Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
TURISM:Bucuresti/ROMANIA
2 participanți
Pagina 18 din 30
Pagina 18 din 30 • 1 ... 10 ... 17, 18, 19 ... 24 ... 30
Calator prin Bucurestiul de altadata
Calator prin Bucurestiul de altadata,
Prima atestare documentara a Bucurestiului dateaza din 1459, sase ani dupa caderea Constantinopolului, trei ani dupa asediul Belgradului si doi ani dupa urcarea lui Stefan cel Mare pe tronul Mold...
Prima atestare documentara a Bucurestiului dateaza din 1459, sase ani dupa caderea Constantinopolului, trei ani dupa asediul Belgradului si doi ani dupa urcarea lui Stefan cel Mare pe tronul Mold...
La Circul Globus, in Bucurestiul de altadata
La Circul Globus, in Bucurestiul de altadata
http://www.formula-as.ro/reviste_760__322__o-seara-in-micul-paris.html
http://www.formula-as.ro/reviste_760__322__o-seara-in-micul-paris.html
Competitivitate
Competitivitate
România ocupă locul 76 din 124 de state din lume, în urma Bulgariei, aflată pe poziţia 54, într un clasament referitor la competitivitatea în sectorul turismului, realizat de World Economic Forum, organizaţie non-profit cu sediul la Geneva. Ierarhia este realizată pe baza indicelui de competitivitate, care include trei criterii de evaluare: cadrul legislativ, mediul de afaceri şi infrastructura turistică, resursele naturale şi culturale. Calificativele acordate oscilează între minim 1 şi maxim 7. Ţara noastră a obţinut un total de 3,91 p., comparativ cu 5,66 p. în cazul liderului clasamentului, Elveţia, şi 2,68 p. pentru Ciad, care ocupă ultima poziţie. Cel mai mare punctaj al României, de 4,68, a fost acordat pentru resursele naturale şi culturale. La categoria reglementări, România a primit 3,86 p., iar cea mai mică evaluare a fost primită pentru mediul de afaceri şi infrastructură, cu 3,2 p. Categoriile menţionate includ 13 factori de evaluare: politici şi reglementări, reglementări în domeniul mediului, siguranţă şi securitate, sănătate şi igienă, prioritatea acordată sectorului turismului, infrastructura de transport aerian, infrastructura de transport rutier, din domeniile turismului, tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), competitivitatea privind preţul, resursele umane, percepţia naţională privind turismul, resursele naturale şi culturale. Primele locuri ale clasamentului din 2007 sunt ocupate de Elveţia, Austria, Germania şi Islanda, urmate de S.U.A., Hong Kong, Canada, Singapore, Luxemburg şi Marea Britanie. Bulgaria ocupă locul 54, cu un total de 4,31 puncte, iar Franţa, cea mai populară destinaţie turistică a lumii, se plasează pe poziţia a 12-a.
http://www.agenda.ro/2007/13-07/turism.html
România ocupă locul 76 din 124 de state din lume, în urma Bulgariei, aflată pe poziţia 54, într un clasament referitor la competitivitatea în sectorul turismului, realizat de World Economic Forum, organizaţie non-profit cu sediul la Geneva. Ierarhia este realizată pe baza indicelui de competitivitate, care include trei criterii de evaluare: cadrul legislativ, mediul de afaceri şi infrastructura turistică, resursele naturale şi culturale. Calificativele acordate oscilează între minim 1 şi maxim 7. Ţara noastră a obţinut un total de 3,91 p., comparativ cu 5,66 p. în cazul liderului clasamentului, Elveţia, şi 2,68 p. pentru Ciad, care ocupă ultima poziţie. Cel mai mare punctaj al României, de 4,68, a fost acordat pentru resursele naturale şi culturale. La categoria reglementări, România a primit 3,86 p., iar cea mai mică evaluare a fost primită pentru mediul de afaceri şi infrastructură, cu 3,2 p. Categoriile menţionate includ 13 factori de evaluare: politici şi reglementări, reglementări în domeniul mediului, siguranţă şi securitate, sănătate şi igienă, prioritatea acordată sectorului turismului, infrastructura de transport aerian, infrastructura de transport rutier, din domeniile turismului, tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), competitivitatea privind preţul, resursele umane, percepţia naţională privind turismul, resursele naturale şi culturale. Primele locuri ale clasamentului din 2007 sunt ocupate de Elveţia, Austria, Germania şi Islanda, urmate de S.U.A., Hong Kong, Canada, Singapore, Luxemburg şi Marea Britanie. Bulgaria ocupă locul 54, cu un total de 4,31 puncte, iar Franţa, cea mai populară destinaţie turistică a lumii, se plasează pe poziţia a 12-a.
http://www.agenda.ro/2007/13-07/turism.html
Ilustratiunea Romana - Primavara pe Calea Victoriei
Ilustratiunea Romana - Primavara pe Calea Victoriei
Pastele la munte
Pastele la munte Hotelierii profita de faptul ca romanii isi petrec tot mai rar sarbatorile in familie si se intrec in oferte.
Ce trebuie sa vedeti in Bucuresti
Ce trebuie sa vedeti in Bucuresti
http://www.romanialibera.ro/a90301/ce-trebuie-sa-vedeti-in-bucuresti.html
http://www.romanialibera.ro/a90301/ce-trebuie-sa-vedeti-in-bucuresti.html
Bucurestiul - un oras care zumzaie la 70 de decibeli.
Bucurestiul - un oras care zumzaie la 70 de decibeli.
Capitala Romגniei zumzaie la 70 de decibeli - cu mult peste limita admisa -, potrivit expertilor municipali, care au masurat, timp de un an, nivelul poluarii fonice a orasului, Bucurestiul fiind singura localitate din tara care detine o harta a zgomotului. Potrivit masuratorilor efectuate de specialisti in ultimul an - si pentru care municipalitatea a platit aproape doua milioane de euro - Capitala "zumzaie" la peste 70 de decibeli. Aceasta este valoarea medie a zgomotului produs in oras, aproape dublu fata de limita la care ar trebui ...
