Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Ceausescu[v=]
Pagina 17 din 30
Pagina 17 din 30 • 1 ... 10 ... 16, 17, 18 ... 23 ... 30
Ceausescu[v=]
Rezumarea primului mesaj :
NICOLAE CEAUSESCU- | |
Elena Nicu Zoe Valentin Andruta Marin |
Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.11.15 12:18, editata de 70 ori
Top 5 cei mai influenţi oameni politici români ai...
Top 5 cei mai influenţi oameni politici români ai...
Au fost carismatici, temuţi de adversarii de pe scena politică şi veneraţi de popor. Unii au dezamagit, însă au rămas pânăla sfârşitul vieţii puncte de referinţă în istoria românilor din secolul al XX-lea. Milioane de oameni au considerat că ei vor schimba faţa României şi le-au acordat toată încrederea.Acest top este doar orientativ, însă cu siguranţă nimeni nu poate să le nege influenţa.
1. Corneliu Zelea Codreanu. S-a născut la 13 septembrie 1889 cu numele real Corneliu Zielinski Codreanu. A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi absolvind apoi liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Între 1917 si 1918 a urmat cursurile Şcolii de Infanterie de la Botoşani. Anticomunsist convins aderă în 1919 la gruparea anticomunistă Garda Conştiinţei Naţionale unde se remarcă drept spărgătorul grevei de la Atelierele CFR Nicolina. În 1922 fondează la Iaşi Asociaţia Studenţilor Creştini unde atrage un grup de simpatizanţi cu ajutorul cărora blochează accesul în Universitate ca urmare a deciziei conducerii de a începe anul universitar fără, pe atunci, traditionalului serviciu religios. În 1923 se alatură mişcării Liga Apărării Naţional Creştine formaţiune profund antisemită şi antidemocratică. În 1925 se căsătoreşte cu Ileana Ilinoiu, o modestă fiică de lucrator la căile ferate, o nuntă descrisă si astăzi ca fiind una întalnită numai în basmele cu Făt Frumos la care au participat peste 100.000 de persoane. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/nunta-lui-zelea-codr...). În 1927 fondează organizaţia fascistă revoluţionară Legiunea Arhanghelul Mihail(mai tarziu Garda de Fier sau Totul pentru Ţară) pe care reuşeste să o transforme dintr-o organizaţie de cateva persoane într-o adevarată mişcare de mase atingând se pare chiar 1 milion de simpatizanţi. Poveştile despre campania pe care o face în satele din Moldova călare pe un cal alb, unde işi crează aura de salvator trimis pe Pământ de divinitate, manifestaţiile, marşurile pe străzile Bucureştiului pe care le organizează, discursurile înflăcărate din Parlamentul României, succesul pe care organizaţia sa Garda de Fier îl are la alegerile din 1937 fac din Corneliu Zelea Codreanu cel mai carismatic lider politic din istoria României.
2. Nicolae Ceauşescu. Născut la 26 ianuarie 1918 în satul Scorniceşti, judeţul Olt, fiul unei familii de ţărani, pleacă la Bucureşti încă de la vârsta de 12 ani unde se angajează ca ucenic la cizmăria cumnatului său. Aderă la ideile marxist-leniniste în 1932 fiind arestat prima data pentru activităţi comuniste în 1934. Aflat mai mult în arest în perioada ilegalităţii, cu o importanţă destul de redusă în grupurile de comunişti din închisori, îşi incepe adevarata ascensiune politică după 1947 când devine pe rand ministru, membru al Comitetului Central al PMR, membru al Biroului Politic al PMR. Ceauşescu se evidenţiază ca un lider carismatic pe măsură ce aparitiile sale publice devin mai frecvente si pe măsură ce ruptura dintre Bucureşti si Moscova e tot mai vizibilă. Discursul din 21 august 1968 este poate cel mai exaltant si entuziasmant speech al vreunui lider politic român, condamnarea invaziei sovietice din Cehoslovacia fiind gustată din plin de mase. Desi un orator în dese randuri agramat, Ceauşescu prin carisma sa reuşeste să işi caştige simpatia mulţimilor cât şi locul al doilea în topul nostru.
