Hitler[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ADOLF  HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula 

8 noiembrie 1923 - Puciul de la berarie

Cu zece ani inainte de a veni la putere prin alegeri democratice, Adolf Hitler, tenebrosul dictator german care va arunca lumea in haosul celui de-al doilea razboi mondial, incerca sa ajunga in fruntea Germaniei printr-o lovitura de forta. Aceasta a ramas in istorie drept „puciul de la berarie”, din pricina faptului ca principalii complotisti si-au pus la cale planul intr-o berarie din Munchen, Bürgerbräukeller.Liderul lor era Hitler, fostul caporal care luptase in transeele primului razboi mondial si considera ca distrugerea puterii si prestigiului Germaniei se datora guvernarii slabe. El a inceput sa agite spiritele, tinând, in toamna anului 1923, mai multe mitinguri, in Bavaria. Ingrijorat, premierul landului, Eugen von Knilling, i-a insarcinat pe trei ofiteri de rang superior cu mentinerea ordinii. Dar Hitler a reusit sa-l convinga pe unul dintre cei trei, Von Kahr, sa treaca de partea lui. Ofiterul voia sa restaureze monarhia, in cazul unei lovituri de stat reusite, in vreme ce Hitler se visa dictator.
Planul lor a fost inspirat de „marsul asupra Romei”, reusit de Mussolini; dar, nemultumit de lentoarea lui von Kahr, Hitler a preluat singur aplicarea planului. El voia sa foloseasca Munchenul ca baza impotriva Republicii de la Weimar; adunati in beraria bavareza, complotistii si-au declarat intentiile, in fata unei multimi de trei mii de partizani ai lor. Spre seara, cladirea a fost inconjurata de armata si, in momentul in care Hitler a inceput sa strige ca guvernul de la Berlin a fost demis si ca el va forma un nou guvern, având sprijinul armatei si al politiei, s-a pornit imediat un puternic schimb de focuri.
Conspiratorii au incercat sa obtina sprijinul generalului Ludendorff, fostul erou de razboi, si al studentimii bavareze. Dar, in ciuda discursurilor patriotarde ale lui Hitler, puciul parea sortit esecului. O ultima tentativa de a strapunge cordonul militar impus de autoritati a esuat, la primele zile ale diminetii de 9 noiembrie. Hitler si Goering au fost raniti, primul dintre ei fiind facut prizonier imediat. Judecat pentru tradare, el va fi condamnat la cinci ani de inchisoare, dintre care nu va executa insa decât opt luni. De acum, drumul spre putere ii era din nou deschis...

Medaliat cu aur sub privirile lui Hitler, campionul Woodruff a murit la 92 de ani

Muzica de Ceaikovski si Rahmaninov in colectia secreta a lui HitlerData publicarii: 07/08/2007


Lucrari ale unor compozitori considerati "subumani" de nazisti, Ceaikovski sau Rachmaninov, au fost descoperite in colectia secreta de muzica a lui Hitler, dintr-o pod din Moscova, potrivit dw-world.de.

Discurile, aflate acum in podul unei case din Moscova, au fost luate ca suveniruri, alaturi de obiecte din argint gravate cu initialele lui Hitler, de ofiteri din serviciile de informatii militare ruse, din cartierul general al nazistilor din Berlin, in 1945, potrivit publicatiei "Der Spiegel".

Fata unuia dintre rusi, Alexandra Besymenskaja, acum in virsta de 53 de ani, a descoperit discurile din intimplare, in 1991, la casa de vacanta a familiei sale.

Dintre cele 100 de discuri, citeva sint zgiriate, altele sint stricate, dar multe sint inca in conditii relativ bune. Colectia include sonatele de pian ale lui Beethoven, dar si celebra opera a lui Wagner, "Olandezul Zburator".

Surprizator insa, colectia lui Hitler include si compozitori rusi considerati de nazisti "subumani", printre care Piotr Ilici Ceaikovski, Alexander Borodin si Sergei Rachmaninov. Pe unul dintre discurile cu muzica de Ceaikovski interpreteaza celebrul violonist Bronislaw Huberman, un evreu polonez obligat sa fuga din Europa dupa invazia nazistilor.

Lui Hitler nu-i pasa cine cinta muzica pe care o asculta in buncherul sau, chiar daca in cartea sa "Mein Kempf" spunea ca arta evreilor nu a existat niciodata. Tatal Alexandrei Besymenskaja, si el evreu, pasionat de muzica, a fost surprins sa gaseasca atit de multi compozitori rusi celebri in colectie lui Hitler, potrivit memoriilor pe care le-a scris la insistentele fiicei, care a facut presiuni asupra lui pentru a descrie cum au ajuns discurile in posesia sa.

"Mi se pare o totala bataie de joc", a spus Besymenskaja pentru "Der Spiegel", si a adaugat ca milioane de evrei au murit din cauza rasismului din ideologia nazista.

Scrisoarea lui Hitler catre Carol II, prezentata in procesul maresalului Antonescu

"Hitler, marele erou al vremii noastre" (?!)


http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=10493
autor: Nichifor Crainic
De la începutul miscarii, Germania hitlerista si Italia mussoliniana au constituit preferintele exclusive ale nationalistilor români. Aceasta a fost suficient ca democratii nostri, atîtati de Franta si Anglia, de francmasonerie si de iudaism, sa declare pe orice simpatizant cu national-socialismul tradator de tara. În România regelui Carol al II-lea, nationalismul a fost înfierat ca "hitlerism". Pentru a înlatura asa-zisa primejdie de hitlerizare a tarii si pentru a salva sistemul genevez, Regele a transformat guvernul democratic în teroare politista, iar pe vechii politicieni în simulatori cinici ai noilor idei.
Astfel, nationalistii români au fost împuscati cu sutele si cu miile, ca partizani ai lui Adolf Hitler. În afara de Germania, nu exista nici o tara din Europa unde ideile marelui erou al vremii noastre sa fi înregistrat atîtea sacrificii de sînge tînar ca în România. Ca o consecinta a vechiului sistem, catastrofa recenta a tarii mele, care a pierdut în cîteva saptamîni patru provincii cu 7 milioane de locuitori, dintre care aproape 4 milioane de români neaosi, a grabit prabusirea Regelui si a terorii politienesti. Revolutia legionara e astazi stapîna pe România. Conceptia nationalista a devenit conceptie de stat si, ca urmare logica, încadrarea României în politica Axei e un fapt îndeplinit. Aceasta încadrare însa nu e întemeiata numai pe convingerea neclintita a tineretului român; ea e consfintita pentru totdeauna de imensul sacrificiu de sînge pentru aceeasi credinta, în numele careia Adolf Hitler e biruitorul Europei.
(Fragment din "Viata spirituala în România de azi", conferinta tinuta la Universitatile din Viena, Breslau si Berlin, 1940)

Un glob geografic al lui Hitler va fi scos la licitaţie
Marţi 16 octombrie 2007, 10:33

O licitaţie inedită a avut loc în Statele Unite. Un veteran de război american a scos la licitaţie un glob pământesc găsit printre ruinele uneia dintre casele lui Adolf Hitler, din Alpii... continuare

Scrisorile Fuhrerului/ Aş dori să fi căţeluşul meu micuţ, dragul şi iubitul meu Adolf

Hitler, unul dintre favoritii studentilor...
Studentii maghiari l-au numit pe Adolf Hitler unul dintre primele zece personaje istorice favorite, inaintea lui Iulius Cezar, dar dupa Napoleon, arata un sondaj publicat luni, la Budapesta. "Am fost foarte surprinsi de acest rezultat", a declarat un purtator de cuvant al organizatiei care...
Citeste toata stirea

Maestrul, Margareta şi tânărul Hitler

Stafia Führerului bântuie prin subteranele de la Berchtesgaden
http://www.gardianul.ro/2007/09/25/eveniment-c2/stafia_f_hrerului_b_ntuie_prin_subteranele_de_la_berchtesgaden-s101705.html

Nici un manual de istorie nu „vorbeste“ mai bine despre perioada nazista decât o vizita la Berchtesgaden, fosta resedinta de vara, dar si fostul cartier general al lui Hitler, loc de unde Führerul a condus tavalugul de fier al Wehrmacht-ului de-a lungul si de-a latul Europei in cautare de spatiu vital pentru rasa ariana. Amabili cu turistii de oriunde, veniti sa le viziteze tara, germanii se intuneca la fata daca le spui ca vrei sa vizitezi locuri legate de perioada nazista. Pâna si pliantele despre cel mai cunoscut obiectiv turistic de acest gen, fostul cartier general al lui Hitler din Alpii Bavariei, sunt tinute la sertar parca pentru a nu strica buna-dispozitie a turistilor veniti la schi in Alpi. Acolo, ascuns printre crestele Alpilor Bavariei, am gasit un muzeu-avertisment despre grozaviile la care se poate ajunge daca extremismului de orice fel i se lasa cale libera de catre factorul politic. E nevoie de stomac tare pentru a-l parcurge. E muzeul unde nimeni nu zâmbeste si unde nu se vorbeste decât cel mult in soapta. E, probabil, unicul loc din Germania de unde nemtii ies cu capetele in pamânt.
Desi ascuns printre vaile Alpilor, la aproximativ 25 de kilometri de autostrada care leaga sud-vestul Germaniei de Austria, drumul spre Berchtesgaden a fost usor de gasit. Chiar la iesirea de pe autostrada am oprit la o benzinarie. Am incercat, nefiind vorbitori de germana, sa gasim un interlocutor apt sa se exprime in franceza sau engleza. Am gasit repede un neamt amabil. „Da, cunosc zona. De aici aveti vreo 30 de km pâna la Berchtesgaden. Ati venit in concediu?“, ne intreaba neamtul. Apoi adauga: „Va pot recomanda pensiunea unui prieten“, dupa care surâde plin de amabilitate. „Nu pentru concediu suntem aici, ii replicam, ci pentru a vizita fostul cartier general al lui Hitler de la Berchtesgaden“. Zâmbetul interlocutorului nostru s-a metamorfozat instantaneu intr-un rictus, iar figura aproape ca i s-a innegrit. A fost primul semn care ne-a indicat ca poti vorbi despre orice cu nemtii, câta vreme o faci politicos, mai putin despre perioada nazista. Berchtesgaden pare un fel de Poiana Tapului in varianta germana. Adica mult mai curat si mai ordonat din toate punctele de vedere. Gasim peste tot o sumedenie de pliante. Nici unul despre fostul cartier general al lui Hitler. Am intrebat un trecator, localnic, despre aceasta. Din nou, amabilitatea initiala a interlocutorului s-a topit subit când a inteles ce cautam. Ne-a indrumat, totusi, catre un birou de informare turistica din apropiere.
Pliantele despre Hitler, tinute sub tejghea
Pe un panou, situat in afara cladirii, sunt scrise ordonat, impecabil clasificate, toate unitatile de cazare din zona, in functie de tip, de pret si de facilitati. Nimic despre fosta resedinta a Fuhrerului. Incepeam, deja, sa ne intrebam daca nu cumva batusem degeaba drumul pâna aici. Spunem unei functionare ce vrem. Fetei ii dispare brusc zâmbetul. Nu ne mai miram. Fata isi regaseste cu greu un surâs profesional. Muzeul e deschis. Scoate de sub tejghea un pliant. Pornim la drum. Soseaua urca abrupt. Zarim cupola de sticla a muzeului. Inauntru, o atmosfera cu iz aproape funebru. Lumea vorbeste in soapta, amestecat, intr-o sumedenie de limbi. Zarim receptia si, indaratul ghiseului, doua doamne respectabile, care vând bilete de intrare turistilor. Aici deja nu se mai zâmbeste. Surâsurile profesionale afisate de cele doua doamne sunt vagi, abia schitate. Pe pereti, o sumedenie de poze, afise, acte din perioada nazista, machete ale fortificatiilor ridicate acolo de Hitler. Ba chiar si o macheta a unei proprietati pe care Führerul o cumparase la Berchtesgaden inainte de declansarea razboiului. Aflam de la alti vizitatori, cunoscatori de germana, ca asa a ajuns Hitler sa se indragosteasca atât de mult de micul sat din Alpii Bavariei, incât sa-si stabileasca acolo cartierul general si resedinta sa de vara. Din difuzorul unui aparat de radio de epoca se revarsa necontenit discursuri navalnice ale Führerului. Zarim, intr-o caseta de sticla, si primele paginii ale editiei princeps a cartii sale de capatâi, „Mein Kampf“ („Lupta mea“, in traducere – n.r.), devenita apoi un soi de biblie a national-socialismului. Cartea e cu dedicatie, scrisa de mâna Führerului, pentru primarul de atunci al Berchtesgadenului. O parte a expozitiei e dedicata victimelor epurarilor la care nazistii s-au dedat impotriva evreilor, tiganilor si altor rase considerate inferioare („untermensch“). Iti trebuie stomac tare ca sa poti privi fotografiile. Chiar si acum, dupa sase-sapte decenii, imaginile sunt terifiante. Nici unul dintre privitori nu e capabil sa scoata o vorba.
Buncarul de unde Caporalul a condus lumea
Simtim nevoia sa luam o gura de aer curat, rece. Iesim pret de câteva minute. Apoi mergem catre resedinta subterana care a adapostit cartierul general al Führerului. Constructia e grandioasa chiar si pentru vremurile de acum. Peretii si boltile sunt zidite din beton gros de cåtiva metri. Zarim biroul personal al lui Martin Bormann, eminenta cenusie a NSDAP (sigla Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani, denumirea oficiala a partidului creat de Hitler). Ne ia usor cu friguri. Si la propriu, si la figurat. Vedem alaturat câteva incaperi-anexa: sala generatoarelor de urgenta, o bucatarie pentru ofiteri, sala instalatiei de climatizare, ba chiar si niste toalete. Apoi, ceva mai incolo, sali astupate de mormane de moloz. Au fost lasate intentionat asa, exact cum au fost ele dupa nenumaratele bombardamente ale fortelor aliate. Pe un perete, un vizitator cutremurat de cele vazute a scrijelit pe peretele de beton al buncarului inscriptia „NEVER AGAIN“. Altcineva insa, ulterior, a avut cinismul si rabdarea sa râcâie betonul pâna a sters prima litera. Acum se vede doar „EVER AGAIN“. Un fel de umbra a lui Hitler bântuie, se pare, in continuare prin cotloanele buncarului de la Berchtesgaden.

