaccinări. Ne punem firesc întrebarea oare de ce?
Ceea ce au plănuit anumiţi lideri francmasoni în “Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni” se realizează în zilele noastre
Un reputat ziarist italian susţine că are dovezi ce probează infectarea intenţionată cu HIV a unor copii români. Ştirea publicată de “Evenimentul Zilei”, potrivit căreia în România mulţi copii au fost infectaţi cu virusul HIV, care provoacă SIDA, a făcut vâlvă în Italia. Ziaristul italian Mino Damato a declarat că are dovezi certe despre cel puţin şase cazuri de copii infectaţi în acest mod cu HIV. Damato, care în Italia are o reputaţie foarte bună ca ziarist de televiziune serios şi independent, a fost de multe ori în România după 1989. El a strâns un milion de dolari pentru copiii bolnavi de SIDA, fond gestionat de fundaţia pe care o conduce, “Bambini in emergenza”.
“Atunci când am vorbit cu fostul ministru al sănătăţii Iulian Mincu, acesta m-a asigurat că toate cazurile au fost provocate prin transmiterea virusului de la mamă la făt”, a declarat Damato agenţiei italiene de presă AGI. “Eu, în schimb, mi-am format o altă convingere. În cel puţin şase cazuri, infecţia a fost rezultatul unui act voluntar şi am constatat acest adevăr vizitând spitalele din România, unde acţionează fundaţia mea”. De menţionat că din banii strânşi de asociaţia italiană s-a construit un nou pavilion pentru copiii bolnavi de SIDA, la spitalul “Victor Babeş“ din Bucureşti. “Sunt informaţii înfiorătoare, dar susţinute de medii ştiinţifice”, a adăugat Damato. Ziaristul a trimis un apel guvernului de la Bucureşti, cerând să se facă lumină asupra acestei tragedii, să fie identificaţi şi pedepsiţi cei responsabili pentru aceste crime. (Paolo Gianfelici, Evenimentul Zilei – 25.02.1997)

O NOUĂ CONFIRMARE CUTREMURĂTOARE

Descoperire surprinzătoare a specialiştilor ieşeni: SIDA a fost transmisă intenţionat, în leagănele de copii din România, dintr-o sursă unică. Se confirmă astfel ipoteza infectării orfanilor în scopuri de cercetare.
Specialiştii ieşeni ai Laboratorului de Virusologie de pe lângă Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, din Iaşi, în colaborare cu specialiştii Institutului “Pasteur”, din Paris, au reuşit să centralizeze după 5 ani de cercetări, rezultatele privind cazurile de HIV-SIDA înregistrate la copiii din România. Autorul cercetării este dr. Cristian Apetrei, doctorand la Institutul “Pasteur” şi cadru didactic la UMF Iaşi. Rezultatele au confirmat, în premieră, faptul că virusul HIV, cu care au fost infectaţi copiii din leagăne, provine dintr-o sursă unică. Ipoteza infectării voite cu HIV a copiilor români din leagăne pentru a se putea efectua cercetări şi a se căuta antidotul bolii se confirmă prin cercetări ştiinţifice.

VIRUSUL HIV NU PROVINE DIN INFECŢII INTRASPITALICEŞTI

Lucrarea referitoare la structura ramurii virusului HIV cu care a fost infectată populaţia de copii din leagăne a fost publicată în ultimul număr al Revistei Medico-Chirurgicale a Societăţii de Medici şi Naturişti din Iaşi. Din datele pur tehnice menţionate în articolul doctorului Cristian Apetrei a rezultat o concluzie fără echivoc: “Studiul nostru confirmă responsabilitatea subtipului F în producerea epidemiei de infecţie HIV 1 la copiii din România. Izolarea unui unic subtip din toate provinciile istorice al ţării permite demonstrarea caracterului unitar al epidemiei şi confirmă descrierea grupului de risc al copiilor din unităţile de îngrijire. Similitudinile structurate între diferitele tulpini izolate sugerează posibilitatea evoluţiei epidemiei dintr-o unică sursă”
Sângele infectat a fost distribuit intenţionat în zonele în care s-a produs infecţia
Descoperirea medicilor ieşeni şi francezi este de cea mai mare importanţă. Ea probează faptul că infectarea din aceeaşi sursă nu s-a produs prin transfuzie, deoarece atât donatorii cât şi structurile de alimentare cu sânge ale sistemului sanitar nu sunt şi nu erau centralizate, nici înainte de 1989. “Această sursă continuă să rămână obscură, dacă ţinem seama că sistemul de asistenţă pediatrică este organizat la nivel regional, iar sângele pentru transfuzii nu este distribuit din aceeaşi sursă în întreaga ţară”, mai menţionează articolul semnat de Cristian Apetrei.
Sistemul sanitar românesc este absolvit de vina infectării copiilor din leagăne
Cercetările mai sunt susţinute şi de datele statistice ale cazurilor de HIV înregistrate în România. În ţara noastră există, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 50% din copiii infectaţi cu HIV din lume. Totodată, infecţiile cu HIV la copii reprezintă în România 85% din total. În plus, materialul mai subliniază că tipurile de virus întâlnite la maturi, care sunt, fapt vizibil, infectaţi din surse multiple, sunt cu totul altele decât tipurile înregistrate la copiii din leagăne. Studiul sugerează degrevarea sistemului sanitar românesc de vina infecţiilor cu HIV din leagănele de copii, singura responsabilitate virtuală fiind în cazul copiilor din familiile care s-au dovedit a fi seropozitive. În cazul de faţă, în România, infecţia la copiii internaţi în leagăne este cu atât mai “ciudată” cu cât, nici în ţările vecine, care au avut sisteme de îngrijire medicală similare, nici la copiii din familie, nici la maturi, incidenţa epidemiei nu a fost comparabilă numeric.

O IPOTEZĂ TERIFIANTĂ: COPIII COBAI

Datele la zi privind infectarea cu HIV în România, în februarie 1997, sunt următoarele: 2975 persoane cu HIV, din care 85% copii şi 4446 persoane bolnave de SIDA, din care 4005 copii. Datele oficiale şi recentele descoperiri confirmă ipoteza susţinută de unele declaraţii ale unor medici, sub rezerva anonimatului. Potrivit acestora, a existat în ţara noastră un program dirijat de infectare cu HIV a copiilor din leagăne, în scopul studierii bolii SIDA şi al găsirii remediului. Acest program ar fi fost lansat în anii 1987-1988 şi ar fi implicat o serie de cercetători în imunologie. (Iulian Chifu, Evenimentul Zilei- 20.02.1997)
Extras din cartea: “SIDA si Francmasoneria. Cum a fost cerut, creat şi răspândit virusul HIV de către liderii francmasoni pentru instaurarea în viitorul apropiat a Noii Ordini Mondiale” de Viorel Roşu, Camelia Roşu, Editura Ananta, pag. 55-61, care circulă pe internet pe mai multe site-uri, dintre care nominalizez: yogaesoteric şi piatza.net.

Foto: http://www.worldconcern.org

Teorii ale conspiratiei despre Luna
Luna a fost mereu "invadata" de conspiratii si presupuneri, insa adevarul sta dincolo de rapoartele date publicitatii. Descopera cateva teorii despre Luna.

TEORIA CONSPIRAŢIEI

Ceea ce astăzi numim „Teoria conspiraţiei” a apărut, în mod paradoxal, nu în întunecatul şi misteriosul Ev Mediu, ci în timpurile Reformei; s-a amplificat în „Secolul luminilor”, pentru a deveni materie primă mediatică în industrializatul secol XIX şi un bun de larg consum cu folosinţe multiple în sofisticatul secol XX. Funcţie de moda epocii, de evenimentele curente şi de interesele unora continuăm să fim serviţi implacabil cu un meniu diversificat de teorii conspiraţioniste, asortat pe gustul tuturor.

De ce avem nevoie de teoria conspiraţiei

Cred că se poate vorbi despre o „nevoie“ perfect omenească de conspiraţie, tot aşa precum acceptăm atracţia spre mister sau plăcerea pentru poveşti. Dat fiind că întotdeauna pe această lume vor exista secrete şi servicii secrete, personaje şi biografii controversate, interese şi pasiuni nemărturisite, iar niciodată lucrurile nu vor fi perfect clare, atunci putem concluziona că „teoria conspiraţiei“ a devenit o parte naturală din păcătoasa noastră viaţă omenească, imediat după ce am încălcat „misterioasa“ interdicţie Dumnezeiască de a gusta din fructul oprit.

Aflând prin intermediul unor mass-media din ce în ce mai sofisticate şi ubicue despre lucruri petrecute dincolo de orizontul perceptiv imediat al simţurilor sale, omul – fiind dotat cu imaginaţie şi ros de setea de cunoaştere – încearcă să şi le explice la nivelul său, utilizând ceea ce dispune în materie de informaţie, educaţie, cultură. Rezultă astfel o poveste care lămureşte un mister cu valenţe ameninţătoare pornind de la un segment de fapte reale şi care uneori creionează o perspectivă mult mai seducătoare şi mai credibilă asupra unei potenţiale realităţi; funcţie de ingredientele tehnologice şi poziţia socială şi politică a autorului poveştii respective, pe piaţa nevăzută a imaginarului colectiv se va naşte sau nu o nouă teorie a conspiraţiei.

Cum se fabrică o teorie a conspiraţiei

În fond, care sunt ingredientele necesare pentru apariţia unei noi şi reuşite teorii a conspiraţiei În primul rând este necesar un subiect învăluit în mister. Acesta poate fi un eveniment neaşteptat, incomplet sau deloc elucidat; un fenomen sau o suită de întâmplări ieşite din comun; un personaj sau o comunitate mai controversată, oricum ceva ce nu se supune obişnuitului cotidian, unanim acceptatului, regulii generale. Apoi este nevoie de un autor-creator al respectivei teorii care să apară pe faţă sau în umbră drept „elucidatorul“ sau „explicatorul“ misterului în cauză. Acest autor trebuie să fie capabil să creeze o înlănţuire credibilă, palpitantă, atrăgătoare de vorbe şi fapte, pe gustul şi conform aşteptărilor şi preocupărilor celor cărora le sunt destinate. Teoria conspiraţiei nu are nici o şansă de a înflori dacă ea nu este pliată perfect pe profilul societăţii căreia îi este destinată. Funcţia aceasta de autor al respectivei teorii a conspiraţiei este îndeplinită de obicei de posesorul informaţiei adevărate despre subiect, fiind vorba despre servicii secrete, organizaţii mai mult sau mai puţin publice, sau pur şi simplu de ziarişti debordând de imaginaţie şi energie speculativă. Nu poate lipsi din arsenalul teoriei conspiraţiei un mediu propice de transmitere, de răspândire a misterului explicat sub forma unei conspiraţii, adică mass-media disponibile şi penetrabile pentru astfel de speculaţii. În fine, trebuie să existe o ţintă a teoriei conspiraţiei, care nu este nimeni altcineva decât publicul care o va consuma ca produs de largă audienţă, fiind sau nu afectat în reacţiile sau atitudinile sale de aceasta. Este greu de susţinut şi demonstrat că orice teorie a conspiraţiei, cel puţin cele cunoscute în epoca modernă de civilizaţia iudeo-creştină, ar reprezenta doar foarte abile operaţiuni de manipulare orchestrate într-un scop bine determinat. Prin manipulare înţelegem o acţiune de influenţare cu scop predeterminat a comportamentelor şi atitudinilor unui grup mai mare sau mai mic de oameni, fără ca aceştia să-şi dea seama că sunt persuadaţi. Pot fi identificate şi exemple de teorii conspirative răsărite în mod firesc – desigur, totul până la proba contrarie – ca urmare a nevoii spontane a unor oameni de a da sens unor evenimente sau fenomene fără explicaţii imediate.

Teorii ale conspiraţiei manipulatoare

Inventariind istoria teoriilor conspirative vehiculate în ultima sută de ani, acestea pot fi clasificate, în funcţie de modul lor de apariţie, în trei tipuri distincte pe care le vom numi manipulatoare, de conjunctură şi evenimenţiale. Teoriile conspiraţiei manipulatoare sunt create şi răspândite de serviciile secrete ale unei ţări pentru atingerea unor scopuri politice. Acest tip de teorii ale conspiraţiei sunt cel mai uşor de deconspirat după ce regimul politic – de obicei unul de tip totalitar – dispare, arhivele acestuia devenind izvor istoric şi sursă de lumină asupra misterelor ameninţătoare de altădată. Conspiraţiile în scop de manipulare se disting printr-un mesaj înfricoşător-apocaliptic, care sugerează un pericol iminent, dar totuşi difuz, menit să incite la o reacţie de apărare – de obicei violent, radicală – imediată împotriva unui duşman potenţial desemnat. Tema acestui tip de teorii conspirativ-manipulatoare reflectă peisajul politic şi social al epocii respective. Teoria conspirativă clasică din această categorie este cea a Protocoalelor Înţelepţilor Sionului, care întruneşte toate ingredientele necesare: poveştile şi legendele despre evrei au fost dintotdeauna învăluite într-o aură obscur-mistică; autorul acestei teorii a conspiraţiei a evreilor pentru controlul întregii lumi este, în opinia istoricilor, Piotr Ivanovici Rackovski, şeful poliţiei secrete (Ohrana) a Ţarului Nicolae al II-lea în 1899; intriga complotului mondial sionist se potrivea atmosferei antisemite din Rusia şi Franţa (să ne amintim de afacerea Dreyfuss) sfârşitului de secol XIX; ziarele populare ce apăreau în tiraje din ce în ce mai mari şi broşurile din ce în ce mai ieftine permiteau răspândirea poveştii; în fine, publicul încă semidoct a acelui fin du siècle, dar şi clasa politică conducătoare din Europa era perfect permeabilă la astfel de scenarii. În realitate, aşa cum s-a demonstrat încă din anii 20, „Protocolul“ era un fals, o prelucrare grosolană a unui pamflet scris în Belgia anului 1864 de un francmason socialist Maurice Joly sub titlul Dialog în iad între Machiavelli şi Montesquieu. Politica lui Machiavelli în secolul XIX împotriva împăratului Napoleon al III-lea. Teoria conspiraţiei Protocolului Înţelepţilor Sionului a început să circule în Rusia ţaristă în 1897, la un an după ce Teodor Herzl – fondatorul sionismului – publicase Statul evreiesc, pentru a deveni extrem de populară după 1903 în toată Europa. Asemănătoare poveştii Protocolului este cea a „Testamentului lui Petru cel Mare“, care a circulat în anii socialismului şi în România. De data aceasta „victima“ conspiraţiei erau sovieticii, ale căror încrâncenate direcţii de expansiune în sud în Caucaz şi până la trecătorile Mării Negre (ce le-ar fi asigurat ieşirea în Mediterana) sau în nord asupra ţărilor baltice, ar fi fost trasate chiar de către ţarul Petru cel Mare încă din secolul XVIII. Nu a fost încă dovedit autorul creator al acestei ameninţătoare teorii a expansionismului rus care a prins îndeosebi în mediile antisovietice precum cel românesc. Astăzi, o astfel de teorie nu mai are nici credibilitatea, nici atractivitatea de acum un secol, în schimb în topul celor mai populare conspiraţii au apărut teoriile despre Iluminatii – sectă creată în Bavaria în 1776 de Adam Weishaupt în scopul instaurării unui guvern mondial prin răsturnarea regatelor, sau cele despre Biserica Scientologică – din care face parte şi celebrul star Tom Cruise, care ar conduce Hollywoodul. A rămas însă în topul conspiraţiilor nu doar „certitudinea“ că evreii controlează Wall Street-ul, dar şi teoria manipulatoare antiamericană creată de KGB la mijlocul anilor ’80 pe fundalul Războiului Rece şi al angoasei create de teribila şi necunoscuta ameninţare a SIDA. Pentru ca să prindă teren şi credibilitate teoria creării virusului SIDA în laboratoarele Pentagonului de la Fort Detrick, KGB-ul a utilizat, timp de câţiva ani, nu doar presa sovietică, ci şi publicaţii din India, Siria sau agenţi de influenţă britanici născuţi în Rusia, precum şi summit-ul ţărilor nealiniate de la Harare. Astăzi mai sunt destui cei care cred că SIDA a fost creată şi implantată pentru a reduce numărul homosexualilor şi al populaţiei de culoare din Statele Unite.