3. Alexandru Averescu. Născut la 9 martie 1859 la Ismail( azi în Ucraina) a fost pe rand general, mareşal, om politic, membru al Academiei Române ( 1923). Între 1911 si 1913 este numit Şef al Marelui Stat Major poziţie din care coordonează Armata Română în cadrul celui de-al doilea Razboi Balcanic. Îşi câştigă notorietatea în urma victoriilor obţinute în Primul Razboi Mondial unde îi este încredinţată conducerea Armatei a II-a cu care obţine celebrele victorii de la Mărăşeşti şi Oituz. Este însărcinat cu formarea unui Guvern, funcţie la care renunţă destul de repede din cauza eşecului partial de a încheia pacea, formând la 3 aprilie 1918 propria formaţiune politică, Liga Poporului. La începutul anilor ’20 popularitatea de care se bucură datorită victoriilor obţinute în Războiul din care a rezultat Romania Mare, a ajuns la apogeu. Constantin Argetoianu nota în jurnalul său: În sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau că-l zărise coborându-se dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care făcuseră războiul povesteau că trăiseră cu el în tranşee. Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toate buzele; în el se cristalizau nădejdile, numai de la el se aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi.Intră într-un conflict perdant cu influentul Ionel Bratianu, conflict care îi va anunţa încet dar sigur sfârşitul carierei politice. Poate îndoielnic ca lider politic dar în mod sigur o certitudine carismatică, mareşalul Averescu merită locul al treilea în topul nostru
4. Take Ionescu. Născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti într-o familie înrudita cu cea a lui Ion Heliade Rădulescu. După ce promovează examenul de Bacalaureat, la doar 17 ani pleacă pentru studii la Paris unde se şi evidenţiază prima dată ca un carismatic (viitor) lider politic. Cu prilejul unui congres îl urmează la tribună pe celebrul general ungur Thurr pe care reuşeşte să îl eclipseze câştigând aclamaţiile şi simpatia selectului public prezent la Congres. Îşi începe cariera politică în Partidul Liberal pe care îl părăseşte însa repede intrând în Partidul Conservator unde va face carieră devenind deputat la doar 26 de ani. Ţine discursuri fulminante atât în Parlamentul României compus atunci din nume sonore ca Nicolae Filipescu, Petre P. Carp sau Alexandru Marghiloman dar şi în faţa mulţimilor pentru care devine Take “gură de aur”. Are o moarte cel puţin ciudată după ce consumă două stridii într-un restaurant din Roma, verdictul medicilor fiind febră tifoida. Pe lângă porecla de “gură de aur” Take Ionescu merită si locul 4 în topul nostru.
5. Ion Iliescu. Născut la 3 martie 1930 la Olteniţa Ion Iliescu şi-a câştigat adevărata notorietate în epoca postcomunistă când s-a remarcat ca un abil şi carismatic om politic. Membru al Partidului Comunist din 1953 unde îşi incepe cariera ca lider al organizaţiei de tineret a PCR. Simţindu-se ameninţat de calităţile politice şi de tinereţea lui Iliescu, Ceauşescu îl marginalizează treptat din 1971, numidu-l pe rând vice-preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş iar apoi preşedinte la CJ Iasi. Se face remarcat ca principalul lider al Revolutiei din 1989, ocazie cu care se naşte şi Ion Iliescu, omul maselor. Cu un discurs foarte apropiat de realităţile societăţii abia ieşite din comunism, Iliescu devine un preferat al mulţimilor, (dincolo de acuzaţiile de neocomunist ale opoziţiei) ale căror aclamaţii le câştigă cu prilejul fiecărui discurs electoral pe care il ţine. Dovada popularităţii sale, câştigate inclusiv de carisma caracteristică, câştigă pe rând alegerile din 1990 şi 1992 dar şi locul 5 în acest top.
Au fost carismatici, temuţi de adversarii de pe scena politică şi veneraţi de popor. Unii au dezamagit, însă au rămas pânăla sfârşitul vieţii puncte de referinţă în istoria românilor din secolul al XX-lea. Milioane de oameni au considerat că ei vor schimba faţa României şi le-au acordat toată încrederea.Acest top este doar orientativ, însă cu siguranţă nimeni nu poate să le nege influenţa.
1. Corneliu Zelea Codreanu. S-a născut la 13 septembrie 1889 cu numele real Corneliu Zielinski Codreanu. A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi absolvind apoi liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Între 1917 si 1918 a urmat cursurile Şcolii de Infanterie de la Botoşani. Anticomunsist convins aderă în 1919 la gruparea anticomunistă Garda Conştiinţei Naţionale unde se remarcă drept spărgătorul grevei de la Atelierele CFR Nicolina. În 1922 fondează la Iaşi Asociaţia Studenţilor Creştini unde atrage un grup de simpatizanţi cu ajutorul cărora blochează accesul în Universitate ca urmare a deciziei conducerii de a începe anul universitar fără, pe atunci, traditionalului serviciu religios. În 1923 se alatură mişcării Liga Apărării Naţional Creştine formaţiune profund antisemită şi antidemocratică. În 1925 se căsătoreşte cu Ileana Ilinoiu, o modestă fiică de lucrator la căile ferate, o nuntă descrisă si astăzi ca fiind una întalnită numai în basmele cu Făt Frumos la care au participat peste 100.000 de persoane. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/nunta-lui-zelea-codr...). În 1927 fondează organizaţia fascistă revoluţionară Legiunea Arhanghelul Mihail(mai tarziu Garda de Fier sau Totul pentru Ţară) pe care reuşeste să o transforme dintr-o organizaţie de cateva persoane într-o adevarată mişcare de mase atingând se pare chiar 1 milion de simpatizanţi. Poveştile despre campania pe care o face în satele din Moldova călare pe un cal alb, unde işi crează aura de salvator trimis pe Pământ de divinitate, manifestaţiile, marşurile pe străzile Bucureştiului pe care le organizează, discursurile înflăcărate din Parlamentul României, succesul pe care organizaţia sa Garda de Fier îl are la alegerile din 1937 fac din Corneliu Zelea Codreanu cel mai carismatic lider politic din istoria României.
2. Nicolae Ceauşescu. Născut la 26 ianuarie 1918 în satul Scorniceşti, judeţul Olt, fiul unei familii de ţărani, pleacă la Bucureşti încă de la vârsta de 12 ani unde se angajează ca ucenic la cizmăria cumnatului său. Aderă la ideile marxist-leniniste în 1932 fiind arestat prima data pentru activităţi comuniste în 1934. Aflat mai mult în arest în perioada ilegalităţii, cu o importanţă destul de redusă în grupurile de comunişti din închisori, îşi incepe adevarata ascensiune politică după 1947 când devine pe rand ministru, membru al Comitetului Central al PMR, membru al Biroului Politic al PMR. Ceauşescu se evidenţiază ca un lider carismatic pe măsură ce aparitiile sale publice devin mai frecvente si pe măsură ce ruptura dintre Bucureşti si Moscova e tot mai vizibilă. Discursul din 21 august 1968 este poate cel mai exaltant si entuziasmant speech al vreunui lider politic român, condamnarea invaziei sovietice din Cehoslovacia fiind gustată din plin de mase. Desi un orator în dese randuri agramat, Ceauşescu prin carisma sa reuşeste să işi caştige simpatia mulţimilor cât şi locul al doilea în topul nostru.
3. Alexandru Averescu. Născut la 9 martie 1859 la Ismail( azi în Ucraina) a fost pe rand general, mareşal, om politic, membru al Academiei Române ( 1923). Între 1911 si 1913 este numit Şef al Marelui Stat Major poziţie din care coordonează Armata Română în cadrul celui de-al doilea Razboi Balcanic. Îşi câştigă notorietatea în urma victoriilor obţinute în Primul Razboi Mondial unde îi este încredinţată conducerea Armatei a II-a cu care obţine celebrele victorii de la Mărăşeşti şi Oituz. Este însărcinat cu formarea unui Guvern, funcţie la care renunţă destul de repede din cauza eşecului partial de a încheia pacea, formând la 3 aprilie 1918 propria formaţiune politică, Liga Poporului. La începutul anilor ’20 popularitatea de care se bucură datorită victoriilor obţinute în Războiul din care a rezultat Romania Mare, a ajuns la apogeu. Constantin Argetoianu nota în jurnalul său: În sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau că-l zărise coborându-se dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care făcuseră războiul povesteau că trăiseră cu el în tranşee. Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toate buzele; în el se cristalizau nădejdile, numai de la el se aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi.Intră într-un conflict perdant cu influentul Ionel Bratianu, conflict care îi va anunţa încet dar sigur sfârşitul carierei politice. Poate îndoielnic ca lider politic dar în mod sigur o certitudine carismatică, mareşalul Averescu merită locul al treilea în topul nostru
4. Take Ionescu. Născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti într-o familie înrudita cu cea a lui Ion Heliade Rădulescu. După ce promovează examenul de Bacalaureat, la doar 17 ani pleacă pentru studii la Paris unde se şi evidenţiază prima dată ca un carismatic (viitor) lider politic. Cu prilejul unui congres îl urmează la tribună pe celebrul general ungur Thurr pe care reuşeşte să îl eclipseze câştigând aclamaţiile şi simpatia selectului public prezent la Congres. Îşi începe cariera politică în Partidul Liberal pe care îl părăseşte însa repede intrând în Partidul Conservator unde va face carieră devenind deputat la doar 26 de ani. Ţine discursuri fulminante atât în Parlamentul României compus atunci din nume sonore ca Nicolae Filipescu, Petre P. Carp sau Alexandru Marghiloman dar şi în faţa mulţimilor pentru care devine Take “gură de aur”. Are o moarte cel puţin ciudată după ce consumă două stridii într-un restaurant din Roma, verdictul medicilor fiind febră tifoida. Pe lângă porecla de “gură de aur” Take Ionescu merită si locul 4 în topul nostru.
5. Ion Iliescu. Născut la 3 martie 1930 la Olteniţa Ion Iliescu şi-a câştigat adevărata notorietate în epoca postcomunistă când s-a remarcat ca un abil şi carismatic om politic. Membru al Partidului Comunist din 1953 unde îşi incepe cariera ca lider al organizaţiei de tineret a PCR. Simţindu-se ameninţat de calităţile politice şi de tinereţea lui Iliescu, Ceauşescu îl marginalizează treptat din 1971, numidu-l pe rând vice-preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş iar apoi preşedinte la CJ Iasi. Se face remarcat ca principalul lider al Revolutiei din 1989, ocazie cu care se naşte şi Ion Iliescu, omul maselor. Cu un discurs foarte apropiat de realităţile societăţii abia ieşite din comunism, Iliescu devine un preferat al mulţimilor, (dincolo de acuzaţiile de neocomunist ale opoziţiei) ale căror aclamaţii le câştigă cu prilejul fiecărui discurs electoral pe care il ţine. Dovada popularităţii sale, câştigate inclusiv de carisma caracteristică, câştigă pe rând alegerile din 1990 şi 1992 dar şi locul 5 în acest top.
Re: Ceausescu[v=]
GÂNDUL MULTIMEDIA: ZIDUL UNDE AU FOST ÎMPUŞCAŢI NICOLAE ŞI ELENA CEAUŞESCU. Imagini de atunci şi de acum cu unitatea militară din Târgovişte
Re: Ceausescu[v=]
Ceauşescu s-a opus invadării Cehoslovaciei de către sovietici
Mai mult: Articole | Libertatea.ro
Mai mult: Articole | Libertatea.ro
POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRAT
POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATA ANUAL IN
ROMANIA CA "REVOLUTIE"
1 - Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o
campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma U.R.S.S.. O
schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea
majoritate a generalilor de securitate si armata facusera "studii" in
U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea
cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari
(G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist...
Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate
posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali
"tovarasului si tovarasei".
Economia "socialista" nu mergea insa de loc si atunci a inceput o
campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in
special nemti, evrei si carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi
bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti
interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca
RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar
pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe
larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in
dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate
cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol
si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau
prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in
schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un
cont cifrat la o banca elvetiana.
Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a
fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada
RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie
C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta
familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu
a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa
Orientala si Centrala in anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de
catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii
la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din
23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament
Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene.
Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar
echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in
momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin
Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea...
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru
inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor"
spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman
(fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit "profesor de
marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre
1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a
"generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau access
la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care
erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea"
securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut
esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau
culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si
tembelismul national traditional.
Phase I - Operatia "Troika"
La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la
Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri
si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State
Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba
(G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff -
Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special
Purposes - Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate
fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U.
sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) -
Federal Security Service of the Russian Federation - Serviciul Federal
de Securitate al Federatiei Ruse.
Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau
subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost
dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu
compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a
explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si
geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale
orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au
fot introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 masini
pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile
prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru "demonstratii
populare anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de
Vest si datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul
protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese
recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta
lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989,
colonelul KGB care era comandant operativ al "operatiei Tokes" a cerut
sa se faca "numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din
jurul locuintii lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele
Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit
ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..."
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si
un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau
"moldovineste" au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu
diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura
"bascularea" ...
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent
cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima
propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod
solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al
Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat,
si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le
vor fi marite corespunzator...
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii
si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de
armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat
"sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera propunerea lui
Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare
populara" din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri
cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de
catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de
securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare,
operatia "Flanela".
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat
lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori
politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti' defiland pe
ecranele televizoarelor...
Phase II - Operatia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru
trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la
Bucuresti. Erau imbracati "romaneste" si au ajuns devreme in Piata
Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o
procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu.
"Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securisti masati sub
balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela "dreptunghi"
plecau "razele" constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar
la umar, mergand spre exterior. Intre aceste "raze" erau apoi plasate
grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca
este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea
a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am
vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui
Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon
in spatele lui si-i spune: "E SECU!". In momentul acela Ceausescu a
inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida
era pierduta.
Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa
alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti
"tineri curajosi" nu alergau dela periferia masei de oameni catre
centru. Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si
ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in
siguranta. Era clar ca erau toti securisti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general
cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei...
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator
din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la
vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau
la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l
gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta
"cineva" dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si
convorbirea telefonica a fost foarte scurta: "Da, tovarasu! - "BAI
PETRICA, FLANELA E MAINE!" - "Am inteles. tovarasu!"...
Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti
in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el...
A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a
"flanelistilor", tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri
sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a
ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de
stat...
Phase III - "Teroristii"
De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de
oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate
tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au
devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de
partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA,
nu libertatea este baza noii "societati".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita
"Teroristii" care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de "teroristi"
si de "anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte
"teroristi" si noaptea urmatoare "anti-teroristi".
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti,
oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau
transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate
cartierele.
Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute
ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate.
O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar
liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi
partide si organizatii politice.
In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet
blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul "Patriarh al
Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata
credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general
de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea
socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a
bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire,
refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de
tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela
Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul Marina
fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.
Imediat dupa "hirotonisire" Justinian Marina a participat la
distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii
Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare
ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de
toate varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de
ani de inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti
Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia
pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi
continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din
inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor
de matematici Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul
Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand
pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute
in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian
Marina.
Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu
insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In
primavara anului 1958, Justinian Marina a
ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze
angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra
oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului
comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa
semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toti arestati si
condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul
Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 "brigazi" de
preoti (150 de persoane).
"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt
preot!" imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de
ani, care a si murit cateva luni mai tarziu...Dumnezeu sa-i ierte si
sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului
romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si
Romano-Catolici...
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de
biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii
Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii
Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a
sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand
securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis
solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela
Biserica Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII
GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre
deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia,
Croatia si Slovenia.
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de
Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si
salariile li s-au marit in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care
in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989
general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de
Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara".
Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei
12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul
Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci
de condamnari la moarte pe care le-a "pronuntat" in perioada
1958-1959.
Intre timp "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa
in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania
continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a
"cultiva" frica si teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o
varianta romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si
mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat
"succesul stralucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului
impotriva "dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si
maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de
care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care
a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi.
"Tovarasi minieri, va multumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul
Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10%
intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice
ale securitatii care in 2011 inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE
TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile "suspecte".
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii
securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la
toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea
obolul la securitate.
Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde
securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind
publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde
li-sa interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu
Bulgaria unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la
gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).
QUO VADIS ROMANIA?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959
"Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de
Calculatoare Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984
Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in
San Francisco, 1984-2004.
ROMANIA CA "REVOLUTIE"
1 - Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o
campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma U.R.S.S.. O
schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea
majoritate a generalilor de securitate si armata facusera "studii" in
U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea
cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari
(G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist...
Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate
posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali
"tovarasului si tovarasei".
Economia "socialista" nu mergea insa de loc si atunci a inceput o
campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in
special nemti, evrei si carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi
bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti
interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca
RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar
pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe
larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in
dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate
cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol
si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau
prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in
schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un
cont cifrat la o banca elvetiana.
Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a
fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada
RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie
C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta
familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu
a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa
Orientala si Centrala in anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de
catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii
la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din
23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament
Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene.
Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar
echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in
momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin
Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea...
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru
inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor"
spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman
(fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit "profesor de
marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre
1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a
"generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau access
la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care
erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea"
securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut
esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau
culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si
tembelismul national traditional.
Phase I - Operatia "Troika"
La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la
Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri
si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State
Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba
(G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff -
Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special
Purposes - Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate
fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U.
sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) -
Federal Security Service of the Russian Federation - Serviciul Federal
de Securitate al Federatiei Ruse.
Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau
subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost
dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu
compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a
explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si
geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale
orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au
fot introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 masini
pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile
prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru "demonstratii
populare anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de
Vest si datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul
protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese
recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta
lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989,
colonelul KGB care era comandant operativ al "operatiei Tokes" a cerut
sa se faca "numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din
jurul locuintii lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele
Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit
ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..."
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si
un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau
"moldovineste" au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu
diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura
"bascularea" ...
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent
cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima
propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod
solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al
Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat,
si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le
vor fi marite corespunzator...
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii
si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de
armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat
"sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera propunerea lui
Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare
populara" din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri
cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de
catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de
securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare,
operatia "Flanela".
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat
lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori
politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti' defiland pe
ecranele televizoarelor...
Phase II - Operatia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru
trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la
Bucuresti. Erau imbracati "romaneste" si au ajuns devreme in Piata
Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o
procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu.
"Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securisti masati sub
balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela "dreptunghi"
plecau "razele" constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar
la umar, mergand spre exterior. Intre aceste "raze" erau apoi plasate
grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca
este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea
a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am
vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui
Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon
in spatele lui si-i spune: "E SECU!". In momentul acela Ceausescu a
inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida
era pierduta.
Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa
alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti
"tineri curajosi" nu alergau dela periferia masei de oameni catre
centru. Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si
ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in
siguranta. Era clar ca erau toti securisti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general
cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei...
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator
din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la
vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau
la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l
gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta
"cineva" dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si
convorbirea telefonica a fost foarte scurta: "Da, tovarasu! - "BAI
PETRICA, FLANELA E MAINE!" - "Am inteles. tovarasu!"...
Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti
in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el...
A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a
"flanelistilor", tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri
sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a
ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de
stat...
Phase III - "Teroristii"
De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de
oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate
tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au
devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de
partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA,
nu libertatea este baza noii "societati".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita
"Teroristii" care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de "teroristi"
si de "anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte
"teroristi" si noaptea urmatoare "anti-teroristi".
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti,
oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau
transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate
cartierele.
Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute
ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate.
O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar
liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi
partide si organizatii politice.
In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet
blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul "Patriarh al
Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata
credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general
de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea
socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a
bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire,
refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de
tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela
Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul Marina
fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.
Imediat dupa "hirotonisire" Justinian Marina a participat la
distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii
Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare
ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de
toate varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de
ani de inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti
Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia
pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi
continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din
inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor
de matematici Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul
Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand
pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute
in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian
Marina.
Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu
insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In
primavara anului 1958, Justinian Marina a
ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze
angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra
oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului
comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa
semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toti arestati si
condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul
Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 "brigazi" de
preoti (150 de persoane).
"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt
preot!" imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de
ani, care a si murit cateva luni mai tarziu...Dumnezeu sa-i ierte si
sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului
romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si
Romano-Catolici...
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de
biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii
Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii
Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a
sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand
securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis
solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela
Biserica Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII
GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre
deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia,
Croatia si Slovenia.
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de
Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si
salariile li s-au marit in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care
in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989
general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de
Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara".
Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei
12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul
Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci
de condamnari la moarte pe care le-a "pronuntat" in perioada
1958-1959.
Intre timp "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa
in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania
continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a
"cultiva" frica si teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o
varianta romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si
mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat
"succesul stralucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului
impotriva "dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si
maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de
care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care
a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi.
"Tovarasi minieri, va multumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul
Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10%
intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice
ale securitatii care in 2011 inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE
TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile "suspecte".
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii
securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la
toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea
obolul la securitate.
Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde
securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind
publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde
li-sa interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu
Bulgaria unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la
gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).
QUO VADIS ROMANIA?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959
"Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de
Calculatoare Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984
Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in
San Francisco, 1984-2004.
Pagina 17 din 30 • 1 ... 10 ... 16, 17, 18 ... 23 ... 30
Pagina 17 din 30
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum