TURISM:Bucuresti/ROMANIA

Rezumarea primului mesaj :

http://www.romanian-explorer.com/

Ce văd prima dată turiştii străini atunci când pun piciorul pe pământ românesc. Fac cunoştinţă cu şmecheria autohtonă

Primul articol despre Bucureşti publicat în New York Times (1876)
Bucureşti, supranumit încă de la începutului articolului „oraşul plăcerii", este descris ca fiind un loc extrem de vioi, modern, cu clădiri frumoase, de toate felurile, conace splendide şi, mai ales, extrem de luxos. » citeste mai mult

Cu bastonul prin Bucureștiul interbelic

Cât costă o vacanță de lux în România

Germanii, italienii şi francezii, cei mai numeroşi turişti în România. Care este...

http://www.observatorcultural.ro/Bucurestiul-interbelic-vedere-dintr-un-roman-contemporan*articleID_28950-articles_details.html

BBC scrie despre Centrul Vechi al Bucurestiului. Ce spun britanicii despre un loc plin de contraste

Aşa arăta Bucureştiul în 1939, chiar înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial! VIDEO COLOR

http://www.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/herald-sun-despre-cartierul-ferentari-aparent-un-rai-al-drogurilor-si-al-infractionalitatii-306119.html

Bucureşti, singura capitală europeană cu 64.000 de maidanezi

Harta seismică a Bucureştiului (foto)

Bucurestiul EVREIESC disparut

Cărţile de istorie susţin că în urma pogromurilor din Ucraina din
secolul al 16-lea s-a aşezat în România inca un val de evrei așkenazi,
vorbitori de idiș. Deşi în număr redus, în Bucureşti se cunosc evreii
de timpuriu (în sec 16 erau medici la curtea domnească), iar în jurul
anilor 1550, este pomenită existenţa unui grup de evrei sefarzi (de
origine spaniolă) condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios
al comunității; mai sunt pomeniți Isac Rufus și Habib Amato, care
aveau prăvălii în Bucureşti. Provenienţa lor este de la sud de Dunăre,
mai ales din Istanbul, se numeau Sefarzi deoarece erau de origine din
Spania, fugiţi datorită persecuţiilor religioase de acolo. Ei s-au
aşezat în mahalaua Jigniţei, la sud de Sf. Gheorghe Vechi, nu departe
de Curtea Domnească, în jurul străzilor Sf. Ioan-Nou şi Negru Vodă ,
erau mai ales zarafi şi creditori pe lângă Domnie sau marii boieri.
Alţii evrei veneau din Thessaloniki (Grecia).

În anul 1694, la București, sub Brâncoveanu, evreii au plătit impozite
ca breaslă . Pe data de 28 ianuarie 1739 Constantin Mavrocordat l-a
numit pe „Marco al lui Lazăr” să fie «staroste de evrei» la Bârlad .
În anul 1740 existau comunități evreiești în orașele Roman, Bacău și
Galați.Din a doua jumătate a sec. 18 și mai ales în prima parte a sec.
19, datorită înăspririi situației evreilor din Galiția, un nou val de
evrei aşkenazi se refugiază în Moldova și Transilvania, unde
autoritățile erau mai tolerante.

Imigraţia masivă către Bucureşti s-a produs mai cu seamă după Unirea
Principatelor. Noii veniţi s-au aşezat în majoritate în jurul zonei
locuite de conaţionalii de rit spaniol pe străzile Sf. Vineri,
Văcăreşti, Mircea Vodă, Anton Pann, începutul Caii Dudeşti. Aceştia
vorbeau limba germană şi idiş. Apar cimitire şi case de rugăciune
separate. În Ardeal se construiesc sinagogi mici, numite shil, care
serveau ca şcoli pentru evrei. Evreii polonezi apar masiv în Bucureşti
în sec 19, ei construiesc prima sinagogă ortodoxă în 1846 şi mai
târziu Templul Coral de la Sfânta Vineri. În stradă Mămulari ( numele
vine din limba turcă însemnând comercianţi de mărunţişuri) se ridică
Templul Unirea Sfântă , Sinagoga Croitorilor şi o baie tradiţională
(mikve).

O sinagogă mare se afla în stradă Adamache . Între străzile Moşilor
şi Taica Lazăr ( un evreu negustor de haine vechi) se aflau cele mai
multe afaceri evreieşti. Se găseau acolo cafenele, magazine, case de
rugăciuni, prăvălii diverse care serveau o populaţie foarte densă de
oameni săraci, proletari , mici meseriaşi. Evreii mai săraci aveau ca
ocupaţie cu preponderenţă croitoria, tinichigeria, vopsitoria. Alţii
erau cizmari, curelari, tapiţeri, geamgii, frizeri. Cartierul
Văcăreşti era (în afară zonelor locuite de evreii sefarzi) unul din
cele mai sărace, cunoscut mai ales prin negustorii de haine vechi şi
Târgul de vechituri, de o celebritate dubioasă în epocă. Celebra Hală
de Vechituri a fost demolată în 1930.

Scriitorul Isac Peltz publică în 1933 romanul sau "Calea Văcăreşti"
care descrie cu amănunte această comunitate colorată. În Sec 19 apar
meseriaşi ceva mai înstăriţi care posedau case cu prăvălii la parter
şi locuinţe plasate peste ele. Erau de predilecţie blănari, pantofari,
fierari, tinichigii de acoperişuri, dulgheri, câţiva erau negustori de
instrumente muzicale.

Cu pricepere, stăruinţa şi spiritul întreprinzător specifice, făcând
orice fel de comerţ, evreii au pătruns treptat pe Gabroveni şi
Lipscani, apoi şi pe alte străzi din centrul comercial: Carol, Şelari,
Smârdan, luând locul negustorilor bulgari, greci sau români, la
început închiriind şi apoi reuşind să devină proprietari pe multe din
spaţiile comerciale.

Dar cartierul nu era un ghetou şi limitele lui sunt greu de definit.
Bucureştii devin un oraş cosmopolit semănând cu un covor format din
petice, diversele sale comunităţi convieţuiau armonios împreună. La
intersecţia străzilor Călăraşi cu Văcăreşti exista un han evreiesc
care a funcţionat între secolul 18 şi 19.

Purimul, cea mai veselă sărbătoare evreiască, este sărbătorit
primăvara. Scriitorul Brunea - Fox a scris despre Purim şi împreună
cu fotograful Isac Berman au luat la Hala Traian imagini remarcabile
cu cei ce purtau măşti tradiţionale.

În secolul 19 Calea Văcăreşti devine inima cartierul evreiesc. Evreii
formau cea mai numeroasă comunitate minoritară din Bucureşti - aproape
11% din populaţia oraşului în perioada interbelică. Cartierul evreiesc
alcătuia o zonă de locuire compactă pe malul stâng al Dâmboviţei,
având ca axă centrală Calea Văcăreşti şi începutul Caii Dudeşti. În
anii 30 funcţionau în capitală cam 130 de sinagogi şi shiluri.
Caracteristice erau ceainăriile care după ora şase seara, indiferent
de vremea de afară erau pline, se asculta la gramofon cântece
religioase evreieşti. Existau şi multe lăptarii şi măcelarii
tradiţionale (unde se vindea carne coşer).


Străzile locuite de evreii săraci aveau case lipite unele de altele,
cu o populaţie numeroasă înghesuită în apartamente ieftine. Seara, o
viaţă intensă domnea pe aceste străzi astfel pomenite:

“Înghesuiţi în case strâmte, trăiesc fără spaţiu şi fără aer, lucrând
în jurul unei lămpi afumate, muncind cu stăruinţă şi avizi de a-şi
câştiga puţină bunăstare. Seara, după închiderea birourilor şi
magazinelor unde marea lor majoritate sunt ocupaţi, cartierul lor
devine foarte însufleţit, toată această populaţie se răspândeşte pe
străzi, femei, copii şi bătrâni(…) trăind unii cu alţii, împărţind
aceeaşi soartă, se cunosc între ei ceea ce dă caracterul special de
intimitate (…). Cel al cărui drum se întâmplă să treacă seara mai
târziu prin aceste cartiere este foarte surprins să vadă, la ora la
care restul oraşului este aproape aţipit, viaţa încă intensă din acest
colţ de oraş.”

Începutul secolului 20 este marcat de dezvoltarea literaturii şi a
artelor. O serie de evrei bucureşteni devin celebri pentru aportul lor
la cultură şi avangardele care zdruncinau clasicismul. Trebuie
pomenite câteva personaje devenite faimoase, provenite din cartierele
evreieşti.

Moise Cilibi Scwartz (1812-1870)

Negustor ambulant, primul scriitor evreu de limba română.

Originar din Focşani, scrie pilde şi 14 broşuri de sfaturi practice
care se vindeau în tiraje neobişnuit de mari. I. L. Caragiale l-a
cunoscut şi apreciat. În „Epoca literară” din 1896 îşi amintea de
„pildele şi apropourile” lui Cilibi ca de nişte „buni prieteni” ai
copilăriei sale: „Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei
mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încântătoare, pe
atunci când începusem să ştiu a citi şi poate nu puţină influenţă a
avut acea citire asupra spiritului meu”. G. Călinescu îl consideră
printre primii umorişti şi îl vede ca pe un fel de Anton Pann evreu:
„Geniu oral, fără ştiinţă de carte [...]. Maximele lui sunt pline de
un sănătos umor bătrânesc”, criticul reţinând, între alte cugetări, și
pe aceasta: „Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare ruşine: l-au
călcat hoţii noaptea şi n-au găsit nimic.”

Maria Ventura (1886-1954 )

Actriţă, debutează la Paris sub patronajul marei Sarah Bernhardt.
Debutează în România la Teatrul Naţional în Bucureşti în 1910. Apare
la Paris, Monte Carlo, iar în război devine infirmieră şi ajuta
bolnavii de tifos. Se alătura rezistenţei franceze în timpul celui
de-al II-lea război mondial.

Marcel Ianco (1895-1984)

Pictor avangardist, fondator al dadaismului alături de evreul Tristan
Tzara. Arhitect, grafician şi gravor. A construit în Bucuresti clădiri
după noi idei arhitecturale, cubiste. Scrie la revista Contimporanul
alături de Voronca şi Arghezi. A emigrat în Israel unde înfiinţează o
colonie a artiştilor la Ein Hod la sud de Haifa. Un muzeu permanent
prezintă vasta operă a lui Ianco.

Isac Peltz (1899-1980)

Scriitor al "Căii Văcăreşti ". Cartea sa transformă o dramă personală
într-un roman puternic plasat în mahalaua evreiască, carte la care a
lucrat timp de 10 ani. Este o preţioasă mărturie al atmosferei şi
moravurilor cartierului în anii 20. Mai scrie şi " Foc în Hanul cu Tei
". Publicist şi jurnalist apreciat.

Nicolae Stroe (1905-1990)

Actor de revistă şi regizor la teatrele Majestic, Compania Cărăbuş,
Teatrul Atlantic. A jucat în celebra companie Stroe şi Vasilache
prezentând şlagăre optimiste, pline de umor. La radio avea un program
umoristic săptămânal: "Aloo Aici e Stroe.."

Mihai Sebastian (Iosif Hecter 1907- 1945)

Jurnalist, dramaturg, romancier cu studii de drept şi filosofie la Bucureşti.

Scrie piese de teatru şi un jurnal reeditat în 1995 în care face ample
referinţe la suferinţele scriitorului incurabil bolnav, Max Blecher .

Jules Perahim (1914-2008)

Scenograf, pictor, grafician .

Activ de la 18 ani în grupul de avangardă. Prieten cu Gherasim Luca ,
Aurel Baranga, Victor Brauner, Saşa Pană. Antifascist, Perahim s-a
refugiat în Uniunea Sovietică, apoi revine în România după război.

Iosif Berman (1890-1941)

Fotoreporter, corespondent şi portretist pentru casa regală. A lucrat
pentru NY Times, AP, National Geographic. Ziarist la Adevărul şi
Dimineaţa . Amic cu Brunea - Fox, realizează poze memorabile ale
oraşului.

Fox scrie despre Berman: "... În mâna lui Berman, ca la alţii vioara,
aparatul cu lentilă se umanizează".

Iosif Iser (1881-1958)

Pictor expresionist , folosea la început linii groase şi un colorit
închis, pământiu.

A lucrat pentru presa socialistă la ziarele Facla şi Adevărul unde
publică multe caricaturi. Desenele sale satirice abordau problemele
societății românești, prin prisma conflictului dintre clase, și erau
adresate în special monarhiei și burgheziei, subliniind, totodată,
rolul mișcării muncitorești. După al Doilea Război Mondial, a pictat
din nou teme socialiste, în special portrete de muncitori. În 1955 a
fost ales membru al Academiei Române. A decedat în 1958, la București.

Alte străzi ale cartierului erau străzile Israelită şi Spaniolă chiar
pe locul unde este azi magazinul Unirea, cele locuite de evreii
sefarzi, formau un cartier diferit; casele cu grădină şi curte, fără
magazine, formau “cartierul aristocraţiei israelite şi spaniole,
îmbogăţita prin mici afaceri cinstite de bancă…şi bursa”(H. Stahl) iar
“câteva din zidirile lor sunt vestite prin stilul lor măreţ” (I.
Barasch). Prin bogăţia şi cultura superioară, evreii spanioli “au
reprezentat întotdeauna elemente de cultură şi rafinament în mijlocul
conaţionalilor lor” (C. Giurescu).

Aspecte social - culturale.

O populaţie numeroasă avea nevoie de instituţii sociale şi culturale.
In 1893 este fondată societatea Voinţa care stimula mersul la şcoală a
copiilor nevoiaşi. Din 1897 datează "Amiciţia" şi în anul următor
"Ştiinţa "societăţi care îşi propuneau acţiuni culturale şi de ajutor
pentru elevii săraci. Un comerciant Bernard Cohen şi un cafegiu
Focsaner donează terenuri vaste aflate pe lângă şoseaua Giurgiului
pentru a se înfiinţa un cimitir evreiesc, cel de la Filantropia fiind
supra solicitat.

O familie numită Eckstein clădeşte o baie comunală şi o cantină
pentru copii. 200 de copii frecventau regulat aceste stabilimente. În
Calea Moşilor se deschid hanuri, un cinematograf, drogherii, berării
şi patiserii. Să nu uităm de spitalul Caritas al comunităţii evreieşti
din Bucureşti. Din anul 1940 politica antisemită a guvernului Goga -
Cuza duce la pierderea cetăţeniei pentru circa 200.000 de evrei. În
August 1940 se legiferează legi inspirate de politica de la Nurenberg
şi se interzic căsătoriile mixte între evrei şi ne-evrei . Evreii sunt
excluşi din asociaţii, şcoli, teatre. Apar rebeliuni legionare care au
dus la incendierea Templului Spaniol din strada Negru Vodă, distrus
apoi complet. Templul Coral (în stil maur după un model de sinagogă
vieneză) a fost devastat în 1941 . O revoltă contra generalului
Antonescu se transforma în pogrom ,calea Văcăreşti fiind în centrul
animozităţilor. După cel de-al doilea război mondial o mare parte din
evrei plecă din România spre Israel şi din cei 70.000 de evrei
Bucureşteni rămân pe loc circa 4000.


O altă perioadă de declin se datorează vederilor urbanistice
grandomane ale lui Ceauşescu, care decide să demoleze cartierul dar şi
alte zone ale oraşului vizând proiecte megalomane de stil Stalinist. O
parte din evrei sunt deportaţi în Transnistria. Ceauşescu a demolat
după 1980 multe sinagogi şi biserici .

Sinagoga Malbim (construită în 1864), un adevărat centru spiritual al
evreilor din România (cea mai mare sinagogă ortodoxă) se afla pe
Strada Bravilor nr.4 lângă fosta Piaţa Cauzaşi. A fost demolată odată
cu restul cartierului în anii ’80.

Locurile sunt de nerecunoscut, străzi întregi au dispărut iar altele
sunt rămăşiţe cu nume schimbate. (Străzile Sf. Ioan Nou, Banu
Mărăcine, Sf. Nicolae Jitniţa, Adam Goldfaden nu mai există; fosta
Stradă Macin se cheamă acum Negru Voda - iar fosta Stradă Negru Vodă,
care era mai la sud nu mai există; actuala stradă Macin este o
porţiune din fosta Labirint, iar vechea Cauzaşi nu mai există).

În anul 1987 Sinagoga Sefardă este dărâmată ca şi o parte din cartier.
Au rămas în funcţiune doar două sinagogi în tot oraşul. Templul Coral
şi el vandalizat se afla azi în renovare.

Cartierul evreiesc este o umbră, farmecul oraşului, diversitatea lui,
ţesătura urbană delicată şi autentică au fost lichidate ireversibil.
De la Eugen Daniel

Misterele Bucureștiului subteran

http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013043086148/Special/Misterele-Bucurestiului-subteran.html

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea
Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind
printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană.
Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi
un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În
timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a
urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba
însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar
în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu
apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei
Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania ,
lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de
către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul
din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai
târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia
Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la
2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost
1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial
sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim:
Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai
Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai
importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în
stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă
clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti –
mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache
Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla
pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi
umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original,
pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea –
“o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”,
atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a
folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai
mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.
…………………………………………………..
*Balta Alba* - Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea
se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.


*Baneasa* - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului
Dimitrie Ghica.


*Berceni* - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici
turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel
procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de
husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca
sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de
Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.


*Colentina* - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui
Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la
locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O
vreme s-a numit si "Olintina".


*Cotroceni* - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un
vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".


*Crangasi* - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din
Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.


*Damaroaia* - aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria
Damaris.


*Dealul Spirii* - Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai
zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica
(Spirea Veche).


*Dristor* - vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta
parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari»,
«darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei.
Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei,
care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta
economica pentru targul Bucurestilor.


*Drumul Taberei* - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in
anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.


*Ferentari* - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a
numelui: vine din latina (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria
usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de
exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.


*Floreasca* - dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective:
Florestii.

*Ghencea* - Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful
arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a
Ghencei.


*Giulesti* - O proprietate boiereasca: a Julestilor.


*Lipscani* - din slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu
tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse
de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.


*Militari** *- In secolul 19 aici era zona de instructie militara,
probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".


*Pantelimon* - isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca
"pan" inseamna "tot" si "éléïmon" inseamna mila. Panteleimon = cel
milostiv, intreg-milostivul.


*Rahova* - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei
una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a
Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei,
Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.


*Salajan* - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon
Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.


*Titan* - isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la
inceputul secolului XX.


*Vitan* - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "În ocolul orasului,
spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau
pasciunea".

Restaurarea Băii Griviţa, un proiect de 700.000 de euro al Primăriei Bucureşti

Minunea verde din inima Bucureştilor - Delta Văcăreşti


Bucureşti, staţia Piaţa Sudului. Ies de la metrou şi mă trezesc în mijlocul unui bazar pestriţ şi asurzitor, unde fiecare tarabagiu îşi strigă marfa. Haine ieftine colorate, zarzavaturi, electronice chinezeşti, flori, peşte. Miroase a mici şi a cârnaţi fripţi la grătar. Pe bulevard, maşinile sunt bară la bară. O iau printre ele, încerc să nu respir. Se aude de departe ţipătul unei ambulanţe care vine, sirenele sunt tot mai aproape, încep claxoanele, şoferii înjură.

Citeste tot articolul

36 de ani de la Cutremurul care a îngropat Bucureştiul
56 de secunde, 7,2 grade pe scara Richter, 1391 de morti si 7596 de raniti. 4 Martie 1977. Ziua care a schimbat, pentru totdeauna Bucurestiul si care depaseste in memoria bucurestenilor alte calamitati devastatoare ca si „Focul cel Mare” de la 1847, „Ciuma lui Caragea” sau inundatiile

BUCUREŞTI, CAPITALA MISTERELOR


http://www.formula-as.ro/2013/1057/enigme-16/bucuresti-capitala-misterelor-16098