Maramures[V=]

http://cultural.bzi.ro/piramidele-misterioase-din-maramures-3417810:02:02

http://www.ziare.com/vacanta/destinatii/maramuresul-prin-ochii-unui-jurnalist-britanic-intre-idilic-si-contemporan-1379967

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/10/11/ultima-invazie-tatara-in-maramures-povestea-unei-infrangeri-catastrofale-a-tatarilor-despre-care-in-cartile-de-istorie-nu-se-scrie/

http://cultural.bzi.ro/comunistilor-romani-li-se-propune-sa-cedeze-maramuresul-29427

http://cultural.bzi.ro/misterele-impresionante-ale-piramidelor-din-maramures-29000

http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/prezent-i-viitor-n-maramure-ul-turistic-i-tradi-ional-disparitia

http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/prezent-viitor-maramure-ul-turistic-i-traditional-disparitia-arhitec

http://stiri.apropotv.ro/life-style/going-out/national-geographic-maramuresul-printre-cele-mai-frumoase-20-de-destinatii-de-vizitat-in-2015-13648891

http://cultural.bzi.ro/satul-manastirea-un-loc-blestemat-din-inima-maramuresului-10414

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10573/30/
Maramuresul este una dintre acele regiuni din tara in care arhitectura populara si cultuala se distinge prin particularitati specifice, de inalta valoare traditionala si estetica. Ne referim la bisericile din lemn dar si la porti, unele monumentale, comparate adesea cu arcuri de triumf. Secole de-a randul, Maramuresul (dar si Banatul si Ardealul) au fost sub ocupatie austriaca lasand urme adanci in contextul arhitectural, al sistemului de organizare administrativa si nu in ultimul rand, al mentalitatii, conduitei in viata sociala, al educatiei... (organizarea social-administrativa a functionat pana in secolul al XIX-lea). Portile din lemn de stejar cu acoperisul din sindrila, inclinat, de-o parte si de alta, din stalpi si un fruntar (partea superioara), au inceput sa fie construite la inceputul perioadei de ocupatie, in secolul al XVIII-lea.

http://www.romanialibera.ro/cultura/media/foto-o-imagine-mai-putin-frumoasa-a-maramuresului-prezentata-in-occident-313571.html

O plimbare prin Maramureş
 
 
Mă plimb printre ultimii arbori giganţi ai Maramureşului: fagi uriaşi, arţari de po­veste, brazi enormi, cum nu credeam că există. Printre ei, mesteceni grandioşi, strălucind alb-argintiu, cu o lumină re­gală. Între Strâmbu Băiuţ, Lăpuşul Româ­nesc şi Gro­şii Ţible­şului, se în­tinde ultima pădure vir­gină a Ma­ra­mureşului. Peste 1400 de hectare de pădure ne­atinsă, scă­pată ca prin minune. Un tem­plu al naturii, o fărâmă de Româ­nie aşa cum nu vom mai putea vedea vreo­­dată.

Citeste tot articolul

Maramureş, plai cu flori
http://www.jurnalul.ro/special/special/maramures-plai-cu-flori-577214.html

Şurdeşti: un sat secular, care tocmai şi-a împletit în coroana de „păscăluţe” (flori albe ori galbene, despre care se spune că se deschid numai de Paşti) floarea cu numărul 600 – adică exact atâtea câţi ani de atestare documentară tocmai s-au împlinit. Din anul 1411 datează, în comuna Şişeşti, nu doar satul Şurdeşti, ci încă două sate, Cetăţele şi Şişeşti.

Într-o lume care îşi calcă în picioare, cu atâ­ta voluptate, rosturile cele vechi, încăpăţânarea (frumoasă, nobilă încăpăţânare!) cu care câte un sat îşi reînvie tradiţiile – şi le împărtăşeşte cu sufletele cele tinere, nedezghiocate încă din coaja subţire a copilăriei – ne face să credem că, poate, neamul acesta oropsit al românilor mai are dreptul la mântuire. Asta am simţit, într-o zi de Paşti la Şurdeşti, un sat din Maramureş, unde veşnicia răsare în fiecare pri­mă­vară din sămânţa aruncată în brazdă de cel mai vrednic om al locului, ieşit întâiul la arat.

