ISTORIE=ITALIA

 Maximinus al II-lea a avut doua perioade distincte cât a fost la putere, conform legilor romane din acea epoca. Astfel, între 305 si 308 a fost „Caesar” în estul imperiului, iar între 310 si 312 a fost „Augustus”, în competitie cu Licinus. Titlul de „Caesar” a aparut dupa stabilirea „Tetrarhiei” („conducere în patru”) din anul 293, ceea ce însemna ca domneau doi împarati seniori, cu puteri egale, care se numeau „Imperator Caesar” si apoi „Augusti”, si doi împarati juniori cu titlul de „Nobilissimus Caesar”.

 În pofida Edictului de Toleranta a crestinilor, Maximinus al II-lea a reluat persecutiile împotriva credinciosilor lui Iisus Christos. Monarhul era un pagân convins ca toate evenimentele pozitive din imperiu se datoreaza zeilor si trebuie pedepsiti cei care nu-i venereaza... Unul dintre marii lui adversari politici a fost Valerius Licinus (coîmparat roman între 308 si 324), dupa ridicarea acestuia la rangul de „Augustus”. Dupa moartea lui Galerius, în 311, puterea a fost împartita între Maximinus al II-lea si Licinus. Confruntarile sângeroase dintre armatele celor doi au condus la înfrângerea lui Maximinus al II-lea si moartea acestuia în anul 313.

 Istoricul si exegetul roman de origine greaca Eusebius din Cesarea (devenit episcop si mare polemist al crestinismului timpuriu) l-a descris pe Maximinus al II-lea în imagini total nefavorabile, afirmând ca a fost „o prada a bauturii si a salbaticiilor”. Îi placea sa vada crestini chinuiti prin crucificare si ordona sa li se reachizitioneze cu forta toata averea. Se mai spune ca ar fi avut intentia sa se casatoreasca cu o crestina foarte frumoasa, Dorothea, care a fugit, dând nastere unei legende foarte triste.

 La moartea lui Honorius (anul 423), tronul a fost ocupat  abuziv de Joannes „uzurpatorul”, dar acesta a fost înfrânt si la 23 octombrie 425 Valentinian al III-lea, desi minor, a fost declarat împarat al Imperiului Roman de Apus. Regenta a fost asigurata de mama sa, Placidia, care a condus imperiul pâna în anul 437. În acea perioada, romanii au câstigat importante victorii împotriva vizigotilor si francilor.

 Dar domnia lui Valentinian al III-lea a reprezentat o perioada de destramare a imperiului, atât din cauze externe (atacurile permanente ale barbarilor), cât si din cauze interne. Lupta politica era data între trei grupari politico-militare conduse de comandantii militari Flavius Felix, Bonifacius si Flavius Aeticus. Fiecare îi acuza pe ceilalti de tradare si uneltire contra intereselor statului. Când regenta mamei sale a luat sfârsit, Valentinian al III-lea a plecat la Constantinopol pentru a se casatori cu Licinia Eudoxia, fiica lui Theodosius al II-lea, împaratul Imperiului Roman de Rasarit. Problemele imperiului s-au agravat din ce în ce mai mult din cauza atacurilor hunilor lui Attila în zona regiunilor danubiene.

 Dupa mai multe victorii si în zona Rinului, Attila a atacat Peninsula Italica. A fost alungat de armatele lui Valentinian al III-lea, numai ca între timp Flavius Aeticus a organizat un complot si împaratul a fost asasinat în martie 455, pe când avea 35 de ani. Valentinian al III-lea domnise oficial 20 de ani si lasase imperiul destabilizat. Au profitat de aceasta situatie vandalii, care au ocupat Roma în anul 455, condusi de regele Genseric.