Teorii ale conspiraţiei manipulatoare

Un alt tip de teorii ale conspiraţiei sunt cele de conjunctură. Acestea apar de regulă în mod spontan, pe fondul existenţei în acel moment a unei apetenţe manifeste a publicului pentru o temă anume, exprimată sub forma unei teorii a conspiraţiei. Astfel, în anii ’60 şi ’70 ai secolului trecut, pe prima pagină a mass-media se afla tema cuceririi spaţiului extraterestru datorită spectaculozităţii în sine a subiectului, dar şi ca urmare a mizei sale propagandistic-competiţionale între supremaţia tehnologiei americane faţă de cea sovietică. În consecinţă, orice speculaţie pe tema farfuriilor zburătoare, a unor civilizaţii extraterestre care ne vizitează devenea seducător de credibilă. Chiar şi în România socialistă, cartea proprietarului elveţian de hoteluri şi paleoarheolog amator Erich von Däniken Amintiri despre viitor s-a bucurat nu numai de girul lui Ion Hobana, dar şi de un semnificativ succes de public. Utilizând deopotrivă o vastă bibliografie occidentală, cât şi propriile cercetări, Däniken descrie câteva studii de caz care speculează mistere ne-elucidate ale trecutului, pentru a sugera că totul putea fi explicat printr-o implicare directă a unor civilizaţii extraterestre survenite acum mii de ani în evoluţia umanităţii. Fără a acuza pe nimeni, Däniken venea astfel cu explicaţii plauzibile la misterul piramidelor egiptene, la originea statuilor gigantice din Insula Paştelui, la secretele şi cunoştinţele civilizaţiei maiaşe etc. Practic, Däniken oferea o alternativă „raţional-ateistă“ la misterul Creaţiei Dumnezeieşti, oprindu-se la un pas de afirmaţia că harul simţirii şi gândirii umane îl datorăm tot unei fecundaţii extraterestre. Ateismul acestei teorii justifică şi publicarea cărţii în Republica Socialistă România a anilor ’70.

Aceeaşi fascinaţie a spaţiului cosmic, dar mai ales proliferarea unei antipatii cvasigenerale faţă de puterea, bogăţia şi omniprezenţa americană constituie ingredientele conjuncturii actuale ce asigură popularitatea unei teorii care afirmă că de fapt americanii nu au pus piciorul pe Lună în 1969 şi că totul (inclusiv celebra transmisiune TV comentată şi în RSR de Andrei Bacalu) a fost gândit de scriitorul SF Arthur C. Clarke, regizat de Stanley Kubrick (regizorul clasicului film Odiseea spaţială 2001) şi sprijinit politic de Henry Kissinger şi Alexander Haig. Desigur, nu există dovezi deconspiratoare nici a teoriei lui Däniken (doar fisuri în demonstraţiile acestuia), cum nu există nici probe în a dovedi falsul aselenizării de acum patruzeci de ani. A apărut însă în circulaţie o variantă conjunctural-geopolitică a acesteia, conform căreia chinezii ar fi ajuns deja pe Lună, ar fi constatat absenţa urmelor americane, drept care îi şantajează pe aceştia să nu declanşeze invazia în Iran, de care China are o nevoie vitală pentru resursele sale petroliere.

Teoria conspiraţiei evenimenţiale

Marile evenimente petrecute pe neaşteptate şi cu deznodământ dramatic au generat aproape fără excepţie teorii ale conspiraţiei, mai ales dacă acestea au implicat personaje cu popularitate mondială sau au determinat mutaţii politice semnificative. Poate că exemplu cel mai elocvent de mărire şi decădere a popularităţii unei astfel de teorii a conspiraţiei evenimenţiale este cea legată de asasinarea preşedintelui J.F. Kennedy. Atât de mult a fost exploatat acest eveniment, atât de multe explicaţii acuzatoare au fost formulate pe hârtie sau pe banda de celuloid, dar nici una dovedită sau confirmată indubitabil, încât datorită tocirii sale şi apariţiei altor subiecte similare, teoria conspiraţiei asasinării lui Kennedy nu mai figurează în top. Locul său a fost preluat de moartea prinţesei Diana – personaj la fel de universal charismatic, cu un sfârşit la fel de tragic şi neaşteptat, care, oricât de explicat ar fi, prezintă o foarte largă plajă de potenţiale conexiuni şi interpretări care de care mai spectaculoase. La fel de inepuizabile în generarea continuă a unor teorii ale conspiraţiei sunt şi evenimentele politice dramatice neaşteptate, categorie din care fac parte Revoluţia română şi atentatele de la 11 septembrie. Nu cred că vreodată se vor risipi complet umbrele Revoluţiei române, care, prin multitudinea de semne de întrebare pe care le cuprinde, generează tot atâtea posibile teorii explicative, fiecare având la bază o altă conspiraţie: a KGB-ului, a lui Ion Iliescu, a Securităţii, a bubulilor, a Occidentului, a… Şi pentru că toate aceste poveşti mai mult sau mai puţin adevărate trebuiau să poarte un nume, le-au spus „Scenarite“. Fiecare porneşte de la unul sau mai multe detalii sau mărturii (mai rar documente) cunoscute sau acceptate ale evenimentelor sau ale istoriei acestora, după care se construieşte un întreg eşafodaj de conexiuni, raţionamente, concluzii, dar care sunt în majoritate viciate de patimi şi partizanate politice. Aceeaşi situaţie – dar la o scară mult mai mare – o întâlnim şi în cazul atentatelor de la 11 septembrie. În martie 2002, aşadar la doar şase luni de la producerea evenimentelor, la Paris apărea consistentul volum semnat de un ziarist de investigaţie francez, Thierry Meyssan, intitulat L’éffroyable mensonge / „Înfricoşătoarea minciună“. Debordând în informaţii provenind din surse deschise, accesibile oricui, prelucrate, închegate şi publicate într-un timp record, Meyssan afimă că nici un avion nu a lovit Pentagonul, că atentatele din 2001 au fost regizate de serviciile secrete americane în beneficiul exclusiv al familiei Bush şi intereselor petroliere ale acesteia şi a susţinătorilor săi texani, scopul fiind controlul Afganistanului în vederea transportului spre Oceanul Indian a gazelor şi petrolului caspic în afara controlului rus sau iranian, precum şi asigurarea condiţiilor politice interne în baza actului P.A.T.R.I.O.T. pentru un al doilea mandat prezidenţial. Meyssan a avut şi va mai avea numeroşi epigoni, în majoritate anglo-americani, dispunând de o limbă şi piaţă de desfacere mult mai mare pentru teoriile lor, prea puţin diferite, în fond şi formă, de cele ale francezului. Una dintre acestea, ceva mai inedită, indică Mossad-ul drept autor al atentatelor în scopul năpustirii furiei puterii militare şi politice americane asupra arabilor, aşa cum au făcut-o asupra japonezilor în urma atacului de la Pearl Harbour în 7 decembrie 1941.

ÎNCRENGĂTURA RELAŢIILOR ÎNTRE SOCIETĂŢILE SECRETE
Între anii 1981 şi 1983,Larry McDonald a început să dezvăluie public activitatea Comisiei Trilaterale .Văzând că este gata să le strice planurile,s-a hotărât asasinarea lui.Asasinare deghizată prin doborârea,din „greşeală”,a unui avion de pasageri în care călătorea „incomodul”. Din doborârea acestui avion de pasageri (vom mai aminti acest caz) pot fi trase două concluzii : prima ar fi că,pentru a-şi atinge scopul şi a-şi păstra secretele asupra intenţiilor sale adevărate,Comisia Trilaterală nu se dă în lături de la nimc. A doua că,dintotdeauna au existat şi vor exista legături strânse între organizaţiile secrete din toată lumea.În susţinerea celei de-a doua concluzii vine sfârşitul discursului senatorului Jesse Helms,din 15 decembrie 1987 :”(…) aceste interese lucrează de convenienţă cu stăpânii de la Kremlin, ca să creeze ceea ce ei numesc Noua Ordine Mondială. Organizaţii particulare precum Consiliul pentru Relaţii Externe,Institutul Regal de Afaceri Internaţionale,Comisia Trilaterală,Conferinţa de la Dartmouth,Institutul Aspen pentru Studii Umaniste,Institutul Atlantic şi grupul Bilderberg diseminează şi coordonează planurile pentru această nouă ordine mondială în cercuri puternice comericiale,financiare,academice şi oficiale…acest amalgam amorf de bogăţie şi legături sociale a căror putere rezidă în faptul că au pus stăpânire pe sistemul nostru financiar şi pe o mare parte din sectorul industrial.Principalul lor instrument de control asupra economiei şi finanţelor Statelor Unite este Federal Reserve System…Oricine poate vedea cum bancherii de pe Wall Street controlează Departamentul de Stat şi Agenţia Centrală de Investigaţii…
Punctul de vedere al puterii instaurate se cheamă azi globalism…După punctul de vedere globalist,statele naţionale şi graniţele naţionale n-au nici o valoare.Filozofia şi principiile politice sunt pur şi simplu relative.Chiar Constituţiile sunt vorbe goale în faţa celorce au puterea … Tot ce contează în ochii lor este să stoarcă profituri maxime printr-o practică apt deschisă ca fiind capitalism financiar,un sistem care se bazează pe două lucruri : îndatorire şi monopol.Acesta nu este adevăratul capitalism.E calea concentrării economice şi sclaviei politice”.
Cuvintele acestui senator (ulterior mort în condiţii misterioase) se adresează tuturor naţiunilor.Şi este dureros să asişti neputincios cum guvernanţii noştri,sub pretextul „ajutorului economic”,”împrumuturi necesare pentru reconstrucţia industriei” etc.,îi vând pe români bancherilor internaţionali.Căci,grăbindu-se să se îndatoreze la forurile financiare internaţionale,guvernanţii noştri pun drept gaj („colateral”) pământul nostru strămoşesc,suveranitatea noastră naţională.Am rămas sideraţi când,preşedintele Traian Băsescu a declarat că pentru admiterea în Uniunea Europeană va renunţa la, suveranitatea naţională.
Ideologia,dacă mă pot exprima în felul acesta,Comisiei Trilaterale reiese din lucrarea „Pacea Germinală”,scrisă de Samuel P.Huntington,profesor la Universitatea Harvard şi co-autor al cărţii „ Crize în sistemul democratic”.El afirmă : „Am ajuns să fim nevoiţi să recunoaştem că extinderea economică are limite.La fel este cazul extinderii politice democratice.
Un guvern care are foarte puţină autoritate nu va putea să impună oameni sacrificiile care s-ar putea să fie necesare în caz de crize cataclismice de scurtă durată”.Deci,democraţia şi dezvoltarea economică sunt noţiuni care,în viziunea Comisei Trilaterale

CONTROL ASUPRA MASS-MEDIEI
CFR şi Comisia Trilaterală controlează aproape sută la sută opinia publică.Toate marile cotidiene,agenţiile de ştiri şi principalele canale de televiziune,ale căror ştiri şi emisiuni sunt urmărite de opinia publică au în poziţii de conducere membrii acestor organizaţii.Din „Dosarele Congresului” am aflat următorul lucru : în martie 1915,grupul financiar al lui J.P.Morgan a convocat 12 persoane proeminente din mass-media scrisă şi le-a cerut să întocmească o listă cu toate ziarele influente din Statele Unite.Din lista de 129 de publicaţii,au selecţionat şi au cumpărat 25 dintre cele mai influente.Apoi,în fiecare au plasat câte un redactor care să editeze şi să cenzureze tot ce se publică despre armată,finanţe şi despre orice probleme/evenimente interne sau internaţionale mai deosebite.În 1980,principalele agenţii de ştiri aveau în posturi-cheie membrii ai CFR : 5 la Associated Press,1 la Woited Press,iar la principalele cotidiene erau 8 la The New York Times,4 la The Washington Post,5 la Dow Jones şi lista ar putea continua.Membri ai Comisiei Trilaterale sunt infiltraţi în agenţiile : Reuters Associated Press, United Press,în marile cotidiene Wall Street Journal,Boston Globe,Los Angeles Times şi posturile de televiziune ABC,NBC,RCA.
În cartea „Mărturie”,Witness scrie :”Aceste publicaţii şi staţii de radio şi televiziune dau ştiri fabricate de membrii CFR după directivele CFR ; şi oferă publicului seriale şi documentare culturale şi istorice măsluite,în care rescriu istoria după directivele CFR”.
La 18 aprilie 1983,Papa Ioan Paul al II-lea a primit în audienţă întreaga Comisie Trilaterală-circa 200 de membri constanţi.
Printre membri importanţi ai acestei comisii îi amintim pe : George Herber Walker Bush fost şef CIA şi preşedinte al S.U.A. ;Bill Clinton,care este şi membru al organizaţiei Bilderberg,Henry Kissinger,fost ministru de Externe al S.U.A.,Robert McNamara,de la Banca Mondială, Kurt Bisdenkopf,fost membru Bundestag ; Ludwig Huber,de la Banca Bavareză etc.
În continuare ofer câteva informaţii incredibile.În 1980,Comisia Trilaterală a hotărât că preşedintele Jimmy Carter nu mai este de folos pentru un nou mandat.Şi l-a „propulsat” în funcţia supremă pe actorul Ronald Reagan.Deşi ne-membru al Comisei Trilaterale,deşi declarase că „interesele Comisiei Trilaterale sunt angajate de partea bancherilor internaţionali şi a companiilor multinaţionale şi nu este de părere că un anumit grup de interese să ocupe posturile-cheie în stat”.După ce Comisia Trilaterală i-a permis să câştige în mod spectaculos alegerile,fostul actor şi-a schimbat total optica,recomandând în posturi-cheie 18 membri CFR, 10 din organizaţia Bilderberg şi tot 10 din Comisia Trilaterală.Iar vice-preşedintele pe care şi l-a ales,George Bush,era tot membru CFR şi al Comisiei Trilaterale.După ce a fost ales el preşedinte,Bush a numit în posturi-cheie 64 de membri CFR şi 6 din Comisia Trulaterală.Iar la alegerile din 1992,poporului american i s-a „permis” să aleagă dintre trei candidaţi la preşedinţie : democratul Bill Clinton (membru în CFR,Comisia Trilaterală.Bilderberg şi bursier Rhodos),republicanul George Bush (membru CFR şi al Comisiei Trilşaterale) şi independentul Ross Perot,care nu apare pe nici o listă.Cine a „câştigat” alegerile,se ştie…