Capitala Romגniei zumzaie la 70 de decibeli - cu mult peste limita admisa -, potrivit expertilor municipali, care au masurat, timp de un an, nivelul poluarii fonice a orasului, Bucurestiul fiind singura localitate din tara care detine o harta a zgomotului. Potrivit masuratorilor efectuate de specialisti in ultimul an - si pentru care municipalitatea a platit aproape doua milioane de euro - Capitala "zumzaie" la peste 70 de decibeli. Aceasta este valoarea medie a zgomotului produs in oras, aproape dublu fata de limita la care ar trebui ...
continuare
Re: TURISM:Bucuresti/ROMANIA
Statistică
http://www.agenda.ro/2007/11-07/turism.html
Potrivit datelor publicate recent de Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), numărul de sosiri turistice înregistrate la structurile de cazare din România a urcat în luna ianuarie cu 8,6% faţă de prima lună din 2006, la 358 500, în special ca urmare a creşterii numărului de turişti români. Sosirile de turişti români s-au majorat cu 10,6%, la 281500, iar numărul turiştilor străini s-a mărit cu 2%, la 77 000. Sosirile turiştilor români au reprezentat 78,5% din numărul total, în timp ce turiştii străini au reprezentat 21,5%, ponderi aproximativ egale cu cele din luna ianuarie 2006. Creşteri însemnate ale sosirilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de ca-zare s au înregistrat în popasuri turistice (85,2%), hoteluri pentru tineret (44,5%), bungalouri (41,7%), pensiuni turistice rurale (33,9%). Scăderi faţă de luna ianuarie 2006 s-au înregistrat la cam-pinguri ( 25,7%), tabere de elevi şi preşcolari (-8,6%), vile turistice (-3,4%). Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna ianuarie 2007 au însumat 813 000, în creştere cu 9,6% faţă de cele din ianuarie 2006. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna ianuarie 2007 de 339 000, în creştere cu 0,5% faţă de ianuarie 2006, cu o pondere de 93,9% din ţări situate în Europa.
http://www.agenda.ro/2007/11-07/turism.html
Potrivit datelor publicate recent de Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), numărul de sosiri turistice înregistrate la structurile de cazare din România a urcat în luna ianuarie cu 8,6% faţă de prima lună din 2006, la 358 500, în special ca urmare a creşterii numărului de turişti români. Sosirile de turişti români s-au majorat cu 10,6%, la 281500, iar numărul turiştilor străini s-a mărit cu 2%, la 77 000. Sosirile turiştilor români au reprezentat 78,5% din numărul total, în timp ce turiştii străini au reprezentat 21,5%, ponderi aproximativ egale cu cele din luna ianuarie 2006. Creşteri însemnate ale sosirilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de ca-zare s au înregistrat în popasuri turistice (85,2%), hoteluri pentru tineret (44,5%), bungalouri (41,7%), pensiuni turistice rurale (33,9%). Scăderi faţă de luna ianuarie 2006 s-au înregistrat la cam-pinguri ( 25,7%), tabere de elevi şi preşcolari (-8,6%), vile turistice (-3,4%). Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna ianuarie 2007 au însumat 813 000, în creştere cu 9,6% faţă de cele din ianuarie 2006. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna ianuarie 2007 de 339 000, în creştere cu 0,5% faţă de ianuarie 2006, cu o pondere de 93,9% din ţări situate în Europa.
Paste trist pe litoralul romanesc
Paste trist pe litoralul romanesc
TURISM
Scump si partial pustiu - asa va fi litoralul romanesc de Paste. Oferta e saraca, iar preturile incep de la 300 de lei pentru trei zile.[Citeste]
TURISM
Scump si partial pustiu - asa va fi litoralul romanesc de Paste. Oferta e saraca, iar preturile incep de la 300 de lei pentru trei zile.[Citeste]
Zgarie-norii Capitalei
Zgarie-norii Capitalei
Construita acum 50 de ani, Casa Presei ramane cea mai inalta cladire din Bucuresti.
Construita acum 50 de ani, Casa Presei ramane cea mai inalta cladire din Bucuresti.
Stadionul "Lia Manoliu" va deveni un minioraş al s
Stadionul "Lia Manoliu" va deveni un minioraş al sporturilorComplexul sportiv va avea la sfârşitul lui 2009 două stadioane, unul mare, numai pentru fotbal, şi altul mai mic, pentru atletism şi fotbal Fostul "23 August" va fi demolat şi reconstruit de la temelie. În locul lui vor răsări două stadioane care vor respecta toate normele europene în domeniu, promit edilii Capitalei. Vor avea tribunele acoperite, iar gazonul nu se va mai transforma în mlaştină după ploaie. Construcţia celor două arene va dura doi ani şi jumătate şi va costa aproximativ 160 milioane de euro.
Stadionul mare, destinat evenimentelor fotbalistice, va costa 120 milioane de euro fără TVA şi va fi construit pe amplasamentul actualei arene. Cel mic este evaluat la 40 milioane de euro, tot fără TVA, şi ar urma să fie amplasat în zona Turnului de Paraşutism.
Oraşul de sub stadion
Prima arenă, cea destinată fotbalului, va avea o capacitate de aproape 55.000 de locuri, iar spaţiile de sub tribune vor însuma peste 220.000 mp. "Spaţiile tehnice de sub gradene vor fi ca un adevărat oraş. Suprafaţa desfăşurată este similară cu cea pe care sunt dezvoltate trei hoteluri de cinci stele", spune directorul de cabinet al primarului general, Vladimir Sommer. Actualul stadion va fi demolat până la fundaţie şi va fi reconstruit după un nou proiect care va fi făcut de una dintre firmele care licitează lucrarea, asocierea S.C Astaldi S.p.A & JV Max Bogl ( italo-germană) şi firma Alpine Mayreder Bau GmbH (germană). „Sub noul stadion vor fi spaţii destinate vestiarelor, spaţii tehnice, săli de conferinţe şi, evident, spaţii pentru alimentaţie publică", adaugă Sommer.
Pista de atletism va dispărea
Stadionul mare va fi reconstruit fără pistă de atletism. „Soluţia găsită este de apropiere a tribunelor de spaţiul de joc", explică Vladimir Sommer. Pentru ca federaţia de atletism să aibă o arenă modernă, specialiştii municipalităţii s-au gândit ca pe amplasamentul actualului Turn de Paraşutism să fie construit un stadion mai mic, cu 15.000 de locuri. „Aceasta arenă va fi destinată competiţiilor de atletism. În centru va fi şi un teren de fotbal, însă pentru marile competiţii va fi utilizat stadionul mare", adaugă şeful de cabinet al primarului general. Intenţia edililor este ca actualul gazon, refăcut anul trecut, să nu fie afectat de lucrările de construcţie a viitoarei arene sportive. „Terenul de joc a fost ridicat cu 1,3 metri, a fost făcută instalaţie de drenaj, încălzire şi centrală termică proprie. A fost o investiţie de aproximativ 3 milioane de euro", ne lămureşte directorul complexului sportiv, Dan Tudose.
Finala UEFA pe noua arenă
Dacă lucrările pentru construcţia stadioanelor vor începe la vară, execuţia lor va dura 32 de luni. „Avem un termen de 12 luni pentru demolarea şi proiectarea stadionului vechi şi 20 de luni pentru ridicarea noului complex sportiv", spune Vladimir Sommer. Oficialii Federaţiei Române de Fotbal (FRF) doresc şi ei ca stadionul să fie ridicat cât mai repede, pentru ca marile competiţii sportive să nu mai ocolească Bucureştiul. „Dacă noul stadion va fi gata undeva în preajma anului 2009, avem promisiuni ca una dintre finalele Cupei UEFA din 2010 sau 2011 să se desfăşoare la Bucureşti", a declarat directorul general al FRF, Ionuţ Lupescu.
Vrem ca ultimul mare eveniment de pe stadionul „Lia Manoliu" să fie concertul Rolling Stones din această vară
Adriean Videanu
„23 August", construit de voluntari pentru Festivalul Mondial al tineretului
Constructia stadionului, care s-a numit până, în 1990, „23 august", a demarat la începutul anilor ’50. El a fost construit de tineri voluntari pentru ca în vara anului 1953, la Bucureşti, să fie găzduit Festivalul Mondial al tineretului. Arena sportivă avea atunci o capacitate de 80.000 de locuri, iar alături, la câteva sute de metri, a fost construit şi Teatrul de vară „23 August", cu 4.300 de locuri. Stadionul a fost renovat înainte de 1980, când Nicolae Ceauşescu a găzduit o altă manifestare a tinerilor, Universiada. La începutul anilor 2000, refacerea gazonului de pe terenul de fotbal a ţinut prima pagină a ziarelor mai bine de un an. După scandal, bătrânul stadion a intrat într-un con de umbră până la proiectul municipalităţii de a prelua o parte a complexului sportiv prin hotărâre de guvern.
Stadionul mare, destinat evenimentelor fotbalistice, va costa 120 milioane de euro fără TVA şi va fi construit pe amplasamentul actualei arene. Cel mic este evaluat la 40 milioane de euro, tot fără TVA, şi ar urma să fie amplasat în zona Turnului de Paraşutism.
Oraşul de sub stadion
Prima arenă, cea destinată fotbalului, va avea o capacitate de aproape 55.000 de locuri, iar spaţiile de sub tribune vor însuma peste 220.000 mp. "Spaţiile tehnice de sub gradene vor fi ca un adevărat oraş. Suprafaţa desfăşurată este similară cu cea pe care sunt dezvoltate trei hoteluri de cinci stele", spune directorul de cabinet al primarului general, Vladimir Sommer. Actualul stadion va fi demolat până la fundaţie şi va fi reconstruit după un nou proiect care va fi făcut de una dintre firmele care licitează lucrarea, asocierea S.C Astaldi S.p.A & JV Max Bogl ( italo-germană) şi firma Alpine Mayreder Bau GmbH (germană). „Sub noul stadion vor fi spaţii destinate vestiarelor, spaţii tehnice, săli de conferinţe şi, evident, spaţii pentru alimentaţie publică", adaugă Sommer.
Pista de atletism va dispărea
Stadionul mare va fi reconstruit fără pistă de atletism. „Soluţia găsită este de apropiere a tribunelor de spaţiul de joc", explică Vladimir Sommer. Pentru ca federaţia de atletism să aibă o arenă modernă, specialiştii municipalităţii s-au gândit ca pe amplasamentul actualului Turn de Paraşutism să fie construit un stadion mai mic, cu 15.000 de locuri. „Aceasta arenă va fi destinată competiţiilor de atletism. În centru va fi şi un teren de fotbal, însă pentru marile competiţii va fi utilizat stadionul mare", adaugă şeful de cabinet al primarului general. Intenţia edililor este ca actualul gazon, refăcut anul trecut, să nu fie afectat de lucrările de construcţie a viitoarei arene sportive. „Terenul de joc a fost ridicat cu 1,3 metri, a fost făcută instalaţie de drenaj, încălzire şi centrală termică proprie. A fost o investiţie de aproximativ 3 milioane de euro", ne lămureşte directorul complexului sportiv, Dan Tudose.
Finala UEFA pe noua arenă
Dacă lucrările pentru construcţia stadioanelor vor începe la vară, execuţia lor va dura 32 de luni. „Avem un termen de 12 luni pentru demolarea şi proiectarea stadionului vechi şi 20 de luni pentru ridicarea noului complex sportiv", spune Vladimir Sommer. Oficialii Federaţiei Române de Fotbal (FRF) doresc şi ei ca stadionul să fie ridicat cât mai repede, pentru ca marile competiţii sportive să nu mai ocolească Bucureştiul. „Dacă noul stadion va fi gata undeva în preajma anului 2009, avem promisiuni ca una dintre finalele Cupei UEFA din 2010 sau 2011 să se desfăşoare la Bucureşti", a declarat directorul general al FRF, Ionuţ Lupescu.
Vrem ca ultimul mare eveniment de pe stadionul „Lia Manoliu" să fie concertul Rolling Stones din această vară
Adriean Videanu
„23 August", construit de voluntari pentru Festivalul Mondial al tineretului
Constructia stadionului, care s-a numit până, în 1990, „23 august", a demarat la începutul anilor ’50. El a fost construit de tineri voluntari pentru ca în vara anului 1953, la Bucureşti, să fie găzduit Festivalul Mondial al tineretului. Arena sportivă avea atunci o capacitate de 80.000 de locuri, iar alături, la câteva sute de metri, a fost construit şi Teatrul de vară „23 August", cu 4.300 de locuri. Stadionul a fost renovat înainte de 1980, când Nicolae Ceauşescu a găzduit o altă manifestare a tinerilor, Universiada. La începutul anilor 2000, refacerea gazonului de pe terenul de fotbal a ţinut prima pagină a ziarelor mai bine de un an. După scandal, bătrânul stadion a intrat într-un con de umbră până la proiectul municipalităţii de a prelua o parte a complexului sportiv prin hotărâre de guvern.
Prostituţia în vechiul Bucureşti
Prostituţia în vechiul BucureştiPrefectul Poliţiei Capitaliei, generalul Gabriel Marinescu, patron de bordel Acum patru sute de ani li se tăia nasul sau erau înecate, fiind socotite purtătoare de păcate „ce spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie", conform primelor relatări despre prostituate, datate în 1643.
Fenomenul înfloreşte în timpul lui Carol al II-lea: apare celebrul cartier Crucea de Piatră, printre patronii caselor de toleranţă se număra chiar şi Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei.
„Profesoarei" de prostituţie i se vărsa plumb topit în gură
Socotită drept cea mai veche meserie din lume, despre prostituţia pe teritoriul ţării noastre ne apar relatări destul de târziu. Astfel, poposit în Moldova pe la 1643, călătorul Paul de Alep scrie că femeilor libertine li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei, ori chiar erau înecate în cursuri de apă.
"Votru sau supuitoriu se cheamă acela ce are muieri la casa lui, de le ţine pentru dobânda «câştigul» lui, carele-şi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie pentru puţină dobândă pierzătoare de suflet’’, se spunea în ,,Îndreptarea Legii’’ (1652), tipărită din porunca lui Matei Basarab la Târgovişte, autor fiind Daniil Panoneanul, viitor mitropolit al Ardealului. Mama care-şi prostitua fiica era însemnată la nas, iar ,,profesoara’’ care îndemna fata la desfrâu era pedepsită de pravilă cu ,,vărsarea de plumb topit în gură’’. Bărbatul care-şi exploata nevasta era ucis după ce, dezbrăcat, era purtat prin târg, legat de un măgar, cu faţa spre coada acestuia şi era biciuit. Omul, nu măgarul. Proprietarul unei clădiri, care îngăduia prostituate în casa sa, şi-o pierdea. Tot pravila preciza: ,,Curva se cunoaşte pre locul ce lăcueşte şi pre veşmintele ce poartă’’ – adică după mahala şi haine. Astăzi, mahalaua nu mai e un criteriu.
Sifilisul duce la apariţia condicuţelor
În vremea domniilor fanariote, prin anaforaua din noiembrie 1793, Dositei, mitropolitul Munteniei, îi cere lui Alexandru Moruzzi ,,să pună stavilă lăţirii păcatului curviei, ce vatămă sufletul şi înnebuneşte trupurile’’.
Puţin mai târziu, trebuind să-şi satisfacă nesăţioşii stăpâni turci şi mai vârtos poftele sale de îmbogăţire, lacomul domnitor fanariot Ioan Caragea (1812-1818) pune două noi biruri: birul temniţei şi birul femeilor rele (zise kiramele). Inedita taxă trebuia să aducă 100.000 de piaştri anual, ceea ce arată nivelul deosebit de ridicat al prostituţiei. Acumulând o imensă avere, de vreo 18 mil., cel care a rămas în istorie cu numele ciumei pe care-a adus-o cu alai otoman părăseşte în mod precipitat ţara, în septembrie 1818.
Nici aceia ce ne-au călcat hotarul n-au scăpat de ,,binefaceri’’. La 1856, numeroşi soldaţi austrieci din trupele de ocupaţie sunt contaminaţi cu ,,boala lumii’’ (sifilis). De exemplu, la 15 ianuarie 1856, Johann Poszar e internat în spital, contaminat de dama zisă Gyurghioala din mahalaua Manea Brutaru. Poliţia Capitalei avea însărcinarea de a supune femeia ,,vizitaţiei doftoriceşti’’. Pentru a fi ,,regularisate’’ (e vorba de intrate în legalitate), aceste dame primesc ,,livrezoane’’ (condicuţe). Boala ,,s-a înmulţit peste măsură între gradele de jos’’, constata un raport ofiţeresc. Gradele de sus intrau în saloanele protipendadei. Îndemnată a cerceta şi combate situaţia, poliţia bucureşteană arunca pisica în curtea altuia, constatând cum ,,suptînsemnaţii doctori n-ar fi pătrunşi de datoriile sacre cari sunt puse asupra lor şi că parcă din neglijenţa lor aceste vizitaţii se fac într-un mod imperfect’’.
Prostituţia în Bucureştiul lui Carol al II-lea
,,Zi şi noapte, trotuarele şi speluncile de pe Griviţa sunt străbătute de roiuri de femei, în majoritatea cazurilor în căutarea unui pol şi a unui pahar de vin sau cafea. Chiar peste drum de gară, la nr. 154, se află Casa nădejdilor spulberate, proprietatea lui Al. Popa’’ (Dragostea şi moartea în cartierul Griviţa, în ,,Revista Poliţiei’’, aprilie-mai 1938).
Locuitorii cartierului erau funcţionarii scăpătaţi, clienţii cafenelelor soioase, prostituatele, vagabonzii… Cu doi ani înainte, ,,Revista Poliţiei’’ semnala faptul că măsura Ministerului Sănătăţii de a desfiinţa Crucea de Piatră, ,,cartierul prostituţiei’’, a condus la mutarea proxeneţilor pe Calea Griviţei, între Matache Măcelarul şi Gara de Nord. Poliţia îşi dovedea încă o dată ineficienţa. Un an mai târziu, existau numai în Bucureşti cam la 3.000 de prostituate cu acte. Numai o treime se prezentau de două ori pe săptămână la medic. Erau cele din saloanele cu felinar roşu la intrare. ,,Singuraticele’’ erau şi ele numeroase. Fenomenul nu avea cum să fie combătut, din moment ce prefectul Poliţiei Capitalei, generalul Gabriel Marinescu, patrona un stabiliment aproape de Parcul Carol şi însuşi ,,regele playboy’’ beneficia de ,,serviciile’’ sale.
Prostituţia se asocia adeseori cu ,,pervertirea sexuală’’, aşa cum este cazul descoperit de Poliţia Capitalei abia în 1921, al lui George Antonescu, travestit în femeie, sub numele de Antonia Georgescu, având etatea de 21 de ani. Dacă în zilele de acum nu ai succes la fete de n-ai belciug în nas, şi nu eşti şmecher de cartier dacă n-ai tatuaj, pe atunci, la femei, tatuajul era practicat, ,,de preferinţă, de către prostituate’’, iar la bărbaţi, de către pederaşti şi puşcăriaşi (Revista ,,Paza’’, nr.1/1935). De asemenea, ca şi acum, existau şi atunci dezaxaţi care abuzau de copii. În 1923, o patrulă a poliţiei surprinde într-o dimineaţă în Parcul Cişmigiu pe gălăţeanul Constantin Popescu, în etate de 50 de ani, absolvent a două clase liceale, ,,de profesiune agent sanitar’’, pe când ,,atenta la pudoarea unui băiat de 15 ani, anume Vasile Nedelcu, de fel din Fălticeni, ucenic la fabrica de bere Bragadiru’’. Aceste cazuri trebuiau să intereseze ,,sănătatea socială’’ şi ele erau ,,simptome sigure de degenerare’’.
Dacă în 1875 existau 243 prostituate înregistrate, în 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut de zece ori. La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliţia Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuţă, iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracţiuni. Dintre toate, 41 au fost duse la Secţia specială de la Colentina pentru ,,boli lumeşti’’. Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena, desfăşurat în septembrie 1923, la care au participat şi delegaţi români, îşi propunea pe agenda de lucru, printre altele, combaterea fenomenului prostituţiei şi a criminalităţii internaţionale. Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliţiei Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare. Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puţin de 944 dintre cele înregistrate şi 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate şi 1.670 clandestine.
Străbatem o perioadă de acută criză morală
(I. Cernat, "Paza. Revista poliţienească", 1921)
Instinct animalic sau viciu?
Din punct de vedere juridic, în perioada de după Primul Război Mondial, prostituţia era încadrată în categoria ,,atentat contra bunelor moravuri’’, şi de aici poliţiştii care lucrau pe această linie de muncă erau ,,de la moravuri’’, dar cu ,,năravuri’’ grele, întrucât au existat numeroase cazuri în care prostituatele aveau printre cei care le protejau chiar poliţişti corupţi, nemaivorbind de înalţi funcţionari şi politicieni. În general, pe ,,curtezane’’, poliţia le mai lua la bani mărunţi doar la razii şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni (tâlhărie, furt, înşelăciune, răpire, omor ş.a.), când era musai să facă anchetă. Deşi prostituţia era o necesitate, ,,provoacă la trândăvie un mare număr de femei, dintre care o bună parte ar putea fi factori de producţiune’’. Iar cei ce scriau asta nu erau comunişti. Considerată aproape ca oricare dintre profesii, prostituţia constituia adeseori un mijloc de completare a veniturilor pentru servitoare, guvernante şi chiar pentru unele artiste. Numărul celor neînregistrate îl depăşea uneori pe cel al curvelor ,,cu condicuţă’’.
Fenomenul înfloreşte în timpul lui Carol al II-lea: apare celebrul cartier Crucea de Piatră, printre patronii caselor de toleranţă se număra chiar şi Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei.
„Profesoarei" de prostituţie i se vărsa plumb topit în gură
Socotită drept cea mai veche meserie din lume, despre prostituţia pe teritoriul ţării noastre ne apar relatări destul de târziu. Astfel, poposit în Moldova pe la 1643, călătorul Paul de Alep scrie că femeilor libertine li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei, ori chiar erau înecate în cursuri de apă.
"Votru sau supuitoriu se cheamă acela ce are muieri la casa lui, de le ţine pentru dobânda «câştigul» lui, carele-şi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie pentru puţină dobândă pierzătoare de suflet’’, se spunea în ,,Îndreptarea Legii’’ (1652), tipărită din porunca lui Matei Basarab la Târgovişte, autor fiind Daniil Panoneanul, viitor mitropolit al Ardealului. Mama care-şi prostitua fiica era însemnată la nas, iar ,,profesoara’’ care îndemna fata la desfrâu era pedepsită de pravilă cu ,,vărsarea de plumb topit în gură’’. Bărbatul care-şi exploata nevasta era ucis după ce, dezbrăcat, era purtat prin târg, legat de un măgar, cu faţa spre coada acestuia şi era biciuit. Omul, nu măgarul. Proprietarul unei clădiri, care îngăduia prostituate în casa sa, şi-o pierdea. Tot pravila preciza: ,,Curva se cunoaşte pre locul ce lăcueşte şi pre veşmintele ce poartă’’ – adică după mahala şi haine. Astăzi, mahalaua nu mai e un criteriu.
Sifilisul duce la apariţia condicuţelor
În vremea domniilor fanariote, prin anaforaua din noiembrie 1793, Dositei, mitropolitul Munteniei, îi cere lui Alexandru Moruzzi ,,să pună stavilă lăţirii păcatului curviei, ce vatămă sufletul şi înnebuneşte trupurile’’.
Puţin mai târziu, trebuind să-şi satisfacă nesăţioşii stăpâni turci şi mai vârtos poftele sale de îmbogăţire, lacomul domnitor fanariot Ioan Caragea (1812-1818) pune două noi biruri: birul temniţei şi birul femeilor rele (zise kiramele). Inedita taxă trebuia să aducă 100.000 de piaştri anual, ceea ce arată nivelul deosebit de ridicat al prostituţiei. Acumulând o imensă avere, de vreo 18 mil., cel care a rămas în istorie cu numele ciumei pe care-a adus-o cu alai otoman părăseşte în mod precipitat ţara, în septembrie 1818.
Nici aceia ce ne-au călcat hotarul n-au scăpat de ,,binefaceri’’. La 1856, numeroşi soldaţi austrieci din trupele de ocupaţie sunt contaminaţi cu ,,boala lumii’’ (sifilis). De exemplu, la 15 ianuarie 1856, Johann Poszar e internat în spital, contaminat de dama zisă Gyurghioala din mahalaua Manea Brutaru. Poliţia Capitalei avea însărcinarea de a supune femeia ,,vizitaţiei doftoriceşti’’. Pentru a fi ,,regularisate’’ (e vorba de intrate în legalitate), aceste dame primesc ,,livrezoane’’ (condicuţe). Boala ,,s-a înmulţit peste măsură între gradele de jos’’, constata un raport ofiţeresc. Gradele de sus intrau în saloanele protipendadei. Îndemnată a cerceta şi combate situaţia, poliţia bucureşteană arunca pisica în curtea altuia, constatând cum ,,suptînsemnaţii doctori n-ar fi pătrunşi de datoriile sacre cari sunt puse asupra lor şi că parcă din neglijenţa lor aceste vizitaţii se fac într-un mod imperfect’’.
Prostituţia în Bucureştiul lui Carol al II-lea
,,Zi şi noapte, trotuarele şi speluncile de pe Griviţa sunt străbătute de roiuri de femei, în majoritatea cazurilor în căutarea unui pol şi a unui pahar de vin sau cafea. Chiar peste drum de gară, la nr. 154, se află Casa nădejdilor spulberate, proprietatea lui Al. Popa’’ (Dragostea şi moartea în cartierul Griviţa, în ,,Revista Poliţiei’’, aprilie-mai 1938).
Locuitorii cartierului erau funcţionarii scăpătaţi, clienţii cafenelelor soioase, prostituatele, vagabonzii… Cu doi ani înainte, ,,Revista Poliţiei’’ semnala faptul că măsura Ministerului Sănătăţii de a desfiinţa Crucea de Piatră, ,,cartierul prostituţiei’’, a condus la mutarea proxeneţilor pe Calea Griviţei, între Matache Măcelarul şi Gara de Nord. Poliţia îşi dovedea încă o dată ineficienţa. Un an mai târziu, existau numai în Bucureşti cam la 3.000 de prostituate cu acte. Numai o treime se prezentau de două ori pe săptămână la medic. Erau cele din saloanele cu felinar roşu la intrare. ,,Singuraticele’’ erau şi ele numeroase. Fenomenul nu avea cum să fie combătut, din moment ce prefectul Poliţiei Capitalei, generalul Gabriel Marinescu, patrona un stabiliment aproape de Parcul Carol şi însuşi ,,regele playboy’’ beneficia de ,,serviciile’’ sale.
Prostituţia se asocia adeseori cu ,,pervertirea sexuală’’, aşa cum este cazul descoperit de Poliţia Capitalei abia în 1921, al lui George Antonescu, travestit în femeie, sub numele de Antonia Georgescu, având etatea de 21 de ani. Dacă în zilele de acum nu ai succes la fete de n-ai belciug în nas, şi nu eşti şmecher de cartier dacă n-ai tatuaj, pe atunci, la femei, tatuajul era practicat, ,,de preferinţă, de către prostituate’’, iar la bărbaţi, de către pederaşti şi puşcăriaşi (Revista ,,Paza’’, nr.1/1935). De asemenea, ca şi acum, existau şi atunci dezaxaţi care abuzau de copii. În 1923, o patrulă a poliţiei surprinde într-o dimineaţă în Parcul Cişmigiu pe gălăţeanul Constantin Popescu, în etate de 50 de ani, absolvent a două clase liceale, ,,de profesiune agent sanitar’’, pe când ,,atenta la pudoarea unui băiat de 15 ani, anume Vasile Nedelcu, de fel din Fălticeni, ucenic la fabrica de bere Bragadiru’’. Aceste cazuri trebuiau să intereseze ,,sănătatea socială’’ şi ele erau ,,simptome sigure de degenerare’’.
Dacă în 1875 existau 243 prostituate înregistrate, în 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut de zece ori. La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliţia Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuţă, iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracţiuni. Dintre toate, 41 au fost duse la Secţia specială de la Colentina pentru ,,boli lumeşti’’. Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena, desfăşurat în septembrie 1923, la care au participat şi delegaţi români, îşi propunea pe agenda de lucru, printre altele, combaterea fenomenului prostituţiei şi a criminalităţii internaţionale. Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliţiei Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare. Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puţin de 944 dintre cele înregistrate şi 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate şi 1.670 clandestine.
Străbatem o perioadă de acută criză morală
(I. Cernat, "Paza. Revista poliţienească", 1921)
Instinct animalic sau viciu?
Din punct de vedere juridic, în perioada de după Primul Război Mondial, prostituţia era încadrată în categoria ,,atentat contra bunelor moravuri’’, şi de aici poliţiştii care lucrau pe această linie de muncă erau ,,de la moravuri’’, dar cu ,,năravuri’’ grele, întrucât au existat numeroase cazuri în care prostituatele aveau printre cei care le protejau chiar poliţişti corupţi, nemaivorbind de înalţi funcţionari şi politicieni. În general, pe ,,curtezane’’, poliţia le mai lua la bani mărunţi doar la razii şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni (tâlhărie, furt, înşelăciune, răpire, omor ş.a.), când era musai să facă anchetă. Deşi prostituţia era o necesitate, ,,provoacă la trândăvie un mare număr de femei, dintre care o bună parte ar putea fi factori de producţiune’’. Iar cei ce scriau asta nu erau comunişti. Considerată aproape ca oricare dintre profesii, prostituţia constituia adeseori un mijloc de completare a veniturilor pentru servitoare, guvernante şi chiar pentru unele artiste. Numărul celor neînregistrate îl depăşea uneori pe cel al curvelor ,,cu condicuţă’’.
Bucurestiul, capitala ieftina
Bucurestiul, capitala ieftina Capitala Romaniei ocupa penultimul loc in Europa intr-un clasament al oraselor lumii, dupa nivelul costurilor vietii.
Lumea cosmopolită a Lipscanilor
Rahat, halva, halviţă - era o vreme, pe la început de secol XIX, când aceste zaharicale umpleau cu aroma lor inconfundabilă străzile înguste ale Lipscanilor. Printre dughene şi prăvălii, se strecurau tot felul de vânzători ambulanţi, majoritatea de origine balcanică. Găseai, pe uliţele întortocheate, de-a valma, aromâni, turci, bulgari şi armeni. Cei mai căutaţi erau limonagiii şi bragagiii, pe timpul verii. Tot ei vindeau, iarna, băuturi „încălzitoare“, pe bază de alcool. Dar bucuria tuturor, în special a celor mici, erau negustorii de „dulcegării“.
Pe la 1830, vânzătorii de dulciuri umpluseră şi ei mahalalele bucureştene cu aşa-numitele „dughene-bragagerii“, o formă incipientă a laboratoarelor de cofetărie din ziua de azi. Din asemenea locuri se aprovizionau negustorii ambulanţi cu rahat, halva, halviţă, nuga cu nuci, cu năut, cu susan sau cu alune şi cu faimoasele prăjituri numite „bidgibidgi“. Acestea arătau ca un fel de lumânări groase, făcute din „cocă de rahat“, închegată cu zahăr, în care erau presărate bucăţi de miez de nucă. Cea mai frumoasă descriere a negustorilor ambulanţi de dulciuri ne-o oferă George Costescu, autorul volumului de amintiri „Bucureştiul vechiului regat“, din care reproducem acest pitoresc fragment: „Cu portul lor turcesc - mintean colorat cu flori de găitane negre, şalvari de aba, fesuri roşii pe cap, cu ciucure negru, iar în picioare purtând cipici de opincă vârfuiţi în sus - aceşti negustori duceau pe braţul stâng un coş pe gura căruia sta o tavă cu multe despărţituri, pentru fiecare din zaharicalele pe care le vindeau. Cu mâna dreaptă, purtau o doniţă curată, bătută în semilune de tablă de alamă, în care ţineau braga răcită de un bulgăre de gheaţă ce plutea în ea.
Firi blânde, ca toţi musulmanii din naţia lor, bragagiii şi negustorii de dulciuri erau patima copiilor, care, cu un gologan de cinci parale, puteau cumpăra de la ei o cană de bragă, două feluri de zaharicale, ori chiar numai un rahat şi o jumate de bragă, după cum le poftea inima“. Rahat, halva, halviţă şi o limonadă rece - cu un exerciţiu simplu de imaginaţie putem retrăi acele vremuri demult apuse, încremenite parcă în zidurile vechi ale Lipscanilor. Ziduri care, în mare parte, stau şi ele să se năruie.
http://www.atac-online.ro/hobby_37/
Pe la 1830, vânzătorii de dulciuri umpluseră şi ei mahalalele bucureştene cu aşa-numitele „dughene-bragagerii“, o formă incipientă a laboratoarelor de cofetărie din ziua de azi. Din asemenea locuri se aprovizionau negustorii ambulanţi cu rahat, halva, halviţă, nuga cu nuci, cu năut, cu susan sau cu alune şi cu faimoasele prăjituri numite „bidgibidgi“. Acestea arătau ca un fel de lumânări groase, făcute din „cocă de rahat“, închegată cu zahăr, în care erau presărate bucăţi de miez de nucă. Cea mai frumoasă descriere a negustorilor ambulanţi de dulciuri ne-o oferă George Costescu, autorul volumului de amintiri „Bucureştiul vechiului regat“, din care reproducem acest pitoresc fragment: „Cu portul lor turcesc - mintean colorat cu flori de găitane negre, şalvari de aba, fesuri roşii pe cap, cu ciucure negru, iar în picioare purtând cipici de opincă vârfuiţi în sus - aceşti negustori duceau pe braţul stâng un coş pe gura căruia sta o tavă cu multe despărţituri, pentru fiecare din zaharicalele pe care le vindeau. Cu mâna dreaptă, purtau o doniţă curată, bătută în semilune de tablă de alamă, în care ţineau braga răcită de un bulgăre de gheaţă ce plutea în ea.
Firi blânde, ca toţi musulmanii din naţia lor, bragagiii şi negustorii de dulciuri erau patima copiilor, care, cu un gologan de cinci parale, puteau cumpăra de la ei o cană de bragă, două feluri de zaharicale, ori chiar numai un rahat şi o jumate de bragă, după cum le poftea inima“. Rahat, halva, halviţă şi o limonadă rece - cu un exerciţiu simplu de imaginaţie putem retrăi acele vremuri demult apuse, încremenite parcă în zidurile vechi ale Lipscanilor. Ziduri care, în mare parte, stau şi ele să se năruie.
http://www.atac-online.ro/hobby_37/
Ilustratiunea Romana - Lipscanii de acum 100 ani, Lipscanii
Ilustratiunea Romana - Lipscanii de acum 100 ani, Lipscanii de astazi
Potrivit Forumului Economic Mondial,
Potrivit Forumului Economic Mondial,
Turismul romanesc da in gropi si e aerian! Romania este pe locul 76 in topul mondial al competitivitatii in turism. Principala problema pentru care este cotata atat de slab este infrastructura, arata un studiu realizat de...
Turismul romanesc da in gropi si e aerian! Romania este pe locul 76 in topul mondial al competitivitatii in turism. Principala problema pentru care este cotata atat de slab este infrastructura, arata un studiu realizat de...
Bucurestiul va avea un nou aeroport
Bucurestiul va avea un nou aeroport Companiile aeriene low-cost vor trebui sa opereze pe un nou aeroport care va fi construit in judetul Ilfov in urmatorii zece ani.
Legendele Dâmboviţei
Legendele Dâmboviţei
Au fost vremuri când apa de băut era o problemă vitală pentru bucureşteni. Prin 1875, folosirea fântânilor primitive de prin curţile orăşenilor era deja oprită, iar apa de băut şi de spălat era adusă la casele oamenilor cu sacaua, un fel de bute de lemn pe roţi, având o capacitate de cca 12-20 de vedre. Până la regularizarea albiei Dâmboviţei, sacagiii luau apa cu doniţa fie de la izvoarele mai curate din Herăstrău sau Filaret, fie de pe la diferite vaduri aflate pe cursul sinuos al râului. Apa adusă de la izvoarele mai curate costa un leu sacaua, pe când apa mâloasă adusă direct din râu costa 50 de bani sacaua. Săracii erau mai inventivi, parafrazând proverbul „nevoia te învaţă". Ei „filtrau" apa într-o manieră pierdută prin studiile entografilor: băteau apa cu un băţ gros într-o putină cu aceeaşi capacitate cu sacaua, în care puneau şi piatră acră şi o băteau cu nădejde, până ce noroiul cădea la fund şi, după ce se limpezea, o filtrau prin nişte pietre mari, poroase.
Vorba din vechime despre Dâmboviţa, „apă dulce/cine te bea nu se mai duce", avea şi alte variante, cum ar fi: „Dâmboviţă, apă rece,/Să te beau, prin gând nu-mi trece,/Că nu vreau să mi s-aplece"! Dar, pentru cei mai mulţi, cea mai cunoscută variantă a cântecului suna altfel: „Dâmboviţă, apă dulce,/Fie vorba între noi,/Cin’ te bea, te bea noroi".
Limpezimea proverbială a Dâmboviţei a intrat şi în refrenul unui vodevil jucat în 1862 de Matei Millo, numit „Apele de la Văcăreşti", refren intrat de altfel repede în folclorul urbei: „Dâmboviţă, apă dulce,/Apă rea,/Cine bea nu se mai duce/Să mai bea...".
