Ceausescu[v=]

Comoara ascunsa la Mogosoaia: trenul de lux al lui Ceausescu
In Nordul-Vestul Capitalei, la Remiza Mogosoaia, se ascund garnituri de tren de lux care au circulat pentru prima oara in Romania.

Cum şi-a sărbătorit Ceauşescu majoratul

Dâmboviţa, zona blestemată pentru Ceauşescu

Ceausescu a refuzat Grupul Bilderberg

Guvernul Mondial" a incercat racolarea dictatorului in anii '70, sustine fostul ofiter de informatii Stelian Octavian Andronic.

Veteranul serviciilor de informatii externe, aflat la post la Amsterdam in anii '70, este ofiterul care l-a informat pe Nicolae Ceausescu, in 1973, la vizita sa oficiala din Olanda, asupra existentei unei societati secrete, asa-numitul "Grup Bilderberg", al carui fondator era chiar printul Bernard, sotul reginei Iuliana. Grupul se infiintase in secret, in 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de langa orasul Arnhem. Sinteza realizata de ofiter, in exemplar unic, cuprindea si declaratia printului privind intentia Grupului de a infiinta un "Guvern Mondial" pana in anul 2000. Andronic, dezvaluie, in exclusivitate pentru ZIUA, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971!

La intalnirea cu aghiotantul lui Ceausescu, un general al DSS, acesta i-a inmanat informarea in plic dandu-i ordin sa arda nota si toate materialel legate de aceste aspecte. La deschiderea plicului, ofiterul a constatat ca nota speciala transmisa prese­dintelui roman, invitatul de onoare al familiei regale olandeze, era plina de sublinieri sub cuvintele "Bilderberg" si "Bernard". Ceausescu s-a reintalnit cu cuplul regal olandez la Bucuresti, in 1975. In cartea sa de memorii, "36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei - din respect pentru adevar", recent publicata de Compania, Octavian Stelian Andronic afirma ca, reintalnindu-se la Bucuresti cu generalul care l-a insotit in misiune pe Ceausescu la Amsterdam, acesta i-a sugerat sa pastreze tacerea asupra notei "Bilderberg". A fost insa anul 1973 prima oara cand Ceausescu s-a intalnit cu un reprezentat de varf al Grupului?, s-a intrebat atunci ofiterul DIE.

Eliminat de Trilaterala

Stelian Octavian Andronic, care de atunci a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, este in masura sa ne ofere, in exclusivitate, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971.

"In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial", ne spune fostul spion. "Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America - Henry Kissinger, Europa - Valery Giscard díEstaing, si Asia - Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: <>"

Ideologul la Obama

Octavian Andronic ne mai atrage atentia ca unul dintre ideologii Trilateralei, Zbigniew Brzezinski, este acum consilier al presedintelui Barack Obama. Brzezinski, care il curta si pe Ceausescu, si-a publicat si la Bucuresti, in 1973, la Editura Politica, condusa pe atunci de Walter Roman, o lucrare-manifest a Trilateralei sI Clubului de la Roma: "Era Tehnotronica". Aparuta la noi sub titlul "Revolutia Tehnotronica" in carte se "prevesteste" era controlului electronic al populatiei. "Este asa-numita noua ordine mondiala", ne spune ofiterul. "Si Ceausescu o tragea cu 'noua ordine economica mondiala', dar ce se intampla azi este cu mult mai mult: s-a revenit la malthusianism.", afirma ofiterul.

Din informatiile lui Stelian Octavian Andronic, din Bilderberg nu face parte nici un roman, spre deosebire de Clubul de la Roma, un fel de anticamera a Trilateralei si Grupului, din care fac parte doar trei romani: academicianul Mircea Malita, ca membru de onoare, Mugur Isarescu, ca membru plin, si dr. Ildiko Tulbure, de la Universitatea Tehnica Clausthal, ca membru asociat.

Grupul ARCOR

La Bucuresti fiinteaza o Asociatie Romana pentru Clubul de la Roma (ARCOR), cu 80 de membri, la care intre vice-presedinti sunt Mircea Malita si Sergiu Celac, iar secretar general un anume Calin Georgescu. Printre membrii asociatiei se gasesc personalitati si fosti prese­dinti si prim-ministri ai Romaniei - cum ar fi Ion Ilies­cu, Emil Constantinescu sau Petre Roman - dar si, ultimul pe lista, cu voia lor, magnatul Dan Voiculescu. ARCOR este partenera a mai multor initiative institutionale care se ocupa de "dezvoltarea durabila" a Romaniei, inclusiv cu sprijin guvernamental. Printre acestea se regaseste si Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) din al carui Consiliu Director fac parte atat Malita, Celac sau Georgescu cat si Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu sau Dan Puric. Mircea Malita, fost demnitar comunist de rang inalt remarcat pentru operatiunea de cosmetizare a imaginii regimului in lume, un apropiat al lui Ion Iliescu, s-a raliat si initiativei acestuia din urma pentru un "Club de la Bucuresti".

Cum a ajuns Ceauşescu personaj în „Delirul“

Tovarăşii din ilegalitate ai lui Ceauşescu

Ceaușescu primea pe ascuns bani de la Moscova

Ceauşescu l-a condamnat la moarte pe fiul fostului şef

Prima arestare a lui Ceauşescu – patru zile

Cum a ajuns Ceauşescu în mişcarea comunistă

Partidul şi Ceauşescu au copilărit împreună

Vecini pe Calea Victoriei. Copilul Ceauşescu şi Regele Mihai

Cum s-a spurcat Ceauşescu cu viaţa de oraş din grota puturoasă a cizmăriei

Familia Ceausescu a pierdut procesul cu Odeon privind marca “Ceausescu”

VIDEO Ceaușescu a muncit la negru în copilărie. Află cum a ajuns în București viitorul dictartor

Secretele, gloria şi pieirea controversatului Ceauşescu, cel mai iubit și cel mai urât dintre români

Cum a înfruntat Ceausescu URSS-ul în problema...
Este bine cunoscuta pozitia Romaniei in august 1968, care, prin glasul lui Nicolae Ceausescu, a condamnat ferm interventia a cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia (Uniunea Sovietica, Bulgaria, R.D.Germana, Polonia si Ungaria) in Cehoslovacia, prin care s-a pus capat "Primaverii de la Praga", politicii de reforme initiata de Aleksander Dubcek. Nu putini au fost cei care au apreciat ca aceasta pozitie nu exprima cu adevarat punctul de vedere al conducerii tarii, ci era o iesire de moment, necontrolata a lui Nicolae Ceausescu. Cei mai multi au afirmat ca, in fapt, era o atitudine duplicitara a Partidului Comunist Roman, care pe plan extern promova principii cu o larga recunoastere internationala (respectarea independentei si suveranitatii nationale, neamestecul in treburile interne, egalitatea in drepturi, respectul reciproc), in timp ce pe plan intern continua politica stalinista, fiind ostil oricarei reforme. Citam, cu titlu de exemplu din raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania: "Solidaritatea lor [a comunistilor romani] cu Dubcek a fost determinata de respingerea comuna a pretentiilor imperialiste ale URSS, si nu de asemanari in privinta politicii interne".
Consideratii preliminare
Maniera simplista in care asemenea istorici, politologi, si mai ales oameni politici privesc perioada 1948 - 1989, abordand-o liniar, fara a incerca o analiza, pe baza de documente, a evolutiei din acei ani, agresivitatea cu care acestia incearca sa-si impuna punctul de vedere (Raportul mentionat trebuie sa devina materie de studiu si "sa fie predat in invatamantul mediu"), nu contribuie la cunoasterea realitatilor, ci mai curand creaza o stare de confuzie. Dupa cum in anii ' 50 ai secolului trecut se afirma ca burghezia era o clasa reactionara si tot ceea ce facea nu urmarea decat sa-i intareasca pozitiile de clasa exploatatoare a oamenilor muncii, tot astfel, dupa 1989, tot ce a intreprins Partidul Comunist a fost negativ, dezastruos, pentru romani, iar regimul impus de acesta era un regim ilegitim si criminal. in consecinta, toate actele acestui regim trebuie declarate nule (oare si actele de nastere si cele de studii, si cele de deces?). Este de mirare ca propagandistii acestei teorii ocupa totusi functii politice, universitare si chiar academice pe baza unor acte ilegale, cand firesc ar fi fost - urmand propria lor logica - ca dupa 1989 "sa o ia de la zero", poate chiar cu gradinita si cu scoala elementara.
O analiza a realitatii istorice, pe baza de documente, arata ca in anii 1948 - 1989, Romania, inclusiv conducerea P.M.R. (P.C.R.), a cunoscut importante evolutii, adesea contradictorii, care se cuvine a fi cunoscute. De aceea, mai multe materiale pe care le-am publicat in Historia au avut ca generic "Fetele comunismului".