INSTITUTUL HUDSON
Cunoscut doar de înalte oficialităţi americane,acest institut a fost înfiinţat în 1961,şi se află lângă Croton-on-Hudson,din statul New York,în apropierea acestuia aflându-se Muntele de Fier.A fost creat de mai multe corporaţii,cele mai renumite fiind Standard Oil din New Jersey,deţinut de Rockefeller ;Manufactures Nanver Trust,deţinut de Morgan şi Shell Oil –casa de Orania.
Acest institut este folosit ca „centru de gândire”,la el apelând oficialii americani de la Casa Albă,Pentagon,ori alte instituţii guvernamentale pentru întocmirea rapoartelor privind problemele de interes naţional.După cum a declarat Kahn,primul preşedinte al lui,el „contribuie la determinarea întregului viitor al Statelor Unite şi,în limita timpului disponibil,al lumii exterioare”.Este sponsorizat direct de guvern,Biroul Apărării Civile,Biroul Minsiterului Apărării,alte instituţii guvernamentale şi nonguvernamentale.Institutul are „membrii publici”- în număr de 21,din care 10 sunt membri ai Consiliului Relaţiilor Externe,şi „prieteni”-în număr de 34,din care 15 sunt tot membri CFR.
În 1963,Kahn şi ai lui „gânditori” au întocmit Raportul din Muntele de Fier asupra posibilităţilor şi dorinţei de încheiere a păcii,publicat în martie 1966.”Părinţii” acestui raport sunt Robert McNamara,McGeorge Bundy şi Dean Rusk,toţi membri CFR.Interesant este că el
a fost întocmit într-un buncăr subteran din apropierea oraşului Hudson,unul din zecile de astfel de buncăre concepute ca „sediu de rezervă”,în care oficialităţile îşi pot desfăşura în continuare activitatea în cazul unui atac nuclear.
În acest raport „gânditorii” au ajuns la concluzia că pentru declanşarea unui război există : Motive vizibile de Război şi Motive Invizibile de Război.Din prima categorie fac parte : apărarea unei naţiuni contra atacului militar din partea alteia ; apărarea sau iniţierea unui interes naţional şi,creşterea puterii militare a unei naţiuni pentru binele său.
Rog ca cititorii să reflecteze asupra ultimului motiv,care justifică,în concepţia acestor „gânditori”că,creşterea puterii militare a unei naţiuni este un motiv pentru a ataca alte naţiuni, pentru că,se specifică în acest raport „(…)nu va fi pace în lumea răscolită,ci doar o serie programată şi sistematică de războaie şi calamităţi – până când conspiratorii şi-au atins obiectivul : o lume epuizată,dornică să se supună unei economii planificate marxiste şi unei sclavii totale – în numele păcii”.
Pentru a doua categorie de motive,se precizează că „războiul este forţa organizatorică principală în majoritatea societăţilor”.Posibilitatea izbucnirii unui război a adus sensul stării de necesitate externă,pentru care trebuie să se pregătească fiecare guvern.Fără a avea în vedere acest lucru,nici un guvern nu poate rămâne mult timp la putere.Analiza istorică,se precizea ză în acest raport,dezvăluie numeroase situaţi în care eşecul unui guvern de a menţine credibilitatea ameninţării unui război din partea unei alte naţiuni a dus la dizolvarea lui.Un război asigură elemente antisociale cu un rol acceptabil în structura societăţii.În felul acesta,deci pe timpul desfăşurării unui război,cele mai tinere şi mai periculoase dintre aceste elemente antisociale,organizate în grupări antisociale pot fi ţinute sub control de Sistemul Serviciilor Selective.Prin decanşarea războaielor,omul distruge surplusul de membri ai propriei specii. Adică ceea ce subliniam în materialele anterioare : reducerea populaţiei Terrei.
Tot acest raport mai subliniază că războiul este motivaţia principală pentru dezvoltarea ştiinţei,aspect pe care nu este cazul să-l dezvoltăm.
Deosebit de cinică mi se pare următorul motiv pentru declanşarea unui război : „războiul este…o eliberare socială generală…pentru înlăturarea plictiselii generale”,pe care iarăşi nu o comentăm…
Se mai precizează că „războiul a instituit în societate un sistem discutabil de stabilizare şi controlare a economiilor naţionale.Nu a fost testată încă nici o altă alternativă de control într-o economie modernă şi complexă care să se dovedească cel puţin la fel de eficace sau să aibă aceleaşi proporţii”.
Deci,un război a fost planificat şi se desfăşoară pentru a controla economiile.Acesta este unul dintre motivele reale a declanşării războaielor,şi nu minciunile debitate de oficialii de la Casa Albă ori Pentagon.Şi ,cinic,se continuă : „Războiul îndeplineşte anumite funcţii esenţiale şi stabilitatea societăţii în care trăim ; până când vor fi descoperite alte moduri de a le îndeplini,sistemul războiului trebuie menţinut şi îmbunătăţit,astfel încât să fie cât mai eficient”.
„Gânditorii” Institutului Hudson au devenit indispensabili pentru oficialii americani.
Chiar sunt acuzaţi de guvernele care se succed că au stabilit un sistem de guvernare care nu poate fi modificat.”Acesta este un proces de putere invizibilă.Iar influenţa este extremă,întrucât poate implica o naţiune în proiecte speciale şi acţiuni militare care nu au fost nici com-
plet explicate,nici dezbătute public.Într-o bună zi,această putere infiltrându-se şi devenind tot mai puternică,din ce în ce mai sofisticată,va putea influenţa evoluţia guvernării în aşa fel încât orice politică naţională să fie blocată,ca şi cum ţara ar fi condusă de un pilot automat, cu mult înainte ca oamenii aleşi pentru guvernare să ajungă la putere”,a fost concluzia unei comisii senatoriale.Dar nimeni,absolut nimeni,nu are curajul să apuce taurul de coarne. Mă referim la persoanele oficiale,deoarece opinia publică americană este minţită,manipulată şi trădată…


„CITY”
În lume există un stat în stat – Vaticanul în Roma. Puţini cunosc că mai există un asemenea stat în inima Londrei. „City”, cu o suprafaţă de 2,7 km pătraţi şi o populaţie de 4.600 de locuitori, controlat în totalitate de Imperiul Rothschild. Puteţi căuta în orice atlas, în orice lucrare de specialitate, oriunde doriţi dumneavoastră, dar nu veţi găsi nicăieri acest ministat. „City” nu este subordonat nici monarhiei, nici Parlamentului britanic, el fiind, da fapt, adevăratul guvern al Angliei. Prim-ministrul, cabinetul său şi Parlamentul britanic creează doar impresia că guvernează. Totul este fals, ei fiind persoane şi instituţii ale statului manevrate de „City”. Guvernarea acestui mini-stat aparţine Coroanei, formată din regele din „City” şi 13 bărbaţi, în el aflându-se cele mai puternice instituţii financiare: Banca Angliei, Lloyd’s oj London, Bursa londoneză, precum şi sediile concernelor internaţionale. Tot aici se află şi sediile magnaţilor care conduc mass-media engleză.
Pe timpul când Imperiul colonial se întindea în toată lumea, Marea Britanie avea două imperii separate: cel al familiei regale (din care făceau parte Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă şi Canada), celălalt al Coroanei („City”) din care făceau parte India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Gibraltar, Hong Kong şi coloniile din Africa Centrală.
În timpul expansiunii celor două imperii coloniale a luat fiinţă British East India Merchant Company (BEIMC), printre altele ocupându-se şi de comerţul cu opium. La aceasta lua parte şi familia regală britanică. Însă, pentru ca opinia publică să nu cunoască această „afacere murdară”, totul se desfăşura prin „British Military Intelligence Departament” (M16) şi „Secret Intelligence Service” (SIS).
BIMC este cel care a format, în 1729, „Comitetul celor 300” („Commitee of 300”), astăzi una dintre cele mai importante organizaţii secrete din lume. Mai este numită şi „elita din City”.
În legătură cu implicarea casei regale în traficul de stupefiante, nici în ziua de astăzi situaţia nu s-a schimbat. „Neue Solidaritat” scria, în ediţia din 8 septembrie 1993, în capitolul „Die Queen und das Rauschgift” (Regina şi stupefiantele” : „Este deja o raritate, o surpriză rară şi plăcută, când în presa britanică întâlnim ştiri despre casa regală, care se apropie de realitate. Săptămâna trecută, a apărut o astfel de ştire explozivă în primele pagini ale venerabilului „Times” londonez din 27 august 1993. Titlul: „Familia regală a fost „high” în „Highlandes”. Bazat pe un raport îngrijit al magazinului scoţian „Leopard”, articolul dezvăluie faptul că, în casa regală britanică prezenţa stupefiantelor constituie un lucru de la sine înţeles. Pe baza documentelor originale, „Leopard” dovedeşte că Regina Victoria şi anturajul său, spre exemplu familia Churchill şi Rotschild, comandă regulat, la farmacia din Higl’hlands, doze de cocaină, heroină şi alte stupefiante. „Times” din 28.08.1993 susţine acelaşi lucru, afirmând cu încântare: „Victoria, regina cu înfăţişarea severă, cunoscută pentru formula sa „nu văd nimic nostim în asta”, pare să fi comandat destulă cocaină şi heroină pentru gospodăria regală de la reşedinţa Balmoral (Scoţia). Documentele farmaciei arată că regalii şi oaspeţii săi se aprovizionează regulat cu cantităţi considerabile de cocaină şi heroină”.
Pentru ca cititorul să-şi dea seama că „City” guvernează cu adevărat Anglia, voi exemplifica printr-un singur caz.
După cum se ştie, în urma Tratatului de la Versailles, evoluţia Germaniei era planificată. Se preconiza ruina valutei germane, ceea ce ar fi dus la inflaţie cronică. Deoarece i se cerea restituirea plăţilor pentru reparaţii în valoare de 123 milioane mărci aur, precum şi 26% din valoarea exporturilor. Haosul era inevitabil. În această situaţie, Germania a avut un moratoriu pentru plata integrală în numerar a sumei de 123 milioane mărci aur în următorii doi ani. Însă, puterile învingătoare au respins propunerea. La 9 ianuarie 1923, s-a hotărât, cu 3 la 1, că Germania rămas în urmă cu plata. Reprezentanţii Angliei au primit ordin de la „City” să voteze împotriva moratoriului. Comentariile sunt de prisos.
Mai departe citez din lucrarea „Societăţile secrete şi puterea lor în secolul XX” a lui Jan van Helding: „(…) Germania s-a declarat de acord cu o soluţie de compromis, cunoscută sub numele de planul DAWES. Acesta a fost conceput de J.P.Morgan, colaboratorul lui Rothschild, şi acorda Germaniei credite în valoare de 800 milioane dolari pe o perioadă de patru ani. Planul Dawes a eşuat când au crescut datoriile pentru reparaţii ale Germaniei. A urmat însă planul Young (după numele agentului lui Morgan, Owen Young): pentru a prăda mai bine, bancherii internaţionali au f0ndat în Elveţia „Banca internaţională de plăţi”. Astfel, plata reparaţiilor din primul război mondial s-a efectuat simplu: creditul din contul unei ţări la această bancă era înregistrat la o altă ţară, care îşi avea creditul în această bancă. Şi aici bancherii au exploatat taxele şi provizioanele.
Profesorul Quigley afirmă: „Este de remarcat că acest sistem (Dawes şi Young) era pus la punct de bancherii internaţionali şi că împrumuturile acordate Germaniei erau foarte profitabile pentru aceşti bancheri”
Acesta este unul dintre cele mai bune exemple pentru sistemul machiavelic. Pe de o parte, bancherii îi sprijină pe cei implicaţi în război şi îi împrumută pe nemţi pentru ca aceştia să-şi poată plăti datoriile pentru reparaţii. Indiferent ce şi cum a făcut Germania, este clar de la cine trebuia să împrumute bani. A fost una şi aceeaşi grupare care a plănuit, finanţat, a condus şi a profitat de primul război mondial”…
Lojile francmasonice din Anglia sunt unite într-o Organizaţie engleză francmasonică. O perioadă destul de îndelungată, ea a fost folosită de KGB pentru a-şi infiltra agenţii în vederea controlării Serviciului britanic de informaţii. Concluzia: mulţi agenţi ai serviciilor secrete britanice sunt masoni. De fapt, este de notorietate că Scotland Yard-ul a dat ordin personalului său să se înscrie în rândurile masonilor. În lucrarea „Partea nevăzută a lumii: SOCIETĂŢI SECRETE”, Milton William Coper scrie: „ TOŢI ofiţerii de informaţii pentru care am lucrat în Serviciul Secret de Informaţii al Marinei Militare erau masoni”.

Sfârşit

MASONERIA EXCLUSIVISTĂ B’nai B’rith
În cadrul Francmasoneriei Universale,un loc aparte îl are Masoneria israelită B’nai B’rith, (Fiii Alianţei/Fiii Legământului),care vizează în mod special domeniul financiar-bancar. Cititorul trebuie să reţină că este alcătuită exclusiv din mozaici. Aceasta,deoarece numeroşi evrei (îi excludem pe cei naţionalişti) au dorit să facă parte din lojile masonice existente în ţările în care îşi aveau comunitatea. Lucru de neînţeles,acestea au refuzat să-i primească,situaţie în care şi-au înfiinţat propria lojă,care s-a extins rapid,devenind Masoneria Exclusivistă israelită,sediul actual fiind la Chicago. Scopul declarat,de faţadă,este să „reunească evreii pentru interesele lor cele mai înalte,ca şi pentru cele ale umanităţii întregi…să apere patrimoniul spiritual şi religios al alianţei,prin activităţi educative şi spirituale,în special în rândul tinerilor, să lupte împotriva Antisemitismului declarat sau latent”.
Această organizaţie a împărţit planeta în 11 districte de influenţă : 7 sunt în Statele Unite câte unul la Berlin, Viena şi Constantinopol. Centrul principal pentru Europa este la Bassel, în Elveţia. României îi acordă o importanţă geostrategică deosebită,lucru reieşit din faptul că şi-a stabilit centrul districtului Orient la Bucureşti. În 1860,a fost creată „Alianţa Israelită Universală”,prilej cu care a fost lansat un apel către întregul popor al lui Israel în care era reiterată ideologia imperialismului sionist :”Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică,nici africană,nici americană,nici australiană,ea este universală. Împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturilor şi intereselor noastre,vom rămâne membri al poporului ales. Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta. Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări,întrucât interesele noastre morale şi materiale sunt în primejdie.
Religie lui Israel trebuie să cuprindă într-o zi Pământul întreg. Creştinismul,duşmanulnostru de veacuri,zdrobit în luptă,e aproape să îngenuncheze. Pe zi ce trece,reţeaua pe careevreii o aruncă asupra Pământului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte sevor îndeplini. Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre”.
În 1913,organizaţia B’nai B’rith formează Liga împotriva Defăimării (ADL) – Anti-De-Famation League.Sub acoperirea acesteia acţionează un veritabil serviciu secret,care de-alungul anilor a reuşit să întocmească peste 12.000 de fişe ale personalităţilor din viaţa politi-că,economică,socială şi militară americană,precum şi fişe-documentare ce vizau securitateaStatelor Unite şi N.A.T.O.Totul a fost dat în vileag de săptămânalul The Village Voice,în nu-mărul din 11 mai 1993.Cum era de aşteptat,conducerea B’nai B’rith nu a avut nimic de suferit,cazul fiind muşamalizat în ciuda protestelor organizaţiilor antimasonice.Nu trebuie să mire pe nimeni această muşamalizare,având în vedere că peste 60% din funcţionarii structurilor de stat americane aparţin acestei organizaţii.
Despre pătrunderea şi activitatea acestei loji exclusiviste în România vor urma articole separate…
Mai trebuie specificat că masonii din Statele Unite,alături de „fraţii” lor din alte loji controlează : Consiliul Ecumenic al Bisericilor,mişcarea PAX CRISTI,Asociaţia Creştină pentru Abolirea Terorii,Comitetul Catolic împotriva Foamei şi pentru Dezvoltare,FederaţiaMondială a Oamenilor de Ştiinţă,cu sediul la Paris,Federaţia Mondială a Muncii,aproape toa-te organismele internaţionale profesioniste,de la jurnalişti până la cercetătorii din domeniul nuclear ; toate mişcările pacifiste şi ecologice transnaţionale şi chiar federaţiile internaţionale ar fi astfel de structuri sau chiar substructuri criptice ale francmasoneriei…
După ce Gorbaciov a reuşit să demoleze U.R.S.S. de sus în jos,făcându-şi datoria faţă deMarea Lojă din Franţa,a fost înlăturat cu delicateţe.Celebrul puci nu a fost decât un „scandal”regizat,el fiind trecut în „rezervă”.Urmaşilor săi li s-a sugerat o formulă mai atractivă,mai tentantă,mai dulce pentru fostul spaţiu sovietic : Comunitatea Statelor Independente.Şi pri- mejdia rusească a început să fie agitată în exces pentru a determina ţările din fostul „lagăr” socialist să se arunce în braţele primitoare ale Uniunii Europene (de fapt o putem numi Comunitatea Masonică Europeană).În planurile himerice ale forţelor oculte se intenţionează unirea într-un viitor cât mai apropiat a Uniunii Europene cu Comunitatea Statelor Indepen-dente realizându-se Uniunea Masonică de la Atlantic la Pacific.Revoluţiile non-violente din fostele ţări din fostul spaţiul sovietic,recenta vizită a preşedintelui George W.Bush în Georgiareflectă clar această intenţie.
CONSILIUL PENTRU RELAŢII EXTERNE
Iniţial, Consiliul pentru Relaţii Externe – Council of Foreign Relation (pe parcursul lu-crării va fi abreviat CFR) a existat sub forma unui club din New York,fondat de un grup de „intelectuali” care doreau să impună un guvern mondial.Aceşti „intelectuali” s-au grupat du-pă ce tratatul Ligii Naţiunilor nu a fost adoptat în Senatul Statelor Unite,cu scopul clar de a convinge poporul american,apoi opinia publică internaţională să accepte un guvern mondial.Erau convinşi că era singura soluţie pentru rezolvarea problemelor mondiale.Principalii fon-datori au fost : colonelul Edward Mandell House,”omul din umbră” care a avut contribuţia esenţială la alegerea a doi preşedinţi americani ; Walter Lippmann,ajuns principalul editoria-list al Institutului Liberal ; John Foster Dulles,devenit Secretar de Stat în Administraţia Eisen-hower (1953-1961) : Allen Dulles,devenit director CIA şi Christian Herter.
La întrunirea din 30 mai 1919 a delegaţiilor principalelor organizaţii secrete din lume s-ahotărât,la început,înfiinţarea unei organizaţii mondiale. Până la urmă,s-a hotărât crearea de organizaţii surori separate : CFR-ul în Statele Unite ale Americii,Institutul de Relaţii în Pacific,Institutul de Politică Externă din Hamburg şi Centrul de Studii de Politică Externă de la ParisInteresant este că toţi conducătorii acestor instituţii surori trebuiau să întrunească aprobarealui Rothschild.Toţi membrii acestei constelaţii de organizaţii sunt plasaţi în guvernele ţăriloroccidentale şi din Extremul Orient.După 1989,acest lucru s-a făcut şi în cadrul ţărilor din fos-tul lagăr socialist.Pe cititorii neavizaţi,această constelaţii de organizaţii îi duce cu gândul la faptul că în cadrul lor există neînţelegeri.Nimic mai fals ! Această separare a fost dictată deRothschild,deoarece analiştii lui l-au prevenit că popoarele nu erau încă pregătite să renunţe la suveranitatea şi independenţa ţărilor lor şi să devină sclavii oligarhiei financiare internaţio-nale.
Revenind,în anul 1921,marii magnaţi financiari ca J.P.Morgan,Carneggie Ebndowment,familia Rockefeller,Paul Warburg,Otto Kahn,Bernard Baruch şi mai mulţi bancheri de pe Wall Street au hotărât să finanţeze clubul din New York.Tot în acel an,în Statele Unite au so-sit reprezentanţii societăţii Round Table,care,împreună cu cei mai renumiţi politicieni şi oa-meni de afaceri americani înfiinţează societatea secrete Council of Foreign Relatuions ,aces-ta acaparând o putere tot mai mare.Este alcătuită exclusiv din americani,membrii fondatorifiind J.P.Morgan,Averell Harriman,David Rockefeller şi Prescot Samuel Bush,bunicul actua-lului preşedinte american.În cadrul ei se înfiinţează şi un nucleu format exclusiv din membri ai Round Table (englezi).De atunci oricine candidează la preşedinţia Statelor Unite,cu excep-ţiile de rigoare ce vor fi prezentate,trebuie să fie membru al CFR.Tot de atunci,Statele Uniteşi Marea Britanie devin parteneri în strategia pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale.Citito-rul avizat va recunoaşte printre membrii fondatori ai acestei organizaţii particulare numelebancherilor care au finanţat revoluţia bolşevică.Mai este numită Establishment,Guvernul ne-văzut sau Ministerul Afacerilor Externe a lui Rockefeller.CFR exercită în zilele noastre uncontrol absolut asupra naţiunilor din Occident,fie direct,fie prin legătură cu organizaţii de a-celaşi nivel sau prin Banca Mondială pe care o prezidează.
Membrii CFR au fost printre fondatorii Naţiunilor Unite.Walter Lippmann,Allen Dullesşi Cristan Herter sunt cei care au conceput şi scris Charta Ligii Naţiunilor,ce va deveni guver-nul mondial de suprafaţă.Unul din scopurile celui de Al Doilea Război Mondial a fost chiarcrearea acestuia.Din delegaţia Statelor Unite au făcut parte nu mai puţin de patruzeci şi şapte de membri CFR,dintre care nu au lipsit Wdward Stetttenius,secretar de Stat ; John Foster Du-lles ; Nelson Rockefeller ; Adlai Stevenson şi Alger Hirs,care va fi ales primul preşedinte alNaţiunilor Unite.
Trebuie să specific că CFR-ul a devenit pepiniera selectării de personal la nivelul o-ficialităţilor din instituţiilor guvernamentale,inclusiv din administraţia de la Casa Albă,fie căsunt republicani sau democraţi.John McClay,devenit asistentul însărcinat cu angajarea de per-sonal al Secretarului de Război Henry Stimson,a spus :”Ori de câte ori avem nevoie de cine-va,răsfoim catasfiful cu membrii Consiliului şi dădeam un telefon la New York (unde se află sediul CFR-ului”-n.n.)”.Ramura executivă a Statelor Unite,ramura legislativă,Congresul şi Senatul american sunt dominate de membrii CFR.Toţi directorii C.I.A. au fost şi sunt membriai acestui consiliu.Şi-a infiltrat oameni în funcţiile superioare de la Pentagon şi controleazăaproape în întregime întreaga mass-media americană,majoritatea jurnaliştilor de renume fiind membrii CFR.Fiecare administraţie,fie republicană,fie democrată,are patru posturi-cheie : consilierul Securităţii Naţionale,secretarul de Stat,secretarul Apărării şi secretarul Trezorerieiau fost şi sunt ocupate întotdeauna de membri CFR.Absolut fiecare ambasador american la ONU a fost şi este membru CFR.
După cele scrise de Milton Cooper,”este controlat de un grup electoral format din mem-brii recrutaţi din rândurile sociatăţilor Skull & Bones şi Scrull & Key…”.Ambele fac partedintr-o ramură secretă a organizaţiei Iluminaţilor,cunoscută drept Capitolul 322 din cadrul Ordinului.Tot Cooper menţionează : „Consiliul pentru Relaţii Externe este o societate secre-tă care interzice ca în timpul şedinţelor să se ia notiţe sau să se facă înregistrări.Dacă unmembru,indiferent cine ar fi,divulgă un subiect sau o parte din discuţie sau vorbeşte despreceea ce s-a discutat la o adunare,întrunire,este executat”.
CFR are două cercuri/ordine foarte restrânse şi secrete.Ordinul Skull & Bones (Craniulşi Oasele) a fost fondat de William Hunttington Russel şi Alphonso Taft,în 1833,la Universi-tatea din Yale.Mai este denumit Frăţia Morţii.Toţi membrii acestui ordin,la intrarea în orga-nizaţie depun un jurământ care le interzice orice obligaţia faţă de vreo naţiune,vreun rege sau guvern.Trebuie precizat că actualul preşedinte american este membru al acestui ordin.Poateaşa se explică că echipa sa este alcătuită din cei mai belicoşi funcţionari ai tuturor instituţiilorguvernamentale,schimbarea strategiei pe plan extern,prezentată în introducerea atipică a aces-tei lucrări.Membrii acestui ordin reprezintă elita CFR.
Această misterioasă organizaţie secretă îşi are sediul pe High Street,una din cele mai im-portante străzi din campusul universitar Yale.Membrii îşi numesc sediul Mormântul.Toate ta-câmurile,alte obiecte şi tablourile care îi înfăţişează pe foştii membri ai frăţiei sunt înscipţio-nate cu două oase şi un craniu.Printre tablouri pot fi recunoscute chipurile a trei preşedinţi americani : William Harriman Taft,George Herbert Walker Bush şi George Walker Bush.Nu putea lipsi David Rockefeller.
Familia Bush se pare că a avut o adevărată atracţie pentru această frăţie,din ea făcând parte bunicul familiei,senatorul Prescott Bush,trei unchi şi doi veri ai actualului preşedinte a-merican.Această frăţie a dat şi nouă judecători de la Curtea Supremă,precum şi câţiva şefi aiC.I.A. şi mai mulţi membri ai Congresului.
Toate aceste informaţii au fost date publicităţii de ziarista de investigaţii Alexandra Rob-bins în cartea „Secretele mormântului”.Ziarista respectivă are marele merit de a fi pătruns întainele acestei frăţii fără a fi membră ! A reuşit sa ia interviuri la peste 100 de membri !! Eapovesteşte că aşa cum se întâmplă în fiecare an pentru 15 studenţi de la Yale selecţionaţi săfacă parte din frăţie,şi preşedintele George Walker Bush a aflat că va fi membru atunci cânda primit un pachet roşu în dormitorul său.Fiecare membru îşi alege un nume.Bunicul actualu-lui preşedinte era cunoscut sub numele de Barsbones,tatăl său-Magog,iar el şi-a ales numeleTemporary.
Între membrii frăţiei se stabileşte o legătură ce durează toată viaţa.Nu se poate spune nimic precis în legătura cu influenţa pe care o are în structurile puterii de la Casa Albă.Dar sepoate bănui.Bush sr. i-a numit în funcţia de ambasador pe mai mulţi foşti membri ai frăţiei(„foşti” sunt numiţi membrii care au absolvit facultatea).Cariera actualului preşedinte a fostsusţinută copios de mai mulţi membri ai frăţiei.Unul dintre aceştia a donat sume substanţialepentru crearea companiei din domeniul petrolului Arbusto,altul a trimis fonduri pentru achizi-ţionarea echipei de base-ball Texas Rangers ,iar altul a cumpărat spaţiu publicitar de un mi-lion de dolari în timpul campaniei prezidenţiale.Oare câţi dintre aceştia fac parte din „Vilturi-i” care l-au pregătit şi susţinut pe actualul preşedinte ? Punem această întrebare,deoarece înlucrările anterioare am prezentat faptul că se ştia din timp,înaintea declanşării campaniei pre-zidenţiale,că el va câştiga alegerile ! Mai este necesar să precizăm că toţi preşedinţii america-ni,şi persoanele cele mai influente prin funcţiile lor din toate structurile adminstrative şi de stat,sunt aleşi prin voinţa Ocultei Mondiale ?
După cum am menţionat,gruparea The Round Table are meritul de a fi fondat Consiliulpentru Relaţii Externe. A fost înfiinţat în Anglia,la 5 februarie 1891,prin Cecil Rhodes.Ţelulsău principal era extinderea dominaţiei britanice în întreaga lume,iar limba univrsală să fie engleza (detalii în „Conspiraţia Satanei” şi „Oculta Mondială.Marele Plan”,vol.III.)
La puţin timp de la înfiinţare,această grupare a fost penetrată de Iluminaţi,iar prin Roths- child a intrat în legătură cu sioniştii şi cu renumitele familii Schiff,Wartburg,Guggen- heim şi Carneggie din Statele Unite.Lordul Milner,unul din fondatorii grupului,a preluat conducerea,iar din grupare au rezultat Royal Intitut of International Affairs (RIIA) şi CFR.
„COMISIA TRILATERALĂ”
Deşi democraţia şi prosperitatea poporului american sunt pomenite obsesiv în discursuri-le ori luările de cuvânt ale oamenilor politici din România,ale analiştilor din domeniul econo-miei şi al politicii,situaţia nu stă chiar aşa (vezi primul volum al „Conspiraţiei Satanei”).Con-siliul pentru Relaţii Externe a căzut în dizgraţia opiniei publice odată cu reacţia dezaprobato-are faţă de războiul din Vietnam.Prin anii ’60,producătorul american,văzând că începe să su-fere economic,a a început să-şi pună întrebări cu privire la activitatea CFR.Şi atunci,în zilelede 23 şi 24 iulie 1972,la castelul lui Rockefeller,s-a întrunit o comisie prezidată de însuşi Da-vid Rockefeller.De remarcat că toţi membrii participanţi făceau parte din CFR.La această reu-niune,ca mijloc de diversiune pentru opinia publică internaţională,David Rockefeller a înfiin-ţat Comisia Trilaterală.Scopul declarat al acestei Comisii este „cooperarea trilaterală strân-să pentru a menţine pacea,a administra economia globului,a promova renovarea economiei,a alina sărăcia mondială,astfel permiţând evoluţia paşnică şi liniştită a sistemului mondialglobal”.Primul director a fost Zbigniew Brzezinski (1973-1976),care a scris şi Carta Comisi-ei Trilaterale.Este evreu polonez,mason şi strateg al Ocultei iudeo-masonice,membru şi alConsiliului celor 300,al Consiliului pentru Relaţii Externe şi al organizaţiei Bilderberg.Arelegături permanente cu serviciile secrete americane,britanice etc.Toate acestea îi dau posibili-tatea să fie foarte bine informat,de unde şi-a câştigat renumele de analist de renume,vizionar.El a fost consilierul preşedintelui J.Carter în ce priveşte problemele de securitate naţională.Cele trei laturi ale acestei „comisii” sunt : Statele Unite ale Americii (90 de membri),Europa Occidentală (140 de membri) şi Japonia (81 de membri).Metodele de lucru ale Trilateralei sunt identice cu ale Francmasoneriei,în care sunt incluse şi asasinatul politic,ori măcelul în masă.Marile scopuri ale ei sunt eficientizarea activităţii ONU,unirea forţelor giganţilor industriali şi economici (adică cele trei laturi pe care le-am prezentat) pentru instalarea Noii Ordini Mondiale.Adevărata putere a rămas însă CFR,iar familia Rockefeller este beneficiara ambelor organizaţii.De accentuat,însă,următorul aspect.Pentru înfiinţarea acestei organizaţii,deşi magnatul David Rockefeller este foarte puternic,el a avut nevoie şi de acordul Grupului Bilderberg,pe care l-a obţinut la întrunirea acestuia din mai 1972.Alături de această grupare,ea activează pentru instaurarea unui Guvern Mondial,ce va fi constituit din înalţi funcţionari ce vor depinde de marile puteri financiare.Un fost preşedinte al Băncii Angliei spunea :”Hegemonia finanţelor mondiale trebuie să fie atot-stăpânitoare peste tot şi toate,ca un mecanism supranaţional şi generalizat”.Senatorul Barry Goldwater,în lucrarea „Fără scuze”,a scris următoarele : Ceea ce intenţionează de fapt trilateralii este crearea unei puteri economice mondiale,superioară guvernelor politice ale naţiunilor-state implicate.Ca manageri şi creatori ai sistemului,vor ajunge să conducă lumea”.
Semnificativ mi se pare să subliniez că,în toamne anului 1973,la scurt timp după fonda-rea Comisiei Trilaterale,cvasinecunoscutul guvernator al Georgiei,Jimmy Carter,s-a întâlnitla Londra,unde a luat cina cu David Rockefeller.Cum de s-a ajuns la această întâlnire,ce s-adiscutat,tot atâtea mistere.Realitatea este că Jimmy Carter a devenit preşedinte al Statelor U-nite,fiind prima mare operaţiune a acestei organizaţii…

