AUSTRIA

Constructia a inceput in 1275 sub regele Boemiei, Ottokar al II-lea si a fost terminata sub Rudolf al II-lea de Habsbourg. In urmatoarele secole nici un imparat nu a ocupat locul folosit de predecesorul sau. Fiecare a incercat sa-si creeze propriile apartamente si, in acest fel, sa largeasca intregul edificiu. In acest palat au avut loc o serie de evenimente urmate de baluri somptuoase a caror traditie se pastreaza si astazi, balurile avand loc in sala „Reduta”. In timpul domniei lui Franz Joseph a fost construit Noul Hofburg. Fatada acestuia este impodobita de 20 de statui reprezentand episoade cruciale din istoria austriaca, cladirea gazduind Muzeul de etnologie. Tot aici pot fi admirate cea mai mare colectie de arme din lume, colectia de instrumente de muzica veche si muzeul de cultura austriaca.

Mergand in directia Vechiului Palat se ajunge in curtea interioara numita „In der Burg”, construita de Imparatul Maximilian al II-lea, in 1545. Aici se inalta statuia imparatului Franz I, reprezentat ca „Imparatul Augustus”, avand pe soclu inscriptia latina: „amorem meum populis meis” (toata dragostea mea pentru oamenii mei). Locul respectiv este supranumit „Curtea elvetiana” pentru ca era „pazita” de trupele elvetiene ale Mariei Tereza. Mentionata intr-un document din 1296 este restaurata in 1449. Aripa numita Stelburg dateaza din secolul al XVI-lea si este folosita in parte de Scoala de Echitatie Spaniola pentru creseterea cailor lipitani. In aripa cancelariilor se afla cabinetele de lucru ale lui Franz Joseph, iar apartamentele imparatesei Elisabeth se gasesc in zona Amalientakt.

Comoara imperiala (Schtzkammer) constituie o parte esentiala din Hofburg. Colectia magnifica, de o valoare artistica inestimabila, provine din Comoara Artistica (Kunskammer), fondata de imparatul Ferdinand I in 1533. A fost imbogatita de-a lungul secolelor cu precadere de obiecte colectionate de Casa de Habsburg.

Pe poarta de la intrare se pot vedea initialele imparatului Carol al VI-lea. Acesta a transferat comoara la parterul Vechiului Palat. Colectia se imparte in comoara sacra si comoara laica, iar nucleul central este constituit din Comorile Sfantului Imperiu Romano-Germanic si coroana imperiala. Pot fi admirate de asemenea, bijuteriile imparatesei Maria Tereza, obiecte de pret ale Ordinului Lanii de Aur, emblemele arhiducilor austrieci si multe alte bijuterii. Impresionante sunt, de asemenea, portretele in marime naturala ale lui Franz Joseph si ale imparatesei Elisabeth, pictate de Winterhalter in 1865.

„Sfantul Imperiu Romano-Germanic” n-a fost niciodata denumit astfel in mod oficial. El se numea de fapt „Imperium Romanum” sau „Imperium sacrum” si era definit ca succesor politic si spiritual al Imperiului Roman. Ideea s-a concretizat odata cu incoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) de catre papa in anul 800, fara a exista insa consecinte legale. Regele germanic era ales de electori si cu exceptia lui Carol al VII-lea de Wittelsbach (1742-1745) doar familia Habsburg a avut acces la tron. De aceea palatul Hofburg devine un simbol al puterii imperiale a acestei dinastii care si-au pus amprenta pe istoria tarilor si a intregului continent.

Totodata a incorporat intregul edificiu cu gradinile sale in interiorul fortificatiilor construite in jurul orasului. Prima transformare cu adevarat importanta a palatului a fost facuta la inceputul secolului al XVIII-lea de catre printul arhiepiscop Franz Anton von Harrach. In acest scop a apelat la serviciile arhitectului austriac Johann Lukas von Hildebrandt, considerat la vremea respectiva o autoritate in materie. Lucrarile s-au desfasurat intre 1721-1727, palatul fiind refacut din temelii in stilul barocului italian. Arhitectul folosise aceleasi procedee in restaurarile din Viena pe care a transformat-o intr-un oras luminos, incântator, lucru care i-a adus o faima binemeritata.

Cea mai importanta contributie a lui Hildebrandt in interiorul palatului a fost marea scara de ceremonii pe care a construit-o din marmura alba. Scara conducea spre Marea Sala, de asemenea din marmura alba, folosita de arhiepiscopi pentru banchete si intâlniri spectaculoase. Se pare ca aceasta marmura stralucitoare a fost materialul preferat al vremii deoarece a fost folosita la un mare numar de balustrade si figurine, plasate in nisele peretilor, realizate de sculptorul Georg Raphael Donner. Peretii erau impodobiti cu admirabile fresce semnate de Johann Rottmayr si Gaetano Fanti.

Marele Foc din 1818 a distrus frescele, dar scara de marmura si Marea Sala, in care au cântat pentru episcop tânarul Wolfgang Amadeus Mozart, sora sa si tatal lor au supravietuit ca prin minune. Palatul a fost reconstruit dupa un proiect al arhitectului Pietro Nobile, nascut in Italia, dar devenit arhitect al Curtii si director al Scolii de Arhitectura din Viena. Fatada a fost refacuta in stil neoclasic cu ferestre sobru ornamentate, capiteluri sub cornisa si câteva stucaturi, sugerând barocul initial.

Din 1866 Palatul Mirabell a devenit proprietatea orasului Salzburg. In zilele noastre gazduieste administratia orasului si sediul primarului din 1947, când s-a renuntat la vechea primarie. Marea Sala de marmura este recunoscuta in lumea intreaga ca un loc unde se desfasoara cele mai stralucitoare nunti. Tot aici au loc tot felul de conferinte si concertele anuale ale festivalurilor care dau un plus de farmec orasului. In partea de sud a palatului se afla capela Mirabell, reconstruita complet dupa incendiul din 1818.

Gradinile au fost amenajate dupa planurile lui Johann Bernhard Fisher von Erlach in anul 1689, modificate in 1730 si transformate partial in secolul al XIX-lea. Sunt recunoscute drept cele mai frumoase gradini baroc din Europa si impresioneaza prin geometria perfecta a straturilor de flori si multimea statuilor. Miile de vizitatori sunt atrasi in mod deosebit de scarile care au constituit decorul pentru cântecul „Do, Re, Mi” din filmul „Sunetul muzicii”.