SPATIUL COSMIC

Rezumarea primului mesaj :

S-a descoperit un lac pe planeta Marte
Oamenii de ştiinţă americani au descoperit dovezi definitive ale existenţei unui lac pe planeta Marte. Cercetătorii de la Universitatea din Colorado au găsit urmele unui „lac străvechi şi adânc“ pe Marte, descoperire ce ar putea schimba radical concepţia actuală referitoare la „planeta roşie“, potrivit Space.com. Lacul descoperit este vechi de cel puţin trei miliarde de ani, se întindea pe aproape 130 de kilometri pătraţi şi avea mai mult de 450 de metri adâncime, potrivit cercetătorului Gaetano Di Achille, conducătorul studiului realizat de Universitatea din Colorado.
=====
Asa arata lacul si canionul de pe Marte
Sperantele cercetatorilor americani cu privire la existenta vietii pe Marte sunt alimentate de noile descoperiri ale urmelor unui canion si ale unui lac, informeaza Antena 3.
Potrivit oamenilor de stiinta de la Universitatea din Colorado, fotografiile realizate arata ca, in urma cu circa 3,4 miliarde de ani, pe Planeta Rosie ar fi fost un lac ce se intindea pe o suprafata de 207 kilometri, iar adancimea ar fi putut atinge 500 de metri adancime. "Aceasta este prima dovada clara a existentei unui lac pe suprafata planetei Marte. Identificarea liniei tarmului, cumulata cu probe geologice, ne-au permis sa calculam marimea si volumul lacului care se pare ca a existat cu 3,4 miliarde de ani in urma", a precizat cercetatorul Gaetano Di Achille intr-un studiu publicat in cea mai recenta editie a Geophysical Research Letters.
Analiza imaginilor a demonstrat ca apa a sapat canionul, care se deschide apoi intr-o delta, unde se observa depuneri sedimentare. Tocmai in aceasta delta spera cercetatorii sa descopere dovezi ca Marte a fost candva populatade forme de viata. Cercetatorii sprera ca, in conditiile in care "pe Pamant, deltele si lacurile colecteaza si prezerva in conditii excelente dovezile ale formelor de viata care au existat in trecut", este posibil ca acelasi fenomen sa se produca si pe Marte.

Cercetătorii de pe stația internațională au creat flăcări reci

Chiar avem nevoie de Staţia Spaţială Internaţională?
Deşi ideea că avem „acolo sus”, în spaţiu, un avanpost al civilizaţiei umane, ne încântă; deşi ceea ce se petrece pe SSI le pare multora, văzut de aici, „de jos”, de o extremă importanţă pentru progresul ştiinţific şi tehnologic, există oameni de ştiinţă care susţin, totuşi,…
› citeşte mai mult

Spectacol astronomic: Jupiter, Mercur şi Venus au început „dansul planetelor”

Douăzeci de melci vor sta o lună în Cosmos

O galaxie veche cat Universul ii face pe cercetatori sa se scarpine in cap

Un obiect cosmic bizar oferă un spectacol nemaivăzut

A fost întocmit clasamentul planetelor care ar putea găzdui viaţă extraterestră

Oamenii de ştiinţă au alcătuit o listă cu planetele şi sateliţii pe care ar putea exista forme de viaţă extraterestră, publicând rezultatele în jurnalul ştiinţific Astrobiology.
Printre corpurile cereşti despre care se crede că putea găzdui viaţă se numără Titan (un satelit al planetei Saturn) şi exoplaneta Gliese 581g, aflată la 20,5 ani-lumină de Terra, în constelaţia Libra.
Echipa internaţională de cercetători a stabilit două modalităţi de clasificare a probabilităţii ca un corp ceresc să găzduiască viaţa extraterestră - Indexul Similarităţii cu Terra şi Indexul Planetar al «Locuibilităţii».


Indexul Similarităţii cu Terra clasifică planetele şi sateliţii în funcţie de cât de mult se aseamănă cu Pământul, fiind luaţi în calcul factori precum dimensiunea corpului ceresc, densitatea sa şi distanţa faţă de cea mai apropiată stea.

Indexul Planetar al «Locuibilităţii» măsoară un alt set de factori, printre care tipul de suprafaţă a corpului ceresc, dacă acesta prezintă o atmosferă sau un câmp magnetic. De asemenea, acest index ia în calcul şi aspectele chimice - dacă pe planetă există compuşi organici sau solvenţi lichizi care ar permite formarea unor reacţii chimice esenţiale pentru apariţia vieţii.

Dr. Drik Schulze-Makuch de la Universitatea Washington State, co-autor al lucrării, a explicat care au fost obiectivele cercetătorilor atunci când au elaborat aceste două clasamente: "Prima întrebare pe care ne-am pus-o a fost dacă putem găsi pe alte corpuri cereşti condiţii similare celor existente pe Terra, deoarece ştim deja că acestea sunt favorabile vieţii. A doua întrebare a fost dacă pot exista exoplanete cu elemente care sugerează posibilitatea de a găzdui forme de viaţă, indiferent dacă aceste forme sunt cunoscute de oamenii de ştiinţă sau nu. Spre exemplu, lacurile de hidrocarburi de pe Titan ar putea găzdui un alt tip de viaţă decât cele existe pe Terra".

Valoarea maximă întâlnită în cadrul Indexului Similarităţii cu Terra este 1,0, aceasta fiind valoarea planetei etalon - Pământul. Cel mai mare scor înregistrat în afara sistemului nostru solar este cel al planetei Gliese 581g, 0,89, care este urmată de altă exoplanetă care orbitează aceeaşi stea, Gliese 581d, cu 0,74.

O altă valoare mare, 0,60, a fost obţinută de HD 69830 d, o exoplanetă de dimensiunile lui Neptun, care orbitează o stea din constelaţia Puppis. Despre această planetă se crede că se găseşte în "zona Goldilocks", acolo unde distanţa unei planete faţă de steaua sa face ca temperaturile de la suprafaţa acesteia să nu fie nici prea ridicate, nici prea scăzute pentru a putea permite apariţia vieţii.

În ceea ce priveşte Indexul Planetar al «Locuibilităţii», pe primul loc s-a clasat Titan, satelitul lui Saturn, cu un scor de 0,64, urmat de Marte (0,59) şi Europa, satelitul lui Jupiter, cu 0,47.

Iată cele două clasamente elaborate de cercetători:

Indexul Similarităţii cu Terra

Pământul - 1,00

Gliese 581g - 0,89

Gliese 581d - 0,74

Gliese 581c - 0,70

Marte - 0,70

Mercur - 0,60

HD 69830 d - 0,60

55 Cancri c - 0,56

Luna - 0,56

Gliese 581e - 0,53

Indexul Planetar al «Locuibilităţii»

Titan - 0,64

Marte - 0,59

Europa - 0,49

Gliese 581g - 0,45

Gliese 581d - 0,43

Gliese 581c - 0,41

Jupiter - 0,37

Saturn - 0,37

Venus - 0,37

Enceladus - 0,35

Sursa: BBC News

Preluare dupa http://www.descopera.ro

NASA dezvoltă cel mai puternic vehicul spaţial din istorie: Destinaţia finală, Marte!

Au fost descoperite alte 16 planete unde ar putea exista viaţă

Primul hotel spatial va fi gata מn mai putin de cinci ani

Ultimul racnet in materie de petrecere a timpului liber este, dupa cum se stie, turismul spatial. Pâna in prezent insa, doar câtiva miliardari excentrici si-au permis biletele de plecare spre astre, caci pretul prohibitiv ii impiedica pe cei mai multi dintre pamânteni sa-si indeplineasca si ei visul de a vedea planeta din spatiu. Dar futurologii opineaza ca, nu peste mult timp, tot mai multi oameni vor putea sa se bucure de privelistea mirifica si vor avea la dispozitie chiar hoteluri de lux, in spatiu...Confort cosmic

Ce varsta are de fapt Luna?
Luna s-a format in urma cu aproximativ 4,36 miliarde de ani, fiind cu 200 de milioane de ani mai "tanara" decat credeau savantii.

NASA a descoperit apă curgătoare pe Marte?

NASA trimite un satelit în cea mai lungă călătorie realizată vreodată

Imagini cosmice inselatoare Imaginile luate prin sateliti sau cu ajutorul telescoapelor au pus in evidenta de-a lungul anilor, in multe cazuri, fenomene, stele din Univers sau reliefurile unor corpuri celeste interpretate in mod eronat. In 1877, astronomul Giovanni Schiaparelli, in urma observatiilor facute cu o luneta asupra Planetei Rosii, a incercat sa o cartografieze, desenand zonele luminoase si intunecate si linii (pe care le numeste canali). Observatiile sale se raspandesc cu repeziciune.

O mare parte a opiniei publice e convinsa, tinand cont de reputatia astronomului, ca pe Marte exista canale prin care se scurge apa. Alti astronomi cu lunetele lor au scrutat planeta, confirmand existenta acestora. In total, peste 200 de canale, sapate, de cine altcineva decat de martieni, observati si ei sub forma unor minuscule pete de diverse culori. Aceasta concluzie a dainuit pana in 1965 cand observatiile facute de sonda spatiala Mariner 4 o infirma categoric.

In 1976, imaginile luate de sonda Wiking 1 pun in evidenta pe suprafata planetei Marte, in varful unei coline, imaginea unui chip uman, de un realism dramatic. Dar, inselator. Pentru ca s-a dovedit a fi doar un joc de lumini si umbre, deconspirat de sonda spatiala Mars Express. E posibil ca unele descoperiri in Univers anuntate drept senzationale, sa se incadreze in categoria iluziilor optice? Sa fie doar rezultatul unor fenomene spatiale, ale unor imagini distorsionate de fenomene meteorologice? In mod cert, da. Dar astronomii nu s-ar grabi sa dezminta o astfel de descoperire pentru ca si-ar stirbi reputatia.

Un alt caz celebru se refera la descoperirea planetei Uranus. Intre 1690 si 1781, mai multi astronomi au observat, repetat, o stea aflata intr-o pozitie ce corespundea celei in care se afla planeta Uranus. Doar unul dintre astronomi, William Herschel, a fost intrigat de marimea anormala a astrului si de faptul ca distanta dintre acesta si Terra era mai mica decat se credea. Dupa ce i-a monitorizat miscarea in raport cu alte stele, a fost convins ca e vorba de o cometa. Cateva luni mai tarziu s-a ajuns la concluzia ca e vorba de o planeta care a primit numele de Uranus.

Ochii din cer
Instrumente ale observatiei stiintifice a Terrei, satelitii (dotati cu baterii ce se incarca cu energia solara captata de panouri solare atasate sau cu generatoare nucleare si instrumente de cercetare) ofera imagini ale intregii sale suprafete, ale unor zone intinse sau restranse pe care le observa periodic pentru a inregistra diversele fenomene si transformari ce se produc. Pot sa faca nenumarate masuratori, sa asigure functionarea telecomunicatiilor etc. Paleta de aplicatii e insa cu mult mai larga. Iata, o prezentare a acestora.

Steaua neutronica cu cel mai intens camp magnetic din Univers

Cea mai veche harta a cerului

E vorba de o hârtie acoperita cu ideograme, desenate prin anul 650 de un matematician chinez. Harta se afla de un secol intr-o biblioteca londoneza asteptând ca cineva sa ii descrifreze secretele. S-a intâmplat recent acest lucru si acum specialistii incearca sa o descifreze. Intr-o prima faza au recunoscut pe suprafata hartii (2 m/25 cm) cerul vizibil din emisfera de nord si, mai ales, Constelatia Orion.