LUMINAŢII…INSPIRAŢI DIN DOCTRINELE SOCIETĂŢILOR SECRETE
În secolul al XI-lea, Joachim de Floris întemeiază secta „Iluminaţii”,care propaga „sără-cia şi egalitatea” drept virtuţi secrete. Din organizaţia „Ismaeliţilor răsăriteni” şi din secta„Asasinilor” s-a revendicat secta „Rosheniah”,care s-a menţinut până după 1700.Secta „Asasinilor” a acţionat pe teritoriul Afganistanului,în nordul Iranului,de la izvoarele râului Ala-mut,la poalele munţilor Elburz.Ne oprim puţin asupra lor,deoarece Adam Weishaupt s-a inspirat din doctrinele secrete ale acestora.
Foarte multe persoane au fost fascinate de „Asasini”,dar tot ce se ştia despre ei era îm-binat cu fantezia,lucru valabil şi în zilele noastre.
Pentru prima dată în Europa s-a auzit despreei din poveştile cruciaţilor întorşi acasă,care vorbeau despre castelele „Asasinilor” din vărfulmunţilor.Scriitoarea daneză Freya Stark a scris romanul „Văile Asasinilor” care a făcut,mai face încă,furori. Pentru documentarele şi lucrările scrise în legătură cu „fenomenul terorismului” a trebuitsă mă documentez şi în legătură cu această sectă.Pentru ca cititorul să o cunoască ar trebui să scriu despre religia musulmană,cu cele două orientări religioase principale : sunnismul,majoritar în Islam,şi şiismul.Nu ne-am propus acest lucru.
Pe scurt,în anul 1090 Hassan Bin Sabbah (ismaelit) înfiinţează secta „Hashishin”,deve-nită în foarte scurt timp foarte temută.El îşi droga adepţii şi îi trimitea în misiuni sinucigaşe,cu iluzia că el avea puterea să-i trimită în paradis.Prin termenul hashishin erau denumiţi con-sumatori de haşiş,cuvântul luând forma de asasin.Secta „Asasinilor” a transformat tero- rismul în religie.Hassan Bin Sabbaha a purtat lupte încrâncenate cu supuşii sultanilor selgiu- cizi.Asasinii lui erau luptători deosebit de viteji,îndârjiţi şi cruzi.După moartea sa,în rândul sectei apar neînţelegeri între membri,având loc chiar asasinate între coreligionari.Se zice că această sectă ar fi dispărut.Nu suntem de aceeaşi părere.Din documentarea mea am reţinut că ismaeliţii din ramura nizarită se găsesc,în zilele noastre,în Siria,Oman,Tadjikistan,Pmir şi chiar în Iran şi în nordul Afganistanului.Şi mi-am pus întrebarea : oare structura „Asasinilor” din Alamut nu reprezintă matricea din care a luat fiinţă Al-Qaeda ? Sau grupările teroriste cecene ? Să ne aducem aminte că teroriştii care au comis măcelul la şcoala din Beslan erau drogaţi !...
În zilele noastre,în Afganistan există o societate secretă deosebit de puternică – ROSHA-NIYA (Iluminaţii),care este una dintre cele mai vechi societăţi secrete din lume.Este,în acelaşi timp,şi un cult mitic – cultul lui Roshaniya – şi se fac referinţe la ea încă din timpurile Case Înţelepţilor de la Cairo.Acest cult şi-a propus următoarele : abolirea proprietăţii private,eliminarea religiei,desfiinţarea statelor,credinţa într-un plan prin care să se modeleze sistemul social mondial.Membrii acestui cult îşi spun ORDINUL.Iniţiaţii din acest cult depun următorul jurămând : „Mă oblig să păstrez tăcerea şi loialitatea de nezdruncinat şi supunere faţă de Ordin…Întreaga omenire care nu va reuşi să se identifice cu semnul nostru secret va fi prada noastră”.Acest jurământ îi absolvă de toate jurămintele de loialitate pe care le depun sau le vor depune faţă de organismele statului din care fac parte.
După ce şi-au iniţiat membrii,Roshaniya îi trimite în lume ca să caute şi să descopere persoane care au calităţile necesare pentru a deveni viitori membri.Ramuri ale acestui cultexistă peste tot,sub denumirea de „cei luminaţi” sau „Iluminaţi”.Ţelul acestora : INSTAU-RAREA NOII ORDINI MONDIALE.
Membrii „Ordinului”,din diferite ramuri,formează comitetul executiv al Consiliului pentru Relaţii Externe şi Comisiei Trilaterale.Tatăl lui George Bush a fost membru al Ordi-nului şi principalul finanţator al lui Hitler.Vă surprinde aceasta,stimaţi cititori ? Să nu vă sur-prindă,această calitate este o tradiţie în dinastia Bush,şi ex-preşedinte G. W. Bush fiind membru. Credeţi că bătălia pentru Casa Albă între Al.Gore şi George W.Bush a fost chiar atât de strânsă ? NU ! Fiecare dintre ei a avut susţinători din umbră care încă nu căzuseră de acord asupra viitorului ocupant al Casei Albe.Totul a fost praf aruncat în ochii alegătorilor americani.Voturile se numără în cu totul altă parte.Nu Florida conta.S-a ales acest stat,deoarece şi pe vremea altor prezidenţiale tot aici au avut loc fraude uriaşe.…
O mişcare misterioasă a apărut şi în Spania secolelor XVI ŞI XVII,numită „Alumbro- dos” („Cei iluminaţi”),a cărei doctrină menţiona că de la un anumit grad de iniţiere oameniinu mai trebuie să se implice în religie,deoarece au primit „lumina”.Cea mai mare parte a membrilor erau iezuiţi sau francmasoni.Se afirmă că însuşi Iganaţiu de Loyala,fondatorul or-dinului iezuit,a aderat la această mişcare,motiv pentru care a fost arestat.
Secte purtând numele de „Iluminaţi” au existat şi în Germania secolului al XV-lea,înFranţa anului 1760.Dar,toate acestea nu au avut nici o tangenţă cu „Ordinul Iluminaţilor” în-fiinţat de Adam Weishaupt.
OBSESIILE LUI ADAM WEISHAUPT
În lucrările sale,Adam Weishaupt nota :”Marea putere a ordinului nostru stă în secreti-zarea lui totală.Ordinul nu va ieşi niciodată la lumină,indiferent de loc,şi nu se va prezentasub numele său”.Reiese că obsesia sa,încă de la început,a fost „secretizarea”,deoarece,dupăcum scria această „secretizare” ferea Ordinul de opresiune din partea autorităţilor,pe de o parte,pe de altă parte atrăgea cât mai multe persoane.După cum rezultă din preceptele pe care le-a întocmit,obiectivul „Iluminaţilor” era instaurarea unui guvern mondial în cadrul Noii Ordini Mondiale.În cadrul Ordinului el era denumit „Spartacus” şi îşi instalase sediul la Munchen,sub denumirea de „Marea Lojă a Iluminaţilor”,cu pseudonimul „Atena”. „Secretizarea” Ordinului îl făcea impenetrabil,iar cei doi : Adam Weishaupt şi Rothschild atrăgea noi membri cultivându-le cu abilitate şi în timp setea de putere.”Adevăratul scop alOrdinului este acela de a stăpâni lumea.Pntru a-l îndeplini,este necesar ca Ordinul să distru-gă toate religiile,să răstoarne toate guvernele şi să abolească propietatea privată”.Cu timpul pentru membrii săi,Ordinul a devenit o adevărată religie,pentru că fiecare membru,avid de putere,se pregătea să devină conducător.Drept răsplată,Ordinul oferea puterea mondială. O altă obsesie a lui Adam era infiltrarea Francmasoneriei.Inspirându-se din structurile a-cesteia,la început a conceput trei grade în cadrul Ordinului : Novice,Minerva şi Iluminist-Minerval,pentru ca mai târziu să aibă 13 grade.În special în secolul al XIX-lea,strategia Ilumina-ţilor a fost infiltrarea în Francmasonerie,pentru a avea un paravan pentru activitatea lor de „sfetnici” importanţi ai guvernelor pe care le-au penetrat.La numai un an de la înfiinţarea Ordinului,chiar Adam se infiltrează în „Loja Eclestică masonică-Teodor al Bunului Consiliu” din Germania şi îi îndeamnă pe membrii Ordinului să fuzioneze cu masonii.Pentru aceasta înfiinţează căteva loji „iluminate” la care,ulterior,aderă peste 1.000 de masoni.A interzis categoric primirea în Ordin a oricărui ex-iezuit,care trebuiau „evitaţi ca o plagă”,va spune el. La 16 iulie 1782,la Wilhelmsbaden a început al doilea Congres Masonic,ale cărei lucră-ri s-au terminat la 29 august,în cel mai desăvârşit secret.Prezidat de baronul de Braunswick,acest Congres a încercat să facă reconcilierea între diferite loji masonice.A participat şi A-dam Weishaupt,care a reuşit să fuzioneze Ordinul „Iluminaţilor” cu lojile masonice din Fran-ţa şi Marea Britanie.A fost prezent şi masonul George Washington,preşedintele de mai târziu al Statelor Unite (1789-1797).Congresul a mai planificat Revoluţia franceză.Contele de Virieu,participant,s-a destăinuit unui prieten : „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărât acolo.Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decât îţi închipui tu.Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată,încât nu au scăpare nici monarhia,nici bise-rica”.Revoluţia franceză din 1789 a fost primul conflict social centralizat (detalii în lucrările anterioare).Marea Teroare instaurată de masoni a funcţionat din plin,răvăşind întreaga Europă.Atunci,un frate mason îi scria lui La Fayette :”Numai prin mijloacele tero- rii,cineva reuşeşte să se menţină în fruntea unei revoluţii şi s-o guverneze”.Iar Adam Weisphaupt,într-o conferinţă secretă,la Frankfurt pe Main,l-a condamnat la moarte pe regele Ludovi al XVI-lea,cuvintele lui rămănând „celebre” :Cu maţele ultimului porc să strangulăm pe ultimul dintre regi !”. Ni se pare interesant să specificăm că lucrările Congresului au coincis cu emanciparea e-vreilor din Imperiul Habsburgic.MARELE PLAN PRINDE CONTUR Weishaupt era convins că Ordinul „Iluminaţilor” va triumfa în marea bătălie pe care aînceput-o pentru înfăptuirea Marelui Plan,cum inspirat l-a denumit,fapt pentru care nota :”Prin acest plan,vom dirija întreaga omenire.În acest fel,şi prin cele mai simple metode,vom pune totul în mişcare şi în flăcări.Ocupaţiile membrilor trebuie să fie repartizate ori impuse,astfel încât,în secret,că putem influenţa toate tranzacţiile politice”.Pentru aceasta a început să aplice o strategie perfidă : în spatele paravanului masonic,membrii săi au început să se infil- treze în guvernele principalelor state europene şi administraţiile acestora.Pentru aceasta orice mijloc era permis,principiul „scopul scuză mijloacele” fiind ridicat la rang de lege.Lupta s-a pornit împotriva religiei şi a imperiilor.”Tot ce au făcut aceşti oameni (era vorba de iezuiţi-n.n.) pentru religii şi imperii,de ce nu aş face şi eu,împotriva religiei şi a imperiilor ? Prin atracţia pe care o exercită misterele,a legendelor,a adepţilor,de ce nu aş distruge pe întuneric ceea ce înalţă ei la lumina zilei”.
Şi în înfăptuirea adevăratelor scopuri ale Ordinului,Weishaupt a folosit „secretizarea”.Punctele Marelui Plan nu trebuiau cunoscute decât de „necunoscuţii din vârf”,membrii de rând cunoscând doar obiective anodine.Din cele de mai sus se poate înţelege şi mediul în care s-a iniţiat Karl Marx,precum şi originile „iluminate” ale „Manifestului Comunist”,din ca-re s-au inspirat platformele politice ale tuturor partidelor comuniste,la care,paranoia a atinspuncte nebănuite,născând „dubla gândire” şi „dublul limbaj”.Numai un număr restrâns de persoane (membrii biroului politic) cunoşteau adevăratele scopuri,adevărata activitate a parti-dului comunist. Membrii de rând erau familiarizaţi cu scopuri generale şi lozinci.
Profesorul Robinson,un mason care a ajuns la un grad înalt în Ritul Scoţian,istoric britanic şi secretar general la „Royal Society” din Edinburg,la curent cu planul conspirativ al Ordinului,a căutat să prevină opinia publică în legătură cu pericolul care paşte omenirea.A scris lucrările „Dovada conspiraţiei contra tuturor religiilor şi guvernelor lumii” şi „Dovada unei conspiraţii”.În ultima se referă la conspiraţia care a dus la Revoluţia franceză.Câte un exemplar al acestora i-au fost înmânate şi lui George Washington.Omenirea şi Statele Unite au fost avertizate.Degeaba !
Urmaşul lui Adam Weishaupt la conducerea ordinului a fost Giuseppe Mazzini,care,laindicaţiile Ocultei Mondiale,a elaborat un plan de centralizare a puterii mondiale prin trei răz-boaie mondiale,plan care corespunde cu cel al Iluminaţilor sionişti.El a condus ordinul în pe-rioada 1843 – 1872,timp în care a avut legături strânse cu Albert Pike,Marele Maestru suve-ran al vechiului şi acceptatului rit scoţian al masonilor,al jurisdicţiei sudice a S.U.A.Mare sa-tanist,a fost fondatorul organizaţiei resiste Ku Klux Klan.
Adevărata ideologie a Iluminaţilor Bavarezi a devenit cunoscută abia în 1875,când asu-pra unui curier al acestora,ucis de un trăznet,s-au găsit mai multe documente,printre care şi Noul Testament al Satanei (detalii în lucrarea „Conspiraţia Satanei”).
Foarte multe persoane au tendinţa de a confunda Ordinul Iluminaţilor Bavarezi cu Ordi-nul Iluminaţilor,a cărei existenţă este atestată din anul 1614.De la început,acesta şi-a subordo-nat organizaţia mistică Cruciaţii Trandafirului,întemeiată la începutul secolului al IX-lea deîmpăratul Carol cel Mare.Printre valurile de emigranţi din Europa,care au colonizat Noile In-dii,s-au aflat şi membri ai acestui ordin,care în 1694 au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania.

CINE ESTE LIDERUL ORDINULUI ILLUMINATI DIN BAVARIA ?
Mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Iluminaţii bavarezi…
Încă de la început ţin să precizez un fapt necunoscut opiniei publice : la data de 1 Mai proletariatul din fostele ţări socialiste,cele în care comunismul încă se menţine,precum şi forţele de stânga din lumea întreagă nu au celebrat/sărbătorit şi nu celebrează „Ziua Muncii” ci,de fapt,înfiinţarea Ordinului Illuminati din 1776.Semnificaţia ocultă a evenimentului a fost în permanenţă ascuns.În 2011 se împlinesc 121 ani de când prima Internaţională Socialistă decretase 1 Mai Ziua Internaţională a Muncii,în memoria unor lideri de sindicat din Chicago,condamnaţi la moarte de autorităţi,în urma exploziei unei bombe la o grevă. Acesta este adevărul istoric al sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muncii,şi nu faptul că,în 1889 între greviştii şi poliţiştii din Chicago au avut loc ciocniri sângeroase.Un alt lucru ascuns opiniei publice.Aceste lucruri erau cunoscute doar de liderii marcanţi din fostele ţări socialiste,marea masă a membrilor de partid fiind la curent doar cu principiile generale ale comunismului şi cu lozinci. În 2005 sărbătoarea pascală şi-a dat mâna cu muncitorescul 1 Mai şi ziua dedicatăzeului vegetaţiei,protector al vitelor,cailor,holdelor semănate,viilor şi livezilor.Acesta se nu-meşte Armindeni şi este sărbătorit la 1 Mai în Transilvania,Banat,Moldova şi la 23 aprilie(Sângiorz) în Muntenia şi Oltenia.În Ţara Lăpuşului el este celebrat la Rusalii… După jumătatea secolului al XVIII-lea în Bavaria,unul dintre statele europene cele mairetrograde din punct de vedere religios,îşi începe activitatea Adam Weishoupt.Era perioada în care în întreaga Europă,şi în special în Germania,influenţa clerului şi a superstiţiilor depăşealimitele acceptabilităţii pentru foarte mulţi intelectuali… Doctorul în teologie Adam Weishoupt a fost fiul unui rabin şi s-a născut la data de 6 fe-bruarie 1748.La vârsta de cinci ani,când moare tatăl său,a fost luat sub aripa protectoare debaronul Johann Adam Ickstatt,care l-a convertit la catolicism.Tânărul Adam,pasionat de lectură,este influenţat cel mai mult de Voltaire,cel care urmărea eliminarea influenţei religieidin societate.L-au marcat cele scrise de acesta Regelui Frederick al II-lea al Prusiei :”În sfâr-şit,când întregul corp al Bisericii Creştine va fi slăbit suficient,iar credinţa va fi suficient de puternică,ultima lovitură va fi dată creştinismului chiar de persecuţiile la care va recurgepentru a se menţine.Un regim de teroare se va instala atunci pe Pământ şi va continua,pânăcând orice om îşi va pierde dorinţa de a mai adera la creştinism”… În 1768 este absolvent al Universităţii Iezuite din Ingolstadt,după care,are o ascensiunefulgerătoare : timp de patru ani este preparator universitar,apoi asistent-instructor la aceeaşiuniversitate ,pentru ca în 1772 să devină profesor de drept civil,iar un an mai târziu este pro-fesor de drept canonic.Este şi anul în care se căsătoreşte împotriva sfaturilor mentorului şiprotectorului său care,până la urmă,îl renegă.Însă,tânărul Adam îşi avea asigurat viitorul – în1775,la vârsta de numai 27 de ani devine decan la Universitatea pe care a absolvit-o şi unde aactivat,doctor în teologie.Până atunci citise enorm,studiase doctrinele anti-creştine,avea no-ţiuni vaste de astrologie,magie şi medicină ocultă.În 1771,Kullmer,din Iutlanda,l-a iniţiat înpracticile oculte egiptene. În 1779,bancherul Mayer Amschel Bauer (Rothschild) i-a legătura cu el şi îl însărcinea-ză să constituie o societate secretă,care să-i promoveze planurile sale politice.Pentru aceasta acercetat nenumărate scrieri iezuite.După părerea sa – concepţiile sale liberale au intrat în con-flict cu cele ale iezuiţilor,organizarea cărora o considera prea deschisă.A luat legătura cu per-soane recunoscute pentru talentul şi calităţile lor în domeniile în care activau,care se bucurau de un prestigiu binemeritat.Cu ajutorul lui Mayer Amschel Bauer a înfiinţat societatea secretă „Răsăritul”,a cărei organizare se păstrează şi în zilele noastre.Însă nu era mulţumit.Era hotărât să înlăture influenţa Bisericii Catolice şi să lupte cu sistemul social,iar creştinismul să-l întocmească ca o „religie a raţiunii”.În 1774 scrie articolul „Sidonii Apollinarus Fregment” prin care pregătea opinia publică pentru „doctrina raţiunii”,din care cităm : „Principii şi naţiunile vor dispărea fără violenţă de pe faţa Pământului.Rasa umană va deveni o singură familie,iar lumea va aparţine oamenilor raţionali”. Între timp renunţă la toate funcţiile de la Universitatea Iezuită,şi,la 1 mai 1776,sprijinitde întreaga familie Rothschild,de bancherii evrei germani Wassely,Moses şi Mendelson,înte-meiază societatea secretă „Vechii căutători de lumină din Bavaria”,denumită,mai târziu,Ordi-nul Illuminati („Ordo Illuminati”).
PRECEPTELE RADICALE ALE „ILLUMINATI” ŞI EXTINDEREA
La început,”Ordinul Illuminati a pornit să instaureze „Novus Ordo Seclorum” (NouaOrdine Mondială) cu cinci membri : Adam Weishaupt,Mayer Amschel Bauer,Kollmer,Fran-cisc Dashead şi cunoscutul scriitor Alphonse Danotien de Sade.Din scrierile lui Adam reiespreceptele radicale ale acestui Ordin : abolirea monarhiei şi a oricărei puteri ordonate ; aboli-rea proprietăţii private ; abolirea moştenitorilor ; abolirea patriotismului ; a familiei şi abolirea tuturor religiilor. Acest program era deosebit de radical şi a atras imediat atenţia autorităţilor din Bavaria.În 1784 Ordinul este interzis şi membrii condamnaţi la moarte.Deşi hăituiţi pentru a fi prinşi,aceştia nu numai că au supravieţuit,dar şi-au extins influenţa în întreaga lume.În Ordin s-auînscris persoane din toate categoriile sociale şi profesionale,curând numărul membrilor ajun-gând la 300.Persoane deosebit de notabile şi influente ca : ducele de Orleans,contele KlemensVon Matternich,Ecaterina a II-a a Rusiei,contele Gabriel de Mirabeau,ducele Ferdinand de Brunswick,marele poet Johann Wolfgang von Goethe,Gustav al III-lea al Suediei,Cristian alVII-lea al Danemarcei,şi lista ar putea continua,s-au înscris în cel mai deplin secret în Ordin.În 1783,la numai patru ani de la înfiinţare,Ordinul număra 600 de membri,peste încă un an numărul acestora depăşea 3.000 ! Potrivit lui Myron Fagan,Ordinul şi-a constituit filiale se-crete în Germania,Austria,Ungaria,Transilvania,Franţa,Belgia,Elveţia,Olanda,Suedia,Spania,Anglia,Scoţia,Irlanda,Polonia şi Rusia.S-a infiltrat în Statele Unite ale Americii şi în Africa.Adam Weishaupt ajunge cea mai influentă persoană a secolului XIX.Din doctrina pe care aconceput-o,şi care a schimbat lumea în secolul XX şi începutul mileniului III,s-au inspirat şi„Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini,”Liga Drepţilor” a lui Karl Marx şi „Decembriştii” luiCernîşevski.Toate acestea erau societăţi secrete.
„CONJURAŢIA ILUMINATI”
Pentru ca Ordinul să poată controla persoanele care ocupau funcţii înalte în societate erapermisă şi chiar cerută folosirea oricărui mijloc,de la corupţie,şantaj,mituire până la sex.A-dam Weishaupt îşi va pune pe hârtie planul : o revoluţie care ar trebui să pornească din Franţaşi să cuprindă întreaga Europă.Acest plan va fi cuprins foarte bine de Albert Pike care,pe 22ianuarie 1870 va publica un plan secret şi accesibil numai Iluminaţilor.Acest plan este instau-rarea Noii Ordini Mondiale cu ajutorul a trei războaie :- Primul război mondial trebuia să permită Iluminaţilor din Bavaria să obţină controlul direct asupra Rusiei ţariste.- Scopul celui de al doilea război mondial va fi crearea statului Israel în Palestina şi va declanşat prin manipularea unor divergenţe de opinii între naţionaliştii germani şi sioniştii an-gajaţi politic.- Al treilea război mondial ava fi declanşat pe baza disensiunilor pe care „Iluminaţii urmează să le provoace între sionişti şi arabi,în final instaurându-se Noua Ordine Mondială. Weishaupt trimite o scrisoare,prin curieri,masonilor ce aderaseră la ideile sale.Curierul ce se deplasa la Paris este lovit de trăznet pe timpul unei furtuni.În tolba acestuia autorităţilebavareze descoperă documente care îl determină pe principe să ordone o percheziţie la domi-ciliul asistentului lui Weishaupt,pe 11 octombrie 1785.Sunt descoperite toate planurile pentrurăsturnarea monarhiilor în vederea instaurării Noii Ordini Mondiale.Pentru a preveni casele regale şi guvernele europene principele bavarez dispune publicarea acestora.Cel mai îngrijorător document mi se pare textul tipărit de către Henri Coston în lucrarea „Conspiraţia Illuminati”,pe care îl redau mai jos : „Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asu-pra opiniei publice.Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta dezbinare,îndoială şipăreri contradictorii,încât ei să nu se mai poată descurca în zăpăceala colectivă şi să fie convinşi că nu pot avea o părere personală.Trebuie dezlănţuite pasiuni în rândul maselor şi răspândite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate.Menirea presei este să dovedească ne-putinţa ne-Illuminati în domeniul treburilor publice şi în cel religios. Al doilea secret constă în punerea în mişcare a tuturor slăbiciunilor şi defectelor omeneşti,patimi şi greşeli,până ce oamenii nu se vor mai înţelege între ei.Trebuie combătută tăriapersonalităţii ; nimic nu este mai periculos pentru noi ca aceasta.Dacă această acalitate estedublată şi de puterea spirituală creativă,atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc. Prin invidie,ură,discordie şi război,prin foamete,lipsuri şi molimi,toate popoarele vor fiatât de slăbite,încât nu vor şti cum să iasă din impas,decât dacă se supun voinţei noastre,aIlluminati.Un stat epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi,în orice caz,o pradă uşoarăpentru noi.Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept monedă adevărată,să se mulţumeas-că cu superficialităţi,să alerge numai după plăceri,să se epuizeze căutând mereu ceva nou,pentru ca,în final,să asculte de noi,Illuminati.Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecva-te pentru supunerea lor.Prin degradarea morală a societăţii,oaenii vor pierde credinţa în Dumnezeu.Prelucrate prin scrieri directe,prin discuţii şi discursuri,masele vor fi educate înspiritul nostru,al Illuminati. Prin şarlatanii şi vorbe goale,oamenii trebuie sustraşi,ca să nu poată gândi cu mintea lor.Oratorii politici instruiţi de Illuminati trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de li-Bertate şi democraţie,încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politicăar fi ele.Ideologia Illuminati însă trebuie să le fie inoculată necontenit.Masele sunt oarbe,ne-socotite şi lipsite de spirit critic,deoarece nu au ce căuta în treburile statului.Ele sunt stăpânite făcându-li-se dreptatea cuvenită,dar extrem de sever şi cu brutalitate. Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite,prin subminarea selectivă a libertă-ţilor,prin legi şi ordine date electoratului,prin presă,educaţie şi învăţământ,dar mai ales prinstricta ţinere în secret a activităţii noastre.Guvrnele trebuie hărţuite până când,de dragul li-niştii,să fie dispuse să cedeze puterea.Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale,rasiale şi religioase,astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele.Nici un stat creştin nu va primi sprijin adevărat din partea noastră,a Illuminati.Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importantă şi bine definită,astfel ca,prin provocarea de perturbări într-unul din ele,să poată fi stagnat întregul sistem statal. Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi,din rândul celor care ne dau ascultare,Fiecare trebuie să aibă câte un punct negru,vulnerabil,spre a da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile.Acordându-i preşedintelui drepturi depline,ca şi dreptul de a declara război,vom căpăta influenţă asupra armatei. Pe acei din guvern care nu vor fi recrutaţi de noi,îi vom invita politicos să primească alte însărcinări,misiuni onorifice,spre a-i abate de la treburile statului.Vom corupe înalţiiFuncţionari ca să sporească datoriile externe ale statului,spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre.Vom declanşa crize economice prin speculaţii la bursă,pentru a distruge pu-terea monedei.Moneda trebuie să fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ.Societatea sprecare tindem va fi alcătuită,în afară de noi,dintr-o mână de milionari care depind de noi,dinpoliţie şi soldaţi,iar în rest,din cetăţeni lipsiţi de avere.Prin introducerea dreptului de vot ge-neral şi individual vom instaura supremaţia absolută a maselor.Prin propaganda dreptului de a dispune de sine însuşi al fiecărui individ vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă.Printr-o educaţie bazată pe principii false şi ideologii mincinoase vom face ca tineretul să fie indus în eroare,uşor de condus şi depravat. Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite,ademenirea cât mai multora în loji publice au drept scop să arunce tot mai multor cetăţeni praf în ochi. Prin toate metodele expuse,naţiunile vor fi silite să cedeze Illuminati dominaţia lumii. Noul guvern mondial va trebui să apară drept patronul şi binefăcătorul popoarelor.Da-că un popor se opune,trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la acţiune armată”. Stimaţi cititori,vă rog comparaţi prevederile de mai sus cu Protocoalele Înţelepţilor Sio-nului şi cu cele ale Francmasoneriei şi veţi găsi o asemănare mai mult decât izbitoare.Tocmai din această cauză le-am prezentat,această „Conjuraţie Illuminati” fiind aproape necunoscută.Precum şi datorită faptului că ea a avut o influenţă destul de mare în societatea americană.
ILLUMINATI SARE BALTA
Odată cu apariţia Lojii Columbia stabilită la New York,Ordinul Illuminati devine activ şi în America(1785).Printre membrii săi îi amintim pe guvernatorul DeWitt Clinton şi Clinton Roosevelt,strămoş al lui Franklin Delano Roosevelt.După un an,alte 14 loji îşi încep activita-tea în diferite oraşe din cele 13 colonii americane.Din loja înfiinţată la Portsmouth,Virginia,face parte şi Thomas Jefferson,la acea dată ambasador în Franţa… Ordinul Illuminati îşi extinde influenţa în toată Europa.Prima etapă a planului lor a fostlovitura din Franţa(revoluţia).De fapt,şi Francmasoneria şi Înţelepţii Sionului îşi revendică a-ceastă revoluţie.În august 1792 steagul roşu al revoluţiei este înlocuit cu tricolorul,iar slo-ganul „Libertate,Egalitate,Fraternitate !” anunţă un nou drum al istoriei umanităţii.În nume-le acestui mesaj,de atunci şi până în zilele noastre,omenirea a fost răscolită de războaie,ură,boli,sărăcie,foamete şi asasinate.Şi,încă nu s-a terminat… Pe 26 mai 1792,Alexander Hamilton,viitorul secretar al Trezorerie(echivalentul ministrului de finanţe),va declara că Jefferson a participat direct la declanşarea revoluţiei,cât timp s-a aflat la Paris.De fapt,acesta va declara,pe 8 mai 1793,că „rămâne etern ataşat principiilor Revoluţiei franceze”.Între timp a devenit şi mason. În aprilie 1793,Edmond Genet,noul ambasador al Franţei soseşte la New York.Este perioada apogeului expansiunii ideilor Illuminati şi înfiinţarea unor Cluburi ale democraţiei pe pământul american.Genet organizează mai multe manifestaţi în Phialadelphia în care mii de oameni cheamă poporul american la revoluţie şi alungarea preşedintelui George Washing-ton. Nu trece mult timp şi Illuminati devin o ameninţare pentru societatea americană.Preşedintele Washington,împreună cu vicepreşedintele John Adams şi viitor preşedinte,anunţă Congresul să „protejeze Statele Unite în faţa expansiunii conspiraţiei iacobinilor francezi,ai căror a-genţi ocupă locuri şi în guvern”.Demersul lor a fost sortit eşecului.

DIN LUMEA ORGANIZAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢILOR MAI MULT SAU MAI PUŢIN SECRETE (I)
SECRETUL – BAZA TUTUROR ORGANISMELOR OCULTEI MONDIALE
Încă de pe la mijlocul anilor ’50,tot mai mulţi istorici,oameni de ştiinţă din diferite domenii,sociologi etc. încearcă să ridice vălul de mister care acoperă nenumărate organisme internaţionale, societăţi şi organisme secrete,precum şi vălul care acoperă lupta politică din spatele uşilor închise. Şi,pe măsură ce înaintează în cercetările lor,li se dezvăluie lucruri surprinzătoare şi de necrezut. Iar prin lucrările lor au tras semnalul de alarmă : trăim apogeul unei gigantice conspiraţii planetare care a început cu secole în urmă. Ceea ce fac ei este o operaţie de trezire din prejudecata despre ce este şi nu este demn a face obiectul atenţiei noastre.În al doilea rând,zdruncină spiritele contemporane din liniştea lor.
Dar scenariul merge înainte şi a fost scris de mult.Marea majoritate a oamenilor rămâne pasivă şi indiferentă,cu toate semnalele de alarmă lansate de unele persoane.
Pe când acestea au reuşit să prezinte planurile Ocultei Mondiale,ţelurile şi modul de acţiune ale organizaţiilor din umbră,care dirijează propriu-zis soarta omenirii,partea cealaltă şi-a făcut şi îşi face „datoria”.Prin toate mijloacele îi discreditează,uneori îi elimină fizic,caută să zdruncine încrederea opiniei publice în ei.Sunt prezentaţi drept antisemiţi,duşmani ai economiei

de piaţă şi democraţiei,duşmani neînduplecaţi ai Occidentului în general şi ai Statelor Unite ale Americii în special. Cum s-a reuşit acest lucru,care este valabil şi în zilele noastre ?
În primul rând,omenirea este saturată de comentarii despre societăţile secrete.De la comentariile şoptite la prezentarea lor în numeroase cărţi,lucrări de specialitate ori alte materiale.De la relatările celor mai în vârstă,până la declaraţiile şocante ale unor înalte personalităţi care au făcut parte din aceste societăţi/grupuri dar,când şi-au dat seama de adevăratele scopuri pe care le urmăresc şi,fiind „oameni dintr-o bucată”,au „dezertat” şi au început să rupă tăcerea.
În al doilea rând,secretele acestor organizaţii/grupuri sunt atât de profunde şi bine păzite ,încât numai cei aleşi,puţini la număr,au voie să le cunoască şi le pot înţelege.Iar aceştia declară că îşi folosesc cunoştinţele în beneficiul omenirii.Dar noi cum putem şti dacă este aşa sau nu,odată ce totul este învăluit în cel mai deplin secret ? Din fericire,unele dintre aceste secrete au devenit publice.

GUVERNUL MONDIAL DIN PERSPECTIVA STATELOR UNITE
Să vedem cum şi-a făcut şi îşi face „datoria” Oculta Mondială”.Trebuie precizat : conceptul de Noua Ordine Mondială există ca scop declarat din secolul XIX,pentru ca anul 1947 să consfiinţească eforturile adevărate pentru instaurarea ei,concretizate în activitatea Ocultei Mondiale.După destrămarea U.R.S.S.-ului şi prăbuşirea blocului comunist din Europa de Sud-Est acest proces s-a accelerat,anul 2010 fiind stabilit ca dată limită pentru „încheierea misiunii”. Nu a fost să fie.
La 17 februarie 1950,James P.Warburg s-a adresat Comitetului Senatului American cu următoarele cuvinte :”Vom avea un guvern mondial indiferent dacă vă place sau nu,dacă nu prin consimţământ,atunci prin cuceriri”.Mai târziu,la 18 mai 1972,Roy M.Ash,de la Oficiul pentru Management şi Buget,a prezentat o parte din punctul de vedere al guvernului mondial: „În două decenii (prin 1992-n.n.),cadrul instituţional al unei Comunităţi Economice Mondiale va fi funcţional”.
Realitatea este că opinia publică din ţările occidentale,în ultimele aproape două decenii şi cea din fostele ţări socialiste sunt minţite atât de guvernele lor cât şi de organismele suprastatale ale Ocultei Mondiale care acţionează la suprafaţă. În numărul din aprilie 1974 al revistei Foreign Affairs,revistă editată de Consiliul Relaţiilor Externe,Richard Gardner,un consilier „respectat” al Administraţiei Carter a scris : „(…)Casa ordinii mondiale va fi construită de jos în sus,nu de sus în jos.(…)Demolarea treptată a suveranităţii naţionale,erodarea ei bucată cu bucată ava da mai multe rezultate decât învechitul atac frontal”.

Actualmente Guvernul Mondial se serveşte cel mai bine de Organizaţia Naţiunilor Unite

Incipientul guvernului mondial l-a constituit crearea Naţiunilor Unite.Unul din punctele principale ale constituirii lui îl reprezintă transferul forţelor militare ale naţiunilor sub jurisdicţia acestuia.În documentul intitulat „Eliberarea de război”,publicaţia Departamentului de Stat nr.7277,publicat în 1961,Guvernul Statelor Unite şi-a prezentat proiectul pentru acest transfer ,propunând predarea graduală a forţelor armate naţionale unei poliţii mondiale :”Prima etapă va reduce semnificativ capacitatea naţiunilor de a purta războaie,reducându-le efectivul militar ;2:dotarea nucleară va fi redusă prin tratate ;3;puterile Naţiunilor Unite de „menţinere a păcii” vor fi întărite.
A doua etapă va asigura reducerea în continuare a forţelor armate şi stabilirea unei forţe internaţionale permanente de menţinere a păcii în cadrul Naţiunilor Unite.
A treia etapă va convinge naţiunile să păstreze doar forţele armate necesare pentru menţinerea ordinii interne,iar Statele Unite vor asigura oameni pentru Forţele de Pace ale Naţiunilor Unite”.
Acest proiect era în totală contradicţie cu Constituţia Statelor Unite, care prevede că preşedintele este comandantul suprem al tuturor forţelor armate.În cazul în care era aprobat secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite (organism internaţional al Ocultei Mondiale) devenea comandantul suprem al forţelor armate ale Naţiunilor Unite (inclusiv al celor americane). Aducem la cunoştinţa cititorilor că,încă de la înfiinţarea Naţiunilor Unite a fost creat Subsecretariatul Departamentului de Politică şi Securitate,însărcinat cu probleme militare.Suntem foarte curioşi dacă marii analişti şi politicienii din România au auzit de acest organism.El a fost creat tocmai în ideea de a conduce noile forţe de pace.Foarte interesant este că acest post-cheie a fost ocupat,încă de la început,de un comunist din Uniunea Sovietică,sau de unul din statele satelite Moscovei !!!
Poporul american nu era încă,pregătit pentru acest transfer,fapt pentru care documentul prezentat mai sus a fost retras înainte ca cetăţenii americani să fi luat la cunoştinţă de el.
Lucrurile nu s-au oprit aici.La 30 ianuarie 1976,Consiliul pentru Relaţii Externe a conceput Declaraţia de Interdependenţă,document semnat de 126 de senatori şi oficialităţi americane.Senatorul,de atunci,Joseph P.Clark,membru al acestui Consiliu a spus : „Acum două secole,înaintaşii noştri au înfiinţat o nouă naţiune,acum trebuie să ne unim cu alţii pentru a înfiinţa o nouă ordine mondială.Pentru a realiza noua ordine mondială este esenţial ca omenirea să se elibereze de limitări şi prejudecăţi naţionale…Apelăm la toate naţiunile să întărească Naţiunile Unite şi celelalte instituţii ale ordinii mondiale”.Fără comentarii !

MENŢINEREA PĂCII…CU AJUTORUL ARMELOR

În situaţia prezentată mai sus,Subsecretariatul Departamentului de Politică şi Securitate a fost înlocuit cu Departamentul pentru Operaţiuni de menţinere a Păcii,care susţine şi coordonează operaţiuni în întreaga lume,în care sunt implicaţi militari,personal civil,mai nou poliţişti din mai multe ţări,printre care şi România.Numai în perioada mai 2004 – mai 2005,Consiliul de Securitate a declanşat mai multe operaţiuni de amploare de menţinere a păcii : în Haiti (MINUSTAH),Burundi (ONUB),Coasta de Azur (UNOCI) şi a extins mandatul misiunii ONU din Congo (MONUC),Sudan (UNMIS).În întreaga lume,când scriem aceste rânduri (2 iunie 2005),se desfăşoară 17 operaţiuni de menţinere a păcii.Militarii români participă la următoarele misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU : MONUC,din Republica democratică Congo,din 23.10.1999 ; UNMIK,în Kosovo,din 10.06.1999 ; UNMEE,din Etiopia-Eritreea, din 09.10.2000 ;UNOCI,din Coasta de Fildeş,din 16.06.2003 ; UNAMA,din Afganistan,din 25.07.2003 ; UNOB,din Burundi,din 05.01.2004 ; UNMIL,din Liberia,din 10.12.2003 şi UNOMIG,din Georgia,din 01.03.2005.
Foarte interesant ni se pare să accentuăm următorul aspect,pe care foarte mulţi specialişti în domeniu evită să-l facă public,sau să-l abordeze.Pentru a-şi întări şi extinde hegemonia în lume,sub pretextul luptei împotriva „terorismului” şi a „tiraniei” belicoşii preşedinţi americani şi responsabilii de la Pentagon au declanşat mai multe războaie şi au provocat conflicte locale,numărul crizelor provocate de ei scăpând aproape de sub control.Singuri,nu le mai pot gestiona şi,atunci apelează la „partenerii” ori”prietenii” lor din diferite tratate ori alianţe. Acestora li se impune,cuvântul nu este prea dur,să-şi trimită militarii la „dracu-n praznic”.Este şi cazul României…
Evenimentul crucial care a dat „aripi” Ocultei Mondiale –prăbuşirea blocului comunist – nu s-a datorat acţiunilor concentrate ale serviciilor secrete occidentale,după cum au speculat un mare număr de analişti politici,ori lucrători din mass-media internaţională.El a reprezentat o parte a planului stabilit mai dinainte.În timpul Administraţiei Nixon,mai precis în februarie 1972,la Conferinţa de la Casa Albă,cu participarea a 1.500 de magnaţi americani,s-a stabilit că în „(…) în jurul anului 1990,comunismul va dispărea,pentru a lăsa loc capitalismului de stat=A Treia Cale…” .Această dispariţie a fost efectul a mai multor cauze.
După cum am specificat ,conceptul de Noua Ordine Mondială există ca scop declarat abia din secolul XIX.Cu toate acestea,încă de la constituirea Statelor Unite,mai ales după aprobarea schiţei Marelui Sigiliu,această denumire a prins contur în programele mai multor asociaţii/organizaţii secrete…

PUTEREA NU TE SERVEŞTE,O SERVEŞTI
De-a lungul unei perioade extrem de îndelungate,Oculta Mondială a acţionat prin intermediul unor organizaţii/societăţi secrete pe care le-a subordonat necondiţionat.Paravanul în spatele căruia au acţionat/acţionează acestea au fost întotdeauna scopuri nobile în slujba umanităţii.De fapt,ele constituiau,şi constituie şi în zilele noastre,mijloacele cele mai eficiente pentru punerea în aplicare a planurilor Ocultei Mondiale.Chiar şi guvernele rezultate în urma aşa-zisului proces revoluţionar democratic au fost şi sunt ocultate aproape în întregime. Membrii acestora nu ştiu „cine a hotărât”,”când” şi „unde”.Edificatoare sunt alegerile prezidenţiale din Statele Unite,când analiştii au concluzionat cine a câştigat în cursa prezidenţială,pentru ca „alesul” să fie contracandidatul „fără şanse”.Sau,după moartea lui Stalin analiştii politici au ajuns la concluzia că succesorul său nu poate fi decât Lavrenti Beria,pentru ca să afle cu stupoare cu acesta a fost executat. Puterea „câştigată” în alegerile prezidenţiale nu este dată de alegători. Ea este dată de Oculta Mondială,preşedinţii şi guvernele servind Puterea şi nu având-o.Semnificativ ni se par cele spuse de dl Emil Constantinescu în toamna anului 1996 :”Am câştigat alegerile,dar nu Puterea”.
Deşi în necunoştinţă de cauză,omul de rând,cititorul şi-a dat seama că România este condusă de amatori.Se ruşinează de lucrările Parlamentului,care sunt de râsu’-plânsu’.Guvernanţii noştri se fac că se pricep în a conduce naţiunea,dar o simplă ploaie de proporţii crează o criză pe care nu o pot gestiona.Ei cred că au Puterea şi se servesc de ea,când totul este pe invers.
Un alt aspect.Şi-a pus cineva, vreodată, întrebarea de ce în circa ultimii 90 de ani s-au făcut cele mai mari descoperiri tehnico-ştiinţifice din istoria îndelungată a omenirii ? De ce până atunci lumea ştiinţifică a hibernat ? După ce mi-a fost publicată lucrarea „Experimentul Terra”,mai mulţi cititori ne-au spus că am cam „luat-o pe arătură” şi nu cred în cele relatate. Ei bine,accentuez încă o dată : descoperirile de până acum,cele făcute publice,sunt nimic pe lângă descoperirile adevăratei ştiinţe,oricât de neverosimile vi s-ar părea,şi care sunt ţinute secrete.Ele există,stimaţi cititori.Urmăriţi,vă rugăm,programele de pe cele trei canale Discovery,Viasat Explorer sau Senso.
Cel mai înalt nivel al Ocultei Mondiale,al Piramidei Simbolice de pe Marele Sigiliu al Statelor Unite este IERARHIA.”Ierarhia dirijează evenimentele lumii…astfel încât conştiinţa în desfăşurare să se poată exprima prin elaborarea unor forme sociale, politice, religioase şi economice adecvate lumii.Ei stabilesc direcţia ; ei aduc lumina ; ei influenţează categoric fluxul activităţii omeneşti.Ierarhia primeşte acel ezoteric „foc al lui Dumnezeu” care pune capăt ciclurilor,ideologiilor,organizaţiilor şi civilizaţiilor când le soseşte sorocul” .
Această Ierarhie a stat şi stă tăcută în spatele tuturor evenimentelor.Toate tensiunile care au generat mişcări sociale,revoluţii sângeroase sau non-vilolente,războaie ori diferite crize, toate,dar absolut toate au fost şi sunt create artificial.S-a ajuns ca civilizaţia contemporană să nu mai poată gestiona crizele care zguduie planeta.Conform celor scrise de Alice Bailey,unul dintre membrii de marcă ai mişcării New Age, :”(…)Ierarhia a stat tăcută înapoia evenimentelor lumii,ocupată cu activităţile următoare – activităţi care,în cele din urmă,se vor duce la îndeplinire pe plan exoteric (adică deschis),în locul celui ezoteric (adică ascuns)”.
Între structurile Ocultei Mondiale există nenumărate asemănări.Bibliografia este deoasebit de bogată în acest sens.Cu toate acestea,nivelele superioare sunt învăluite într-o ceaţă densă,sunt invizibile chiar şi membrilor de rând a societăţilor/organizaţiilor secrete…
Organizarea,ideile,strategia,obiectivele şi activitatea societăţilor secrete sunt învăluite într-un mister total chiar faţă de membrii de rând.Legea care domină în ele este secretomania.
Preşedintele american Woodrow Wilson (1913-1921) a recunoscut :”Există o putere atât de bine ascunsă,atât de subtilă,atât de omniprezentă,încât ar fi bine să nu se vorbească mai tare decât în şoaptă atunci când se vorbeşte critic la adresa ei”.Pentru exemplificare,voi prezenta în câteva articole parte dintre aceste organizaţii şi care sunt subordonate în totalitate Ocultei Mondiale, fiind folosite pentru atingerea Marelui Plan…
Pentru început amintesc de Aristocraţia Neagră (Black Nobility),deoarece a participat nemijlocit la întemeierea Comitetului celor 300 şi a organizaţiilor controlate de acesta : CFR, RIIA, Round Table, Comisia Trilaterală, Bilderberg, ONU şi NATO. Desfăşurându-şi activitatea pe tot parcursul mileniului II deţine o putere considerabilă în Germania,Austria,Franţa,Olanda,Elveţia,Danemarca,Marea Britanie,Grecia,Italia.A fost şi este formată din cele mai bogate şi puternice familii nobiliare din Europa,între care amintim doar familia Hohenzollern.

Topul teoriilor conspiraţieiAselenizarea, atentatele de la 11 septembrie, moartea tragică a prinţesei Diana, în fruntea listei

Teoriile conspiraţiei pentru explicarea unor evenimente istorice mai importante au trezit dintotdeauna interesul oamenilor.
Chiar şi marile persona­li­tăţi au fost fascinate de acestea. Isaac Newton, de exemplu, care a formulat legi fundamentale din fizică, era convins că sfârşitul lumii va avea loc la 1260 de ani de la fondarea Sfântului Imperiu Roman, bazându-se pe un manuscris descoperit la vremea sa. Precum istoria însăşi, teoriile conspiraţiei se repetă.
Revista americană "Wired" a alcătuit un top al celor mai populare dintre acestea. În fruntea clasamentului se situează ideea că omul n-ar fi ajuns niciodată pe Lună, că totul a fost un montaj al agenţiei americane NASA. Arthur C. Clarke ar fi fost în spatele odiseei, iar Stanley Kubrick ar fi regizat filmul aselenizării, turnat în studiouri londoneze.
Genialul documentar ar fi beneficiat de complicitatea unor oameni politici, cum ar fi Vernon Walters, Henry Kissinger sau Alexander Haig. Pe locul doi este teoria potrivit căreia guvernul american s-a aflat în spatele atentatelor de la 11 septembrie.
Documentarul "Loose Change", creat de trei tineri cu vârste între 22 şi 26 de ani, s-a transformat în expresia acestei teorii a conspiraţiei. Potrivit autorilor, atentatele au fost orchestrate de autorităţile americane, care ar fi ordonat dinamitarea Turnurilor Gemene.
Prinţesa Diana, asasinată
Teoria conspiraţiei potri­vit căreia prinţesa Diana ar fi fost asasinată a fost răspândită în mai multe variante. Cea mai populară este cea potrivit căreia serviciile secrete britanice (MI6) au planificat asasinatul pentru a împiedica declanşarea unei crize a monarhiei prin căsătoria ei cu Dodi Al Fayed, fiul magnatului egiptean care este proprietarul magazinelor Harrods.
Vechea idee preconcepută că lumea s‑ar afla în mâinile evreilor a fost folosită pentru justificarea atrocităţilor naziste şi a suferit reactualizări de-a lungul timpului. Ultima trăsnaie periculoasă, de acest gen, este că israelienii ar fi plănuit atacul asupra Turnurilor Gemene, ca dovadă aducându-se faptul că niciun evreu american nu a murit în urma dezastrului. Teoria conspiraţiei care susţine că Scientologia domină Hollywoodul se datorează numărului mare de actori ce au îmbrăţişat această religie.
Cele mai populare năzbâtii
 Oamenii nu au ajuns pe Lună
 Guvernul american e în spatele atentatelor de la 11 septembrie
 Prinţesa Diana a fost asasinată
 Evreii controlează Wall Street şi Hollywoodul
Scientologia domină Hollywoodul
 Paul McCartney e mort
 SIDA, creată de oameni
 Puiul fript provoacă sterilitate populaţiei de culoare
 O specie de reptile extraterestre domină Terra
 Iluminaţii – secta ocultă fondată de Adam Weishaupt în secolul XVIII - domină lumea

Rateul dosarului DSK reînvie teoriile conspiraţiei
Răsturnare de situaţie în afacerea DSK. După eliberarea pe cuvânt a lui Dominique Strauss-Kahn în urma descoperirii minciunilor acuzatoarei sale, atenţia presei s-a mutat asupra acesteia din urmă. În Franţa, socialiştii sunt bulversaţi de posibila „înviere" politică a lui DSK.