Cât despre „Apele de la Văcăreşti", acestea au avut o altă poveste, destul de scurtă la rândul ei. În zona trecerii Dâmboviţei de Calea Văcăreşti au fost descoperite ape minerale de mare acurateţe şi bogăţie terapeutică, mai bune decât apele vestitei staţiuni Spa. Regularizarea cursului Dâmboviţei a produs modificări şi în traseul pânzei freatice, fapt care a dus la dispariţia apelor minerale, Bucureştiul putând fi cu ajutorul lor una dintre cele mai căutate staţiuni balneoclimaterice din această parte a Europei.
Au fost vremuri când apa de băut era o problemă vitală pentru bucureşteni. Prin 1875, folosirea fântânilor primitive de prin curţile orăşenilor era deja oprită, iar apa de băut şi de spălat era adusă la casele oamenilor cu sacaua, un fel de bute de lemn pe roţi, având o capacitate de cca 12-20 de vedre. Până la regularizarea albiei Dâmboviţei, sacagiii luau apa cu doniţa fie de la izvoarele mai curate din Herăstrău sau Filaret, fie de pe la diferite vaduri aflate pe cursul sinuos al râului. Apa adusă de la izvoarele mai curate costa un leu sacaua, pe când apa mâloasă adusă direct din râu costa 50 de bani sacaua. Săracii erau mai inventivi, parafrazând proverbul „nevoia te învaţă". Ei „filtrau" apa într-o manieră pierdută prin studiile entografilor: băteau apa cu un băţ gros într-o putină cu aceeaşi capacitate cu sacaua, în care puneau şi piatră acră şi o băteau cu nădejde, până ce noroiul cădea la fund şi, după ce se limpezea, o filtrau prin nişte pietre mari, poroase.
Vorba din vechime despre Dâmboviţa, „apă dulce/cine te bea nu se mai duce", avea şi alte variante, cum ar fi: „Dâmboviţă, apă rece,/Să te beau, prin gând nu-mi trece,/Că nu vreau să mi s-aplece"! Dar, pentru cei mai mulţi, cea mai cunoscută variantă a cântecului suna altfel: „Dâmboviţă, apă dulce,/Fie vorba între noi,/Cin’ te bea, te bea noroi".
Limpezimea proverbială a Dâmboviţei a intrat şi în refrenul unui vodevil jucat în 1862 de Matei Millo, numit „Apele de la Văcăreşti", refren intrat de altfel repede în folclorul urbei: „Dâmboviţă, apă dulce,/Apă rea,/Cine bea nu se mai duce/Să mai bea...".
Cât despre „Apele de la Văcăreşti", acestea au avut o altă poveste, destul de scurtă la rândul ei. În zona trecerii Dâmboviţei de Calea Văcăreşti au fost descoperite ape minerale de mare acurateţe şi bogăţie terapeutică, mai bune decât apele vestitei staţiuni Spa. Regularizarea cursului Dâmboviţei a produs modificări şi în traseul pânzei freatice, fapt care a dus la dispariţia apelor minerale, Bucureştiul putând fi cu ajutorul lor una dintre cele mai căutate staţiuni balneoclimaterice din această parte a Europei.
Vrei sa faci agro-turism in Bucuresti?
Vrei sa faci agro-turism in Bucuresti?
http://www.sfin.ro/articol_7833/vacanta_si_afaceri.html
http://www.sfin.ro/articol_7833/vacanta_si_afaceri.html
Gondola pe Cismigiu pentru indragostiti
Gondola pe Cismigiu pentru indragostiti
Bucurestenii dornici de o plimbare cu gondola nu vor mai fi nevoiti sa mearga la Venetia. Venetia va veni la ei, odata cu inceperea sezonului estival. Asta pentru ca, in curand, pe lacul Cismigiu vom avea un gondolier.
Un gondolier tanar, cult, cu muschi, impreuna cu un muzicant vor face din Parcul Cismigiu raiul indragostitilor. Imbracati in costume specifice ...
Bucurestenii dornici de o plimbare cu gondola nu vor mai fi nevoiti sa mearga la Venetia. Venetia va veni la ei, odata cu inceperea sezonului estival. Asta pentru ca, in curand, pe lacul Cismigiu vom avea un gondolier.
Un gondolier tanar, cult, cu muschi, impreuna cu un muzicant vor face din Parcul Cismigiu raiul indragostitilor. Imbracati in costume specifice ...
Ecran gigant pe fatada Cocorului
Ecran gigant pe fatada Cocorului
Magazin-simbol al Capitalei, Cocorul va beneficia de un “lifting” cu totul si cu totul deosebit. Conform proiectului aprobat, magazinul va avea cea mai mare fatada multimedia din Europa, care va depasi ca dimensiuni 150 de mp. Renovarea centrului comercial situat intr-o zona cu potential economic urias va costa minimum 24 de milioane de euro. “Totul va fi schimbat aici: fatada, interiorul si vom avea si o parcare mai mare”, spune Constantin Smocot, directorul companiei care detine magazinul. ... [ continuare ]
Magazin-simbol al Capitalei, Cocorul va beneficia de un “lifting” cu totul si cu totul deosebit. Conform proiectului aprobat, magazinul va avea cea mai mare fatada multimedia din Europa, care va depasi ca dimensiuni 150 de mp. Renovarea centrului comercial situat intr-o zona cu potential economic urias va costa minimum 24 de milioane de euro. “Totul va fi schimbat aici: fatada, interiorul si vom avea si o parcare mai mare”, spune Constantin Smocot, directorul companiei care detine magazinul. ... [ continuare ]
Cea mai scumpa vila face cat 42 de garsoniere noi
Cea mai scumpa vila face cat 42 de garsoniere noi
Imobilul costa 1,9 milioane euro si se afla in "Imperial Mansion" din Pipera.
Pretul celei mai scumpe vile de vanzare in Bucuresti este de aproape doua milioane de euro, echivalentul a 42 de garsoniere noi. Vila se poate cumpara rapid, dar atatea garsoniere ieftine ar fi greu de gasit, pentru ca oferta de locuinte cu suprafete mici si preturi pe masura este extrem de redus [...]
Imobilul costa 1,9 milioane euro si se afla in "Imperial Mansion" din Pipera.
Pretul celei mai scumpe vile de vanzare in Bucuresti este de aproape doua milioane de euro, echivalentul a 42 de garsoniere noi. Vila se poate cumpara rapid, dar atatea garsoniere ieftine ar fi greu de gasit, pentru ca oferta de locuinte cu suprafete mici si preturi pe masura este extrem de redus [...]
Pagina 18 din 30 • 1 ... 10 ... 17, 18, 19 ... 24 ... 30
Pagina 18 din 30
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum