Stalin[v=]

Blestemul rusilor – progenitura lui Amiran

Iosif Visarionovici Djugasvili a fost, indiscutabil, cel mai mare criminal din istoria lumii. Alintat de mama sa cu numele de Soso, a fost cunoscut in perioada dinaintea revolutiei socialiste din Rusia sub numele de Koba (de la un fel de Robin Hood gruzin). In 1913 a semnat, la Viena, un articol antisemit cu numele de Stalin (Omul de Otel). Elev al unui seminar teologic, a devenit ateu dupa ce l-a citit pe Darwin. Dupa moartea lui Lenin, in 1924, a devenit stapanul absolut al celui mai mare stat din lume, ridicand asasinatul la rangul de lege.
“La 5 martie 1953, un adevarat taifun se abate asupra URSS. Moment de neuitat pentru foarte multi martori! In acordurile austere ale muzicii lui Bach, care a inlocuit pe toate lungimile de unda consternantele discursuri sforaitoare si anoste si mereu victorioase, vocea celui mai celebru speaker al timpului, Levitan, anunta brusc: . Incredibilul s-a produs: Salvatorul, Tatal, acela care agita fulgerul in toata maiestatea lui si a carui umbra se intindea peste jumatate de continent, era un simplu muritor. Doliul oficial de patru zile, durerea publica afisata zgomotos de o societate dezgustata, golul incredibil ce se oferea brusc vederii sfarsesc printr-o ultima tragedie: multimi de oameni se grabesc spre Kremlin sa vada, sa stie: nu cumva Conducatorul suprem a fost asasinat? – si se izbesc de trupele insarcinate cu protectia mostenitorilor livizi de teama: ce va face poporul, in neoranduiala sa? Din acel impact tasneste inca o data moartea: aproape 500 de persoane pier inabusite sau strivite. Parasind scena istoriei, idolul cel sangeros ramane fidel lui insusi: mai face inca sa curga sange”. – Helene Carrere d’Encausse, Blestemul rusilor. Eseu despre asasinatul politic.

Problema
succesiunii

Stalin a murit in urma unei hemoragii cerebrale, in casa de tara de la Kuntevo. Despre ce s-a intamplat dupa moartea lui, ne-au lasat informatii doi dintre urmasii lui: Svetlana, fata Conducatorului suprem, si Hrusciov, urmasul politic al acestuia. Pentru cei mai multi lideri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, moartea lui Stalin insemna, de fapt, o izbavire. Era un deces asteptat, incredibil in acelasi timp si inspaimantator, pentru ca toti cei prezenti isi aduceau aminte de modul in care s-a facut succesiunea lui Lenin: prin asasinate, prin eliminarea tuturor contracandidatilor la conducerea Partidului si a tarii.
Grupul destul de mic care a scapat de toate epurarile comandate de Stalin (Beria, Malenkov, Hrusciov, Bulganin), oameni care isi impartisera de doua zile sarcina de a-l veghea pe muribund, priveau cadavrul si se priveau cu groaza. Succesiunea putea fi revendicata de mai multi membri din conducerea Partidului, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o lege, nici macar o regula nescrisa care sa reglementeze succesiunea. Cel mai periculos dintre toti cei care puteau emite pretentii legate de preluarea puterii era Beria, seful politiei, georgian ca si Stalin, un individ considerat inspaimantator prin cinismul sau extraordinar, care l-a facut sa reziste la toate incercarile si sa supravietuiasca tuturor epurarilor.

Impartirea puterii

Colaboratorii lui Stalin au acceptat un compromis: impartirea puterii, ca in 1924. Pentru a-i bara ascensiunea la putere a lui Beria, puterea a fost impartita in mod echilibrat, realizandu-se un cvartet al puterii: Malenkov a devenit presedintele Consiliului de Ministri, Beria - Ministrul Afacerilor Interne, Molotov a preluat Afacerile Externe, lui Hrusciov ramanandu-i conducerea aparatului de partid.
In cateva zile, mostenitorii potentiali au ajuns la un acord explicit: sa separe puterile imense pe care Stalin le concentrase in mainile sale si sa il indeparteze, pe cat posibil, de ambele aparate ale puterii staliniste pe cel care starnea cea mai mare ingrijorare: Beria.
Intre cei trei a fost incheiat un acord implicit: sa faca totul ca sa evite revenirea la situatia de a extermina. Oricine incerca sa-si ucida rivalii pentru putere risca sa fie asasinat la randul lui. “Lectia pe care a lasat-o Stalin mostenire, in lipsa unor reguli politice clare, consta in faptul ca trebuie sau sa refuze folosirea omorului, sau sa fie ei insisi amenintati permanent cu moartea (…) Sa nu mai ucizi intr-un sistem unde puterea se intemeiase pe ucidere nu este o decizie simplu de transpus in fapte”, afirma Helene Carrere d’Encausse, intr-o lucrare ce trateaza istoria asasinatului politic din Rusia. Cel care putea deveni un alt mare criminal din istorie, Beria, a fost judecat, condamnat la moarte si executat in decembrie 1953.

A doua moarte
a lui Stalin

Toti urmasii lui Stalin aveau mainile patate de sange. Eliminarea lui Beria era legata de faptul ca, pentru a supravietui sub Stalin in sfera puterii, trebuia sa accepti omuciderea si sa participi la ea. La obiceiurile vechi se renunta greu.
A doua moarte a lui Stalin a survenit in timpul Congresului XX al PCUS, in 1956. Raportul secret al lui Hrusciov dezvaluia (fara sa incrimineze nici unul dintre liderii comunisti aflati in viata) o parte dintre crimele de care s-a facut vinovat Stalin. Timp de patru ore, noul lider sovietic a citit raportul numai in fata delegatilor tarii sale, reusind sa scoata in evidenta pasiunea puterii si nebunia ucigasa a lui Stalin.
In timpul lucrarilor celui de al XXII-lea Congres al PCUS, la 30 octombrie 1961, a fost dat semnalul inceputului incercarii de a sterge memoria lui Stalin. Mumia dictatorului, prezenta in mausoleul moscovit alaturi de cea a lui Lenin, parea sa triumfe asupra timpului si a celor care-l acuzau. Toata lumea acceptase ideea ca Stalin, ca ucigas, trebuie aruncat la lada de gunoi a istoriei, dar de mumia lui nu se atinsese inca nimeni.
O veche bolsevica, Lazurkina, supravietuitoare a lagarelor comuniste, a povestit de la tribuna Congresului trecutul din Gulag, dupa care a afirmat ca, inainte cu o noapte, s-a consultat cu Lenin (mort de 37 de ani!), care i-a spus ca nu se mai poate odihni langa Stalin. Numai in Rusia, tara in care naturalul si supranaturalul au fost amestecate atat de des, poate fi imaginata o astfel de scena. In aceeasi noapte, trupul lui Stalin a fost luat din mausoleu si ingropat discret, departe de privirile multimii. De aceasta data, Stalin, care a ucis atatia oameni, a murit si in constiinta si in memoria tarii sale.

Genocidul stalinist


Istoricii care au studiat in profunzime comunismul considera ca in Rusia stalinista, dimensiunea genocidului perfect gandit, logic, politic iti poate ingheta sangele in vene. “Fenomenul stalinist este un amestec de tiranie greaca si despotism oriental”, spunea Jean Ellenstein.
Crimele realizate in regimurile comuniste inseamna 100 de milioane de morti, fata de 25 de milioane de victime ale regimului nazist. Gradul si tehnicile de violenta in masa au fost inaugurate de comunisti, nazistii inspirandu-se din acestea.
Stalin a ordonat si a autorizat numeroase crime de razboi; lichidarea aproape totala a ofiterilor polonezi facuti prizonieri in 1939 (in general se vorbeste doar despre agresiunea Germaniei naziste asupra Poloniei, nu si de cea a Uniunii Sovietice asupra aceluiasi stat), dintre care cei 4.500 de morti de la Katyn nu constituie decat un episod.
Si alte crime, de o amploare mult mai mare, au trecut neobservate multa vreme. Este vorba de asasinarea sau moartea in Gulag a sute de mii de militari germani, cazuti prizonieri intre 1943 si 1945. Culacii (taranii instariti din URSS) care s-au opus colectivizarii au fost in parte impuscati, in parte deportati, alaturi de copii, femei si batrani. Cei mai multi dintre acestia din urma au fost exterminati prin munca fortata la care au fost supusi in zonele nedefrisate ale Siberiei sau Nordului indepartat. Mai multe sute de mii de victime si-au gasit moartea acolo, dar numarul exact al mortilor nu este cunoscut.

Pentru cine tac clopotele

“Comunistii din generatia mea au acceptat autoritatea lui Stalin. Ei i-au aprobat crimele. E adevarat ca nu numai comunistii sovietici, ci si cei din lumea intreaga, si aceasta murdarie ne marcheaza individual si colectiv. Nu o vom putea sterge decat facand in asa fel incat nimic asemanator sa nu se mai repete”, afirma Joseph Berger, vechi membru al Cominternului, care a cunoscut lagarele sovietice. Cel mai mare criminal din istorie si-a decimat propriul sau popor.
Vanatoarea de specialisti a fost cumplita in intreprinderile supuse presiunilor pentru depasirea planului de productie. Pentru orice nerealizare erau gasiti “sabotori”, condamnati si executati sau deportati.
Lupta impotriva clerului a imbracat forme diferite. Zeci de biserici au fost daramate numai in Moscova. A fost introdusa saptamana de lucru de cinci zile, a sasea zi fiind pentru odihna, doar pentru a impiedica tinerea slujbelor de duminica. Clopotele bisericilor (care n-au fost demolate) au fost confiscate in 1929-1930, deoarece “incalca dreptul la odihna al uriaselor mase ale populatiei atee de la orase si sate”. Mii de preoti si aproape toti episcopii au luat calea lagarelor, aproape toti fiind executati. Colectivizarea fortata a satelor a dus la o migratie masiva a taranilor spre orase, transformand Rusia taraneasca intr-o tara de vagabonzi.

Eliminarea
“periculosilor”

Asasinarea lui Serghei Kirov, membru al Biroului Politic si prim-secretar al organizatiei de partid din Leningrad a fost folosita de Stalin pentru a declansa Marea Teroare (1936-1938). Istoricul Robert Conquest sustine ca Marea Teroare s-ar fi soldat cu cel putin sase milioane de arestari, trei milioane de executii si doua milioane de morti in lagare. Toate categoriile sociale au fost lovite de represiune. Timpul de arestare si condamnare la moarte era cuprins intre cateva zile si cateva saptamani. Sentinta, fara drept de apel, era aplicata in cateva zile. Au fost eliminate toate elementele considerate “periculoase” din punct de vedere social: fosti chiaburi, fosti functionari taristi, fosti membri ai altor partide, profesori universitari, cercetatori, astronomi, medici, artisti, scriitori, oameni de teatru si ziaristi, invinuiti cu totii ca promoveaza puncte de vedere “straine”, “dusmanoase”, de incalcare a normelor “realismului socialist”. N-au scapat nici ofiterii Armatei Rosii. A fost executat maresalul Tuhacevschi, comisar adjunct la aparare si principal initiator al modernizarii Armatei Rosii. Alaturi de el au fost executati alti 63 de generali de armata, 154 de generali de divizie din 186 cati existau, 980 de ofiteri superiori, 8 amirali din 9 si 16 comisari de armata din 16.
Aproximativ 30.000 de cadre ale armatei au fost suprimate, ceea ce a constituit unul dintre cele mai mari handicapuri ale Armatei Rosii in al doilea razboi mondial.
Imense complexe penitenciare, fiecare cu zeci de mii de detinuti, aveau sa dobandeasca un loc de cea mai mare importanta in economia URSS, pe timpul lui Stalin. Intoarcerea acasa a unor detinuti (cateva mii au fost eliberati in timpul lui Hrusciov) a facut ca, in zori, maturatoarele oraselor sovietice sa gaseasca statuile lui Stalin pline cu murdarie.
O razbunare ruseasca impotriva celui care avea o statuie uriasa pe malul canalului Volga-Don, prin capul careia trecea curent de inalta tensiune, pentru a alunga pasarile migratoare ce puteau murdari crestetul Conducatorului.

Nascut sub Zodia Raului

Stalin s-a nascut cu un an si trei zile inaintea datei oficiale a zilei sale de nastere. Motivul pentru care Stalin a ascuns data reala a nasterii sale tine de o legenda gruzina. “In orasul Gori, langa ruinele castelului exista o piatra cu o forma foarte ciudata – parca e o sfera uriasa. Legendele populare au legat aceasta piatra de numele uriasului Amiran, care se juca cu ea, aruncand-o ca pe o minge. Amiran este un erou legendar ca si Prometeu, dar el nu este binefacatorul omenirii. Amiran este un demon al distrugerii, pe care zeii l-au pedepsit pentru tot raul facut oamenilor, legandu-l in lanturi de varful muntilor Caucaz. In Gori exista un obicei vechi: intr-o anumita noapte, toti fierarii orasului bat in nicovale, pentru a-l impiedica pe acest ingrozitor spirit al raului si al distrugerii sa se elibereze si sa plece in lume.” (Edvard Radzinsky – “Stalin”)
Dar in zadar au batut fierarii in noaptea nasterii lui Stalin. In 6 decembrie 1878, a venit pe lume cel care se va juca cu globul pamantesc precum Amiran cu mingea de piatra.

Ucrainofobia

In 1932-1933, Stalin, nemultumit de rezistenta populatiei rurale la procesul de colectivizare, a ordonat infometarea populatiei din Ucraina. Marea foame ucraineana a provocat, in cateva luni, moartea a sase milioane de persoane. “Ucrainofobia” lui Stalin a determinat genocidul poporului ucrainean.
La foametea din 1933
s-au adaugat tifosul si canibalismul. Multe cadavre au fost descoperite in Harkov fara ficat. Acesta le fusese scos printr-o taietura larga si folosit de cei adusi la disperare pentru a umple pirosti. La finalul lecturii Raportului secret, Hrusciov afirma despre Stalin: “Daca ar fi putut, ar fi deportat intreaga Ucraina, dar ucrainenii erau prea numerosi!”. Hrusciov a uitat sa aminteasca faptul ca pentru genocidul ucrainean era si el, in parte, vinovat. Represiunea prin foamete a afectat, desi in proportii diferite, unele tinuturi cazacesti din Kuban si de pe Don, precum si Kazahstanul.
Intre 1943 si 1944, in plin razboi, Stalin a luat de pe front mii de vagoane si sute de mii de oameni ai trupelor speciale ale NKVD pentru a asigura intr-un interval de timp scurt, cateva zile, deportarea populatiei din Caucaz.
Ioan Botis
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=760

Planul diabolic al lui Stalin: Delta şi Gurile Dunării!

Scris de Paul Sfetcu
DIN AMINTIRILE SEFULUI DE CABINET AL LUI
GHEORGHIU-DEJ


Mulţi nebuni mai sunt pe lume; în 2003 italienii îl comemoreză pe
Stalin!Marturiile din intimitatea cercurilor puterii comuniste în
epoca "cuceririlor revolutionare" sunt putine. O viziune inedita ne-a
ramas de la ing. Paul Sfetcu, cel care timp de 13 ani s-a aflat în
imediata apropiere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fost ucenic la
Atelierele C.F.R. Grivita, activist U.T.C., absolvent al unei scoli
militare în perioada de criza a formarii "armatei populare", Paul
Sfetcu a fost promovat în functia de ajutor de sef de cabinet si apoi
de sef plin de cabinet al lui Gheorghiu-Dej.





Din volumul de memorii scrise de Paul Sfetcu dupa 1990,
reproducem un scurt fragment referitor la una dintre întâlnirile pe
care Gheorghiu-Dej le-a avut cu Stalin în 1948. Odata cu plusul de
informatie în explicarea ratiunilor primului canal Dunare - Marea
Neagra, cititorul va avea si o reprezentare istorica interesanta
despre limitele puterii lui Gheorghiu-Dej, dar si asupra modului în
care se desfasura o conversatie cu Stalin, în cadrul acesteia
întrebarile neputând veni decât dintr-o singura parte.

CANALUL DUNARE - MAREA NEAGRA:
UN VECHI PROIECT ENGLEZ SI O DORINTA IMPERATIVA A LUI STALIN
de PAUL SFETCU

Cu un alt prilaj, Gheorghiu-Dej mi-a vorbit despre modul în care a
fost generata hotarârea referitoare la construirea Canalului Dunare -
Marea Neagra.

Dupa nationalizarea principalelor mijloace de productie, spunea
Gheorghiu-Dej, conducerea statului a analizat perspectivele ce se
deschideau economiei nationale în noile conditii social-economice. n
vederea stabilirii celor mai corespunzatoare masuri s-a hotarât ca o
delegatie de stat si de partid sa se deplaseze la Moscova, sa discute
cu conducerea sovietica pentru a pune bazele unei cooperari
economice. Am prezentat conducerii sovietice potentialul industriei
noastre nationalizate si masurile pe care noi le credeam necesare în
vederea valorificarii depline a acestui potential si asigurarea unei
continue dezvoltari a schimburilor comerciale româno-sovietice.

Stalin, ca si când n-ar fi auzit cele ce am spus, a întrebat:

- Are cunostinta conducerea României despre un proiect întocmit de
englezi, pe la începutul secolului XX, pentru construirea unui canal
navigabil între Dunare si Marea Neagra?

Am ramas înmarmurit si totodata înspaimântat de perspectiva ca în loc
de dezvoltarea industriei - obiectiv cu care ne dusesem la Moscova -
sa ne alegem cu o gaura în pamânt".

I-am raspuns lui Stalin ca nu avem cunostinta de un asemenea proiect,
dar cum ne vom întoarce în România, vom pune sa se scotoceasca
arhivele si, daca-l vom gasi, îl vom prezenta. Stalin, sigur pe el, a
replicat:

- Nu trebuie sa mai cautati!

Gheorghe Gheorghiu-Dej, aici cu Ceauşescu
A apasat pe un buton si dupa câteva secunde în biroul sau de lucru a
intrat un individ, care asteptase probabil chemarea, cu o harta în
mâna pe care a pus-o în fata noastra pe masa. Stalin a aratat harta
si a spus:

- Iata cum este trasat drumul acestui canal pe harta României.

Am privit si am vazut o linie groasa, rosie, care unea localitatile
Cernavoda si Navodari, traseul asa-zisului viitor canal. Dupa ce ne-a
lasat câteva minute sa admiram miracolul", Stalin ne-a recomandat:

- Canalul trebuie realizat de România în vederea asigurarii unor
conditii mai favorabile transporturilor fluviale pe Dunare.

ngrozit de perspectiva nenorocita ce se profila, am explicat ca
România nu era pregatita, înca, pentru o lucrare de asemenea
amploare, ca nu dispunea de fondurile financiare necesare. Stalin,
însa, a intervenit:

- Fondurile vor fi gasite daca tovarasii români vor sa realizeze o
lucrare asa de mareata.

Am adus si alte argumente si în principal ca ne lipsesc utilajele de
escavatie si mijloacele de transport. De aceea am propus ca România
sa organizeze, mai întâi, fabricatia acestora si apoi sa ne apucam de
realizarea canalului. Dar totul a fost în zadar, caci Stalin,
neînduplecat, a zis fara a ne da posibilitatea de replica:

- Uniunea Sovietica va livra României utilajele de escavatie si
mijloacele de transport necesare, daca românii sunt hotarâti sa se
apuce de o lucrare atât de importanta si de necesara.

Astfel s-a întors delegatia româna de la Moscova împropietarita" cu o
harta pe care era trasat drumul viitorului Canal Dunare - Marea
Neagra. Presa si radioul au facut cunoscut tarii, poporului român,
vestea cea mare, fericirea ce cazuse pe capul nostru, fara sa spuna,
bineînteles, a cui fusese ideea geniala. Pentru a se masca acest
adevar si pentru a se da întregii actiuni un caracter national", a
fost adoptata si o hotarâre a Birouluii Politic al C.C. al P.M.R.

Proiectarea si demararea lucrarilor s-au facut rapid. Pâna la moartea
lui Stalin, canalul a înghitit" o mare parte venitului national. Daca
acele fonduri le-am fi alocat pentru dezvoltarea industriei, avutia
nationala ar fi sporit considerabil. Dupa moartea lui Stalin,
conducerea noastra a discutat foarte deschis si cu deosebit simt de
raspundere sistarea lucrarilor la canal. n cabinetul meu de lucru de
la Consiliul de Ministri a fost un du-te vino permanent timp de
aproape o saptamâna. La început s-a avansat ideea amânarii termenului
de punere în functiune, dar pe masura ce discutiile abordau mai
profund implicatiile economico-financiare, s-a ajuns la concluzia
înteleapta ca lucrarile sa fie sistate definitiv. Din concluziile
specialistilor reiesea ca acest obiectiv, odata dat în exploatare, va
genera permanent pagube, întrucât textele ce urmau a fi încasate
pentru trecerea prin canal nu vor acoperi nici macar cheltuielile de
administrare si de întretinere...

Mai trebuie stiu ca Gheorghiu-Dej nu a vorbit niciodata public despre
paternitatea ideii construirii canalului si nici despre modul în care
i-a fost impusa lucrarea. De câte ori îsi aducea aminte de felul în
care fusese convins" si apoi stapânit de euforia" realizarii
canalului, manifesta o mare jena Era totodata convins ca nu i s-ar fi
putut opune lui Stalin.

Ce urmarise Stalin atunci când a impus construirea canalului? A fost
o toana oarecare, similara celor care au împânzit Uniunea Sovietica
cu canale? Aceste întrebari - afirma Gheorghiu-Dej - l-au framântat
multa vreme pâna când a ajuns la o concluzie pe care mi-a împartasit-
o si mie:

- M-am temut ca hotarârea ne-a fost impusa din considerente asa-zis
strategice, dar pâna la urma nu i-am putut vedea o asemenea
justificare. Dupa un timp, am devenit convins ca Stalin a urmarit cu
totul altceva si sunt aproape sigur ca, daca ar mai fi trait si
canalul ar fi fost dat în exploatare, ar fi cerut României sa renunte
de buna voie si nesilita de nimeni" la stapânirea gurilor Dunarii,
inclusiv Delta, pe motiv ca aveam de-acum iesire directa la mare prin
canalul pe care l-am construit.

http://www.tignal.ro/index.php?
option=com_content&task=view&id=78&Itemid=86

51 de ani de la moartea Omului de Otel

Iosif Visarionovici Djugasvili a fost, indiscutabil, cel mai mare criminal din istoria lumii. Alintat de mama sa cu numele de Soso, a fost cunoscut in perioada dinaintea revolutiei socialiste din Rusia sub numele de Koba (de la un fel de Robin Hood gruzin). In 1913 a semnat, la Viena, un articol antisemit cu numele de Stalin (Omul de Otel). Elev al unui seminar teologic, a devenit ateu dupa ce l-a citit pe Darwin. Dupa moartea lui Lenin, in 1924, a devenit stapanul absolut al celui mai mare stat din lume, ridicand asasinatul la rangul de lege.
“La 5 martie 1953, un adevarat taifun se abate asupra URSS. Moment de neuitat pentru foarte multi martori! In acordurile austere ale muzicii lui Bach, care a inlocuit pe toate lungimile de unda consternantele discursuri sforaitoare si anoste si mereu victorioase, vocea celui mai celebru speaker al timpului, Levitan, anunta brusc: . Incredibilul s-a produs: Salvatorul, Tatal, acela care agita fulgerul in toata maiestatea lui si a carui umbra se intindea peste jumatate de continent, era un simplu muritor. Doliul oficial de patru zile, durerea publica afisata zgomotos de o societate dezgustata, golul incredibil ce se oferea brusc vederii sfarsesc printr-o ultima tragedie: multimi de oameni se grabesc spre Kremlin sa vada, sa stie: nu cumva Conducatorul suprem a fost asasinat? – si se izbesc de trupele insarcinate cu protectia mostenitorilor livizi de teama: ce va face poporul, in neoranduiala sa? Din acel impact tasneste inca o data moartea: aproape 500 de persoane pier inabusite sau strivite. Parasind scena istoriei, idolul cel sangeros ramane fidel lui insusi: mai face inca sa curga sange”. – Helene Carrere d’Encausse, Blestemul rusilor. Eseu despre asasinatul politic.

Problema succesiunii
Stalin a murit in urma unei hemoragii cerebrale, in casa de tara de la Kuntevo. Despre ce s-a intamplat dupa moartea lui, ne-au lasat informatii doi dintre urmasii lui: Svetlana, fata Conducatorului suprem, si Hrusciov, urmasul politic al acestuia. Pentru cei mai multi lideri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, moartea lui Stalin insemna, de fapt, o izbavire. Era un deces asteptat, incredibil in acelasi timp si inspaimantator, pentru ca toti cei prezenti isi aduceau aminte de modul in care s-a facut succesiunea lui Lenin: prin asasinate, prin eliminarea tuturor contracandidatilor la conducerea Partidului si a tarii.
Grupul destul de mic care a scapat de toate epurarile comandate de Stalin (Beria, Malenkov, Hrusciov, Bulganin), oameni care isi impartisera de doua zile sarcina de a-l veghea pe muribund, priveau cadavrul si se priveau cu groaza. Succesiunea putea fi revendicata de mai multi membri din conducerea Partidului, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o lege, nici macar o regula nescrisa care sa reglementeze succesiunea. Cel mai periculos dintre toti cei care puteau emite pretentii legate de preluarea puterii era Beria, seful politiei, georgian ca si Stalin, un individ considerat inspaimantator prin cinismul sau extraordinar, care l-a facut sa reziste la toate incercarile si sa supravietuiasca tuturor epurarilor.

Impartirea puterii
Colaboratorii lui Stalin au acceptat un compromis: impartirea puterii, ca in 1924. Pentru a-i bara ascensiunea la putere a lui Beria, puterea a fost impartita in mod echilibrat, realizandu-se un cvartet al puterii: Malenkov a devenit presedintele Consiliului de Ministri, Beria - Ministrul Afacerilor Interne, Molotov a preluat Afacerile Externe, lui Hrusciov ramanandu-i conducerea aparatului de partid.
In cateva zile, mostenitorii potentiali au ajuns la un acord explicit: sa separe puterile imense pe care Stalin le concentrase in mainile sale si sa il indeparteze, pe cat posibil, de ambele aparate ale puterii staliniste pe cel care starnea cea mai mare ingrijorare: Beria.
Intre cei trei a fost incheiat un acord implicit: sa faca totul ca sa evite revenirea la situatia de a extermina. Oricine incerca sa-si ucida rivalii pentru putere risca sa fie asasinat la randul lui. “Lectia pe care a lasat-o Stalin mostenire, in lipsa unor reguli politice clare, consta in faptul ca trebuie sau sa refuze folosirea omorului, sau sa fie ei insisi amenintati permanent cu moartea (…) Sa nu mai ucizi intr-un sistem unde puterea se intemeiase pe ucidere nu este o decizie simplu de transpus in fapte”, afirma Helene Carrere d’Encausse, intr-o lucrare ce trateaza istoria asasinatului politic din Rusia. Cel care putea deveni un alt mare criminal din istorie, Beria, a fost judecat, condamnat la moarte si executat in decembrie 1953.

A doua moarte a lui Stalin
Toti urmasii lui Stalin aveau mainile patate de sange. Eliminarea lui Beria era legata de faptul ca, pentru a supravietui sub Stalin in sfera puterii, trebuia sa accepti omuciderea si sa participi la ea. La obiceiurile vechi se renunta greu.
A doua moarte a lui Stalin a survenit in timpul Congresului XX al PCUS, in 1956. Raportul secret al lui Hrusciov dezvaluia (fara sa incrimineze nici unul dintre liderii comunisti aflati in viata) o parte dintre crimele de care s-a facut vinovat Stalin. Timp de patru ore, noul lider sovietic a citit raportul numai in fata delegatilor tarii sale, reusind sa scoata in evidenta pasiunea puterii si nebunia ucigasa a lui Stalin.
In timpul lucrarilor celui de al XXII-lea Congres al PCUS, la 30 octombrie 1961, a fost dat semnalul inceputului incercarii de a sterge memoria lui Stalin. Mumia dictatorului, prezenta in mausoleul moscovit alaturi de cea a lui Lenin, parea sa triumfe asupra timpului si a celor care-l acuzau. Toata lumea acceptase ideea ca Stalin, ca ucigas, trebuie aruncat la lada de gunoi a istoriei, dar de mumia lui nu se atinsese inca nimeni.
O veche bolsevica, Lazurkina, supravietuitoare a lagarelor comuniste, a povestit de la tribuna Congresului trecutul din Gulag, dupa care a afirmat ca, inainte cu o noapte, s-a consultat cu Lenin (mort de 37 de ani!), care i-a spus ca nu se mai poate odihni langa Stalin. Numai in Rusia, tara in care naturalul si supranaturalul au fost amestecate atat de des, poate fi imaginata o astfel de scena. In aceeasi noapte, trupul lui Stalin a fost luat din mausoleu si ingropat discret, departe de privirile multimii. De aceasta data, Stalin, care a ucis atatia oameni, a murit si in constiinta si in memoria tarii sale.

Genocidul stalinist
Istoricii care au studiat in profunzime comunismul considera ca in Rusia stalinista, dimensiunea genocidului perfect gandit, logic, politic iti poate ingheta sangele in vene. “Fenomenul stalinist este un amestec de tiranie greaca si despotism oriental”, spunea Jean Ellenstein.
Crimele realizate in regimurile comuniste inseamna 100 de milioane de morti, fata de 25 de milioane de victime ale regimului nazist. Gradul si tehnicile de violenta in masa au fost inaugurate de comunisti, nazistii inspirandu-se din acestea.
Stalin a ordonat si a autorizat numeroase crime de razboi; lichidarea aproape totala a ofiterilor polonezi facuti prizonieri in 1939 (in general se vorbeste doar despre agresiunea Germaniei naziste asupra Poloniei, nu si de cea a Uniunii Sovietice asupra aceluiasi stat), dintre care cei 4.500 de morti de la Katyn nu constituie decat un episod.
Si alte crime, de o amploare mult mai mare, au trecut neobservate multa vreme. Este vorba de asasinarea sau moartea in Gulag a sute de mii de militari germani, cazuti prizonieri intre 1943 si 1945. Culacii (taranii instariti din URSS) care s-au opus colectivizarii au fost in parte impuscati, in parte deportati, alaturi de copii, femei si batrani. Cei mai multi dintre acestia din urma au fost exterminati prin munca fortata la care au fost supusi in zonele nedefrisate ale Siberiei sau Nordului indepartat. Mai multe sute de mii de victime si-au gasit moartea acolo, dar numarul exact al mortilor nu este cunoscut.

Pentru cine tac clopotele
“Comunistii din generatia mea au acceptat autoritatea lui Stalin. Ei i-au aprobat crimele. E adevarat ca nu numai comunistii sovietici, ci si cei din lumea intreaga, si aceasta murdarie ne marcheaza individual si colectiv. Nu o vom putea sterge decat facand in asa fel incat nimic asemanator sa nu se mai repete”, afirma Joseph Berger, vechi membru al Cominternului, care a cunoscut lagarele sovietice. Cel mai mare criminal din istorie si-a decimat propriul sau popor.
Vanatoarea de specialisti a fost cumplita in intreprinderile supuse presiunilor pentru depasirea planului de productie. Pentru orice nerealizare erau gasiti “sabotori”, condamnati si executati sau deportati.
Lupta impotriva clerului a imbracat forme diferite. Zeci de biserici au fost daramate numai in Moscova. A fost introdusa saptamana de lucru de cinci zile, a sasea zi fiind pentru odihna, doar pentru a impiedica tinerea slujbelor de duminica. Clopotele bisericilor (care n-au fost demolate) au fost confiscate in 1929-1930, deoarece “incalca dreptul la odihna al uriaselor mase ale populatiei atee de la orase si sate”. Mii de preoti si aproape toti episcopii au luat calea lagarelor, aproape toti fiind executati. Colectivizarea fortata a satelor a dus la o migratie masiva a taranilor spre orase, transformand Rusia taraneasca intr-o tara de vagabonzi.

Eliminarea
“periculosilor”
Asasinarea lui Serghei Kirov, membru al Biroului Politic si prim-secretar al organizatiei de partid din Leningrad a fost folosita de Stalin pentru a declansa Marea Teroare (1936-1938). Istoricul Robert Conquest sustine ca Marea Teroare s-ar fi soldat cu cel putin sase milioane de arestari, trei milioane de executii si doua milioane de morti in lagare. Toate categoriile sociale au fost lovite de represiune. Timpul de arestare si condamnare la moarte era cuprins intre cateva zile si cateva saptamani. Sentinta, fara drept de apel, era aplicata in cateva zile. Au fost eliminate toate elementele considerate “periculoase” din punct de vedere social: fosti chiaburi, fosti functionari taristi, fosti membri ai altor partide, profesori universitari, cercetatori, astronomi, medici, artisti, scriitori, oameni de teatru si ziaristi, invinuiti cu totii ca promoveaza puncte de vedere “straine”, “dusmanoase”, de incalcare a normelor “realismului socialist”. N-au scapat nici ofiterii Armatei Rosii. A fost executat maresalul Tuhacevschi, comisar adjunct la aparare si principal initiator al modernizarii Armatei Rosii. Alaturi de el au fost executati alti 63 de generali de armata, 154 de generali de divizie din 186 cati existau, 980 de ofiteri superiori, 8 amirali din 9 si 16 comisari de armata din 16.
Aproximativ 30.000 de cadre ale armatei au fost suprimate, ceea ce a constituit unul dintre cele mai mari handicapuri ale Armatei Rosii in al doilea razboi mondial.
Imense complexe penitenciare, fiecare cu zeci de mii de detinuti, aveau sa dobandeasca un loc de cea mai mare importanta in economia URSS, pe timpul lui Stalin. Intoarcerea acasa a unor detinuti (cateva mii au fost eliberati in timpul lui Hrusciov) a facut ca, in zori, maturatoarele oraselor sovietice sa gaseasca statuile lui Stalin pline cu murdarie.
O razbunare ruseasca impotriva celui care avea o statuie uriasa pe malul canalului Volga-Don, prin capul careia trecea curent de inalta tensiune, pentru a alunga pasarile migratoare ce puteau murdari crestetul Conducatorului.

Nascut sub Zodia Raului
Stalin s-a nascut cu un an si trei zile inaintea datei oficiale a zilei sale de nastere. Motivul pentru care Stalin a ascuns data reala a nasterii sale tine de o legenda gruzina. “In orasul Gori, langa ruinele castelului exista o piatra cu o forma foarte ciudata – parca e o sfera uriasa. Legendele populare au legat aceasta piatra de numele uriasului Amiran, care se juca cu ea, aruncand-o ca pe o minge. Amiran este un erou legendar ca si Prometeu, dar el nu este binefacatorul omenirii. Amiran este un demon al distrugerii, pe care zeii l-au pedepsit pentru tot raul facut oamenilor, legandu-l in lanturi de varful muntilor Caucaz. In Gori exista un obicei vechi: intr-o anumita noapte, toti fierarii orasului bat in nicovale, pentru a-l impiedica pe acest ingrozitor spirit al raului si al distrugerii sa se elibereze si sa plece in lume.” (Edvard Radzinsky – “Stalin”)
Dar in zadar au batut fierarii in noaptea nasterii lui Stalin. In 6 decembrie 1878, a venit pe lume cel care se va juca cu globul pamantesc precum Amiran cu mingea de piatra.

Ucrainofobia
In 1932-1933, Stalin, nemultumit de rezistenta populatiei rurale la procesul de colectivizare, a ordonat infometarea populatiei din Ucraina. Marea foame ucraineana a provocat, in cateva luni, moartea a sase milioane de persoane. “Ucrainofobia” lui Stalin a determinat genocidul poporului ucrainean.
La foametea din 1933
s-au adaugat tifosul si canibalismul. Multe cadavre au fost descoperite in Harkov fara ficat. Acesta le fusese scos printr-o taietura larga si folosit de cei adusi la disperare pentru a umple pirosti. La finalul lecturii Raportului secret, Hrusciov afirma despre Stalin: “Daca ar fi putut, ar fi deportat intreaga Ucraina, dar ucrainenii erau prea numerosi!”. Hrusciov a uitat sa aminteasca faptul ca pentru genocidul ucrainean era si el, in parte, vinovat. Represiunea prin foamete a afectat, desi in proportii diferite, unele tinuturi cazacesti din Kuban si de pe Don, precum si Kazahstanul.
Intre 1943 si 1944, in plin razboi, Stalin a luat de pe front mii de vagoane si sute de mii de oameni ai trupelor speciale ale NKVD pentru a asigura intr-un interval de timp scurt, cateva zile, deportarea populatiei din Caucaz.
Ioan Botis
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=760

Stalin intentiona sa se lupte pana la ultimul soldat
In urma cu 60 de ani, la 2 septemrie 1945, s-a incheiat Cel de-al
Doilea Razboi Mondial. Despre pagini mai putin cunoscute din acest
razboi, povesteste nepotul lui Viaceslav Molotov, Viaceslav Nikonov,
cunoscutul politolog, presedinte al fundatiei Politika, intr-un
interviu acordat ziarului Komsomolskaia Pravda.



Nici balticii nu faceau exceptie din planurile rasiale

- Cum ar arata harta lumii daca Germania, impreuna cu Japonia, ar fi
castigat razboiul?

- Daca s-ar fi intamplat asa, noi doi, un politolog si un
corespondent al KP, n-am fi stat de vorba astazi.

-De ce, nu ne-ar fi permis germanii si japonezii?

- Intr-un Reich nou german, pentru rusi, s-ar fi gasit prea putin
loc. Sa zicem, in calitate de mineri in minele de uraniu. Dar nu in
calitate de presedinti ai fundatiilor politologice sau ziaristi la
Komsomolskaia Pravda. Cel mai probabil, nici nu existam pe lume.

- Iar Uniunea Sovietica cum ar fi aratat?

- Poate ca era o simpla provincie germana.

- Acest lucru ar fi afectat doar pe rusi sau toate popoarele slave,
in general?

- Si cele slave si cele baltice, pe toti cei care erau
considerati „rasa inferioara".

- Dar tarile baltice poate ca n-ar fi suferit, multi dintre baltici s-
au luptat de partea fascistilor...

- Referitor la tarile baltice, germanii au avut aceeasi abordare.
Conform planului lui Rosenberg, ideologul „puritatii rasiale", o mare
parte din aceasta populatie se propunea a fi exterminata, iar restul
oamenilor trebuiau sa fie mutati pentru munci grele in Siberia si in
Africa.


„Capitularea nu exista"


- Bunicul dumneavoastra a fost primul adjunct al lui Stalin in
Comitetul de Stat pentru Aparare. V-a povestit despre starile de
spirit care domneau la varfurile sovietice.

- Dupa cum mi-a povestit bunicul (el a murit cand aveam deja 30 de
ani), nici Stalin, nici colegii sai n-au avut nici un dubiu ca vor
invinge in razboi. Bineinteles, ei se pregateau mereu pentru cele mai
rele lucruri, admitand ca Hitler ar putea sa cucereasca Leningradul,
chiar Moscova, in cazul acesta se presupunea ca linia de aparare ar
putea sa se mute pana la Volga, Urali sau chiar pana la fluviul
Enisei. Dar nu si la Vladivostok! Capitularea nu facea parte din
planurile care presupuneau situatiile cele mai rele.

- Stalin era gata sa se lupte pana la ultimul soldat, pana la ultimul
cartus?

- Sigur ca da. El a avut experienta razboiului civil cand conducerea
bolsevica se aflase in situatii mult mai dificile, dar reusise sa
reziste, desi nu le ramasese, decat un petec de pamant. Or, in
anii '40, URSS a avut un potential industrial si militar puternic si
o populatie numeroasa…

- Daca Stalin si Hitler ar fi putut, la un moment dat, sa incheie un
armistitiu?

- Þarile din coalitia antihinlerista, URSS, SUA si Marea Britanie si-
au asumat obligatiile ca nimeni dintre ele nu va incheia acorduri
separate cu Germania. A existat o singura incercare de tratative
separate - a lui Wolf. Altele n-au existat...

- Au circulat zvonuri ca un sondaj pe acest subiect, chipurile, il
incerca Hitler in 1942 sau 1943...

- L-am intrebat pe bunicul despre aceasta. El a numit aceste zvonuri
drept o aiureala si absurditate.

- Si daca germanii ar fi reusit sa creeze bomba atomica inainte de a
fi zdrobite, ce ar fi fost?

- Nu, nu ar fi reusit s-o faca inaintea americanilor pentru ca ei
mergeau in cercetari pe un drum nu prea bun, mai lung.

- Iar URSS? In Occident, se considera si acum ca rusii nu prea se
grabeau...

- Americanii si-au testat bomba atomica la 15 iulie 1945. La 24
iulie, in cursul lucrarilor Conferintei de la Potsdam, presedintele
SUA, Truman a facut o aluzia despre aceasta, in prezenta lui Stalin.
Dupa cum scriau Churchil si Truman in memoriile lor, Stalin,
chipurile, nu a inteles nimic. In realitate, el in acelasi moment s-a
apropiat de Molotov si i-a soptit ca trebuie sa transmita lui
Kurciatov (celebrul fizician a condus proiecul nuclear sovietic -
n.n.) ca el sa accelereze lucrarile. Mi-a povestit bunicul insusi.


Impotriva Japoniei

- Este adevarat ca Stalin a inceput razboiul cu japonezii dupa ce
Japonia a capitulat?

- In mare vorbind, asa este. Stalin nu intentiona sa se lupte cu
Japonia. L-a convins de acest lucru presedintele SUA, Roosevelt, la
Ialta, in februarie 1945. Americanii n-au vrut sa-si verse sangele
timp de mai multe luni pe teritoriul Chinei unde se afla Armata de
Kuantung si ei sperau ca acest lucru o sa-l faca rusii in locul lor.
In cele din urma, Stalin a acceptat, dar cu conditia ca, in acest
caz, URSS sa restabileasca controlul asupra Insulelor Kurile,
Sahalinului de Sud si drepturile de arenda a Port-Artur-ului pe care
le avuse Rusia tarista. URSS s-a obligat sa inceapa razboiul cu
Japonia exact peste trei luni dupa incheierea razboiului in Europa
si, la 8 august, razboiul a fost declarat.

Situatia din lume s-a schimbar brusc, dupa ce SUA au aruncat bomba
atomica asupra Hiroshimei. Stalin isi dadea seama ca, de
acum ,razboiul cu Japonia va fi fulgerator si ca garantiile date de
Roosevelt, deja mort, nu mai cantaresc mult. La 9 august, SUA au
aruncat a doua bomba nucleara, la Nagasaki. La 10 august guvernul
japonez si-a declarat intentia de a capitula, desi actul formal de
capitulare a fost semnat abia la 2 septembrie. Stalin a luat cu de la
sine putere tot ce ii promisese Roosevelt la Ialta. (Agentia „Rusia
la zi" - 4 septembrie 2005)

http://www.rusialazi.ro/index.php?a=diverse2005090402.xml

Stalin rebetonat
Veteranii rusi ai celui de al Doilea razboi mondial ii duc dorul lui
Stalin, astfel incat un bust al fostului dictator comunist va fi
instalat in orasul Jeleznogorsk, din regiunea siberiana Krasnoiarsk.
Dupa Jeleznogorsk, monumente ale lui Stalin urmeaza a fi inaltate in
alte orase din regiune, primul fiind Minussinsk, a declarat deputatul
Piotr Medvedev. Comunistii din Krasnoiarsk au instalat pentru scurt
timp, in luna mai, un bust al lui Stalin in fata sediului partidului
lor, insa politia a intervenit si l-a dat jos de pe soclu pe "tatuc".
La Mirny insa, in Siberia orientala, pe 8 mai a fost inaugurata solemn
o statuie a fostului dictator rus. La randul lor, deputatii din
regiunea Orel au trimis o scrisoare Kremlinului, in mai, pentru a cere
restabilirea adevarului despre rolul istoric al sefului suprem al
fortelor armate sovietice. (E.N.)