Acuzat de crime sexuale de o cameristă de la hotelul Sofitel din New York, fostul ministru socialist francez şi ex-şef al FMI, Dominique Strauss-Kahn a fost pus în libertate după ce biroul procurorului a recunoscut că tânăra de origine guineeană a depus mărturie mincinoasă privind presupusa agresiune. Acuzaţiile cameristei i-au adus lui DSK patru nopţi în închisoare, l-au costat postul de director general al FMI şi i-au compromis şansele de a participa la prezidenţialele din 2012 din Franţa. În noua conjunctură, pentru acuzare se pune problema credibilităţii presupusei victime. Ea ar fi putut spune adevărul, dar acum este dificil de imaginat că un juriu l-ar condamna pe DSK.
Fostul favorit al sondajelor pentru prezidenţialele din Franţa de anul viitor, DSK este încă urmărit în SUA pentru şapte capete de acuzare care, teoretic, îi pot aduce o pedeapsă de 74 de ani de închisoare. Dosarul DSK a cunoscut o schimbare rapidă după ce procurorul Cyrus Vance jr a dezvăluit minciunile cameristei. Evoluţia afacerii l-a determinat pe un fost procuror, Jeffrey Toobin să declare la CNN că „nu a mai văzut o astfel de situaţie, această zi (a eliberării lui DSK, n.n.) fiind una din cele mai extraordinare din istoria justiţiei criminalistice a SUA".
Complot sau „atentat politic"?
În Franţa, lovitura de teatru în afacerea DSK a relansat întrebările privind o eventuală manipulare a acestuia pentru a-l scoate din jocul politic.
După arestarea lui DSK la 14 mai la New York pentru agresiune sexuală asupra unei angajate a hotelului Sofitel, partizanii omului politic au emis ipoteza existenţei unui complot pentru a-l elimina pe fostul favorit al sondajelor pentru prezidenţialele din Franţa. Anunţarea unui posibil abandon al acuzaţiilor de către justiţia americană a relansat teoriile conspiraţioniste care se bazau pe rolul Sofitel, hotelul care a raportat rapid proprietarului său, grupul francez Accor, arestarea clientului lor. Accor a avertizat apoi autorităţile franceze. Deputatul francez Francois Loncle evoca ipoteza unor „conexiuni" între Accor şi „unele oficine franceze", înainte sau după afacere, iar un alt apropiat al lui DSK, Michele Sabban, a vorbit despre un „atentat politic".
Socialiştii, bulversaţi
Încântaţi sau dezorientaţi, socialiştii francezi au luat act de resurecţia lui DSK şi se pregătesc pentru o eventuală candidatură la prezidenţialele din 2012, dar oportunitatea nu întruneşte unanimitate. Ipoteza unei reveniri în cursă a lui Dominique Strauss-Kahn, considerat favorit înaintea afacerii newyorkeze, a bulversat din nou acest partid care tocmai îşi revenise după şocul pierderii „campionului" lor. Politologii estimează însă că, deşi competenţele lui DSK nu sunt puse în discuţie, „imaginea sa prezidenţială a fost afectată" de episodul din SUA.
Vance jr, un procuror la ananghie
Deşi procurorul Cyrus Vance jr a recunoscut că martorul acuzării a minţit, a declarat presei că situaţia „nu anulează nici unul din capetele de acuzare aduse inculpatului". Acuzarea are trei opţiuni, arată procurorii americani. Fie continuarea urmăririi penale cu o puternică posibilitate de a pierde un proces unde juriul nu va întruni niciodată unanimitatea, fie continuarea afacerii cu reducerea importanţei capetelor de acuzare sau abandonarea pur şi simplu a acuzaţiilor. Arestarea lui DSK a intervenit prea rapid şi nu a avut loc o anchetă detaliată. Afacerea DSK nu îi pică de loc bine lui Vance jr, biroul său pierzând recent un proces de viol prezumptiv al unei femei de către doi poliţişti şi acum procurorul districtual din Manhattan trebuie să iasă din această afacere cu cât mai puţine daune. Decizia este strategică - îi poate salva sau ruina cariera.
În justiţia americană ceea ce contează este ce poate fi dovedit. Or, Vance a declarat presei că „pe durata anchetei, camerista a minţit în legătură cu mai multe aspecte".

Ce taine ascunde «Cetatea Papilor»?

Misterul ceremoniei de incoronare a regilor britanici
http://www.formula-as.ro/2011/973/enigme-16/misterul-ceremoniei-de-incoronare-a-regilor-britanici-13847
"Regii Apocalipsei", asa anuntau parapsihologii britanici nunta viitorului rege al Marii Britanii, Printul William, cu Kate Middleton. In cazul in care va ajunge rege, incoronarea lui se va face pe misteriosul mozaic care prezice "Sfarsitul timpului", din Catedrala Westminster -

Cand urmatorul rege al Marii Britanii va fi incoronat, el va trece prin sacra ceremonie obligatorie prin care au trecut si predecesorii sai. Ca si acestia, exact inaintea asezarii coroanei pe cap, noul monarh va fi uns cu ulei sfintit, avand crestetul acoperit de o panza, astfel incat cei prezenti la incoronare sa nu vada acest ritual rezervat doar regilor. Dupa miruirea cu ulei, traditia spune ca Sfantul Duh intra in trupul celui ales, transformandu-l intr-o fiinta divina. In cazul in care viitorul rege va fi William, incoronarea lui va fi inca mai speciala, urmand sa se desfasoare deasupra mozaicului care reprezinta centrul Cosmosului si despre


care se spune ca semnifica sfarsitul timpului. Mozaicul a fost creat la porunca regelui Henry al III-lea, in 1268, dar nu a mai fost implicat in ceremoniile de incoronare vreme de 150 de ani, ramanand, in tot acest timp, acoperit. In prezent, se lucreaza la refacerea mozaicului, astfel ca urmatorul rege - si ultimul al treptei de timp in care traim, conform specialistilor in coduri religioase - va sta, simbolic, in mijlocul Cosmosului. Un astrolog vedic, Sade Sati, a observat ca ascendentul in Sagetator de pe harta nasterii Printului William indica, pe mozaicul din Catedrala Westminster, exact centrul galactic, deci, o semnificatie cosmologica.

Mozaicul Cosmati


Mozaicul Cosmati�



Henry al III-lea a comandat mozaicul in 1268. Lucratorii au venit de la Roma, condusi de mesterul Odoricus, aflat in slujba familiei Cosmati, care i-a imprumutat si numele. Mozaicul Cosmati din Westminster Abbey este socotit unic, desi stilul a fost folosit de nenumarate ori in constructiile religioase italiene. Este unic, pentru ca este singurul care poarta inscriptii, iar acestea contin un cod ce poate fi descifrat doar de initiati. Familia Cosmati era renumita pentru inventarea unei tehnici deosebite de mozaicare. In primul rand, folosea tesere neregulate, de diferite forme si marimi geometrice, care difera foarte mult de stilul antic roman, preferat la acea vreme. Stilul Cosmati difera foarte mult si de restul mozaicului din Catedrala Westminster, pus tot in secolul 13, dar in traditie englezeasca. Mozaicul Cosmati are 7,58 metri patrati (numere care pot insemna ceva pentru cei care vor sa descifreze mesajul) si este format din triunghiuri, cercuri, patrate, dreptunghiuri, hexagoane. Rondoul central este facut din tesere de onix, in rest folosindu-se porfir, serpentina verde si marmura galbena. Surpriza o constituie teserele de sticla colorata opaca, rosie, turcoaz, albastru cobalt, alba, nefolosite in alte stiluri de mozaicare. Teserele de sticla sunt asezate pe un pat de marmura neagra de Purbeck. Atat folosirea teserelor de sticla, cat si folosirea ca baza a marmurei negre constituie elemente de unicitate ale lucrarii.



Un portal spre o alta lume

Lucratorii din familia Cosmati au adus tesere din templele si palatele romane antice, pentru a perpetua valorile Imperiului Roman. Porfirul purpuriu simbolizeaza regalitatea Egiptului antic, fiind culoarea preferata a faraonilor. �



Serpentina verde era extrasa in antichitate din minele spartane, fiind un simbol al vietii. Marmura galbena a fost adusa din Tunisia si subliniaza aurul solar, energia vietii cosmice, iar alabastrul sugereaza venele translucide care unesc Pamantul cu Universul. Folosirea simbolurilor teologice si a formelor geometrice sugereaza misterele ritualului. Crucea care imparte mozaicul marcheaza atat centrul Universului, cat si centrul Pamantului. Dumnezeu, Omul, Timpul si Universul se reunesc in perfectiunea eternitatii. Trinitatea este simbolizata de triunghiuri. Din punct de vedere al Timpului, trei sunt coordonatele-cheie: inceputul, mijlocul si sfarsitul, adica cele trei elemente care caracterizeaza viata pe Pamant. Multiplul de 3 (sugerat de inscriptie) formeaza cele 9 sfere ale firmamentului, care, rotindu-se, creeaza muzica divina. Mozaicul a fost pozitionat in fata Marelui Altar, imbinand Microcosmosul si Macrocosmosul, Pamantul si Raiul. Din punct de vedere al ocultistilor, Mozaicul Cosmati este un portal spre o alta lume.

Enigmele cuprinse in inscriptii

In cartea sa "Cosmati si romanitatea in Anglia", Paul Binski sublinia ca acesti misteriosi mesteri in arta mozaicului foloseau proportii sacre mai putin utilizate, despre care s-ar putea scrie un roman. Un alt autor, David Howlet, care s-a ocupat, la randul sau, de inscriptiile din Westminster Abbey, este de parere ca, desi ele au fost traduse, mesajul lor este departe de a fi inteles, deoarece inca nu au fost descoperite cheile de cod.
Floricelele rosii, galbene si albastre, care inconjoara centrul Universului�



Iata cateva transcrieri ale inscriptiilor din Mozaicul Cosmati, cu traducerea lor ad litteram:
"+XPI: MILLENO: BIS: CENTENO: DUODENO: CUM: SEXAGENO: SUBDUCTIS: QUATUOR: ANNO:"
"O mie doua sute doisprezece, plus 60 (egal 1272, data mortii lui Henry al III-lea) minus 4 (egal 56, anii lui de domnie)"
TERTIUS: HENRICUS: REX: URBS: ODORICUS: ET: ABBAS:
"Regele Henry al III-lea, orasele, Odoricus si Abatele"
"HOS: COMPEGERE: PORPHYREOS: LAPIDES:"
"Au pus laolalta pietrele de porfir"
SI: LECTOR: POSITA: PRUDENTER: CUNCTA: REVOLVAT: HIC: FINEM: PRIMI: MOBILIS: INVENIET: SEPES: TRIMA: CANES: ET: EQUOS: HOMINESQUE: SUBADDAS: CERVOS: ET: CORVOS: AQUILAS: IMMANIA: CETE: MUNDUM: QUODQUE: SEQUENS: PREEUNTIS: TRIPLICAT: ANNOS:
"Daca cititorul reflecteaza cu atentie la ceea ce se reveleaza aici, el va descoperi sfarsitul "primum mobile"; gardul viu traieste trei ani,
adauga in rand caini, si cai si barbati, cerbi si corbi, vulturi, monstri uriasi de mare, lumea; fiecare, din cei care urmeaza, tripleaza anii celor dinainte."
"SPERICUS: ARCHETIPUM: GLOBUS: HIC: MONSTRAT: MACROCOSMUM":
"Aici este o sfera perfect rotunda, care releva modelul etern al Universului."

Cine sunt protagonistii

In volumul "Modele de gandire", scriitorul englez Richard Foster insista pe misterioasa aprobare a regelui Henry al III-lea de a fi folositi mesteri din familia Cosmati, desi nu vazuse niciodata vreo lucrare de-a lor.
Henry al III-lea�



Mozaicul a fost creat special pentru a avea o functie in ceremonia de incoronare, deci nu putea fi lasat pe mainile oricui. Tocmai de aceea, crede Foster, au fost folositi mesteri apropiati de Papalitate, care cunosteau tainele ritualurilor sfinte, asa cum era si o ceremonie de incoronare. Foster da si numele complet al mesterului care a condus lucrarea: Petru Oderisi, cel care i-a sculptat mormantul Papei Clement al IV-lea din San Francesco si care semna de regula cu "Petru, cetatean roman". Italienii il numesc Pietro Oderisius. Abatele din inscriptie, nenumit, este Richard de Ware, care, in 1260, s-a dus la Anagni, pentru a primi de la Papa Alexandru al IV-lea confirmarea pentru a fi abate de Westminster. Chiar si anul 1260 are o semnificatie aparte pentru papalitate: marcheaza cei 1260 de ani de suprematie papala, profetita de Daniel, conform careia din mare aparea "bestia investita cu putere de catre dragon" sa supuna lumea! Multi clerici socotesc anii profetici incepand cu anul 538, cand gotii lui Odoacru si Teodoric au fost alungati din Roma. Exact in 1798, Papa Pius al VI-lea a fost luat prizonier de francezi, sfarsindu-se astfel profetia. Deci, in anul cu conotatii profetice, 1260, abatele De Ware se duce la Papa si se intoarce in Anglia cu trimisi ai familiei Cosmati, pentru a realiza mozaicul. Interesant este ca acesti Cosmati, erau originari din Anagni, centrul istoric al protolatinilor, care se considerau de origine geta.

Sfantul Gheorghe, patronul regilor britanici

Calugarul medieval Richard Sporley, de la Westminster Abbey, a incercat sa dea o interpretare mozaicului. �



Considera ca "primum mobile" reprezinta lumea aceasta, finita, ale carei trepte de evolutie se masoara in multipli de trei, dupa cum indica inscriptia. Cel mai interesant simbol de pe mozaic sunt dragonii de apa, fiintele primordiale nascute din ape si care aveau atribute divine, simbolizand nemurirea. Monarhii, in momentul asezarii lor pe tron si in momentul ungerii cu uleiurile sfinte, iau pe umerii lor intregul Univers si isi asuma responsabilitatea pentru "primum mobile". Ca Domn al Pamantului, regele poate amana Apocalipsa, intermediind pentru pamanteni la Tatal ceresc. De-acum, istoria acestui paviment devine extrem de interesanta, pentru ca intra in scena Sfantul Gheorghe, cel care, atentie!, dupa cum spun legendele celtice, supune dragonul, nu il omoara, cum gresit este reprezentat in icoane. Regii englezi sunt patronati de Sfantul Gheorghe, cavalerul din Capadochia, de origine daco-geta! Asa cum el a supus dragonul care ameninta lumea unde salasluia, tot asa un rege al Angliei trebuie sa supuna dragonul celest, haosul, pentru a proteja lumea pamanteana si a o pastra in armonia creata de Dumnezeu. "Desi Sfantul Gheorghe nu era unul din neamul lor, regii britanici sunt canonizati, atribuindu-li-se puterile sfinte si calitatile magice ale acestuia, inclusiv abilitatea de a lecui si de a proteja regatul de rau", scria John Sharp, Arhiepiscop de York.

Piatra de incoronare, adusa de la Marea Neagra

Un alt accesoriu obligatoriu pentru incoronarea regilor britanici se numeste "Piatra Scone". Povestea ei este foarte stufoasa si are o gramada de versiuni. Prima data a fost folosita la incoronarea regelui irlandez Eochaide. Piatra este purpurie si are dimensiunile: 66 cm x 66 cm x 26, 67 cm. La capete are doua belciuge de fier, probabil pentru a fi carata mai usor. In "Religiile pagane ale Insulelor Britanice" (de Ronald Hutton) este scris ca Lia-Fail - "Piatra virtutii" - a fost adusa in sud-vestul Scotiei de niste colonisti cimerieni, veniti in 330 i.C, de la Marea Neagra, dislocati din teritoriul ocupat de sciti. Piatra adusa din tinutul de la Marea Neagra, pe care a fost incoronat Eochaide, a fost tinuta o vreme la Tara, in Albion, unde se incoronau regii celtici. Apoi a fost dusa de Sf. Columba si cei 12 discipoli ai sai, in 563, in Insula Iona, de unde i-a izgonit pe preotii druizi, infiintand un centru monahal. Sf. Columba a fost si el un imblanzitor de dragoni, printre cei domoliti aflandu-se si celebrul monstru din Loch Ness (fapt relatat in cronici), care si-a dat obstescul sfarsit cu capul pe aceasta piatra.

Inelul si pintenii Sfantului Gheorghe

Inelele de incoronare. Cel din mijloc a apartinut lui William al IV-lea�




Alte accesorii in ceremonia de incoronare sunt inelele cu crucea Sfantului Gheorghe. Cel mai utilizat este cel facut pentru Regele William al IV-lea. In centru, inelul are un safir albastru, peste care sunt prinse cinci rubine in forma crucii Sfantului Gheorghe, inconjurata de diamante. Pintenii Sfantului Gheorghe, simbol al cavaleriei, sunt din catifea rosie, cu terminatii sub forma unor serpi de aur, asemanatori cu cei de pe bratarile dacice. Inainte, chiar erau atasati la incaltari in timpul ceremoniei, dar acum doar se ating cu ei gleznele suveranului