SPATIUL COSMIC

Rezumarea primului mesaj :

S-a descoperit un lac pe planeta Marte
Oamenii de ştiinţă americani au descoperit dovezi definitive ale existenţei unui lac pe planeta Marte. Cercetătorii de la Universitatea din Colorado au găsit urmele unui „lac străvechi şi adânc“ pe Marte, descoperire ce ar putea schimba radical concepţia actuală referitoare la „planeta roşie“, potrivit Space.com. Lacul descoperit este vechi de cel puţin trei miliarde de ani, se întindea pe aproape 130 de kilometri pătraţi şi avea mai mult de 450 de metri adâncime, potrivit cercetătorului Gaetano Di Achille, conducătorul studiului realizat de Universitatea din Colorado.
=====
Asa arata lacul si canionul de pe Marte
Sperantele cercetatorilor americani cu privire la existenta vietii pe Marte sunt alimentate de noile descoperiri ale urmelor unui canion si ale unui lac, informeaza Antena 3.
Potrivit oamenilor de stiinta de la Universitatea din Colorado, fotografiile realizate arata ca, in urma cu circa 3,4 miliarde de ani, pe Planeta Rosie ar fi fost un lac ce se intindea pe o suprafata de 207 kilometri, iar adancimea ar fi putut atinge 500 de metri adancime. "Aceasta este prima dovada clara a existentei unui lac pe suprafata planetei Marte. Identificarea liniei tarmului, cumulata cu probe geologice, ne-au permis sa calculam marimea si volumul lacului care se pare ca a existat cu 3,4 miliarde de ani in urma", a precizat cercetatorul Gaetano Di Achille intr-un studiu publicat in cea mai recenta editie a Geophysical Research Letters.
Analiza imaginilor a demonstrat ca apa a sapat canionul, care se deschide apoi intr-o delta, unde se observa depuneri sedimentare. Tocmai in aceasta delta spera cercetatorii sa descopere dovezi ca Marte a fost candva populatade forme de viata. Cercetatorii sprera ca, in conditiile in care "pe Pamant, deltele si lacurile colecteaza si prezerva in conditii excelente dovezile ale formelor de viata care au existat in trecut", este posibil ca acelasi fenomen sa se produca si pe Marte.

Un uriaş ocean acoperea o bună parte din emisfera nordică a lui Marte

Cantitati importante de apa au fost descoperite pe Luna

Cantitati importante de apa inghetata au fost descoperite pe Luna,...

Turism



Primul hotel in spatiu, in 2012

Secretul formării Aurorei Boreale
http://www.atac-online.ro/28-10-2009/Secretul-formarii-Aurorei-Boreale.html
Nasa susţine că a descoperit secretul formării Aurorei boreale, graţie flotei de cinci sateliţi americani Themis, cu ajutorul căreia a fost ţinut sub observaţie, timp de un an, acest fenomen.
Cercetătorii au descoperit că explozia energiei magnetice, care are loc între Pământ şi Lună, este responsabilă de acest fenomen luminos, format din culori vii, care se produce în apropierea polilor.
Are loc, susţin specialiştii, o "reconectare" a unor câmpuri magnetice uriaşe ce leagă Pământul de Soare, stocând energia vânturilor solare, prin care sunt provocate, în acest fel, adevărate furtuni de lumină. Această "reconexiune" magnetică permite eliberarea energiei înmagazinate şi dispersează particulele electrice spre atmosfera terestră.
"Aurora boreală este un proces prin care Soarele eliberează energia magnetică pe care o absoarbe de la Pământ, iar această energie, care poate fi mai puternică decât un seism, traversează regiunea polară în 60 de secunde", a spus recent, în cadrul unei reuniuni ştiinţifice, David Sibeck, unul dintre responsabilii Nasa.

Exista gheata pe Marte!


Marte, planeta care a suscitat cel mai abitir in ultimul sfert de secol curiozitatea astronomilor, ascunde inca, in ciuda numeroaselor informatii pe care sondele spatiale americane le-au transmis despre ea, numeroase enigme. Pana de curand se discuta inca despre posibilitatea ca pe vecinul nostru de Sistem Solar sa existe apa, indiferent de forma – gazoasa, solida sau lichida. Dilema a fost in sfarsit rezolvata, dupa ce, in urma cu cateva zile sonda Mars Reconnaissance Orbiter a trimis pe Pamant fotografii infatisand cratere martiene pline cu gheata!

O furtună violentă de pe planeta Saturn nu s-a mai oprit de opt luni!

UPDATE. Astronomii au descoperit cea mai îndepărtată gaură neagră din Univers



Astronomii au descoperit o gaură neagră masivă în apropierea marginii universului cunoscut.
Gaura neagră se află într-o galaxie de mărimea Căii Lactee, la o
distanţă de 12,8 miliarde de ani lumină de Pământ. Gaura este de un
miliard de ori mai mare decât Soarele.

Cum au ratat rusii Luna?
In urma cu exact patru decenii, intr-o neuitata
noapte de iulie, „Vulturul” aseleniza, ducand pe Luna primul echipaj
uman, pe doi dintre cei trei temerari astronauti americani de la bordul
lui Apollo 11. De aceea, ar putea parea absurd sa te intrebi cate
misiuni umane se indreptau spre singurul satelit natural al Terrei,
fiindca raspunsul ar parea evident. Si totusi, aflati ca a existat inca
o misiune, in afara celei americane, o misiune asupra careia, in toti
acesti ani, s-a pastrat cea mai deplina tacere...


Chiar daca americanii au fost primii pamanteni care
au pus piciorul pe Luna (desi exista teorii ale conspiratiei care
sustin ca pamantenii n-ar fi ajuns niciodata aici), rusii au trimis
aici cea dintai sonda spatiala: pe 12 septembrie 1959, sonda spatiala
Luna 2 atingea suprafata Lunii, zdrobindu-se insa de aceasta, la vest
de Mare Serenitas, in apropierea craterelor Aristide, Arhimede si
Autolycus. Timp de zece ani, cursa pentru Luna i-a aliniat la start pe
sovietici si pe americani, adesea ideologia substituindu-se stiintei.
Si cand in iulie 1969, Apollo 11 se indrepta spre Luna, o racheta
spatiala sovietica viza aceeasi destinatie. Misiunea, numita Luna 15,
nu a avut insa acelasi succes ca expeditia americana.
Rusii au fost la un pas de „a lua caimacul” americanilor
Nu
mai tarziu de saptamana trecuta, lumea a avut prilejul sa auda
inregistrarea, nedifuzata timp de 40 de ani, a transmisiei facute de pe
Luna, in iulie 1969, inregistrare efectuata de specialistii de la
Observatorul Jodrell Bank, condusi de reputatul astronom Sir Bernard
Lovell. Despre aceasta inregistrare nu se mai stia absolut nimic si ea
a fost descoperita cu totul intamplator in arhivele institutiei, de
catre cercetatorii care cautau materiale documentare spre a celebra
aniversarea a patru decenii de la cucerirea Lunii.
Imediat
dupa lansarea navetei Apollo 11, astronomii britanici si-au indreptat
telescoapele spre Luna, spre a depista modulul lunar „Vulturul”, ce-i
transporta pe astronauti catre suprafata astrului noptii. In acelasi
timp, insa, ei urmareau si un alt obiect spatial – racheta sovietica
Luna 15, care incerca sa ajunga pe Luna inaintea americanilor.
Informatiile colectate de radiotelescopul lui Lovell dovedesc ca
racheta a orbitat in jurul Lunii si s-a zdrobit de suprafata selenara
la ora 15:50, in ziua de 21 iulie 1969, cu doar cateva ore inainte ca
Neil Armstrong sa faca istoricul sau pas urias pentru omenire.
Inregistrarile
de la Jodrell Bank se intind pe o perioada de trei zile si sunt
insotite de comentariile lui Sir Bernard Lovell, in vreme ce pe fundal
se aud discutiile dintre membrii echipajului Apollo 11. Lovell observa
o schimbare in evolutia sondei Luna 15, menita sa o aduca pe aceasta
mai aproape de locul planuit pentru aselenizarea americanilor. Cu alte
cuvinte, rusii voiau sa „ia caimacul” expeditiei rivalilor lor, care ar
fi avut surpriza sa constate, aselenizand, ca sonda sovietica se afla
deja acolo si afisa, sfidator, steaua rosie a Uniunii Sovietice,
inainte ca americanii sa inalte steagul lor cu stele si dungi...
Specialistii
din Sala de Control a observatorului astronomic britanic pot fi auziti
exclamand „Aselenizeaza!” si apoi „Coboara prea rapid!”, pe cand
urmaresc momentele premergatoare prabusirii Lunii 15 de suprafata
selenara. Apoi se asterne linistea si cineva spune: „Cred ca va fi o
drama la cel mai inalt nivel pentru rusi”. Lovell isi aminteste insa
ca, in contextul reusitei americane, sovieticii au pastrat o tacere
deplina asupra esecului lor si in afara acestora, doar el si cei cativa
colegi britanici au stiut ce se intamplase de fapt.
„In
ianuarie 1969, cand rusii au conectat in spatiu doua navete cu echipaj
uman, Soyuz 4 si Soyuz 5, eram convins ca ei se afla cu cel putin cinci
ani inaintea americanilor. A fost o surpriza ca acestia au reusit sa
cucereasca Luna si pentru mine e unul dintre cele mai mari mistere de
ce sovieticii, care au lansat primul satelit artificial, in 1957, si au
trimis primul om in spatiu, in 1961, au fost invinsi in cursa pentru
Luna. Episodul Luna 15 releva perfect esecul sovieticilor pe acest plan
dar a fost prea putin cunoscut. Speram ca inregistrarea data
publicitatii acum sa faca lumina in aceasta afacere obscura a
razboiului rece si nu ne putem decat imagina care ar fi fost
repercusiunile politice daca Luna 15 reusea sa puna steagul sovietic pe
Luna iar naveta Apollo 11 s-ar fi zdrobit de rocile selenare”, a
declarat Lovell, ajuns astazi la venerabila varsta de 96 de ani.
GABRIEL TUDOR

Concediu în Cosmos

PLANURI.
Din 2025, turismul aerospaţial va deveni un mod comun de a-şi petrece
vacanţa pentru mai toţi pământenii care vor să experimenteze senzaţii
tari. [Citeste]

Oameni sau roboti: cine va explora spatiul?

Se vor implini in curand cinci decenii de la primul zbor uman in cosmos si „stim ca nu stim nimic” in privinta Sistemului Solar, cu atat mai putin a galaxiei. Pana in prezent, omul nu a reusit sa ajunga mai departe de Luna si se pare ca prea curand nu vom pune piciorul pe Marte. In aceste circumstante, optimismul manifestat in urma cu o generatie, cu privire la cucerirea spatiului extraterestru, a scazut considerabil si tot mai multi savanti pledeaza pentru o explorare cosmica realizata de roboti si nu de temerari astronauti, asa cum preconizau autorii de literatura science-fiction, cu ani in urma...

Pe planeta Marte ninge

Inca de anul trecut, sonda spatiala Phoenix, trimisa de NASA pe Marte, a suprins fulgi de zapada cazand din norii Planetei Rosii. Intrigati de descoperire, oamenii de stiinta au incercat sa afle mai multe detalii despre ninsorile de pe Marte si si-au publicat ultimele concluzii pe aceasta tema in editia de vineri a revistei "Science". Studiul ar putea arunca o noua lumina asupra actiunii trecute si prezente a apei pe suprafata martiana si ofera informatii noi cu privire la potentialul caracter locuibil al Planetei Rosii, relateaza MSNBC.
Un instrument laser, proiectat sa adune informatii despre interactiunea dintre solul si atmosfera de pe Marte, a detectat anul trecut precipitatii sub forma de zapada, cazand din norii aflati la aproximativ 4 kilometri deasupra locului de aterizare al sondei spatiale. Norii respectivi se aseamana cu norii tip cirrus care se formeaza deasupra regiunilor polare ale Terrei in timpul iernii. "Norii subtiri cu aspect de filamente de acolo au, de asemenea, un continut similar de apa", a precizat James Whiteway, coordonatorul statiei meteorlogice de pe Phoenix, intr-un interviu acordat portalului Space.com. Norii au inceput sa se formeze abia dupa ce trecusera 80-90 de zile martiene (sol) de la inceputul misiunii si temperatura aerului scazuse suficient pentru a crea un efect de condens, a explicat cercetatorul. Treptat, stratul de nori a devenit din ce in ce mai gros si mai jos. Zapada nu s-a format insa decat spre sfarsitul misiunii. Ea este similara cu cea care cade pe suprafata polilor Pamantului, asemanandu-se, potrivit oamenilor de stiinta, unui "praf de diamant". Observatiile au aratat ca "precipitatiile reprezinta o componenta a ciclului hidrologic" de pe Marte, lucru pe care cercetatorii implicati in misiunea Phoenix nu-l banuisera pana atunci, a notat Whiteway. Noile informatii pot fi folosite pentru modificarea modelelor climatice martiene create de oamenii de stiinta si care nu au inclus pana acum norii si precipitatiile proaspat detectate pe Marte. "Iar apoi, vom vedea care sunt implicatiile", a incheiat Whiteway.

40 ani de la primul pas al omului pe Luna
Trimiterea primului om pe Luna a fost un eveniment tehnic, nu stiintific. Obtinut fara durere, facilitat de competitia ideologica, el lasa astazi sa se vada slabiciunea cercetarilor efectuate asupra satelitului natural al Pamantului, scrie cotidianul francez La Croix monitorizat de Agerpres.

'Un pas mic pentru om, dar urias pentru umanitate'. Aceasta propozitie scurta ar fi putut fi rostita de Cristofor Columb in 1492, atunci cand a pus piciorul pe continentul american sau de Robert Peary cand a atins Polul Nord pe jos, in 1909, dar ea a fost pronuntata de Neil Armstrong, astronaut american al misunii Apollo 11, pe 21 iulie 1969. Pentru prima data, un om a pus piciorul pe un alt corp ceresc decat pe Terra: pe satelitul sau natural, Luna. Acest act de pionierat al cuceririi spatiului face parte dintr-o serie bogata in evenimente, care ar fi putut sa se intoarca in avantajul 'dusmanilor ereditari', care erau sovieticii.

Cucerirea Lunii s-a inscris in contextul geopolitic foarte special al Razboiului rece. Atunci Uniunea Sovietica era chiar inaintea Statelor Unite. Succesele sovietice, care se numeau Sputnik in 1957, apoi primul om in spatiu, Iuri Gagarin, in aprilie 1961, l-au facut pe presedintele american John Kennedy sa reactioneze imediat: el a promis in fata Congresului ca America va trimite astronauti pe Luna inainte de 1970! La acea data, experienta lor in domeniul spatiului era totusi slaba: un zbor spatial de 15 minute cu capsula Freedom 7 in cadrul programului Mercury, care n-a permis nici macar efectuarea unui tur complet al planetei albastre!

Dincolo de Cortina de Fier, sub conducerea inginerului Serghei Korolev, iesit din gulag, cavalcada sondelor lunare atinge apogeul. In septembrie 1959, Luna 2 si-a atins scopul si a fost distrusa voit aproape de craterul Aristarc. In octombrie, Luna 3 inconjoara astrul selenar si face primele fotografii, de la aproape 65.000 km, ale fetei ascunse a Lunii. Luna 9 este prima care reuseste sa se aseze usor in Marea Furtunii, in februarie 1966, si sa transmita imagini panoramice. In aprilie 1966, Luna 10 este primul aparat care se plaseaza pe orbita in jurul Lunii.

Moscova a trimis in total 18 sonde lunare. Dar, in 1966, Korolev a murit subit pe masa de operatie, iar primele lansari ale imensei rachete N1, care trebuia sa transporte cosmonauti pe Luna, intre 1969 si 1972, se termina prost. Dupa succesul americanilor, sovieticii, al caror program nu prevedea decat trimiterea a doi oameni pe Luna (numai unul ar fi sondat solul lunar), s-au concentrat pe trimiterea de sonde automate. Din 1972 pana in 1976, trei sonde Luna aduna probe de sol lunar pe care le aduc pe Pamant. In 1970 si 1973, Luna duce pe satelitul natural al Terrei vehicule robotizate cu opt roti, Lunahod, care fac mii de fotografii timp de mai multe luni.

Incepand mai tarziu, americanii reusesc sa lanseze 21 de sonde lunare. Primul program, Ranger 7, 8 si 9 transmite imagini TV. Urmeaza generatia Surveyor, sonde automate care reusesc sa aterizeze usor si nu se infunda in praful de pe Luna, cum se temeau unii. Apoi vin programele Mercury (John Glenn realizeaza primul zbor orbital american in 1962), Gemini in care se imbarca doi astronauti (de unde numele de Gemini : Gemenii). Au existat zece zboruri Gemini in 1965 si 1966 inaintea lansarii faimosului program Apollo.

Formate din trei parti din care modulul de comanda in forma de con, in care stau cei trei astronauti in timpul calatoriilor dus-intors Pamant-Luna, ca si modulul lunar, LEM, cu picioare de paianjen, navele Apollo sunt plasate pe orbita cu ajutorul rachetei-gigant Saturn V, conceputa de inginerul Werner von Braun, responsabil de constructia rachetelor V2 ale Germaniei naziste. Seria incepe prost: in ianuarie 1967, se declanseaza un incendiu in cabina Apollo 1, in timpul unui exercitiu de antrenament, in care mor trei astronauti. Zborurile Apollo incep in 1968, prin zboruri de incercare fara oameni la bord, pana ce Apollo 7 a avut un echipaj in misiunea sa in jurul Pamantului.

Apollo 8 efectueaza primul tur in jurul Lunii: Frank Borman si coechipierii sai sunt primii oameni care asista la 'un rasarit de Pamant de pe Luna', cu ocazia Craciunului 1968! Urmeaza fara probleme misiunile Apollo 9 si Apollo 10. Apoi ziua cea mare: Neil Armostrong si Buzz Aldrin sar pe Marea Linistii si pun steagul american care trebuie totusi puternic ancorat, pentru ca pe Luna nu exista atmosfera si vant. Imaginile sunt difuzate in direct in lumea intreaga. Pe una din placutele de la baza LEM, care exista inca pe Luna, scrie: 'Aici, oamenii de pe planeta Pamant au pus prima data piciorul pe Luna. Iulie 1969. Am venit pasnici in numele umanitatii.' Armstrong si Aldrin au ramas pe Luna mai putin de 22 de ore, parcurgand in doua ore cativa zeci de metri pentru a strange 22 de kg de probe de sol si roci.

Misiunile Apollo 12 pana la 17 se desfasoara in mod asemanator. Ultimele sunt discret anulate, in indiferenta generala. Din punct de vedere stiintific, aceste misiuni erau totusi cele mai interesante, caci astronauti urmau sa studieze din punct de vedere stiintific Valea Schroeter cu geologia sa complexa, un important canion si craterul Copernic, format in urma unui recent impact cu un asteroid. Misiunea Apollo 13, in cursul careia un rezervor de oxigen a explodat, a obligat astronautii si personalul de la sol sa improvizeze un traseu de intoarcere. Aceasta poveste incredibila si 'finalul sau fericit, regizat de NASA intr-o maniera foarte hollywoodiana', este ecranizata in 1995, in singurul film turnat despre cucerirea Lunii, 'Apollo 13', cu Tom Hanks in rolul comandantului de bord, James Lovell.

Misiunile Apollo au insemnat totusi cateva progrese. Cei 12 oameni care au mers pe Luna au adus 385 kg de roci lunare si au instalat pe solul lunar circa 30 de instrumente (seismografe, detectoare de particule solare si raze cosmice, reflectoare de raze laser emise de pe Pamant pentru masurarea foarte precisa a distantei Terra-Luna) 'Datorita reflectoarelor, planetologii au putut testa cateva preziceri ale teoriei relativitatii generale, studia mareele terestre si descoperi ca, in cursul timpului, Luna se departeaza de Pamant cu circa 1 m pe secol', recunoaste ziaristul Serge Brunier. Dar aceste rezultate au fost obtinute in urma unei misiuni care a costat 170 miliarde de dolari (la nivelul din 2005!).

'Proiectul Apollo a deschis umanitatii drumul stelelor', scrie fizicianul Alain Dupas. 'Cei 12 astronauti din programul Apollo n-au adus plusvaloare la misiune, in timp de sovieticii au realizat un program de explorare in intregime automatizat pe Luna!', este de parere Serge Brunier. Dezbaterea intre sustinatorii zborurilor cu oameni la bord si cei ai zborurilor automatizate persista si astazi, se incheie articolul din cotidianul francez La Croix, scris cu ocazia implinirii a 40 de ani de la primul pas al omului pe Luna.