Sticle de vin "Hitler", confiscate de politişti

Politiştii din Bolzano, un oraş din nordul Italiei, au confiscat etichetele unor sticle de vin ce îi înfăţişau pe liderii nazişti, printre care şi Hitler. Pe lângă fotografii, etichetele purtau inscripţii, precum "Un popor, un imperiu, un Fuhrer". Parchetul din Bolzano a acuzat firma care a scos pe piaţă vinul că elogiază crimele împotriva umanităţii. Reprezentanţii companiei spun că vinul face parte dintr-o colecţie istorică. Acesta cuprinde sticle cu imaginile lui Mussolini, Churchill, Hitler, Marx sau Napoleon. Ei au precizat că etichetele cu Mussolini nu au fost retrase de pe piaţă. http://www.azi.ro/jurul.htm

Misterul globului lui Hitler
Nimeni nu stie unde se afla Globul pamantesc care a apartinut lui Hitler. Wolfram Pobanz, un cartograf pensionar, este sigur ca nu este acela de la Muzeul de Istorie German, care are o gaura de glont rusesc in dreptul Germaniei. Si nici cel de la Märkisches Museum, Muzeul de Istorie al Berlinului, sau cel de la Institutul Geografic, despre care s-a spus ca ar fi apartinut dictatorului. Pobanz cauta acest glob pamantesc de 40 de ani. “Il numeam globul Führer-ului”, isi aminteste el. Era un model enorm de mare, numit Globul lui Columb. Acesta a trezit si inspiratia lui Chaplin care, intr-o secventa memorabila din “Dictatorul”, satirizeaza megalomania lui Hitler printr-un pas de deux cu planeta. Fabricat in doua editii limitate la Berlin pe la mijlocul anilor ’30, adevaratul glob avea aproape marimea unui Volkswagen, dar era mult mai scump. Avea o baza de lemn, dar pentru Hitler si alti conducatori a fost conceputa si o piesa speciala de mobilier pe care sa stea globul. Batranul cartograf Pobanz a cautat metodic exemplare ale acestei editii. Are o intreaga colectie de carti si fotografii ale obiectului. Povestea lui este acoperita de mister. Pe langa globurile din Berlin, spune el, exista doua din acea editie in colectiile publice din Munchen. Alti cautatori ai acestui obiect rar si-au indreptat atentia asupra colectiilor particulare din afara Germaniei. Dar niciunul nu este globul din biroul lui Hitler, din Cancelaria Generala a celui de-al treilea Reich, cel care l-a inspirat pe Chaplin. In filmul lui, globul este un urias balon, care explodeaza deodata in fata tiranului. Imaginea a devenit o emblema cinematografica a artei transformata in simbol politic care da forma istoriei. Hitler, mai mult decat orice tiran modern, a intuit puterea semnelor vizuale. L-a angajat pe Albert Speer sa conceapa designul interior pentru Noua Cancelarie, in mijlocul careia trona giganticul glob, si a pus sa fie fotografiata si filmata pentru calupurile de stiri de la cinema, avand in cadru nazisti in uniforma lor impunatoare si steagul cu insemnele partidului. “A fost o caracteristica a megalomanilor de-a lungul istoriei sa foloseasca arta pentru a manipula, a castiga increderea oamenilor, a-si arata puterea si a ramane in istorie”, observa Frederic Spotts, un istoric al Germaniei moderne, in cartea sa “Hitler si puterea esteticii”. Chaplin a observat acest lucru si s-a jucat in gagul sau cu simbolurile vizuale ale lui Hitler. Interesant de notat este ca, “probabil, Hitler nu s-a gandit la nimic atunci cand a comandat globul”, spune Pobanz. “Nu exista nicio fotografie cu Hitler alaturi de acesta. Daca globul ar fi insemnat ceva special pentru el, ar fi existat cu siguranta o astfel de fotografie”. Cand un ziar din Berlin a scris ca globul de la Muzeul de Istorie German a apartinut lui Hitler, batranul cartograf a simtit ca ar trebui sa clarifice lucrurile, de dragul corectitudinii datelor istorice. Pobanz spune ca va inconjura si pamantul, daca va fi nevoie, pentru a gasi adevaratul glob al lui Hitler.

Data afara din televiziune pentru ca a laudat politicile pro-familie din timpul regimului lui Adolf Hitler

Globul lui Hitler, expus la Munchen
Un glob pamintesc de dimensiuni foarte mari, pe care se crede ca Adolf Hitler si-ar fi schitat planurile de cucerire, a fost expus in incinta Bibliotecii de Stat a Bavariei. Globul masoara 1,15 m in diametru, este asezat la inaltimea de 1,7 m si face parte dintr-un lot de doar citeva obiecte similare fabricate in 1937 pentru elita nazista. Marimea globului o evoca pe cea a balonului folosit de Charlie Chaplin in satira sa antinazista ?Marele Dictator?, in care parodia lui Hitler, Adenoid Hinkel, danseaza cu replica unui glob pamintesc, pe care viseaza sa-l cucereasca. Aceeasi asociere pare sa fi fost facuta si de organizatori, care insa nu au materializat-o. ?Initial, m-am gindit sa pun alaturi si o fotografie de-a lui Chaplin, dar fiind o biblioteca stiintifica am abandonat ideea?, a spus directorul institutiei, Reinhard Horn. Exponatul a fost gasit in F?hrerbau, sediul partidului nazist, si se crede ca a stat chiar in biroul lui Hitler.

Filarmonica din Berlin, „servitoare umilă a lui Hitler”

UN OZN PENTRU HITLER

În Europa anului 1944 războiul era în plină desfăşurare şi tocmai de aceea execuţia unui spion catalogat de serviciile de informaţii engleze ca deosebit de periculos a trecut neobservată. În astfel de situaţii, dosarul agentului pierdut primeşte parafa Decedat şi, dacă activitatea desfăşurată nu prezintă interes operativ, cazul este clasat, urmînd ca după ani şi ani să devină material de studiu pentru istorici. Ieşirea din scenă a acestui agent, a cărui identitate a rămas o enigmă pînă în prezent, a generat dezvoltarea unor activităţi de informaţii care mai continuă şi azi. S-a putut afla că spionul era agent dublu, lucrînd pentru englezi şi germani în domeniul ştiinţific.
După moartea sa, dosarul activităţii desfăşurate pe tărîmul culegerilor de date cu caracter ultrasecret în domeniul creării de noi arme a fost studiat de comisii special constituite, atît în Germania, cît şi în Anglia. Întrucît în timpul operaţiunilor militare aeriene, cît şi cu alte prilejuri, ambele tabere fuseseră survolate de obiecte zburătoare cu performanţe aerodinamice ce sfidau tehnica acelui timp, se crease convingerea că adversarul a realizat un avans hotărîtor în domeniul aviatic, beligeranţii suspectîndu-se reciproc. Cea mai sîngeroasă încleştare a tuturor timpurilor opunea şi pe plan tehnologic cele mai sclipitoare inteligenţe. Introducerea în luptă a unor arme cu performanţe superioare era vitală pentru obţinerea victoriei. În acest context, serviciilor secrete le-a revenit un rol deosebit de important, atît în păstrarea secretului asupra realizărilor proprii, cît mai ales în aflarea de date veridice şi oportune cu privire la realizările adversarului. În acestă perioadă, serviciile speciale au fost deseori confruntate, în activitatea lor, cu o serie de fapte şi întîmplări pe care cu multă precauţie le-au calificat drept ciudate. Totul plutea într-un climat de teamă şi suspiciune supremă.
Primăvara anului 1944 era un moment în care deznodămîntul războiului părea încă imprevizibil. Dar să prezentăm faptele. La Banak, în Norvegia, se afla baza aeriană germană aparţinînd flotei a 5-a Luftwaffe. La 14 martie 1942, ora 14,52, postul radar dă alarma. Era semnalată apariţia unui obiect spaţial de mari dimensiuni, care se deplasa total silenţios asupra bazei. Căpitanul Ficher a primit ordinul să-l intercepteze. Avionul său, un Messerschmitt 109 G (vînător ce putea să urce la 7000 m altitudine în 6 minute), a reuşit să se apropie de obiect la 3500 m înălţime, însoţindu-l îndeajuns pentru ca pilotul german să-l poată descrie ca pe un fuselaj lung, de aproximativ 1000 m, cu un diametru de 15 m, neavînd aripi, derivă sau motoare vizibile, prevăzut cu "un fel de antene" la una dintre extremităţi.
După numeroase manevre executate deasupra bazei cu viteza de circa 70 km/oră, obiectul s-a ridicat, dispărînd în înălţimi, atît de repede, încît nici controlul zborului, nici pilotul german nu i-au putut estima, nici măcar aproximativ, viteza. Toate acestea vor face obiectul unui raport ce va fi trimis conducerii Luftwaffe la Berlin, personal lui Hermann Göring.
La 18 decembrie 1943, staţiile radar germane de pe insula Helgeland şi din oraşele Hamburg, Wittenberg şi Newstelitz înregistrau succesiv trecerea unui obiect aerian de formă cilindrică, metalic, neluminos, ce se deplasa cu o viteză de 3000 km/oră. Trebuie menţionat că obiectul a fost observat de 6 staţii radar deosebite, dispuse pe poziţii diferite - în zonă aflîndu-se un cîmp de încercări pentru radar. Două avioane germane Me-109 G urmăriseră OZN-ul la Hamburg, iar piloţii l-au descris ca pe un fuselaj fără aripi. Aviatorii aflaţi în patrulater deasupra landului Schleswig - Holstein fuseseră alertaţi de staţiile radar şi posturile de observaţie de la sol, aeronava fiind observată de numeroşi martori avizaţi. Conform relatării lui Henry Durrant, din 1944, la Centrul de cercetări de la Hummersdorf se făceau testele experimentale finale ale rachetei V-2. Aceasta a fost lansată în prezenţa ministrului propagandei Joseph Goebbels, a Reichsfürer - ului H. Himmler şi a unui grup de generali şi ofiţeri superiori conduşi de Heinz Kamler. Deşi experienţa a constituit un succes total, la developarea filmului s-a constata că racheta fusese însoţită pe o parte a traiectoriei de un obiect sferic neidentificat, în aparenţă metalic, ce urca în acelaşi timp cu racheta, rotindu-se în jurul ei. Obiectul avea o viteză de peste 2000 km/oră şi nu a putut fi sesizat vizibil de nici unul dintre martori. Analiza atentă a filmului a demonstrat că obiectul era artificial. Întîmplarea a provocat o reacţie furibundă din partea lui Hitler, care îl considera un aparat al spionajului britanic. Au fost alertate serviciile de informaţii, dar agenţii amiralului Canaris în Marea Britanie semnalaseră că fenomene asemănătoare se produceau şi asupra bazelor engleze şi americane, iar aliaţii erau convinşi că era vorba de arme create în Germania.
A sosit momentul în care a început o luptă acerbă pentru aflarea adevărului. La ordinul conducerii superioare hitleriste, în cadrul Luftwaffe ia fiinţă un grup de studiu ultrasecret, cunoscut ulterior sub numele de cod Sonder Buro No. 13, care, în cadrul operaţiunii Uranus, avea să studieze toate rapoartele referitoare la OZN şi parvenite germanilor între anii 1940 şi 1945. Numeroşi agenţi infiltraţi în rîndul aliaţilor primesc misiunea de a culege informaţii despre acest fenomen. În momentul în care conducerea hitleristă îşi dă seama că OZN-urile nu sînt arme ale aliaţilor, agenţii primesc misiunea de a lansa legenda că acestea sînt arme secrete ale "lui Hitler". Dar serviciul englez, ce conlucra cu omologul său francez şi cel american, sesizează jocul germanilor şi, dîndu-şi seama că OZN-urile nu reprezintă nici un pericol pentru aliaţi, trece la eliminarea discretă a tuturor agenţilor hitlerişiti, chiar şi a celor ce făcuseră joc dublu, dar cunoşteau secretul acestei operaţiuni de dezinformare dirijată. Se pare că un rol deosebit în luarea acestei decizii îl avusese tocmai activitatea deosebit de fuctuoasă a agentului dublu german, la a cărui eliminare ne refeream la începutul acestui articol.
La 29 septembrie 1944, ora 10,45, la Centrul de încercări aviatice de la Rochlin Roggentheim, un pilot care verifica un avion cu reacţie Me-262 (Schwable) a observat, la altitudinea de 12000 m, o navă fusiformă, metalică, fără aripi sau motoare, avînd un fel de hublouri şi antene pe fuselaj. Pilotul s-a apropiat pînă la 500 m, timp de cîteva secunde, şi a putut să-l observe. Interogat de Biroul special nr. 13, acesta a făcut o descriere a ceea ce a văzut. Ulterior, deasupra oraşului Pfalz, a fost observată o formaţie de 4-5 globuri de foc portocalii, deplasîndu-se în mare viteză. S-au mai primit rapoarte despre fenomene asemănătoare de la escadrile germane de vînătoare (Jagd Gesnwaden) JG-2, JG-3, JG-53 - Luftwaffe - conduse de piloţi celebri. George Kamper, directorul operaţiunii Uranus, a recuperat după război întrega documentaţie a Biroului special nr. 13, formată din rapoarte, filme şi fotografii; el dorea să publice o lucrare în care să prezinte concluziile la care s-a ajuns în urma studiului bogatului material strîns în perioada 1940-1945. Dar, la scurt timp după ce a făcut publice intenţiile sale, au dispărut fără urmă atît profesorul G. Kamper, cît şi întreaga sa arhivă...
În anii '50, încep să circule zvonuri ciudate privitoare la existenţa unei nave zburătoare construite în timpul războiului la o bază ultrasecretă din Germania. Se povesteşte chiar că Hitler ar fi fugit împreună cu Martin Bormann, eminenţă cenuşie a celui de-al III-lea Reich, cu astfel de nave, undeva în America Latină sau în Mato Grosso, urmat fiind de cei mai fideli colaboratori ai săi. Nava numită V-7 (Vergeltungswaffe -7), arma de revanşă numărul 7, continua să bîntuie prin articolele din revistele de senzaţie, fără a exista nici o dovadă materială în sprijinul existenţei sale reale. Cu toate acestea, legenda farfuriei zburătoare germane continua să aibă adepţi. Astfel, publicaţia "Journal" şi, mai recent, revista cehă "Signal" au relevat faptul că Adolf Hitler a acordat o mare atenţie cercetării Cosmosului. Al treilea Reich, afirmau acelea, avea în dotare farfurii zburătoare. În context, s-ar păstra mărturii sub forma unor depoziţii făcute de 19 militari din Wermacht. Aceştia povestesc că în timpul războiului au făcut serviciul militar în Cehoslovacia, la unul dintre laboratoarele secrete pentru fabricarea unui nou tip de armă. Ei au fost martori la zborurile unui aparat neobişnuit, de forma unui disc de culoare argintie, cu un diametru de 5-7 m, cu o secţiune centrală şi o cabină de formă alungită, totul montat pe şase suporturi mici. Unul dintre martori a declarat că a urmărit dezvoltarea aparatului încă din 1934. Cîteva publicaţii ruseşti prin care circulă toate aceste date aduc în sprijin şi părerea celebrului specialist american Don Ekker, redactor al unei reviste ufologice, care, referindu-se la informaţiile colegilor cehoslovaci, afirma că acestea nu sînt primele asupra faptului că, în timpul războiului, naziştii au încercat să creeze o navă cosmică în formă de disc. Germanii, ştim cu toţii, au efectuat încercări importante în domeniul unor arme noi, au fost chiar la un pas de a avea arma nucleară. Existenţa părerilor potrivit cărora aceste relatări ar fi legate de capturarea unui OZN şi de faptul că Hitler ar fi intrat în legătură cu extratereştrii ar explica multe realizări ştiinţifice de excepţie ale germanilor. "Pare aiureala unui nebun" - a spus Ekker - deşi el credea în acest lucru.
Şi, ca şi cum toate aceste fapte senzaţionale nu ar fi suficiente, publicaţia "Journal" a relatat, în 1990, că un echipaj de cosmonauţi ar fi revenit pe Pămînt după o absenţă de 47 de ani, citînd în acest sens un expert al NASA. Cosmonauţii nu au îmbătrînit deloc în acest răstimp, iar racheta cu care au fost trimişi în spaţiu a fost construită în Germania pe vremea lui Hitler. NASA rămîne mută în faţa unor asemenea dezvăluiri, trecîndu-le sub tăcere. Ce se ştie este faptul că aceşti cosmonauţi ar fi aterizat în Pacific la 2 iunie 1990, iar nava lor ar fi fost lansată din ordinul personal al lui Hitler, cu voluntari, în 1943. Repunerea în circulaţie a unor filme artistice renumite - "Operaţiunea Bororo" şi "Tăcerea doctorului Evans", ce tratează enigma farfuriei zburătoare germane, a făcut ca semnele de întrebare legate de aceasta să se îmulţească şi strania ipoteză să cîştige teren...
Cam tot prin acea perioadă, un român de geniu, numit Henri Coandă, realiza un proiect de aerodină leticulară... Simple coincidenţe?!

Una dintre sticlele de şampanie de colecţie din pivniţa personală a dictatorului nazist Adolf Hitler va fi scoasă la licitaţie în Marea Britanie. Şampania "Moet and Chardon", din 1937, a fost furată de un soldat englez din beciul dictatorului, după ce naziştii au fost înfrânţi. Deşi se zvoneşte că băuturile lui Hitler au fost otrăvite prin injectarea prin dop a diverse substanţe, casa de licitaţie se aşteaptă să fie vândută cu câteva sute de euro. http://www.azi.ro/jurul.htm

Adolf Hitler, fan al unor muzicieni evrei şi compozitori ruşi

http://www.gandul.info/caleidoscop/adolf-hitler-fan-unor-muzicieni-evrei-compozitori-rusi.html?3938;874972
Dictatorul nazist Adolf Hitler, care decretase în cartea sa Mein Kampf că arta evreiască „nu a existat niciodată”, asculta muzică interpretată de muzicieni evrei, creată de compozitori ruşi.
Potrivit propagandei oficiale, aceşti artişti erau „suboameni” şi, încă dinainte să-şi propună lichidarea fizică a evreilor şi a slavilor, regimul nazist începuse să cenzureze accesul germanilor la orice operă de artă creată de reprezentanţii unor „rase inferioare”.

Dar în timp ce în sălile de concerte nu mai putea fi ascultată muzica unor compozitori ruşi, iar artiştii evrei luaseră de mult calea exilului sau înfundau lagărele, muzica lor se găsea în colecţia personală a Fuhrerului.
Până acum, istoricii au relatat că Hitler era un meloman şi un admirator fanatic al muzicii lui Richard Wagner, însă nu s-a ştiut că el era atât de pasionat de muzică, încât trecea şi peste aversiunea oficială faţă de „suboameni”.
Astfel, luna trecută, colecţia de discuri a dictatorului a ieşit la iveală la Moscova, unde fusese dusă din mai 1945, puţin după ce trupele sovietice au intrat în Berlin. Lev Bezymensky, un ofiţer de informaţii sovietic, evreu de origine, şi-a însuşit colecţia de discuri a Fuhrerului, descoperită printre ruinele Cancelariei Reichului.
Deşi Bezymensky a devenit un istoric cunoscut – care afirma, în 1986, că a asistat la autopsia lui Hitler şi că acesta avea, într-adevăr, doar un testicul – el nu a recunoscut niciodată că se afla în posesia colecţiei, de teamă să nu fie obligat să o restituie.
Colecţia a fost prezentată publicului de fiica agentului, după moartea acestuia. Istoricii au rămas uimiţi să constate că, în afară de Wagner, Beethoven sau Bruckner, Hitler asculta operele lui Modest Mussorgski, Piotr Ceaikovsky, Alexandr Borodin şi Serghei Rahmaninov, toţi compozitori „interzişi” de nazişti. Mai mult, creaţiile acestora erau interpretate de muzicieni evrei, care avuseseră de suferit după instalarea naziştilor la putere.
De pildă, între muzicienii de pe discurile lui Hitler se număra austriacul de origine evreiască Artur Schnabel, care părăsise Germania în 1933, de teama naziştilor. Creaţiile lui Ceaikovsky ascultate de Hitler erau în interpretarea violonistului Bronislaw Hubermann, o vedetă a anilor ’30, a cărui carieră a fost curmată de ascensiunea naziştilor. Evreu polonez, Hubermann era îndrăgit de melomanii germani, dar în 1937 a trebuit să fugă în Austria.
Ulterior, el a fost plasat de autorităţile germane pe o listă cu „inamici ai Reichului”, ceea ce nu l-a împiedicat pe Hitler să savureze solourile de vioară ale fugarului. Descoperirea colecţiei nu îl umanizează pe dictatorul nazist, ci e „o completă bătaie de joc pentru că milioane de evrei şi slavi au murit din cauza acestui om”, a declarat pentru Daily Telegraph fiica lui Bezymensky, cel care a deţinut colecţia peste 60 de ani.

Oraş subteran al lui Hitler, scos la lumină
http://www.gandul.info/caleidoscop/oras-subteran-hitler-scos-lumina.html?3938;860792
Un oraş subteran al lui Adolf Hitler va fi scos la lumină de sub cetatea Ksiaz, din Silezia inferioară (Polonia), ale cărui coridoare secrete ajung la peste 1,2 km lungime. La realizarea sa au murit 40.000 de deţinuţi din lagărele de concentrare. Tot aici, afirmă localnicii, se făceau teste cu arme secrete.
Cetatea Ksiaz, datând din secolul al XIII-lea, este situată pe un vârf de munte stâncos. Cuprinde peste 400 de săli, pline de obiecte de artă valoroase. După ocuparea Poloniei de către armata germană, Hitler s-a decis să construiască sub ea un fort secret.
În spatele unor uşi invizibile ascunse de tapet ale camerelor mobilate luxos cu piese Bidermeyer se aflau zeci de ascensoare şi scări care duceau sub stânca de granit pe care se află cetatea. Aici a fost creat un sistem de buncăre lung de 1.200 de metri, cu pereţi de beton a căror grosime este de mai mulţi metri, situat pe mai multe nivele, înzestrat cu instalaţii de ventilaţie.
În afara experimentelor cu arme secrete, aici au fost ascunse şi comorile jefuite din ţările ocupate de nazişti care apoi, la sfârşitul războiului, au fost duse în secret în altă parte. Intrările secrete din cetate au fost mascate prin plantarea de către deţinuţi a unor păduri întregi.
Operaţiunea, povestesc localnicii, a durat o singură noapte. Mii de militari păzeau cetatea şi intrările secrete. Nici până astăzi nu au fost găsite toate coridioarele, iar arheologii se plâng că activitatea lor este îngreunată de pereţii foarte groşi de beton.
O legendă locală susţine că, la sfârşitul războiului, când nemţii s-au retras din Polonia, după ce au distrus intrările şi o parte din coridoare, din cetate s-ar fi înălţat un imens obiect zburător strălucitor.

Primul congresman musulman îl compară pe Bush cu Hitler
http://www.gandul.info/politica-externa/primul-congresman-musulman-il-compara-bush-hitler.html?3929;856932
Primul congresman musulman din istoria SUA, democratul Keith Ellison, l-a comparat pe preşedintele George W. Bush cu dictatorul nazist Adolf Hitler, cu prilejul unui discurs.
Deşi nu a făcut o comparaţie explicită, Ellison a spus că atentatele de la 11 septembrie 2001 „sunt aproape la fel ca Reichstagul (incendierea Parlamentului german – n.r.), îmi amintesc de asta”. Congresmanul se referea la incendierea din 1993 a Reichstagului, la momentul respectiv pusă de nazişti pe seama comuniştilor, dar dovedită mai târziu a fi opera lor, folosită ca pretext pentru epurarea adversarilor politici.
Deşi la câteva ore după discurs Ellison a spus că Ossama bin Laden e vinovat pentru atentate, republicanii l-au acuzat că a mers prea departe, el reuşind să-şi păteze imaginea de moderat (preocupat de educaţie şi sănătate), pe care şi-a format-o de câştigarea mandatului în noiembrie 2006.

Tom Cruise, un erou antinazist scientolog

Actorul american Tom Cruise a declansat un scandal in Germania din cauza apartenentei sale la scientologie.
Cruise va interpreta rolul unui erou antinazist, iar autoritatile obiecteaza ca scientologia este o religie totalitara.
Totusi, filmul "Valkyrie", a
primit o subventie de 4,8 milioane
de euro din partea guvernului german.

Ministerul apararii din Germania a respins in urma cu o saptamana cererea unei case de productie de a folosi o cladire istorica drept locatie pentru un film in care joaca Tom Cruise. Desi ulterior au revenit in privinta motivelor care au determinat refuzul, initial un purtator de cuvant al Ministerului Apararii a obiectat in privinta faptului ca Tom Cruise a fost ales pentru a-l interpreta pe colonelul Claus Schenk von Stauffenberg. Acesta a fost liderul unei tentative esuate de a-l asasina pe Hitler in anul 1944 si este considerat erou national in Germania.
Guvernul german, care sponsorizeaza masiv bisericile catolica si luterana, este de multa vreme suspicios in privinta Scientologiei, pe care o considera mai degraba o secta dubioasa
decat o religie. "Armata germana este in mod deosebit interesata ca evenimentele din 20 iulie 1944, ca Stauffenberg sa fie portretizati corespunzator", a declarat locotenentul colonel Klaus Reinecke. Rezervele Germaniei fata de Scientologie dateaza din anii ’70, cand adeptii acesteia au inceput sa isi faca prozeliti pe strazi. De atunci politicienii au incercat periodic sa interzica Scientologia, iar Oficiul Federal pentru Protectia Constitutiei o tine permanent sub observatie. Germania, tocmai datorita experientei istorice a totalitarismului si, ulterior, a infruntarii dintre democratie si comunism, se opune scientologiei pe motiv ca ar avea o structura totalitara.
Intr-un interviu din 4 iulie acordat cotidianului Die Welt, ministrul german al culturii Bernd Neumann a declarat ca sprijina interdictia, iar fiul cel mai mare al colonelului Stauffenberg, Bertold Graf von Stauffenberg, in varsta de 72 de ani, a declarat pentru Sueddeutsche Zeitung: "Nu-mi place ideea ca un membru al Scientologiei sa joace rolul tatalui meu. Mi-e teama ca nu o sa iasa decat un kitsch ingrozitor din asta".

"Un scientolog in rolul unei victime a sistemului totalitar este pur si simplu pervers"
"Scientologia este o ideologie totalitara. Faptul ca un scientolog convins precum domnul Cruise ar trebui sa joace rolul unei victime a unui regim totalitar este pur si simplu pervers", a mai spus acesta. Un fiu mai tanar al colonelului german executat de Hitler, fost membru al Parlamentului European, a declarat insa ca nu are nici o problema cu faptul ca Tom Cruise il va interpreta pe tatal sau: "Avem fiecare opinia lui, o familie nu este o entitate corporatista", a spus acesta.
In apararea alegerii lui Tom Cruise pentru rolul principal din filmul "Valkyrie" au intervenit si regizori cunoscuti precum britanicul Ken Russell si Florian Henckel von Donnersmarck, germanul care a castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain in acest an, cu filmul "Viata celorlalti". "Tom Cruise este unul dintre cele mai de succes dintre toate superstarurile. Munca lui ca actor in Valkyrie nu are nici o legatura cu Scientologia", a declarat Donnersmarck pentru Frankfurter Allgemeine, adaugand ca Germania ar trebui sa fie incantata ca faima lui Cruise va contribui in a aduce povestea despre eroismul colonelului Stauffenberg in atentia intregii lumi.
Desi Departamentul de Stat al Statelor Unite a declarat cu aceasta ocazie ca nu doreste sa se amestece in decizia guvernului german, acesta a criticat in repetate randuri in trecut. "Discriminarea impotriva anumitor minoritati religioase ramane o problema in Germania", afirma capitolul din Raportul pe tari asupra practicarii drepturilor omului pe 2006, publicat in luna martie de Departamentul de Stat.
Dupa ce reprezentantii ministerului au facut referiri la afilierea lui Cruise cu Biserica Scientologica, numita "cult de facut bani", au revenit cu precizarea ca nu acesta este motivul pentru care cererea de folosire a cladirii a fost respinsa, ci o experienta precedenta in care a fost acordata o permisiune de acest fel. Stefan Olberman, un reprezentant al Ministerului de Finante, a spus ca decizia de a nu acorda permisiunea de filmare nu are nici o legatura cu religia lui Cruise, ci cu faptul ca singura data cand o astfel de permisiune a fost acordata unui regizor a facut ministerul sa interzica pe viitor acest lucru.
Bryan Singer, regizorul filmului "Valkyrie", este cel care l-a dorit pe Tom Cruise in rolul colonelului Stauffenberg, considerand ca intre cei doi exista asemanari de infatisare si charisma. Cum filmul este produs de United Artists, casa detinuta chiar de Tom Cruise impreuna cu Paula Wagner, superstarul american a fost de acord sa nu ceara o suma prea mare pentru acest rol, urmand sa primeasca un procent din vanzarile filmului. "Desi am fi putut filma oriunde in lume, credem ca Germania este singurul loc pe care il merita filmul", a declarat Paula Wagner.

Subventie de 4,8 milioane de euro pentru "Valkyrie"
La o zi insa dupa ce Ministerul Apararii a respins cererea producatorilor filmului si inainte ca aceasta respingere sa fie motivata si sa apara alte reactii, Fondul General de Film din Germania a acordat filmului "Valkyrie" o subventie in valoare de 4,8 milioane de euro.
Filmarile pentru "Valkyrie" vor incepe pe 19 iulie, cu o zi inaintea de aniversarea a 63 de ani de la data atentatului esuat asupra lui Hitler.

Dezgustatorul nepot al lui Hitler

Dictatorul nazist Adolf Hitler a fost un veritabil „geniu al Raului”. Desi probabil numele de Hitler va ramane in istorie ca unul dintre cele mai hulite, totusi trebuie amintit ca nu toti membrii familiei Fuhrerului au fost adepti neconditionati ai acestuia. Unul dintre ei, chiar nepotul dictatorului, a luptat impotriva nazismului cu arma in mana...Un oaspete la cina
Este vorba despre William Patrick Hitler, Willy pentru cunoscuti, fiul fratelui vitreg al lui Hitler, Alois, si al primei sotii a acestuia, Bridget Dowling, o chelnerita de origine irlandeza. Cei doi s-au cunoscut la o cursa de cai, la Dublin, in 1909, si apoi s-au mutat la Liverpool. Aici a venit pe lume, pe 12 martie 1911, William, caruia in copilarie parintii ii spuneau „Paddy”.
Familia Hitler a locuit intr-un modest apartament, in cladirea cu mai multe etaje de pe 102 Upper Stanhope Street, cladire distrusa, ca o ironie a sortii, in utimul raid intreprins asupra orasului Liverpool, pe 10 ianuarie 1942, de catre aviatia germana. Atunci cand micutul William nu implinise inca un an, parintii sai au primit un oaspete surpriza: nimeni altul decat viitorul cancelar al Germaniei, Adolf Hitler, unchiul lui Paddy, fugit din Austria natala de teama incorporarii.
Desi multi istorici dezavueaza aceasta ipoteza, totusi ea se bazeaza pe marturiile lui Bridget Dowling, care avea, se pare, o afectiune deosebita fata de Hitler, pe care-l numea adesea, in scrisorile sale, „dragul meu cumnat Adolf”.
„Blestemul numelui”
In 1914, Alois s-a intors in Germania, abandonandu-si familia si lasandu-l astfel pe William in grija mamei. Desi nu erau divortati oficial, intrucat Bridget, fiind o catolica ferventa, nu voia sa auda de divort, Alois s-a recasatorit in Germania, dar a pastrat legatura, prin scrisori, cu Bridget. In 1925, el i-a cerut astfel sa-i permita lui William sa-l viziteze, dar femeia nu-si va da acordul decat in 1929, cand baiatul a devenit major. Interesant e faptul ca, din al doilea mariaj, Alois a mai avut un fiu, Heinz Hitler, care a devenit un nazist inflacarat, cazand, in 1943, in mainile rusilor, pe front, si decedand ulterior, in captivitate. In 1933, William Patrick Hitler a simtit pentru prima data ce inseamna „blestemul numelui sau”: cand Hitler a ajuns la putere, amenintand Marea Britanie si Franta cu un nou razboi, patronul l-a dat afara, astfel incat tanarul a fost nevoit sa se reintoarca in Germania. La rugamintea tatalui, Alois, frate vitreg cu Hitler, dictatorul i-a facut rost de o slujba bine platita la banca. Dar William, care era o fire indisciplinata si voluntara, nu a rezistat prea mult solicitarilor noului sau post, asa ca a inceput sa munceasca pe cont propriu, ca vanzator de masini, fara un program fix.
Hitler avea un bunic evreu!
Dezamagit de lipsa banilor, William Patrick a continuat sa-i ceara unchiului sau o slujba mai bine platita si mai putin solicitanta, amenintand, se pare, ca altfel va da in vileag amanunte picante din viata familiei Hitler, mai precis faptul ca tiranul care tuna si fulgera impotriva evreilor avusese un bunic evreu! Fuhrerul i-a promis ca ii va oferi aceasta slujba, cu conditia sa renunte oficial la cetatenia britanica. Temandu-se de o cursa, William a intrat in panica si a fugit din Berlin, refugiindu-se peste Canalul Manecii. Abia ajuns la Londra, a scris un articol in revista Look, intitulat „De ce imi urasc unchiul”. In 1939, impreuna cu mama sa, William a plecat in Statele Unite, spre a tine o serie de conferinte, la invitatia magnatului William Randolph Heartst.
Profetul care striga in desert
In toate discursurile sale, William Hitler perora cu inversunare contra ilustrului sau unchi, avertizand ca acesta nu va intarzia sa declanseze o conflagratie fara precedent. Americanii il ascultau cu interes dar, fiindca nu prea pricepeau cum ar putea Hitler, din Germania, sa declanseze un razboi care sa-i ameninte si pe ei, aflati la mii de kilometri distanta, il priveau mai mult ca pe o curiozitate. Si totusi, avertismentele sale se vor dovedi profetice, odata cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, la 1 septembrie 1939.
In 1942, dupa intrarea Statele Unite in razboi contra tarilor Axei, William s-a prezentat la un birou de recrutari, pentru a fi incorporat ca voluntar, dar a fost respins. Ii va trimite o scrisoare presedintelui Roosevelt, solicitandu-i inrolarea ca voluntar, dar demersul sau va ramane fara rezultat. Supravegheat permanent de FBI, el a fost considerat „curat” si in 1944 este admis in US Navy.
„Te cheama Hitler? Eu sunt Rudolph Hess!”
Se spune ca atunci cand a intrat in biroul de recrutari si s-a prezentat, ofiterul din fata sa l-a privit chioras, zicand: „Te cheama Hitler? Nu, zau, atunci eu sunt Rudolph Hess!” Si totusi, asa cum spuneam, William a fost recrutat in Marina americana, in speta in Naval Medical Corps, fiind activ pana in 1947. Folosindu-si cunostintele medicale dobandite in aceasta perioada, ulterior el va pune bazele unei mici afaceri, deschizand un laborator care efectua analize de sange pentru spitale.
Dupa casatoria cu o femeie cu douazeci de ani mai tanara, Phyllis Jean-Jacques, nascuta in Germania in 1923, William a cautat sa se scufunde in anonimat, schimbandu-si numele in Stuart-Houston, si s-a mutat in Long Island, New York. Primul copil al lui si al lui Phyllis se va naste in 1949 si va fi numit Alexander Adolf! Vor urma alti trei baieti, Louis, Howard si Brian. William Patrick Hitler a decedat in 1987, fiind inmormantat alaturi de mama sa, la Holy Sepulchre Cemetery din Coram, Ney York.
Critic sau admirator?
Howard Hitler a fost agent special in cadrul FBI, dar a decedat pe 14 septembrie 1989, intr-un accident rutier, fara sa aiba copii. In noiembrie 2004, mama lui, Phyllis, trecea si ea in lumea dreptilor. Nici unul dintre ceilalti trei frati, Adolf, Louis si Brian, nu are copii, – potrivit, se pare, unui pact secret incheiat intre ei, ceea ce inseamna ca, odata cu trecerea lor in nefiinta, stirpea lui Adolf Hitler se va stinge definitiv... Aparent, William Patrick Hitler a dezaprobat toata viata ideologia unchiului sau, desi a profitat cat a putut de pe urma acestuia si a faptului ca aveau acelasi nume. Cine a fost cu adevarat acest nepot al lui Hitler ramane o enigma. Un critic fervent al dictatorului nazist sau un admirator secret?
Este clar ca, desi in public n-a incetat sa-l condamne, in interiorul sau l-a simpatizat pe acest geniu malefic, de care, ca si milioane alte persoane a fost fascinat. Asta in ciuda faptului ca, potrivit unor surse din anturajul dictatorului nazist, acesta se plangea adesea de necazurile pe care William i le facea, mai ales de „dezertarea” lui la englezi si apoi la americani, numindu-l „dezgustatorul meu nepot”. Dar asta nu l-a impiedicat pe William sa dea primului sau nascut numele de Adolf si nu intamplator numele pe care si l-a ales, Stuart-Houston, este foarte similar cu cel al ideologului britanic Stewart-Houston Chamberlain, admirator fatis al lui Hitler si anti-semit inrait.