 Odata ajunse la vila Augustinei, se intretin la o masa din gradina, pe care erau intinse platouri cu aperitive, fructe, lichioruri si vin. Dupa ce se desfata cu bunatati si se binedispun sorbind din bauturi, intra in apodyterium, complet goale. Doua sclave tinere le spala cu sapun parfumat, le maseaza intregul corp apoi le conduc in sauna (calderium) unde se intind pe canapele, abandonându-si trupurile vaporilor de apa fierbinti, in timp ce sclavele intretin focul care arde pietrele udate din când in când. Dupa ce se imbaiaza, sclavele le ung corpul cu ulei si-l maseaza. Fetele sunt cuprinse de beatitudine. Gândurile Claudiei au inceput sa se limpezeasca. Pompei este un paradis! Sa-l paraseasca pentru a se reintoarce la Roma? Niciodata. De-abia asteapta sa se casatoreasca, sa-i daruiasca sotului copii si sa se abandoneze rasfatului si luxului.

 Dupa aceste indelungate clipe de gratie, au dormit adânc. A doua zi, Augustina le-a propus prietenelor sale sa faca o promenada. S-au indreptat spre templul zeitei egiptene Isis aflat in apropiere de vila Augustinei, la umbra Marelui Teatru, afectat de cutremurul din anul 62. Un magistrat bogat a decis sa-l renoveze in cinstea fiului sau, care fusese numit ecurion. Claudia s-a lasat inca si inca o data cuprinsa de vraja pe care o emanau monumentele orasului. A admirat frescele ce reprezentau natura moarta, peisaje din Egipt, preoti ai zeitei in vesminte albe.

    Dupa ce s-au indepartat de templu si s-au strecurat printre trecatorii care sufocau strada principala, au ajuns pe o artera strâmta oprindu-se in fata unui magazin plin cu etajere pe care erau expuse vinuri, brânzeturi, fructe proaspete si confiate, prajituri... Au cumparat câteva din produsele care le faceau cu ochiul continuându-si drumul prin acest oras magnific. S-au intors apoi la vila Augutinei, intretinându-se pâna le-a furat somnul. Nu inainte de a decide sa se intoarca a doua zi la Marele Teatru, de asta data ca spectatoare la o piesa de pantomima...

 Sfarsitul domniei imparatului Romulus Augustulus este acceptata in istoria Europei drept „dizolvarea” Imperiului Roman de Apus sau „Caderea Romei” si inceputul perioadei numite „Evul Mediu”... Nu se cunosc prea multe date biografice despre Augustulus. El a fost fiul lui Orestes, cetatean roman originar din Panonia (zona Dunarii), care a fost secretar si diplomat in slujba lui Attila Hunul si ulterior a ajuns general roman. Orestes a murit la 28 august 476. In 475 el devine „magister militium” (comandant de armata, titulatura din vremea lui Constantin cel Mare) sub imparatul Julius Nepos. Dar in acelasi an, Orestes organizeaza o rebeliune impotriva imparatului (la Ravenna, care era pe atunci capitala imperiului), silindu-l pe Nepos sa plece in exil. Dar pe tron il inscauneaza pe fiul sau drept imparatul Romulus Augustulus. Motivele pentru care Orestes a refuzat sa devina el insusi imparat nu se cunosc.

 Soarta lui Augustulus ca suveran a fost scurta: de la 31 octombrie 475 pana la 4 septembrie 476. Cand tatal sau a murit, la 28 august, el a fugit de frica lui Odoacru. Nu se cunoaste exact varsta la care Augustulus a ajuns lider, probabil ca era inca adolescent. Nu se stie nici ce s-a intamplat cu el dupa ce a fost alungat de la putere. Exista ipoteza conform careia lui Odoacru i s-a fi facut mila de „copilandrul” detronat si i-ar fi asigurat o pensie si resedinta in sudul Italiei. Unele documente atesta ca ar fi locuit in Lucullan Villa si ar fi fost in viata in anul 507, cand a primit o scrisoare de la Theodoric cel Mare, regele ostrogotilor.