Ca să înţelegem locul şi oamenii săi, gazdă şi îndrumător ne va fi unul dintre cei mai fervenţi animatori culturali ai zonei, căruia în bună măsură comunitatea îi datorează retrezirea la viaţă a unui vechi obicei agrar, ce se ţine în a doua zi de Paşti: Udătoriul. Cu Gavril Costin alături, desfacem firul subţire al poveştilor şurdeştene, şi-l ţesem apoi în alesătura pânzei din care o fată de măritat – poate chiar fiica lui, Eliza – va croi hainele viitorului soţ. „Maramureşul este practic împărţit în patru zone etnografice, care au un punct comun, tradiţia şi muzica, fiecare cu amprenta ei locală. Noi aici, la Şurdeşti, aparţinem de Ţara Chioarului – de fapt este cunoscută drept Cetatea Chioarului de pe vremea lui Pintea Viteazul, dar noi spunem că suntem «de pe Fisculaş», la interferenţa între Ţara Lăpuşului, Maramureşul Istoric şi Codru. Fiind o zonă minieră – cu mine de neferoase, cupru, zinc, plumb –, exploatările au început încă din primii ani de existenţă ai satului Şurdeşti; şi se spunea «Fisculaş», pentru că aici erau finanţele, trezoreria, aici, în zonă, între Baia Mare şi Baia Sprie, se plăteau taxele.”



Cea mai înaltă biserică de lemn
Acum, că am fixat reperele în spaţiu şi timp, să ne gătim în straiele cele bune şi s-o pornim în alai spre biserica greco-catolică din sat, unde părintele paroh ne aşteaptă pentru liturghie. Între pereţii pictaţi ai celei mai înalte biserici vechi de lemn din lume, cu hramul Arhanghelilor Mihail şi Gavril, monument UNESCO, ascultăm cu pioşenie slujba religioasă, intonând, deodată cu corul şi cu localnicii... „Christos a Înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând/ Şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le...”

Biserica este construită din lemn de stejar. „Bătrânii, din generaţie în generaţie, spuneau că erau nişte stejari foarte groşi... Şi se spune că au fost tăiaţi aceşti stejari şi au fost lăsaţi efectiv şapte ani să putrezească albuşul, cum îi spune, partea exterioară a lemnului, şi a rămas doar esenţa. Poate că asta i-a dat rezistenţa în timp (biserica a fost construită în 1721 – n.n.), pentru că este din inima stejarului, foarte tare, poate concura cu oţelul. Are 72 de metri înălţime, numai turnul are 54 de metri. Este un miracol că rezistă de atât timp şi dăinuie peste veacuri.” Biserica din Şurdeşti este unica cu streaşină dublă din Maramureş şi are ferestre cu glajă, sticlă lucrată manual acum trei veacuri. Dacă stăm bine să socotim, biserica are aproape jumătate din viaţa întregului sat. Pictura interioară a fost executată, pe lemn, de un om al locului, Ştefan Zugravu, un pictor care a pictat şi biserica de la Plopiş – e bine să ştiţi că în co­muna Şişeşti se află două dintre aşe­zămintele religioase ce se numără printre cele opt bise­rici de lemn din Maramureş aflate în patrimoniu UNESCO. Un patrimoniu în care ar trebui înscris şi obiceiul Udătoriului.



Udătoriu’ de la Şurdeşti
Maramureşul are trei obiceiuri importante: Tânjaua de pe Mara, Căruţul din Cufoaia şi Udătoriu’ din Şurdeşti. Toate celebrează începutul muncilor agricole de primăvară, prin sărbătorirea primului om din comunitate care iese la arat în anul respectiv. Obiceiul din Şurdeşti s-a ţinut sute de ani în sat, până în timpul celui de-al doilea război mondial, când a încetat. A fost realuat în anii ‘50 şi interzis către sfârşitul anilor ‘70. Reluat în 1998, devine, de la an la an, tot mai accentuat autentic. „Cu câteva săptămâni înainte de Paşti, dintre feciorii satului se aleg doi crai, două persoane de încredere, care la rândul lor îşi aleg «jendari», care vor supraveghea cine iese primul la arat”, ne explică Gavril Costin. „Ei mai au o misiune, aceea de a verifica dacă sunt feciori care umblă la fete, în post, căci este cunoscut că în postul Paştelui este interzis. Cei care vor călca intredicţia vor fi pedepsiţi în prima zi de Paşti, într-un ritual dinainte hotărât.”

După liturghia din cea de-a doua zi de Paşti, părintele paroh binecuvântează adunarea şi „dă liber la distracţie”. „Craii anunţă cine a fost primul om din sat care a ieşit la arat. Pe urmă este ales acel tribunal ad-hoc, care va hotărî ce pedepse se dau şi este alcătuit dintr-un «judecător», care este un om echilibrat şi drept, şi cinstit din sat, un «înmulţitor», care are rolul de a înmulţi acele pedepse, şi, pentru a îndulci pedeapsa, mai este unul care se numeşte «scăzător», care încearcă să negocieze, pentru ca pedeapsa să fie cât mai blândă.” Întreaga comunitate merge apoi în alai, peste dealurile înflorite – vorba cântecului: „Maramureş plai cu flori/ Mândru eşti în sărbători” – până la casa Udătoriului, „care trebuie să fie un om gospodar, căsătorit, cu copii”. El a ascuns o monedă – „care înainte vreme era o monedă de argint, aşa spun bătrânii satului” –, într-un cerc cu un diametru de 3 m. Acolo se pun trunchiuri de copaci, cât mai dificil de crăpat.

„Moneda trebuie să fie mereu în cerc, de multe ori a fost găsită chiar în coada barosului sau a securii cu care lucrau aceşti oameni, ei lucrau şi o căutau în trunchiurile de copaci, în vreme ce moneda era chiar în mâna lor sau în ceasul de pe mână, sau în pălărie.” Anul ăsta, moneda a fost căutată în ogradă la Gavril Bud, care avea să ne mărturisească, modest: „Poate nu sunt eu cel mai vrednic din sat, dar anul ăsta a fost zăpadă până târziu, şi cum eu stau în vârful dealului, soarele o topit-o şi o uscat mai repede locul, şi aşa am putut să ies primul la arat”...

Obiceiul este, de fapt, o competiţie între tineri şi bărbaţii căsătoriţi. „Tinerii satului îşi dau toată sârguinţa, pentru că altfel ar trebui să plătească toată cheltuiala – mâncare, băutură, muzicanţi – pe când dacă află moneda, va plăti Udătoriul. Dar şi dacă au găsit mo­neda, tot nu e sigur că au scăpat de cheltuială, pentru că sărbătoritul mai are o şansă, să ajungă singur la o sursă de apă şi să se ude singur.” Dacă nu reuşeşte asta şi tinerii îl prind, sărbătoritul e aşezat pe plugul tras de boi. „Boii sunt înstruţaţi, au nişte curele cu tălăngi şi ciucuri roşii şi Udătoriul e aşezat pe o pernă, pe plug, şi este dus spre apă. Oamenii însuraţi încearcă să îl ajutre, mai scot cuiul de la roată, să cadă, şi el să fugă, îl mai aşteaptă cu o găleată cu apă...” Dar parcă, vorba lui Mihai Pop, Udătoriul de anul trecut, nu-ţi vine să strici obiceiul şi să te uzi singur. Ţi-i drag să duci până la capăt datina şi te laşi dus la pârâu, chiar dacă ai putea să ieşi din mâna celor tineri. Ei, şi dacă totul s-a terminat după cum e datina, intră din nou în scenă vioara, contrabasul şi contra (un fel de violoncel cu trei corzi, care ţine ritmul), instrumentele specifice Fisculaşului. E vremea de joc...

Feciorii vor încerca să ia de la gâtul fetelor zgărdănelele (sau başotele) din mărgele, cu care-şi vor împodobi frumoasele lor pălării de paie. Fetele vor suspina. Apoi se vor lăsa învârtite din nou în joc... Să jucăm, dar, şi noi. Dar cu grijă, să nu joace fecior cu femeie măritată şi bărbat însurat cu fată zglobie, că ochii crailor şi-ai jendarilor sunt pe voi, iar cine greşeşte va primi pedeapsă câteva lovituri de „mai” (unealtă de lemn) la tălpi, c-aşa-i obiceiul la Şurdeşti.


Moştenirea celtică
În curtea bisericii de lemn din Şurdeşti se află nişte cruci foarte vechi cioplite în piatră. Nimeni nu le ştie vechimea, iar forma lor şi felul în care sunt decorate alimentează supoziţia că ar fi de origine celtică. Nu sunt, de altfel, singurele rădăcini celtice vizibilă în Maramureş, la Şurdeşti. Iar şurdeştenii simt „frăţietatea” cu celţii, atunci când ajung, să zicem, în Bretania. Gavril Costin îmi spune că oamenii de acolo sunt „ca pe la noi, iubitori de folclor, muncitori şi... mai beau câte un pahar de horincă”. Există însă mai mult decât atât. „Ei au ca instrumente toba, cimpoiul şi o trompetă. Am fost surprins când am constatat că ritmul tobei, la ei, este acelaşi cu cel folosit la noi când se bate toaca. Apoi, vorbeam cu ei şi am constatat că până nu demult şi în Bretania, şi la noi, atunci când erau anunţuri importante de făcut în sat, un toboşar urca pe un deal, bătea în tobă şi striga: «Dăm de ştire...». Aşa, ca o glumă, noi îi mai întrebăm dacă nu cumva celţii se trag din noi şi nu noi din celţi?” O fi simţit asta şi Loïc Théotio, atunci când aproape s-a naturalizat... moroşan. Nadine Lenormand, din formaţia Bagade de Ploemeur, remarca şi ea câteva obiceiuri comune. „Fetele merg întotdeauna câte trei, cea mai frumoasă la mijloc. Una nu e protejată, iar două... câte doi umblă şi băieţii... În trei e sigur!”

Vacanţă în România. Cele mai frumoase biserici din Maramureş

În Maramureş, nu rata Cimitirul Vesel

Localitatea Săpânţa din Maramureş este recunoscută pentru Cimitirul Vesel care a devenit o adevărată atracţie

Catedralele Maramuresului

CELE 7 MINUNI ALE ROMANIEI
Faima bisericilor din lemn a facut inconjurul lumii. Opt dintre ele au trecut, incepand cu anul 1999, in patrimoniul UNESCO.[Citeste]

Maramures - Ghid de călătorie în regiunea bisericilor de lemn din România


Exista multe regiuni din lume care merita sa fie vizitate si foarte des noi, europenii, tindem sa calatorim peste mari pentru a vedea ceva exotic sau pentru a vizita oameni care înca duc o viata pe care probabil ca bunicii nostri o cunosteau. Se intâmpla rar sa ne gândim ca poate nu e nevoie sa calatorim departe pentru a experimenta „calatoria în timp”.



Aflat în nordul României, Maramuresul este un colt al Europei foarte putin cunoscut. In mijlocul unui relief deluros si a unor vai bogate, traiesc oameni, iar majoritatea inca urmeaza stilul de viata agrar traditional. Viata lor poate parea grea si simpla – si chiar este – o lupta milenara împotriva vremii,





pentru a cultiva recolte, pentru a creste animale, pentru a lucra din zori pâna în seara fara multele conforturi mecanicizate si electronice pe care noi le credem esentiale. Dar aceasta viata se poate rasplati prin simplicitatea pe care o arata fiecare zi de munca, iar familia si prietenii garanteaza ca adesea se pot gasi motive de sarbatoare. Sarbatorile sezoniere, precum Craciunul, Pastele sau alte sarbatori locale si nunti, si-au pastrat valoarea de a rupe rutina zilnica, de a petrece mai multe zile la rând si acest lucru se face cu placere.


De ce aceasta regiune este considerata unica si cei care au fost acolo doresc sa se întoarca? Raspunsul - un amestec de trei lucruri: peisaje incredibile, oameni onesti si simpla civilizatie a lemnului, cu faimoasele biserici ale caror turle se pot vedea de departe. Natura, oamenii, casele si bisericile sunt legate spiritual si au mentinut aceasta legatura pâna în prezent.


Dar cel mai mult regiunea Maramures este cunoscuta prin arhitectura unica care include 8 biserici faimoase de lemn aflate pe Lista Mostenirilor Culturale ale Lumii - UNESCO. Aceste biserici sunt Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserica” din Barsana, Biserica „Sf. Nicolae” din Budesti, Biserica “Sf. Parscheva” din Desesti, Biserica “Nasterea Fecioarei” din Ieud Deal, Biserica “Sfintii Arhangheli” din Plopis, Biserica “Sf. Parscheva” din Poienile Izei, Biserica “Sfintii Arhangheli” din Rogoz si Biserica “Sfintii Arhangheli” din Surdesti.


Ghidul nostru: Maramures: …este o excelenta carte full color care prezinta o gama variata de mosteniri culturale, de la bisericile din lemn la arheologia si arhitectura si la traditiile locale. Ofera de asemenea informatii practice actualizate despre punctele de interes turistic deosebit si modalitati de a ajunge la ele, locuri de cazare, orare de functionare a muzeelor, unde sa stati, unde sa mancati, atractii din zona, ce sa cumparati, etc.



De ce un ghid si nu un alt tip de carte? Deoarece noi consideram, ca un ghid cultural se adreseaza celor care, în timp ce se simt bine într-o vacanta de neuitat, pot ajuta totodata asa o speciala regiune sa îsi mentina specificitatea si caracterul. Pentru a asigura pastrarea regiunilor maramuresene, este necesar ca ei sa nu cada în uitare. Trebuie ca tinerii sa se stabileasca, sa munceasca si sa traiasca alaturi de familiile lor acolo, fiind constienti în acelasi timp de importanta mostenirii lor. Turismul cultural poate fi o investitie reciproca, ce poate da roade pentru toti. Bucuria turistului si cea a gazdei sunt ambele experiente adevarate.


Speram sa va placa sa calatoriti în Maramures!!

Turism pe meleaguri maramureşene

Zona Maramureşului oferă turistului de la excursii pe munte şi sporturi extreme la turism cultural şi religios. Mai mult de 30 de zone naturale protejate, pajişti, munţi acoperiţi de păduri, lacuri mici, cascade, peşteri, rezervaţii naturale, faună rară oferă posibilităţi extraordinare pentru pace şi recreere şi o vacanţă de vis. Regiunea Maramureş impresionează prin tradiţiile populare. Cele mai faimoase biserici vechi de lemn sunt cele din Surdeşti, Rozavlea, Bogdan Vodă. Curţile caselor ţăranilor din Maramureş impresionează vizitatorii prin porţile monumentale. Turiştii pot vizita Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marmaţiei, Valea Marei, Valea Izei, Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Săpanţa, Borşa. Faima localităţii Săpanţa se trage de la renumitul său Cimitir Vesel, care a devenit o importantă atracţie turistică. Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore şi de la poeziile satirice şi epitafele care sunt inscriptate pe cruci. Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 şi este creaţia artistului popular Stan Ion Pătraş. Cimitirul Vesel din Săpanţa se află la 18 km de Sighetu Marmaţiei. Printre cele mai însemnate obiective turistice din Maramureş se mai pot enumera Masivul Pietrosu, situat la 10 km faţă de Borşa, Munţii Gutai, Valea Izei şi Valea Marei, lacul de acumulare Friza, situat la 10 km de Baia Mare, lacul Ocna Şugatag, la 20 km de Sighetul Marmaţiei. Pentru cazare la pensiuni de trei stele preţul este de 70 RON/noapte pentru cazare şi mic dejun. Pensiunea Săpanţa, spre exemplu, asigură 10 locuri de cazare, repartizate în 3 camere, fiecare avand baie proprie şi TV.

De Sambra oilor, in Maramures
http://www.formula-as.ro/reviste_769__188__de-sambra-oilor,-in-maramures.html

Bisericile de lemn din Maramures

Bisericile de lemn din Maramures, aflate in stare de colaps
 

 
Zestrea arhitectonica a Maramuresului este exceptionala, indeosebi in zona rurala. Istoria Maramuresului este povestita aici in lemnul bisericilor, adevarate sanctuare ale Cuvantului, pastratoare ale unor monumente de cea mai veche limba romaneasca. Din pacate, multe dintre aceste biserici, realizari tehnice si artistice exceptionale, unele adevarate capodopere, se afla in diferite stadii de degradare. Nimic nu se compara in Maramures, ca valoare artistica, cu bisericile medievale de lemn. Nu degeaba, opt dintre acestea au fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO. Din nefericire insa, in ultimii zeci de ani acestea au fost ocolite de restauratori si fonduri, asa ca o parte se afla in pericol de prabusire pe larg[...]

Maramures - istorie si credintaMaramures - istorie si credinta
Mai e putin. Simtim deja taina inca nerevelata a Craciunului invaluindu-ne treptat. Si nerevelata va ramane, caci altfel ce farmec ar mai avea, daca la anul am sti la ce sa ne asteptam? Indiferent unde veti petrece sarbatorile de iarna, dar mai ales daca veniti in Romania, merita sa faceti o scurta calatorie spirituala in timp prin miticul tinut maramuresean. Pentru ca Maramuresul a fost si a ramas pana astazi unul din nucleele de civilizatie aparte in spatiul geo-spiritual romanesc. Aceasta zona de traditie nu a cunoscut pana in secolul al XIII-lea asuprirea straina. Inchidea nordul Transilvaniei si nu avea decat o deschidere catre Campia Panonica, in timp ce spre rasarit il fortificau Muntii Maramuresului si Obcinele Bucovinei. Astazi, ca si altadata, trebuie sa razbati trasee greoaie ca sa poti cunoaste bogatia tinutului. Prin pasul Gutai, vii de la Baia Mare, prin Prislop, treci din Bucovina, pasul Setref te indreapta catre tinutul nasaudean, iar pasul Huta face legatura cu Tara Oasului.
Daca pana in secolul al XIII-lea a reusit sa se apere de orice cotropire straina, in ultimii 700 de ani, in acest tinut, dominatia politica s-a schimbat de 15 ori. Disputat de Ungaria ori Austria, alipit Transilvaniei ori ravnit de Ucraina sovietica, Maramuresul sufera la orice nedreptate, insa supravietuieste si se imbogateste spiritual intotdeauna. Biserica maramureseana a avut, de asemenea, multe de suferit de pe urma acestor schimbari. Ca pretutindeni in tara, si in Maramures, dupa Marea Schisma (1054), a persistat influenta religiei orientale, de rit bizantin, la granita cu lumea romano-catolica. De-a lungul atator asupriri, s-au facut numeroase presiuni si asupra bisericii maramuresene, iar in 1698 se produce inevitabilul: unirea cu Roma, cu alte cuvinte formarea bisericii romano-catolice. In 1948, o data cu venirea la putere a regimului comunist, se desfiinteaza parohiile greco-catolice, nefiind acceptata aceasta dependenta fata de religia apuseana. Bisericilor greco-catolice li s-au confiscat bunurile, preotii au fost arestati pentru convingerile lor, iar cele cateva care au rezistat au functionat in ilegalitate. In decembrie 1989, se decreteaza libertatea deplina a practicarii tuturor cultelor religioase si in cateva biserici se revine la cultul greco-catolic.
Bisericile au devenit nu doar locul unde se adunau oamenii la rugaciune, ci si punctul de intalnire a inteleptilor satelor, pentru luarea unor decizii in vremuri de restriste. Din turnul lor se supravegheau navalirile dusmane si tot de aici se semnalau, prin danganit de clopote, incendii devastatoare, puhoaie si alte nenorociri. In jurul bisericii se ingropau mortii, dupa ierarhii bine stabilite. Aici s-au pastrat cartile sfinte, manuscrise, icoane de mare valoare spirituala si steaguri de lupta. Aici se faceau si se fac inca botezurile, casatoriile, inmormantarile. Cea mai veche biserica maramureseana, atestata documentar in secolul al XIV-lea, este Manastirea Sfantul Arhanghel Mihail de la Peri, distrusa in timpul ocupatiei austriece, dar fiind considerata un focar de raspandire a ideilor nationaliste romanesti. Astazi, cea mai veche biserica din Maramures a ramas cea de la Ieud (1364).
Interesante sunt si faptele care se leaga de istoria fiecarei bisericute in parte. In biserica din Budesti de pilda, se afla camasa de zale a lui Pintea Viteazul, iar in podul bisericii de la Ieud s-a gasit cea mai veche scriere in limba romana, numita “Codicele de la Ieud”, scrisa intre 1391-1392, aflata acum in arhiva Bibliotecii Academiei Romane din Bucuresti. Despre biserica din Sarbi circula legenda ca ar fi fost ctitorita ca semn al divinitatii - se spune ca aceasta ar fi fost construita pe locul unde o lumanare se tot aprindea in seara de Paste, desi oamenii incercau sa o stinga. Asadar, destinul intregii comunitati era definit de biserica, chiar si atunci cand satele maramuresene erau impartite in doua: Susani si Josani (adica cei care locuiau pe deal si cei de la ses). De obicei, biserica era asezata in mijlocul satului, intre Susani si Josani, pe un deal care sa domine asezarea. Exista insa numeroase sate in care exista doua biserici, conform divizarii: Biserica din deal si Biserica din ses. De cele mai multe ori, cea din deal era mai veche, indicand astfel locul unde se gasea vatra veche a satului. Bisericile din lemn au un turn ascutit, sub care coboara doua poale (acoperisuri) si un rand sau doua de ferestre. Uneori aceste ferestre nu au sticla (cum e la Rozavlea), pentru a tine racoare in biserica si a se putea mentine bine pictura. Mai exista insa si un alt motiv: in trecut, sticla fiind foarte scumpa i se cauta un inlocuitor sau pur si simplu aceasta lipsea. Pictura interioara era in stil bizantin primitiv. Pentru aplicarea ei pe barnele bisericii, se punea o panza de in, pentru ca aceasta sa fie uniforma. Rare sunt bisericile pe care s-a incercat si pictura exterioara si, acolo unde exista, ele sunt intr-o stare avansata de degradare (de exemplu, biserica din satul Manastirea).
Pe vremuri, naosul era despartit de pronaos si nu existau ferestre in peretele despartitor. Interesanta este si delimitarea spatiului religios al unei biserici, potrivit regulii de a feri credinciosii de ispite si a-i face atenti la slujba. Astfel, femeile stateau in pronaos, iar barbatii in naos. Ca semn de concesie - egalitatea barbatului si femeii in timpul actului liturgic - cu timpul, s-au facut doua ferestre in peretii pronaosului, pentru ca femeile sa poata vedea si ele slujba. Acest fenomen se observa cel mai bine la biserica din Surdesti, unde pictura a fost decupata. La Ieud, peretele a fost decupat dupa 1800. Amuzanta este si gestionarea mijloacelor rituale intr-o biserica maramureseana, potrivit aceleiasi distribuiri sexuale. Femeile aveau in pronaos masa si cruce, dintr-un motiv bine gandit: daca ar fi venit la cruce in fata barbatilor si se aplecau sa o sarute, li s-ar fi vazut picioarele, iar barbatii nu ar mai fi fost atenti la slujba!
(Mircea STERE)