Solidaritatea cu politica de reforme a P.C. Cehoslovac
Analizand evenimentele din vara anului 1968, principala concluzie este ca solidaritatea conducerii P.C.R. cu Partidul Comunist din Cehoslovacia nu viza doar respectarea unor norme ale relatiilor internationale, opozitia fata de hegemonismul sovietic, ci si politica de reforme a acestuia. inca de la preluarea conducerii P.C. Cehoslovac de catre Dubcek si anuntarea politicii de reforme, P.C.R. si-a exprimat solidaritatea cu acesta.
O asemenea politica fusese initiata si in Romania, dupa Declaratia din aprilie 1964, in care s-a exprimat conceptia potrivit careia nu exista un model unic de construire a socialismului, ca fiecare parte trebuia sa aplice, in mod creator, invatatura marxist-leninista. La Congresul al IX-lea al P.C.R. din iulie 1965, aceasta idee a fost dezvoltata in Raportul prezentat de Ceausescu.
Conferinta nationala a P.C.R. din decembrie 1967 a adoptat un program de reforme, care vizau descentralizarea deciziilor economice prin crearea de centrale industriale, reorganizarea impartirii administrative a teritoriului, trecerea la invatamantul obligatoriu de 10 clase, construirea de locuinte proprietate personala, cresterea cointeresarii materiale a cetatenilor in realizarea obiectivelor planificate, reabilitarea unor fosti activisti de partid condamnati in timpul "cultului personalitatii" etc.
P.C.R., in frunte cu Nicolae Ceausescu, nu-si propunea abandonarea socialismului, ci consolidarea lui, pentru obtinerea unui larg sprijin popular. Cei care-l critica pe Ceausescu pentru faptul ca prin politica sa urmarea mentinerea societatii socialiste, nu tin seama de faptul ca Secretarul General al C.C. al P.C.R. nu putea fi "groparul" oranduirii pe care el o exprima, de esenta totalitara. Reformele urmau sa fie realizate "de sus in jos" si in masura in care ele nu vizau esenta acestei oranduiri: conducerea prin partidul unic, proprietatea comuna socialista, ideologia marxist-leninista etc.
In fond, un asemenea obiectiv era vizat si de noua conducere din Cehoslovacia, aleasa in ianuarie 1968. Aleksander Dubcek a subliniat in repetate randuri ca nu urmarea lichidarea oranduirii socialiste, ci un "socialism cu fata umana", orientat nu dupa directivele Moscovei, ci dupa interesele cetatenilor cehi si slovaci.
Este cunoscut faptul ca multi activisti de frunte ai P.C. Cehoslovac au venit in Romania pentru a studia experienta P.C.R. in domeniul reformei. intre acestia s-a numarat si Otta Sik, "creierul noii politici economice" de la Praga, pe care evenimentele din 21 august l-au surprins in capitala Romaniei. Semnificativ este faptul ca este emisar, ambasadorul Cehoslovaciei la Bucuresti, care cunostea politica de reforme din Romania, a fost numit secretar al C.C. al P.C. Cehoslovac, tocmai pentru a valorifica experienta dobandita de P.C.R.
in februarie 1968, Nicolae Ceausescu a efectuat o vizita in Cehoslovacia, prilej cu care si-a exprimat convingerea ca "sub conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia, a Comitetului sau Central, in frunte cu tovarasul Aleksander Dubcek, se vor asigura progresul tuturor domeniilor vietii economice, inflorirea stiintei, culturii si artei, intarirea continua a oranduirii noi, dezvoltarea democratiei socialiste, ridicarea continua a bunastarii intregului popor cehoslovac".
Presa din Romania publica articole elogioase la adresa politicii P.C. Cehoslovac, in total dezacord cu cea din tarile socialiste europene, mai ales din Uniunea Sovietica. in timp ce liderii din cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia se intalneau pentru a pune la punct o interventie militara in Cehoslovacia, pentru ca aceasta sa nu ia calea capitalismului, liderii P.C.R. isi exprimau deplina incredere in succesul politicii promovate de Dubcek. "Poporul nostru, Partidul Comunist Roman, nu impartasesc parerea celor care manifesta ingrijorare fata de ce se intampla in Cehoslovacia si care considera ca trebuie sa se intervina in procesele de perfectionare a societatii socialiste, ce au loc in Cehoslovacia", declara Nicolae Ceausescu la 19 iulie 1968. A doua zi, 20 iulie 1968, cu prilejul implinirii a 20 de ani de la semnarea Tratatului de prietenie dintre Romania si Cehoslovacia, liderii romani transmiteau celor din Cehoslovacia o telegrama in care se afirma: "Partidul Comunist Roman si poporul nostru ureaza poporului cehoslovac succese in infaptuirea programului elaborat de C.C. al P.C. din Cehoslovacia in vederea dezvoltarii multilaterale a Cehoslovaciei socialiste".
In Scanteia din 20 iulie 1968 aparea articolul "Deplina incredere in poporul cehoslovac, in Partidul sau Comunist" in care era citat Aleksander Dubcek, care aprecia: "Soarta socialismului se afla in maini bune, caci acelea sunt mainile poporului nostru". Articole de acest fel au aparut si in zilele urmatoare: "Prietenie si solidaritate frateasca in lupta pentru cauza comuna a socialismului" (21 iulie 1968); "in aceste zile la Praga puternice manifestari de atasament fata de Partidul Comunist din Cehoslovacia si conducerea sa" (22 iulie 1968); "Solidaritate internationalista cu Partidul Comunist, cu poporul cehoslovac". Ideea de baza a acestor articole era aceea ca prin reformele preconizate, socialismul se va intari bizuindu-se pe sprijinul intregii natiuni.
Presa din Romania a ocolit cu grija aspectele considerate a fi negative (ca de exemplu "Mesajele celor doua mii de cuvinte" lansat de un grup de intelectuali din Cehoslovacia in care se pleda pentru un real pluripartidism politic, pentru desfiintarea cenzurii etc.), atat pentru a nu oferi "sugestii" intelectualilor romani, cat si pentru a nu se "alinia" atacurilor din tarile socialiste "surori".
"Doctrina Brejnev"
Evenimentele din Cehoslovacia erau amplu criticate in presa din Uniunea Sovietica, Polonia, Ungaria, R.D.Germana si Bulgaria, care punea accentul pe ideea ca in acea tara "socialismul era in pericol". intr-un glas, Leonid Brejnev, Wladislav Gomulka. János Kádár, Walter Ulbricht, Todor Jivkov isi exprimau ingrijorarea in legatura cu evenimentele din Cehoslovacia si se pronuntau pentru actiuni energice care sa mentina aceasta tara pe calea socialismului. Liderul sovietic sustinea ca atunci cand socialismul era in pericol intr-o tara, celelalte erau datoare sa intervina, inclusiv cu forta armelor. Se contura astfel "doctrina Brejnev", impartasita de liderii celor cinci tari socialiste, care avea sa stea la baza interventiei militare din 21 august 1968.
S-a cautat si s-au gasit comunisti conservatori in P.C. Cehoslovac, care sa fie folositi pentru a se justifica o interventie militara, la cererea "partii sanatoase" a acelui partid. La 10 august 1968, Bilak discutase deja cu Leonid Brejnev despre o asemenea necesitate. in noaptea de 14/15 august s-a fixat si data invaziei: noaptea de 20 august 1968. Amenintarile la adresa conducerii P.C. Cehoslovac devenisera publice, fapt ce crea o vie ingrijorare a cetatenilor din acea tara. Pe acest fond, atitudinea Romaniei si a Iugoslaviei aveau o semnificatie exceptionala. Starea de spirit a cehoslovacilor era similara celei din anii 1938 - 1939, cand tara lor a fost sfartecata prin acordul de la München din 30 septembrie 1938 si apoi lichidata, in martie 1939.
"Cehoslovacia merge pe calea cea buna"
Vizita lui Nicolae Ceausescu in Cehoslovacia (15 - 17 august 1968) avea un caracter de solidaritate cu conducerea acestei tari, in conditiile in care Uniunea Sovietica si fidelii ei sateliti (Polonia, Ungaria, Bulgaria, R.D.Germana) pregateau interventia militara. Liderul roman s-a bucurat de o primire calduroasa din partea oficialitatilor, dar si a cetatenilor din Praga, care traiau sub presiunea iminentei invazii a trupelor straine.
inca din prima zi a vizitei, cu prilejul tratativelor intre cele doua delegatii4, Nicolae Ceausescu a afirmat ca "poporul roman isi exprima solidaritatea cu eforturile poporului cehoslovac pentru dezvoltarea continua a societatii". Dupa ce s-a referit la reformele din tara sa, secretarul general al C.C. al P.C.R. a spus: "Romania este considerata ca un stat care a iesit din rand, ceea ce e consecinta neinvitarii noastre la unele sedinte ale partidelor fratesti (Dresda, Moscova, Varsovia). Prin faptul ca Romania nu a fost invitata la aceste consultari, ar fi trebuit sa se exercite presiune, care ar fi obligat acest stat sa se alinieze in rand. Metode asemanatoare au fost folosite si in R.S.C., asa cum arata procedura celor 5 partide". El a apreciat ca "Cehoslovacia merge pe calea cea buna" si a mentionat: "Cand P.C.R. a simtit ca problemele din R.S.C. se vor a fi rezolvate prin folosirea fortei armate din exterior, s-a adresat URSS si altor tari socialiste cu un apel, in care a subliniat necesitatea neamestecului in treburile interne ale R.S.C."
Oficial, scopul vizitei a fost semnarea Tratatului de prietenie si asistenta mutuala intre cele doua tari, act prin el insusi semnificativ in acel context international.
Imediat ce s-a intors in tara, Nicolae Ceausescu a informat Comitetul Politic Executiv asupra vizitei intreprinse. Stenograma C.P.Ex. din 17 august 19685 consemneaza ca la sedinta au participat: Nicolae Ceausescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Emil Bodnaras, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdet, Maxim Berghianu, Florian Danalache, Constantin Dragan, Ianos Fazekas, Leonte Rautu, Vasile Valcu, Stefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Emil Draganescu, Petre Lupu, Manea Manescu, Dumitru Popa, Gheorghe Stoica. Au fost invitati: Mihai Dalea si Vasile Patilinet.
Nicolae Ceausescu s-a referit mai intai la primirea ce i s-a facut, la informarile reciproce privind activitatea pe care o desfasurau cele doua partide comuniste, la problemele bilaterale vizand colaborarea reciproca si la comunicatul care urma sa fie dat publicitatii. Apoi a facut ample aprecieri asupra politicii noii conduceri de la Praga, pe care le redam in continuare6.

Este de neinteles unde exista contrarevolutie
Ceea ce as mai vrea sa spun, ce n-a reusit nici presa sa redea pentru ca nu poate fi inteles din relatarile presei, este atmosfera in randul populatiei pe care noi am simtit-o, inclusiv la mitingul care a avut loc ieri la intreprinderea AVIA. Atmosfera este foarte buna. Am constatat ca Dubcek se bucura de autoritate, de sprijin, de incredere peste tot si in general populatia, muncitorii sprijina orientarea si cursul pe care merg cehii. Din acest punct de vedere parerea noastra este deosebita. Parerea cred ca este a noastra a tuturor. intr-adevar, este de neinteles unde exista contrarevolutie. Ne-am intalnit cu oameni, ne dadeau mana, erau veseli, vorbeau, o manifestare deosebita pentru Romania. Nicaieri n-am vazut manifestari care sa-ti dea de gandit ca se spunea ca acolo ar fi unele manifestari. Sigur, sunt unele probleme, sunt unele grupuri de tineri anarhisti fata de care ei insisi au luat pozitie. Chiar Dubcek ieri in cuvantarea lui a luat pozitie fata de asemenea manifestari. Ca sunt criticate unele stari de lucruri, unele aspecte negative ale legaturilor si relatiilor dintre tarile socaliste, este adevarat, insa intr-o forma si intr-un fond destul de inofensiv. Deci,in niciun fel nu este vorba de a spune ca sunt asemenea stari de lucruri care sa dea cel putin de gandit, nu sa te duca la concluzia sa apreciezi ca este o situatie contrarevolutionara. Pentru ca noi stim ce inseamna situatie contrarevolutionara, pentru ca am activat si noi in ilegalitate si in conditiile grele de dupa 23 August si stim ce inseamna o asemenea situatie. Sigur, este adevarat, ca manifestarile acestea brutale fata de cehi au creat anumite resentimente si ei ne-au spus ca au muncit foarte mult cu populatia ca sa imbunatateasca atitudinea fata de germani, si ca acum trebuie sa o ia de la capat, sa faca acelasi lucru.
Din acest punct de vedere sigur ca ei recunosc ca s-a creat o atmosfera datorita amestecului, a pozitiei care in loc sa ajute la imbunatatirea situatiei duce la inrautatirea ei. N-am vazut o asemenea situatie nici tovarasii nostri ziaristi pentru ca noi avem acum in Cehoslovacia de aproape trei saptamani 8 ziaristi si nici ei n-au vazut asemenea manifestari. Exista unele lucruri si acestea exista datorita faptului ca n-au vrut sa-si retraga sovieticii trupele din Cehoslovacia. Mai exista aceste manifestari datorita si faptului ca au un numar mare de oameni care desfasoara pe teritoriul Cehoslovaciei o activitate organizata impotriva lor. Si aceste lucruri sunt cunoscute.
Noi n-am fost in toata tara. Am fost numai in Praga. Dar totusi Praga este un centru muncitoresc foarte mare, un centru important. Putem aprecia ca acolo este o atmosfera buna. Exista dorinta si preocuparea nu numai a conducerii, ci a populatiei de a asigura infaptuirea programului partidului. in discutiile cu ei accentul a fost pus pe dezvoltarea unei colaborari bune intre tarile si partidele noastre cu scopul sublinierii necesitatii de a actiona pentru a aplana divergentele dintre tarile socialiste din Europa si in special dintre toate tarile socialiste din lume, de a cauta sa nu se intreprinda lucruri care sa ascuta situatia. Desigur ca aceasta depinde si de celelalte tari socialiste nu numai de noi. Noi am putut constata ca ei isi dau seama si actioneaza si noi am mers tocmai in intampinarea acestui lucru, am cautat sa discutam si sa cautam impreuna caile cele mai bune pentru a actiona. De aceea apreciem ca convorbirile cu ei, intalnirile care le-am avut, destul de lungi, spre deosebire de informarile care erau scurte, au fost foarte, foarte lungi. in afara de acestea, fiecare dintre noi, membri ai delegatiei, am stat de vorba cu unul si cu altul dintre tovarasii cehi".
Punctul nostru de vedere a fost bine primit
In pozitiile publice, care au fost foarte multe chiar, mai cu seama ieri, am expus pozitia noastra, punctul nostru de vedere care a fost bine primit. Dupa cate stiu, mitingul cat si conferinta de presa, au fost transmise la televiziune. La uzina oamenii ne-au inteles perfect. Nici n-au vrut sa asculte traducerea pana la sfarsit. La conferinta de presa, sigur, ziaristii n-au pus cine stie ce probleme. Au pus cateva lucruri legate de Tratat. Aici am cautat sa mergem pe linia de a nu da motiv sa se spuna ca am folosit Praga pentru divergentele noastre. Acolo am pus accentul pe ceea ce credem ca este necesar sa fie facut, bineinteles, am avut in vedere sa ajutam presa cehoslovaca sa inteleaga ca n-are rost sa umble dupa speculatii, si de aceea, in incheiere le-am spus ca sarcina noastra este sa contribuim la intarirea unitatii. Ei au fost multumiti de felul cum a decurs aceasta conferinta de presa. Am inteles acest lucru, atat din cele citite din ziarul Mlada Fronta, cat si din unele discutii cu tovarasii cehi.
Consideram ca in general felul in care am dus discutiile si am actionat in pozitia publica, am ajutat si pe tovarasii cehi si a fost o contributie la intarirea prieteniei dintre noi, dar in acelasi timp si la gasirea cailor pentru a contribui la lichidarea divergentelor, la intarirea unitatii tarilor socialiste. Aceasta, de altfel, ne-am si propus. in acest scop am facut si vizita si cred ca am actionat bine si am reusit sa mergem pe aceasta cale.
Sigur, ei mai au 3 saptamani pana la Congres. Au o munca mare de desfasurat si au nevoie in acest timp de liniste si se pare ca tovarasii sovietici nu prea sunt dispusi sa-i lase sa-si vada de treaba in liniste. Aseara la receptia noastra am vorbit cu tovarasul ambasador sovietic din Cehoslovacia si i-am spus cateva lucruri. I-am spus ca cel mai bine ar fi sa-i lasam in pace ca sa-si poata pregati congresul. El a spus ca asa este. Si a mai spus ca i-a placut conferinta noastra de presa.
Iata, tovarasi, cam acestea sunt problemele. Nu sunt probleme deosebite, sunt lucruri cu care am vrut sa va informez. Poate ca tovarasii au ceva de intrebat sau ceilalti tovarasi, membri ai delegatiei, au ceva de adaugat.
Tov. I. Fazekas: Tovarase Ceausescu, cum este unitatea in conducerea actuala?
Tov. N. Ceausescu: Unitatea in conducerea actuala noi n-am reusit si nici nu ne-am propus sa ne ocupam de acest lucru. Sigur tovarasii cu care am discutat ne-au lasat impresia ca exista o unitate deplina. Sunt acolo insa unii, cum este si acest Svestka, care are in mana redactia ziarului si cu care este greu de lucrat si sunt sigur ca mai sunt asemenea elemente. insa noi am cautat a se sublinia necesitatea unitatii. Acest lucru l-am facut si in toastul pe care l-am tinut ieri la masa data de Dubcek. Aceasta ne-am propus sa spunem intr-o asemenea forma care sa nu fie considerata amestec. Ei au multumit si apreciat ca am facut bine acest lucru.
Noi acolo am primit o delegatie a Asociatiei nou create romano-cehoslovace. Ieri cand am primit-o au fost foarte emotionati. De asemenea, am mai primit o delegatie a asociatiei celor care au facut parte din rezistenta. Si in afara de aceasta am primit o serie de telegrame si scrisori. Am vazut ca si acasa s-au primit telegrame si scrisori. Asa ca in general toate acestea arata ca intr-adevar si organizatiile acestea obstesti si toate celelalte au totusi o pozitie activa de sprijin pentru ca acestea au venit la noi din proprie initiativa.
In concluzie, cred ca vizita a fost buna, chiar foarte buna, cu rezultate bune in ce priveste dezvoltarea relatiilor dintre tarile noastre, in ce priveste aprecierea situatiei de astazi si a necesitatii de a actiona pentru a ajunge la o imbunatatire a relatiilor dintre tarile socialiste.
Noi va trebui sa continuam sa-i ajutam pe tovarasii cehi. Trebuie sa ne gandim sa gasim forme sa le acordam in continuare sprijin, nu direct, dar in general si de a face si pe altii sa inteleaga ca oamenii doresc in mod sincer sa-si rezolve problemele."
"Aceasta este esential"
Ei ne-au spus ca au avut mii de oameni, chiar dintre activistii de partid, care au suferit represiuni;unii au fost executati si aceasta stare de lucruri a influentat situatia de acolo si ei se straduiesc si sunt hotarati sa nu mai revina la vechea cale, asa cum li se cere, pentru ca ceea ce li s-a cerut la Varsovia este ca in locul activitatii politice de rezolvare a lucrurilor sa revina la activitatea represiva. Aceasta este esential si se pare ca unora le este teama de ceea ce este la ei acasa si cauta sa ridice la rangul de principiu marxist-leninist, teroarea. Si deci, sprijinirea tovarasilor cehi este o problema a miscarii noastre, este o problema de a contribui la inlaturarea unor stari de lucruri care au adus mari daune atat miscarii noastre, cat si Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, si de a face ca inlaturand acestea sa ducem la restabilirea unitatii miscarii comuniste si muncitoresti.
Este intr-adevar aici vorba de o confruntare intre doua conceptii, tovarasi, intre o conceptie care vrea sa mentina ca principiu de rezolvare a problemelor interne teroarea si represiunea si considera partidul ca un aparat de represiune si conceptia care merge pe calea ca problemele sa fie rezolvate in mod democratic, pe calea convingerii, ca sa atraga poporul la rezolvarea problemelor tarii sale si a fauririi victoriei sale. De aceea noi am considerat ca in fata acestei situatii nu putem sta ca simpli spectatori pentru ca este o problema deosebita si nu am stat nici pana acum, pentru ca ceea ce am facut in ultimii ani este indreptat in directia aceasta. Noi le-am spus ca am inteles sa rezolvam problemele noastre nu intr-o forma spectaculoasa, dar noi am preintampinat izbucnirea unor presiuni de masa."
Aprecierile lui Ceausescu erau corecte: in august 1968 s-au confruntat "doua conceptii". Tot "doua conceptii" se confruntasera in 1956, in timpul "revolutiei" din Ungaria. Sovieticii nu acceptau decat propria lor "conceptie", iar cine nu o accepta, suporta consecintele; la Budapesta, la Praga si, de ce nu, la Bucuresti.
Pentru a evita asemenea consecinte, Ceausescu a renuntat curand la reformele abia demarate. Cand, la mijlocul anilor '80, Kremlinul, prin Mihail Gorbaciov, avea sa devina promotorul reformelor, Ceausescu s-a opus; de aceasta data, el devenise adeptul unei "singure conceptii": a socialismului conservator si anchilozat intr-o ideologie de mult perimata.

Ceauşescu trebuia împuşcat la 23 august 1988

Generalii filosovietici plănuiau ca Nicolae Ceauşescu să fie asasinat după modelul John Fitzgerald Kennedy. Momentul ales: festivităţile de la 23 August. Radu Nicolae, căpitan de rangul I, a încercat să creeze o echipă de comando pe care să o trimită în URSS, la antrenament. Reveniţi în ţară, luptătorii ar fi trebuit să-l execute pe Ceauşescu.

În episodul de ieri v-am prezentat modul în care grupul comuniştilor prosovietici căzuţi în dizgraţia lui Ceauşescu (Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Radu Nicolae) a creat o masă de manevră din câţiva muncitori constănţeni (croitorul Gheorghe Chiricescu, barmanul Ioan Oprea şi cojocarul Nicolae Alexe). În jocul complotului au intrat şi familiile acestora. Miza era debarcarea cu orice preţ a lui Nicolae Ceauşescu. Grupul generalilor complotişti insista pe o idee: „Avem nevoie de bani pentru a da lovitura de stat". Iar banii au venit de la muncitorii constănţeni.
Filiera armelor din Turcia
Savian Chiricescu, fiul lui Gheorghe Chiricescu, ne-a povestit: „S-au strâns bani de armament. Rolul nostru era rolul prostului. Noi dădeam banii, ei făceau lovitura de stat. Nicolae Alexe a pierdut o casă. Avea casă în centrul Constanţei, cu trei niveluri. Tata i-a dat 160.000 de lei lui Radu Nicolae ca să cumpere arme şi să-l împuşte pe Ceauşescu. Planul era ca la parada de 23 August să schimbe garda, să bage oameni de-ai lor şi să-l împuşte pe Ceauşescu. S-au dat sume de bani fără chitanţă, normal. Radu Nicolae lua cu diplomatul. Ca să vrem banii înapoi... n-aveam nicio dovadă".
„Am dat 60.000 de lei, bani buni pe vremea aceea, puteai să-ţi cumperi o Dacie, dar nu am primit nimic de la Iliescu şi Măgureanu. Ei nu erau interesaţi de soarta poporului, ci de putere, de fotoliile unui guvern neocomunist. Bravo, tov. Iliescu! Cum rămâne cu democraţia de tip suedez? Rânjetul lui îl simt ca pe un cuţit în inimă. Îl urăsc mai mult ca pe Ceauşescu", scria Nicolae Alexe într-o mărturie lăsată în manuscrisul „Vremea ticăloşilor", cules de Gheorghe Chiricescu.

CITEŞTE ŞI:

Fostul bodyguard al dictatorului: "Dacă Ceauşescu rămânea cu noi, poate că nu-l omorau!"

Banii ar fi urmat să meargă la neguţătorii de arme. În acea perioadă, lui Nicolae Alexe i s-a dat sarcina să aducă din Turcia o armă cu lunetă. Elena Asiei, o apropiată a grupului de complot din Constanţa, spune: „Alexe mi-a povestit că a fost trimis în Turcia să aducă de acolo o puşcă cu lunetă. El era un intermediar, trebuia să ia arma într-o cutie de instrument muzical, sub catifeaua aceea. Arma a fost adusă în ţară. Vorbele în Turcia au fost făcute de Nicolae Militaru şi de Radu Nicolae".
Familia lui Nicolae Alexe susţine doar pe jumătate această întâmplare. „Tata a stat o lună în Turcia, la un hotel care se numea Kent, nu ştiu în ce oraş. Trebuia să se întâlnească acolo cu cineva şi să-i dea o armă, dar nu s-a mai întâlnit", spune fiul lui Nicolae Alexe, Claudiu. Turcia era ţara în care grupul ofiţerilor complotişti mai tatonase câmpul traficului de arme. Până în 1984, omul de legătură cu traficanţii turci de armament era Vasile Patilineţ, ambasadorul României în Turcia. Acesta a murit în 1984, pe o şosea între Ankara şi Istanbul, într-un accident de maşină considerat suspect. Adus în ţară, sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Patilineţ a fost păzit pentru ca familia să nu deschidă capacul.
În 1987, doi dintre fiii complotiştilor din Constanţa, Savian Chiricescu şi Claudiu Alexe, aveau 19 şi respectiv 17 ani. Savian ne-a declarat: „Căpitanul Radu Nicolae a vrut să mă trimită în Rusia, la antrenament. Eu trebuia să strâng o echipă de băieţi de 17-18 ani, să mergem în Rusia şi să facem un an de pregătire militară. Când reveneam în România, urma să se schimbe garda de la parada de «23 August» cu noi, iar noi trebuia să-l împuşcăm pe Ceauşescu". „Radu Nicolae voia să mă trimită în Uniunea Sovietică, să învăţ să trag cu arma. Nu m-am dus pentru că mi-am dat seama că n-o să fiu vreun James Bond", completează Claudiu Alexe.
Kostyal, trimisul lor special în URSS
Generalul Ştefan Kostyal a povestit, în faţa Comisiei Senatoriale, că şi el a fost antamat de grupul lui Militaru să aducă armament din URSS. După Revoluţie, generalul a rămas surprins să afle că un grup de la Constanţa avusese aceeaşi misiune. „Eu, când s-a întâmplat după Revoluţie şi când am văzut cum au evoluat lucrurile, am spus: «Domnule, ce aţi făcut cu banii? Atunci de ce m-aţi trimis pe mine să fac eu rost de armament de la sovietici? Ce aţi făcut cu banii? Aţi luat arme? Nu!». «Unde sunt banii?» Nici astăzi nu sunt lămurit. Militaru cunoaşte cazul ăsta".
Şerban Săndulescu, membru în Comisia Senatorială, intervine: „Eu ştiu de două persoane care atunci în 1987 le-au dat câte 60.000 de lei". Ştefan Kostyal: „Şi banii s-au luat! Ştiu lucrurile astea". Drumurile lui Nicolae Militaru la Constanţa s-au îndesit în ultimii ani ai regimului comunist. Aici exista un Consulat rus, şi, spre deosebire de Bucureşti, generalul putea trece mai uşor neobservat. „Militaru venea foarte des la Constanţa. Ştiu că într-o vizită de-a sa a discutat cu nişte ofiţeri undeva pe malul mării. A mai fost o dată la noi să-i facă tata un costum de haine", spune Savian Chiricescu, fiul croitorului Gheor­ghe Chiricescu.
Militaru a încercat să racoleze şi un ofiţer de Securitate din Constanţa, îşi aminteşte Claudiu Alexe. „Nicolae Militaru şi Radu Nicolae s-au întâlnit la noi în casă cu un securist, Nicolae Jarnea, pe care au încercat să-l atragă în complot. Nu era vorba de revoluţie în acele discuţii. Doar să-l dea jos pe Ceauşescu. Securistul le-a zis că nu se bagă. Şi bineînţeles că i-a turnat". Faţă de acest tip de comportament neglijent, Virgil Măgureanu a avut următoarea remarcă: „Generalul Militaru era omul care era în stare să propună cuiva un complot la cinci minute după cunoştinţă".
"Bravo, tov. Iliescu! Cum rămâne cu democraţia de tip suedez? Rânjetul lui îl simt ca pe un cuţit în inimă. Îl urăsc mai mult ca pe Ceauşescu."
Nicolae Alexe
complotist

Evrei la bucata: 2.200-3.300 de dolari

In anii Epocii de Aur ceausiste se vorbea pe la colturi despre asta,
dar, ca multe dintre legendele care circulau atunci, nici vanzarea de
evrei de catre statul roman nu era un fapt oficial. Aceasta practica
a continuat pana la Revolutia din decembrie 1989. Este vorba despre o
fila din istoria Romaniei care nu a fost consemnata decat in
documente considerate strict secrete.
MARINA CONSTANTINOIU

LEGE. Codexul iudaic spune ca, pentru salvarea evreilor, nu trebuie
precupetit nici un efort. Visul de a-si cladi o tara si de a fi
liberi a fost platit in bani gheata de multi dintre evreii din
Romania
Nici la Bucuresti, nici la Tel-Aviv, vanzarea de oameni petrecuta in
Romania secolului al XX-lea nu a fost scoasa de sub incidenta
secretului de stat. Cu toate acestea, inceputul anilor '90 a
consemnat primii pasi pe calea deschiderii arhivelor si cunoasterii
adevarului. O carte-document, care urmeaza sa apara in primele zile
ale lui februarie, vorbeste, pentru prima oara, despre aceste
lucruri. Jurnalul National a obtinut manuscrisul si a stat de vorba
cu autorul ei.

INCENDIAR. Radu Ioanid, doctor in istorie, director de divizie la
Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC, este autorul unei
lucrari explozive. "Rascumpararea evreilor – Istoria acordurilor
secrete dintre Romania si Israel" este tiparita de Editura Polirom si
pentru ca a fost scrisa in engleza (cartea este lansata, zilele
acestea, si in SUA), a fost tradusa de Ciprian Dumea si Mirela
Mircea, doi doctoranzi ai Facultatii de Litere, din cadrul
Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

Lucrarea, al carei manuscris ne-a fost pus la dispozitie cu mare
amabilitate de insusi autorul ei, are greutatea unui raport oficial
despre un moment din istoria tarii. Pentru ca pune cap la cap, cu
stiinta cercetatorului, documente pe care nimeni n-a mai avut
posibilitatea sa le consulte.

IMPLICARE. Multumita sprijinului acordat de Comitetul Evreiesc
American (AJC) si Congresul Statelor Unite ale Americii, Radu Ioanid
a reusit sa aiba acces la rapoarte oficiale romanesti strict secrete
apartinand mai multor servicii de informatii. "In Romania mi s-a
permis accesul la documente ultrasecrete, care oficial nu exista. In
paginile ce urmeaza, am fost nevoit sa fac referire la ele sub
titulatura "Documente provenind dintr-o arhiva romana, care a
solicitat anonimatul". Persoanele care m-au ajutat cu atata
bunavointa si eficienta sa vad aceste documente vor intelege de ce nu
le pot aminti numele aici", marturiseste autorul in introducerea
cartii.


ACASA. Dupa ce au facut obiectul negotului la nivel de stat, multi
dintre evreii plecati din Romania au contribuit la dezvoltarea noii
lor patrii, Israelul

Radu Ioanid a cules date si a consemnat: cat costa un evreu, cati au
fost vanduti, de cand, prin cine. Se vehiculeaza sume in dolari,
milioane de dolari. Sunt consemnate "oferte de vanzare" datand din
1942 (tentative esuate insa) si chiar anunturi in presa americana in
acest sens. "Cand stirea privind posibila tranzactie a transpirat in
presa, Comitetul pentru o Armata a Evreilor Apatrizi si din
Palestina – CJA, o organizatie sionista din New York, a dat un anunt
in New York Times, din 16 februarie 1943, care enunta
urmatoarele: "De vanzare pentru umanitate 70.000 de evrei, persoane
garantate, 50 de dolari bucata"", scrie autorul.

ADEVARUL. Actiunea de rascumparare a evreilor este consacrata in
codexul iudaic drept "pidion svuim" (eliberarea ostaticilor, in
traducere aproximativa – n.r.), ceea ce inseamna ca evreii aflati in
pericol trebuie salvati de comunitate. Pentru rascumpararea lor nu
trebuie precupetit nici un efort – uman sau material. Asa se explica
sumele de bani oferite pentru informatii credibile pentru localizarea
unui militar disparut in misiune, recuperarea cadavrelor ostasilor
decedati pe pamant strain sau recuperarea unor oameni aflati in
situatii-limita.

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost un fel de miracol
pentru evreii din Romania: cel putin 350.000 de evrei, majoritatea
din Vechiul Regat, au supravietuit Holocaustului. Cu exceptia Uniunii
Sovietice, Romania era tara cu cel mai mare numar de evrei din
Europa, scrie Ioanid. Totusi, contextul politic ce avea sa urmeze a
facut ca multi dintre supravietuitori sa considere ca singura cale de
a incepe o viata noua era aceea de a pleca spre Tara Sfanta. Si de
acest fapt au profitat din plin autoritatile romane, incepand cu
anii '50.

ORGANIZARE
La 11 iulie 1956, Securitatea a fost reorganizata in 11 directii si 7
departamente. Directia Generala Informatii Externe, care avea o
prezenta puternica in ministerele de Externe si Comert Exterior,
controla direct negotul de carne vie al Romaniei. La sfarsitul
anilor '50, Henry Jacober, comerciant evreu cu domiciliul la Londra,
platea serviciilor romane de informatii externe bani gheata obtinuti
de la persoane private din Occident, pentru obtinerea de vize de
iesire pentru rudele acestora. Pentru efectuarea tranzactiilor,
Jacober folosea serviciile a doua sau trei mari banci elvetiene,
scrie Ioanid.

S-a pierdut valiza cu 1 milion $ cash

Un moment de referinta, cu accentele sale de thriller, dar si
comedie, ilustreaza perfect tema lucrarii de cercetare devenite
carte. Il redam, asa cum este el redactat in lucrarea domnului
Ioanid, ca pe o introducere in sirul dezvaluirilor acestuia. "In
1974, un pasager roman, purtator al unui pasaport diplomatic, s-a
imbarcat pe aeroportul din Zürich intr-un avion cu destinatia
Bucuresti. Zborul a fost fara evenimente, dar, o data ajuns la
Bucuresti, diplomatul a realizat cu groaza ca una dintre valizele
sale – cea data de o veche cunostinta cu putin timp inaintea
plecarii – lipsea. I

NTERMEDIARUL. Diplomatul roman era generalul Gheorghe Marcu, unul
dintre sefii de divizie ai Directiei Generale de Informatii Externe
(DGIE sau DIE), ramura de spionaj a temutei Securitati, Politia
secreta a regimului comunist roman. Vechea cunostinta care-i daduse
lui Marcu valiza era Shaike Dan, consilier de rang inalt al mai
multor prim-ministri israelieni si unul dintre cei mai respectati
agenti ai sistemului de informatii externe al Israelului. Valiza care
lipsea continea un milion de dolari cash, bani dati lui Marcu pentru
a permite unui anumit numar de evrei sa emigreze in Israel.

TRIST EPISOD. Intalnirea de la Zurich intre Shaike Dan si generalul
Marcu a fost precedata de multe altele si urmata de inca altele.
Episodul cu valiza plina de cash care s-a pierdut a fost numai o nota
de subsol comica a istoriei celui mai mare comert cu fiinte umane ale
secolului al XX-lea: vanzarea evreilor romani Israelului."

http://jurnalulnational-fo.b.astral.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=146806

Campania propagandistică pentru realegerea lui Nicolae...Propunerea Comitetului Politic Executiv din 27 iunie 1989 privind realegerea lui Nicolae Ceausescu in functia de secretar general al PCR la Congresul al XIV-lea a fost votata de Plenara C.C. al P.C.R. din 28 - 29 iunie, care a adoptat si o Hotarare, cu urmatorul continut.

Un document inedit
Hotararea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 28 - 29 iunie 1989, cu privire la realegerea tovarasului Nicolae Ceausescu in functia de secretar general al Partidului Comunist Roman.
Plenara C.C. al P.C.R., dand expresie celor mai alese sentimente de inalta stima si pretuire, de netarmurita dragoste si profunda recunostiinta ale comunistilor, ale tuturor oamenilor muncii, in deplin consens cu vointa unanima a intregului partid si popor, hotaraste sa fie supusa dezbaterii in adunarile generale ale tuturor organizatiilor de baza din intreprinderi, institutii, unitati agricole, in toate conferintele organizatiilor comunale, orasenesti, municipale si judetene ale P.C.R., in intregul nostru partid, propunerea ca la al XIV-lea Congres in inalta functie de secretar general al partidului sa fie reales cel mai iubit si stimat fiul al natiunii noastre, stralucit conducator de partid sitara, tovarasul Nicolae Ceausescu.
Comiteul Central isi exprima in unanimitate ferma convingere ca realegerea in fruntea partidului a tovarasului Nicolae Ceausescu - eminent militant comunist si patriot inflacarat, ilustru ganditor revolutionar, luptator ferm pentru realizareatelurilor supreme ale clasei muncitoare, genial fauritor al noului destin altarii si al celei mai luminoase epoci din istoria patriei, personalitate politica de exceptie a lumii contemporane, care si-a consacrat si isi consacra de aproape sase decenii cu abnegatie si eroism, intreaga viata si activitate binelui si fericirii natiunii romane, cauzei independentei si suveranitatii, socialismului si pacii, intelegerii si colaborarii internationale - constituie cea mai sigura garantie a edificarii cu succes a societatii socialiste multilateral dezvoltate, pe baza aplicarii creatoare a principiilor generale ale socialismului stiintific la conditiile concrete dintara noastra, a viitorului comunist al patriei, a inaintarii neabatute a Romaniei spre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie ".
Adoptand aceasta hotarare, Plenara CC al PCR subliniaza rolul determinant al conducatorului partidului si statului in vastul proces revolutionar, unitar si neintrerupt pe care l-a cunoscut Romania in perioada de glorie si maretie inaugurata de istoricul Congres al IX-lea, moment decisiv in desfasurarea operei de constructie socialista, in realizarea grandioaselor ctitorii, fara egal in multimilenara existenta a patriei, ce au dat, spre mandria si satisfactia poporului roman, cu neasamuita stralucire chipuluitarii, un loc de frunte si un bine meritat prestigiu in randul natiunilor lumii.
Cursul innoitor revolutionar, dinamic pe care tovarasul Nicolae Ceausescu l-a imprimat vietii politico-sociale din patria noastra, in luminoasa perioada deschisa de Congresul al IX-lea, si-a pus din plin amprenta asupra dezvoltarii sanatoase si viguroase a economiei nationale, a intregii opere de edificare a socialismului in Romania, cu poporul si pentru popor.
Comitetul Central evidentiaza si cu acest prilej meritul de uriasa insemnatate a tovarasului Nicolae Ceausescu in definirea, intr-o viziune stiintifica si unitara, a trasaturilor si strategiei fiecarei etape de constructie socialista, a apararii principiilor fundamentale a socialismului, ca oranduire superioara oricaror forme de organizare sociala care a existat pana acum in istoria umanitatii.
intregul nostru partid si popor dau cea mai inalta apreciere contributiei decisive, hotarate a tovarasului Nicolae Ceausescu la elaborarea programelor realiste si profund mobilizatoare de dezvoltare intensiva, multilaterala a patriei pe seama cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice si noii revolutii agrare care au asigurat ritmuri dinamice de crestere a fortei economice, a industriei si agriculturii, ridicarea necontenita a nivelului de viata al celor ce muncesc, inflorirea invatamantului, stiintei si culturii, factori de cea mai mare insemnatate in faurirea socialismului si comunismului.
Plenara Comitetului Central pretuieste in mod deosebit inalta raspundere cu care tovarasul Nicolae Ceausescu asigura intarirea continua a gloriosului nostru partid comunist - centru vital al natiunii - cresterea rolului conducator a fortei sale politice si organizatorice in intreaga opera de constructie socialista in Romania. Tovarasului Nicolae Ceausescu ii revine meritul deosebit de a fi elaborat teze si orientari profund stiintifice, novatoare, cu privire la organizarea si conducerea intregii vieti economice si sociale, crearea unui larg si cuprinzator sistem al democratiei muncitoresti - revolutionare, cresterea rolului clasei muncitoare - clasa cea mai inaintata a societatii - perfectionarea functiilor statului, apararea si intarirea continua a proprietatii socialiste.
Slujind cu inepuizabila energie si devotament patriotic interesele vitale aletarii si poporului roman, cauza edificarii socialismului si comunismului in patria noastra, tovarasul Nicolae Ceausescu s-a afirmat cu putere, prin cuvant si fapta, ca aparator consecvent al unei noi gandiri in viata internationala, ca aparator consecvent si hotarat al aspiratiilor fundamentale ale popoarelor, impunandu-se in constiinta intregii omeniri ca mare Erou al pacii, intelegerii si colaborarii intre toate natiunile lumii.
in aceste momente inaltatoare, de vibranta traire patriotica, Comitetul Central, comunistii, intregul popor isi exprima intr-un singur gand, vointa nestramutata ca tovarasul Nicolae Ceausescu sa fie reales la Congresul al XIV-lea in functia suprema de secretar general al Partidului Comunist Roman, de a continua neabatut, sub steagul de lupta al gloriosului nostru partid, strans uniti in jurul genialului sau conducator, mareata opera de edificare pe pamantul patriei a celei mai drepte si mai umane oranduiri, a visului de aur a omenirii - comunismul".
Propaganda de partid si reactiile negative create
in timp ce Romania se afla intr-o criza profunda, iar starea de nemultumire a populatiei se generaliza, membrii Comitetul Central ridicau osanale lui Ceausescu prezentandu-l ca "cel mai iubit si stimat fiu al natiunii", "genialul fauritor al noului destin altarii si al celei mai luminoase epoci din istoria patriei" hotarand sa sustina realegerea sa in fruntea partidului. S-a decis ca aceasta propunere sa fie dezbatuta in toate adunarile si conferintele de partid, astfel incat delegatii la Congres sa vina cu un mandat imperativ si sa voteze asa cum s-a stabilit. Cu alte cuvinte, delegatii nu puteau vota dupa propria constiinta (daca o aveau), ci asa cum li s-a impus in organizatiile din care proveneau.
O asemenea metoda fusese practicata si la ultimele Congrese (in 1969 s-a hotarat instituirea functiei de secretar general al P.C.R., in locul celei de secretar general al C.C. al P.C.R.), astfel incat Nicolae Ceausescu sa nu depinda de vreo hotarare a C.C. al P.C.R. Dar acum, in 1989, pe fondul schimbarilor din statele socialiste europene, cand vechii lideri au fost nevoiti sa cedeze puterea unor comunisti reformatori din cadrul acelorasi structuri de partid, Nicolae Ceausescu urmarea sa anihileze orice tentativa (daca ar fi existat) de schimbare a sa din fruntea P.C.R. Faptul ca era un "patriot inflacarat", care-si consacra intreaga viata "binelui si fericirii natiunii romane" sugera ideea ca orice incercare de inlaturare a sa avea un caracter antinational, constituia un adevarat act de tradare, de subminare a independentei si suveranitatii Romaniei.
Mass media - presa, radioul, televiziunea - au declansat o ampla campanie propagandistica in favoarea realegerii lui Ceausescu. Prin agresivitatea ei, aceasta propaganda ii "calca pe nervi" pe romani, iar ura lor impotriva lui Ceausescu a atins cote explozive. Conform Hotararii Plenarei CC al PCR, Adunarile generale de partid trebuiau sa se desfasoare dupa un anumit ritual, in centrul caruia se afla sublinierea rolului lui Nicolae Ceausescu in dezvoltarea Romaniei, semnificatia Congresului al IX-lea al P.C.R., care a "inaugurat cea mai glorioasa epoca din existenta milenara a patriei", astfel incat realegerea sa la cel de-al XIV-lea Congres trebuia sustinuta de intreaga natiune.
Pentru ilustrarea modului in care urmau sa se desfasoare adunarile generale si conferintele de partid redam un document de uz intern, elaborat de Comitetul de partid al Centrului Universitar Bucuresti.
TEMATICA ORIENTATIVA
privind continutul darilor de seama si al dezbaterilor ce vor avea loc in adunarile si conferintele de partid de dari de seama si alegeri.
La intocmirea darilor de seama, a proiectelor de hotarari, precum si in dezbaterile ce vor avea loc in adunarile si conferintele de partid de dari de seama si alegeri vor fi subliniate si analizate, in principal, urmatoarele probleme:
1. Atmosfera de profunda efervescenta politica si puternica angajare revolutionara generata de istorica Hotarare a Plenarei C.C. al P.C.R. privind realegerea, la Congresul al XVI-lea al partidului, a tovarasului Nicolae Ceausescu, in functia suprema de secretar general al Partidului Comunist Roman.
Expresie a profundului democratism existent in partidul si statul nostru, propunerea privind realegerea secretarului general al partidului se dezbate in toate adunarile si conferintele de partid precum si in adunarile generale ale oamenilor muncii.
2. insemnatatea deosebita a istoricului Congres al IX-lea al partidului, care a inaugurat cea mai glorioasa epoca din intreaga existenta milenara a patriei, rolul hotarator, determinant al tovarasului Nicolae Ceausescu, secretarul general al partidului, in elaborarea si fundamentarea strategiei de dezvoltare economico-sociala atarii, pe baza aplicarii principiilor socialismului stiintific in conditiile specifice Romaniei, al intaririi si consolidarii continue a proprietatii socialiste de stat si cooperatiste.
Se va sublinia activitatea prodigioasa desfasurata de tovarasul Nicolae Ceausescu, pentru intarirea continua a rolului conducator al partidului, centrul vital al natiunii - care isi indeplineste cu cinste misiunea istorica asumata de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a patriei noastre spre comunism. Calitatile exceptionale ale conducatorului partidului si statului nostru, monumentala sa opera ce se constituie intr-o contributie originala, de insemnatate remarcabila la dezvoltarea tezaurului gandirii universale si practicii constructiei socialiste, l-au impus in constiinta intregului nostru popor ca genial ctitor al Romaniei moderne, luptator darz pentru apararea si intarirea independentei si suveranitatii patriei, pentru instaurarea in lume a climatului de pace, prietenie si colaborare intre toate popoarele.
3. Realizarile remarcabile obtinute intr-o scurta perioada istorica, in dezvoltarea economico-sociala a patriei, inclusiv lichidarea datoriei externe, in dezvoltarea fara precedent a tuturor judetelor si localitatilor patriei prin construirea unor mari si moderne platforme industriale si alte marete ctitorii, in ridicarea nivelului material si spiritual al natiunii noastre socialiste, expresie a asigurarii deplinei egalitati in drepturi pentru toti cetatenii, a infaptuirii genialei teze a secretariatului general al partidului privind construirea socialismului cu poporul si pentru popor.
Se va arata cresterea necontenita a rolului stiintei ca factor nemijlocit de productie, precum si dezvoltarea fara precedent a invatamantului, artei si culturii, domenii coordonate cu inalta competenta de tovarasa Elena Ceausescu, personalitate proeminenta a partidului si statului nostru, a vietii stiintifice nationale si internationale.
4. Evidentierea importantei exceptionale a prevederilor cuprinse in tezele din aprilie 1988, in magistrala Expunere a secretarului general al partidului la sedinta comuna a Plenarei Comitetului Central si a organismelor democratice si organizatiilor de masa si obstesti, in Programul-Directiva, in Tezele pentru Congresul al XVI-lea al partidului, Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, la plenara C.C. al P.C.R. din 27-28 iunie a.c., pentru continua dezvoltare si inflorire a patriei noastre, pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintarea Romaniei spre comunism, precum si a sarcinilor ce revin unitatilor economico-sociale, tuturor colectivelor de munca in lumina documentelor respective.
5. Efectuarea unei analize exigente, critice si autocritice, privind stilul si metodele de munca ale comitetelor de partid si birourilor organizatiilor de baza pentru mobilizarea comunistilor, a tuturor oamenilor muncii si studentilor in vederea realizarii exemplare a hotararilor Congresului al XIII-lea si Conferintei Nationale ale partidului privind cresterea calitatii pregatirii profesionale a viitorilor specialisti, integrarea invatamantului cu cercetarea si productia, intarirea muncii de educare comunista, revolutionara a tuturor studentilor si oamenilor muncii.

• perfectionarea continutului planurilor de invatamant si, mai ales, a programelor analitice, incorporarea in ele a celor mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, a cunostintelor necesare cunoasterii pregatirii economice a tuturor studentilor; corelarea programelor analitice, eliminarea suprapunerilor si a informatiilor perimate; modul cum este condusa activitatea de imbunatatire a planurilor si programelor analitice;
  
• indeplinirea de catre fiecare catedra si cadru didactic a sarcinilor privind acoperirea disciplinelor cu material didactic; aprecieri exigente referitoare la continutul materialelor didactice, la modul in care ele reflecta cele mai noi cunostinte din domeniu;
  
• perfectionarea continutului predarii, modernizarea transmiterii cunostintelor, respectarea programului didactic si a programelor analitice; perfectionarea activitatilor de laborator, proiecte, seminarii, a activitatilor de cercetare, proiectare prevazute in planurile de invatamant; intarirea controlului procesului de invatamant, organizarea asistentei si interasistentei la ore;
  
• ridicarea continua a nivelului de pregatire a studentilor, rezultatele obtinute de acestia in sesiunile de examene - analizate in dinamica ultimilor patru ani - (se va analiza distinct cresterea calitatii pregatirii la invatamantul seral si rezultatele obtinute de studentii membri de partid). Analiza se va realiza nu atat prin prisma procentelor de promovare, ci a cauzelor care conduc la mentinerea unui numar inca mare de studenti cu pregatire mediocra sau slaba, a modului in care au actionat organele si organizatiile de partid, organele colective de conducere si organizatiile ASC, pentru mobilizarea studentilor la o pregatire ritmica, sustinuta, pe intreg parcursul scolarizarii;
  
• imbunatatirea pregatirii profesionale a specialistilor din productie, prin cursuri postuniversitare, de pregatire a cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, prin doctorantura, prin organizarea cursurilor pe marile platforme industriale etc;
  
• cresterea calitatii cercetarii stiintifice, a modului de indeplinire a planurilor de cercetare; implicarea cercetarii stiintifice universitare in rezolvarea problemelor importante cu care se confrunta unitatile economice, in primul rand cele din Capitala: realizarea programelor de perfectionare a organizarii si modernizarea productiei; realizarea sarcinilor de export; ridicarea continua a nivelului tehnic si calitativ al produselor, extinderea mecanizarii, automatizarii si robotizarii productiei; reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil si energie; cresterea productivitatii muncii, infaptuirea autoconducerii si autofinantarii economico-financiare; rentabilizarea fiecarui produs in parte, a sectiilor, atelierelor si unitatilor in ansamblu, cresterea eficientei economice etc.
  

In functie de specificul fiecarui institut vor fi analizate probleme privind contributia cercetarii stiintifice la: infaptuirea cerintelor noii revolutii agrare, a programelor speciale care privesc acest sector de baza al economiei nationale; realizarea marilor obiective edilitar-urbanistice din Bucuresti si dintara; participarea la viata social-culturala a Capitalei, realizarea unor opere politice, sociale, stiintifice, literare, de arta, compozitii muzicale etc. care sa intre in patrimoniul national si universal de valori etc.
Se va analiza de asemenea, contributia la dezvoltarea cercetarii fundamentale si a cercetarii in folosul modernizarii propriului invatamant:

• organizarea, desfasurarea si eficienta seminariilor, sesiunilor si simpozioanelor stiintifice;
  
• - participarea studentilor la cercetarea stiintifica, modul de organizare si desfasurare a acestuia; rezultatele obtinute la sesiunile cercurilor stiintifice studentesti si la concursurile profesionale;
  
• antrenarea cadrelor didactice si cercetatorilor in miscarea de inventii si inovatii, ridicarea continua a pregatirii profesionale a tuturor oamenilor muncii din institut;
  
• organizarea si desfasurarea practicii productive: calitatea programelor de practica, indrumarea, controlul si finalizarea acestei activitati;
  
• se va analiza, in spiritul prevederilor cuprinse in Programul - Directiva, Tezele pentru Congresul al XIV-lea si Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Plenara C.C. al P.C.R. din 27-28 iunie a.c., activitatea desfasurata pentru cresterea continua a rolului politic conducator al organelor si organizatiilor de partid, in vederea infaptuirii exemplare a sarcinilor de partid si de stat.
  

6. in spiritul orientarilor si indicatiilor secretarului general al partidului, se vor prezenta angajamente concrete si se va exprima hotararea si vointa unanima a comunistilor, a tuturor colectivelor de oameni ai muncii pentru realizarea exemplara a tuturor sarcinilor ce revin invatamantului si cercetarii din documentele de partid si de stat, pentru realizarea integrala, pana la Congresul al XIV-lea al partidului, a sarcinilor cuprinse in planurile de cercetare pe anul in curs.
7. Se va analiza, in spiritul prevederilor statului, al indicatiilor si orientarilor secretarului general al partidului, preocuparea pentru perfectionarea stilului si metodelor de munca ale organelor si organizatiilor de partid, pentru exercitarea rolului si atributiilor ce le revin in conducerea intregii activitati din institute si facultati, pentru intarirea continua a vietii interne de partid, a muncii ideologice si politico-educative:

• organizarea si planificarea muncii, repartizarea corespunzatoare a fortelor;
  
• munca cu activul de partid, consiliile si comisiile pe probleme (la nivelul comitetelor);
  
• antrenarea si activizarea pe baza de sarcini concrete a tuturor comunistilor;
  
• desfasurarea controlului de partid, ferm si exigent, la toate nivelurile;
  
• organizarea instruirii cadrelor de partid si de stat;
  
• continutul si eficienta adunarilor generale si plenarelor de comitet;
  
• conducerea muncii de primire in partid, de intarire numerica si indeosebi calitativa a randurilor partidului;
  
• organizarea prevederilor statutare cu privire la raportarea de catre toti comunistii, indiferent de functiile pe care le detin, asupra modului in care isi indeplinesc sarcinile si obligatiile ce le revin;
  
• sistemul de evidenta si de urmarire a indeplinirii hotararilor de partid si de stat, a propriilor hotarari;
  
• organizarea si desfasurarea invatamantului de partid, a propagandei prin conferinte, a muncii cultural - educative si a activitatii de creatie tehnico-stiintifica in cadrul Festivalului national "Cantarea Romaniei", a celorlalte activitati menite sa determine ridicarea constiintei socialiste, dezvoltarea raspunderii comunistilor fata de calitatea de membru al partidului.
  
• ridicarea nivelului ideologic al dezbaterilor teoretice asupra principalelor aspecte privind procesul de edificare a noii societati, dezvoltarea fermitatii si combativitatii revolutionare fata de orice influenta straina conceptiei noastre despre lume si viata;
  
• formarea si dezvoltarea la toti comunistii a constiintei sociale inaintate, a spiritului profund patriotic, a unitatii si coeziunii lor de nezdruncinat in jurul partidului, a secretarului sau general;
  
• intarirea continua a ordinii si disciplinei, respectarea cu strictete de catre toti comunistii a prevederilor statutului, a obligatiilor asumate prin semnarea angajamentului solemn, a normelor eticii si echitatii socialiste;
  
• conducerea si indrumarea organizatiilor de masa si obstesti, a sindicatelor, Asociatiilor Studentilor Comunisti (Uniunii Tineretului Comunist), a organizatiilor de femei si organizatiilor democratiei si unitatii socialiste;
  
• stilul si metodele de munca ale organelor colective de conducere, modul in care senatele, consiliile profesorale, adunarile generale ale oamenilor muncii, ale cadrelor didactice isi exercita rolul si atributiile ca forumuri democratice de conducere;
  
• intarirea continua a legaturilor partidului cu masele largi de oameni ai muncii in cadrul sistemului democratiei muncitoresti revolutionare;
  
• condamnarea cu hotarare si fermitate a oricaror incercari de denigrare a maretelor realizari obtinute detara noastra, a propagandei anticomuniste orientata spre destabilizareatarilor socialiste, ingerinte in treburile lor interne si impunerea unor forme de organizare si conducere specifice lumii capitaliste, practici apartinand trecutului si condamante de istorie.
  

8. in darile de seama, precum si in cadrul dezbaterilor, vor fi abordate probleme concrete, practice, vor fi nominalizate persoane care se fac vinovate pentru existenta unor lipsuri si neajunsuri, indiferent de functiile pe care le detin.
9. O atentie cu totul deosebita se va acorda intocmirii proiectului de hotarare a adunarii generale sau conferintei de partid, care va trebui sa cuprinda:

• sarcini si obiective concrete rezultate din proiectul Programului - Directiva, din Tezele pentru Congresul al XIV-lea si Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Plenara CC al PCR din 27 - 28 iunie a.c.
  
• modul in care se va actiona pentru infaptuirea prevederilor respective;
  
• persoanele sau organismele care raspund in mod direct de finalizarea tuturor masurilor si sitemului de control, evidenta si urmarire a indeplinirii obiectivelor stabilite.
  

10. Darile de seama si proiectele de hotarari vor fi discutate inainte de desfasurarea adunarilor si conferintelor organizatiilor de partid in sedinte ale birourilor organizatiilor de baza si in plenarele comitetelor de partid, asa cum prevad instructiunile C.C. al P.C.R".
Propaganda cu efecte contrare
La instruirile care au avut loc la Centrul Universitar Bucuresti s-a indicat ca darile de seama sa fie scurte, astfel incat participantii la adunarile generale si la conferintele de partid sa-si exprime "atasamentul" fata de P.C.R. si "hotararea ferma" ca Nicolae Ceausescu sa fie reales secretar general al partidului, aceasta fiind "chezasia sigura" a progresului Romaniei si a "cresterii nivelului de trai al poporului".
S-a indicat ca si pavoazarea sa fie axata pe "marele eveniment", fiind trimise de la Comitetul municipal de partid materialele care au impanzit peretii facultatilor .
Dar o asemenea propaganda avea efecte contrare. Daca Ceausescu era factotum in Romania, insema ca si starea dezastruoasa in care se aflatara, privatiunile la care erau supusi oamenii, criza alimentara generalizata se datorau tot lui. Uriasa discrepanta dintre lozincile vehiculate si realitatea vietii de zi cu zi era bine cunoscuta, dar nu lua nici o masura de ameliorare a vietii cetatenilor, desi el era singurul care o putea face. El era cel care avea placerea sadica de a-i chinui pe romani, cerandu-le ca atunci cand le era frig sa puna pe ei "o haina in plus", iar daca magazinele alimentare erau goale, ei trebuiau sa stie ca se impunea o "alimentatie rationala", deoarece dupa numarul de calorii consumate, romanii ii depaseau pe occidentali. Aparatul de propaganda gasea o justificare pentru orice, cautand sa acrediteze ideea ca Nicolae Ceausescu promova o "politica inteleapta", fiind preocupat zi de zi si ceas de ceas, sa asigure "fericirea" poporului sau.
in aceste conditii, multi romani nu mai suportau sa se uite la televizor, sa asculte radioul sau sa citeasca presa care se intrecea in a aduce osanale "genialului carmaci". Cei care aveau posibilitatea ascultau postul de radio Europa Libera care desfasura o vehementa campanie impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu si ii indemna pe romani sa se ridice impotriva regimului dictatorial, urmand exemplul polonezilor, ungurilor, apoi si al nemtilor din RDG, a cehilor si slovacilor si chiar al bulgarilor.
Momentul prabusirii regimului dictatorial se apropia, dar Ceausescu si echipa din jurul sau parca traiau intr-o alta lume, paralela cu cea reala.

Ucisi si fotografiati: Fotografii ale dictatorilor care au generat dispute in lume

Ceauşescu, între legendă şi adevăr: data naşterii şi alegerea numelui de ...
Viitorul preşedinte al României s-a născut la 23 ianuarie, dar a fost...

Averea şi căsătoria lui Andruţă şi a Lixandrei Ceauşescu
Nimeni nu-şi poate alege timpul şi lo­cul naşterii sale, a fost dintotdeauna consolarea... Citeste

Ceauşescu, evreii şi arabii
Sovieticii au dispus impresionante forţe pentru discreditarea rolului României în procesul de pace din Orientul Mijlociu.Prezentăm în continuare un fragment din cartea istoricului american Larry L. Watts "Fereşte-mă, doam­ne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România" – o carte-bombă în istoriografia ro­mânească, în curs de apariţie la Editura RAO (Lavinia Betea)

În ciuda unei ostentative lipse de reacţie publică a Moscovei la acţiunile României din Orientul Mijlociu, Kremlinul a persistat în tentativele sale de a-i obliga pe români să înceteze. Presiunea sovietică directă asupra României pentru ruperea relaţiilor cu Israelul, afirmată atât de explicit de Brejnev în timpul războiului israeliano-arab din 1967, făcea parte din acest efort. Plângerile exprimate de Stasi în fe­bruarie 1969 că România "sprijinea Israelul şi politica negocierilor directe dintre israelieni şi arabi", că refuza să condamne Israelul pentru că era un instrument al politicii agresive a SUA şi că "intensifica" relaţiile cu Israelul, în loc să înceteze o astfel de politică, erau refrene constante în rapoartele informative ale Pactului de la Varşovia şi în operaţiunile "partene­rilor apropiaţi", precum INTERKIT.

Un alt element persistent l-a constituit presiunea sovietică de a rupe relaţiile cu guvernele arabe moderate, soluţie pe care Bucureştiul o refuza. Când Brejnev a condamnat politicile României din Orientul Mijlociu, la o întâlnire dintre cei doi con­du­că­tori, la Moscova, în mai 1970, Ceau­şescu a contrat ex­pri­mându-şi "sur­prin­derea" că Kremlinul se baza pe in­f­ormaţii provenite "din cercuri ara­be deosebit de reacţionare", re­ferin­du-se, în acelaşi timp, la sprijinul acor­dat de sovietici regimurilor mili­tare arabe. (…)
O deosebită atenţie a acordat, în continuare, Kremlinul mutărilor României în regiune, fapt reflectat şi de reacţia sovietică la relaţiile prieteneşti stabilite de Ceauşescu cu Yasser Arafat. (…) Prima întâlnire dintre liderul palestinian şi Ceauşescu a avut loc sub auspicii egiptene, la Cairo, în aprilie 1972. Întâlnirea a "întărit suspiciunea Moscovei" faţă de Arafat şi a determinat Kremlinul să ordone KGB-ului şi serviciilor subordonate să stabilească legături secrete cu OEP, ca o contramăsură la mişcările româneşti. (…)

Moscova s-a străduit din răsputeri să otrăvească relaţiile pe care România le avea în regiune. Bod­nă­raş nu exagera când îi explica am­ba­sadorului american Barnes, în 1974, că "sovieticii merseseră atât de departe" în această competiţie inega­lă cu Bucureştiul, încât "călcau în urma paşilor reprezentanţilor comer­cia­li români, în ţările arabe (şi în Ame­rica Latină) şi le supralicitau delib­e­rat ofertele, mergând până la a furniza gratis bunuri şi servicii". Scopul acestui război economic era dublu: să prevină stabilirea unor contacte care ar facilita politicile independen­te ale Bucureştiului în regiune şi să blocheze accesul la materiile prime şi produsele care ar fi permis independenţa României de Moscova (mai ales în planul resurselor energetice). (…)

Ambasadorul american a mai fost avertizat de Bodnăraş şi în legătură cu vulnerabilitatea comunicărilor cifrate ale SUA, ţintă a serviciilor coordonate ale Pactului. Demnitarul român i-a cerut, în plus, diplomatului ca orice raport american asupra dis­cu­ţiei lor să fie trimis "numai prin c­u­rier diplomatic, nu prin telegramă", pentru că "nu se ştie niciodată cine as­cul­tă", şi a dispus să nu fie redactat nici un transcript pentru întâlnire. (…) Din nou, Bodnăraş avea motive te­mei­nice să recomande o mai mare pru­denţă. Moscova era avidă de in­for­maţii despre relaţia americano-ro­mână şi încerca mai ales să identifi­ce şi să controleze canalele de comu­ni­caţie dintre cele două (şi, în caz con­trar, să le blocheze). Spionajul so­vietic a încercat să realizeze aceasta în mod agresiv, atât prin mijloace teh­nice (SIGINT), cât şi prin resurse umane (HUMINT) – prin discredi­ta­rea sau recrutarea personalului ame­ri­can de la Ambasada SUA din Bu­cu­reşti; infiltrarea sau recrutarea personalului de la Am­basada României la Washington; şi prin folosirea agen­ţilor dubli, care lucrau în alte instituţii româneşti. Spre exemplu, în aceeaşi perioadă, ofiţerii DIE din reţeaua "celor cinci nu prea magnifici" – Doicaru, Pacepa, Caraman şi Iosif – au ordonat în mod abuziv unităţii anti-KGB (UM 0920/A) să utilizeze capacităţile tehnice de supraveghere pentru a monitoriza comunicaţiile propriului minister de Interne şi ale celorlalte instituţii de securitate.

Influenţa acestui grup în stratosfera conducerii partidului era atât de mare, încât ei au fost protejaţi de orice consecinţă negativă, chiar şi după ce contraspionajul DSS i-a descoperit că "interceptau ilegal mesajele cifrate ale armatei şi, mai ales, pe cele ale Direcţiei de Informaţii Militare". (…)

Kremlinul a folosit reţeaua de dezinformare a Pactului ca să îngroape orice menţiune despre rolul României în procesul de pace din Orientul Mijlociu şi să propage, prin diverse surse, "scurgeri" de rapoarte, zvonuri şi opinii care ridiculizau rolul României, ca fiind neserios şi motivat de bravade egoiste şi o paranoia iraţională. Încă o dată, discreţia României referitoare la eforturile ei a avut consecinţa neintenţionată de a facilita măsurile active sovietice şi ale Pactului de denigrare a adevăra­tului rol jucat de Bucureşti. (…)

Întâlnirile lui Ceauşescu cu Sadat şi cu liderii iordanian, algerian, libian, tunisian, sirian şi irakian erau citate ca "dovezi" ale acestei aşa-zise mutări, şi nu ca elemente necesare ale oricărui proces de mediere regio­nal. Conform acestei linii de interpretare, asemenea întâlniri, alături de interesul evident al României de a accede la petrolul arab, "nu puteau aduce decât o viitoare atrofiere a relaţiilor cu Israelul". Tema repeta măsurile active sovietice de subminare a credibilităţii României la Tel Aviv şi Washington şi de neutralizare a rolului ei în procesul de pace. După cum nota o oficialitate israeliană din Ministerul de Externe, după 1989 nu exista "absolut nici o îndoială" referitoare la "influenţa constructivă a lui Ceau­şescu în naşterea procesului" sau despre eforturile permanente şi disproporţio­nate ale României pentru progresul procesului de pace în anii ’70 şi ’80.

Tentative de asasinat ale Goldei Meir şi ambasadorului israelian la Bucureşti
A te rezuma la constatarea că Moscova califica implicarea României în procesul de pace ca reprezentând o trădare nu este de ajuns pentru înţelegerea fenomenului.
Ministrul Apărării sovietic, mareşalul Andrei Greciko, înne­bunise de furie în timpul războiului arabo-israelian din octombrie 1973, când Bucureştiul nu numai că nu s-a "abţinut" de la furnizarea de ajutor militar, dar, ca şi în 1967, a refuzat să aprobe folosirea spaţiului său aerian şi a facilităţilor militare de forţele sovietice şi ale Pactului, care trimiteau ajutoare militare clienţilor arabi.

O astfel de poziţie, sublinia mareşalul în faţa liderului partidului est-german, Erich Honecker, contrazicea strategia oricărui alt membru al Tratatului de la Varşovia, precum şi a Iugoslaviei, care "acordaseră asistenţă statelor arabe în timpul agresiunii".

Culmea, clama Greciko, au fost "insolenţa şi afrontul de cea mai joasă speţă" pe care Bucureştiul le exprimase invitân­du-l pe ministrul de Externe is­rae­lian la convorbiri în România, "ca şi cum nu ar fi fost nici un război în Orientul Mijlociu". Conform celor spuse de Greciko, el şi Brejnev erau de părere că aceste acţiuni constituiau efectiv un casus belli şi erau deja în pregătire planurile operative de eliminare a acestui "cras" deviaţionism politic. Concomitent, organele de securitate sovietice şi ale Pactului erau mobilizate ca să discrediteze România în faţa Israelului, a Egiptului şi a celorlalte state arabe, a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP) şi a Statelor Unite. Cea mai frecventată tactică era aceea de "a demonstra" că Bucureştiul ar lucra în interesul celorlalţi inamici – în cazul Statelor Unite, al Moscovei. Natura facţională a culturii politice regionale din Orientul Mijlociu era deosebit de predispusă promovării unor asemenea tactici.

Dar a existat şi o acţiune mult mai directă. În 1971, o echipă de trei palestinieni a fost trimisă în România ca să atace Ambasada Israelului şi să-l asasineze pe ambasador.

Din fericire, ruda unuia dintre asasini era agent al DSS-ului, iar planul a fost deturnat prin sa­botarea clandestină a armelor, grenadelor şi cartuşelor pe care le aduseseră pentru misiune.

În timpul vizitei pe care i-a făcut-o lui Ceauşescu în octombrie 1972, prim-ministrul israelian, Golda Meir, a fost ţinta unei tentative de asasinat în timp ce asista la slujba de la Templul Coral din Bucureşti din partea unei echipe de terorişti special infiltrate aparţinând organizaţiei Septembrie Negru.

Contraspionajul românesc a descoperit tentativa şi i-a prins pe cei patru asasini chiar lângă sinagogă. După o scurtă detenţie, personajele respective au fost deportate.

Cum a renunţat Ceauşescu la clauza naţiunii celei mai...

In 1988, clauza natiunii celei mai favorizate acordata de SUA Romaniei din 1975 in baza amendamentului Jackson-Vanick, era compromisa din cauza politicii regimului comunist de ingradire a emigrarilor din Romania si a incalcarii tot mai fatise a drepturilor omului. Inainte ca Statele Unite ale Americii sa faca publica hotararea de a nu mai acorda Romaniei clauza, Nicolae Ceausescu a anuntat Washingtonul cu vanitatea-i cunoscuta ca renunta la acest avantaj. Atitudinea sa in aceasta imprejurare ilustreaza cum nu se poate mai bine un proverb german: Hochmut kommt vor dem Fall ("Aroganta precede caderea").

Hotararea lui Ceausescu de a renunta la clauza a lipsit desigur Washingtonul de un mijloc de presiune asupra politicii interne a dictatorului roman, insa, din acel moment "relatiile speciale" cu SUA au fost definitiv curmate, iar izolarea regimului sau a devenit tot mai vizibila.
Publicam mai jos fragmente din Stenograma sedintei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 25 februarie 1988, in care este afirmata hotararea conducerii de la Bucuresti de a renunta la Clauza natiunii celei mai favorizate si de a pune aceasta pe seama unor "cercuri ostile", care se foloseau de reinnoirea ei, pentru a denigra Romania.


Stenograma sedintei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din ziua de 25 februarie 1988

Sedinta a fost prezidata de tovarasul NICOLAE CEAUSESCU, secretar general al Partidului Comunist Roman.
Au participat tovarasii Constantin Dascalescu, Elena Ceausescu, Manea Manescu, Emil Bobu, Gheorghe Oprea, Gheorge Radulescu.
Au fost invitati tovarasii Ion Stoian, Aurel Duma.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Tovarasi,
Am convocat aceasta sedinta pentru a discuta unele probleme internationale.
In primul rind, in legatura cu prelungirea acordarii caluzei natiunii celei mai favorizate Romaniei, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a facut o comunicare, din partea Departamentului de Stat, la Ministerul Afacerilor Externe. Printre altele, in aceasta comunicare, se spune ca " ii va fi greu sa propuna prelungirea acordarii clauzei, daca Romania nu raspunde obiectiv la o serie de cereri ale Statelor Unite ale Americii" si asa mai departe. Ca la noi sint o serie de probleme economice, probleme religioase si probleme ale dreptului omului si, totusi, recunosc ca in ce priveste emigrarea s-au solutionat pozitiv multe lucruri.

Tov. Elena Ceausescu:
Au ridicat, din nou, probleme vechi, probleme cunoscute.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Asa este. Din nou se ridica aceleasi probleme si ei spun ca le va fi greu sa ceara prelungirea clauzei.
De altfel, noi le-am spus - si inca de multe ori - ca vom renunta si ca sintem interesati in rezolvarea acestei probleme fara nici un fel de conditii, pe baza reciproce, a respectarii acordurilor economice intre doua state. Nu putem accepta in nici un fel acordarea clauzei pe baza conditiilor care ni se pun. Nu vom accepta niciodata! I-am scris si lui Reagan - ca raspuns la scrisoarea lui - despre aceste lucruri; problemele economice romanesti - la ce se refera el - aici nu este vorba de nici o problema economica, ci problemele economice sint foarte grave in Statele Unite ale Americii - recunoscute chiar de economistii lor - si care afecteaza si alte state, inclusiv tarile in curs de dezvoltare.

Tov. Manea Manescu:
Situatia lor economica afecteaza toata economia mondiala.
Tov. Nicolae Ceausescu:
in legatura cu democratia, i-am spus ca, consideram ca democratia noastra este superioara celei din Statele Unite ale Americii. Sigur, putem in acest fel sa discutam, dar sint probleme interne si nu consideram ca poate fi obiectul unor discutii privind relatiile noastre.
Sigur, noi am spus ca renuntam la prelungirea acordarii clauzei daca se pun fel de fel de conditii. Sintem pentru mentinerea clauzei fara conditii, adica fara mentinerea amendamentului Jackson-Vanik. Si daca nu vor, Romania nu va mai cere prelungirea.

Tov. Gheorghe Radulescu:
Foarte bine.
Tov. Nicolae Ceausescu:
I-am spus-o direct.
Acum, in comunicarea ambasadorului american, se spune ca s-a ajuns la intelegerea ca, Statele Unite ale Americii sa faca public aceasta problema. Ei vor sa faca aceasta comunicare in 28 februarie. Dar mai bine sa citeasca tovarasul Duma.

Tov. Aurel Duma:
La 24 februarie 1988, in cadrul unei audiente la Ministerul Afacerilor Externe, ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Roger Kirk a comunicat, din imputernicirea conducerii Departamentului de Stat, urmatoarele in legatura cu decizia Romaniei de a renunta la prelungirea clauzei natiunii celei mai favorizate, in conditiile amendamentului Jackson-Vanik.
1. Guvernul S.U.A. propune ca, in baza articolului XII al Acordului comercial romano-american, consultarile bilaterale sa aiba loc la Washington, in perioada 5-6 aprilie 1988. Partea americana doreste ca la aceste consultari sa discute, intre altele:
a) Daca sa se suspende sau sa inceteze clauza natiunii celei mai favorizate prevazuta in articolul I al Acordului comercial dintre Republica Socialista Romania si Statele Unite ale Americii din 1975.
b) Stabilirea modalitatilor de aplicare a acestei masuri.
c) Cum sa fie minimalizata perturbarea comertului rezultind din incetarea tarifului vamal in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate.
2. Guvernul Statelor Unite ale Americii nu poate sa fie de acord cu tinerea acestei probleme strict intre guvernele celor doua tari.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Si noi am discutat altfel.

Tov. Aurel Duma:
Si, de aceea, guvernul american considera necesar sa informeze prompt Congresul, comunitatea oamenilor de afaceri, alte parti interesate si opinia publica despre hotararea Romaniei privind clauza natiunii celei mai favorizate, precum si asupra raspunsului pozitiv al guvernului SUA de a incepe consultarile cu guvernul roman in baza Articolului XII al Acordului comercial.
Ambasadorul SUA a subliniat ca guvernul american intentioneaza sa publice o declaratie in acest sens nu mai tirziu insa de vineri, 26 februarie 1988. Partea americana va incerca, inainte de a da publicitatii declaratia, sa verifice cu partea romana exactitatea datelor faptice pe care le va cuprinde aceasta.
La unele intrebari ce i-au fost adresate, ambasadorul Statelor Unite ale Americii a facut urmatoarele precizari:
1. Partea americana are in vedere ca la consultarile propuse pentru luna aprilie 1988 sa fie examinate numai aspectele procedurale legate de aplicarea articolului I - referitor la clauza - din Acordul comercial bilateral.
2. Decizia cu privire la publicarea unei declaratii, care sa nu depaseasca data de 26 februarie a.c., dupa parerea sa, este deja luata. De asemenea, pentru verificarea exactitatii unor elemente din textul declaratiei, partea americana are in vedere sa contacteze ambasada romana din Washington.
3. Ambasada SUA din Bucuresti nu a primit textul declaratiei. Cu toate ca rasfoia niste hirtii, ambasadorul SUA a spus ca, dupa parerea lui, declaratia ar putea cuprinde urmatoarele elemente:
- Dorinta Statelor Unite ale Americii de a dezvolta relatiile cu Romania.
- Decizia guvernului roman privind renuntarea la prelungirea clauzei in conditiile mentinerii amendamentului Jackson-Vanik.
- Raspunsul Statelor Unite ale Americii ca sint gata sa intre in consultari cu partea romana privind Acordul comercial din 1975.
- Dorinta Statelor Unite ale Americii de a minimaliza efectul incetarii clauzei asupra comertului romano-american.
A adaugat ca, probabil, declaratia va mai cuprinde si alte elemente.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Si spune ce i-am raspuns noi.
Tov. Aurel Duma:
S-a prezentat pozitia de principiu a tarii noastre privind acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate, fara nici un fel de conditii, si s-a exprimat dorinta Romaniei de a dezvolta si diversifica relatiile dintre Romania si Statele Unite ale Americii, pe baza principiilor recunoscute ale dreptului international.
Totodata, s-a examinat surprinderea in legatura cu hotararea de a se da publicitatii un comunicat privind o problema asupra careia s-a convenit sa se pastreze o stricta confidentialitate.
Am rugat sa se transmita Departamentului de Stat cererea partii romane de a se respecta aceasta intelegere si sa nu se dea publicitatii nici o declaratie inainte ca partea americana sa aiba consultari cu partea romana in legatura cu aceasta problema. Discutiile pe aceasta tema sa aiba loc la Bucuresti si nu la Washington.
S-a subliniat inca o data ca partea romana apreciaza necesara organizarea consultarilor dintre cele doua guverne nu numai pentru clarificarea aspectelor procedurale, ci, in primul rind, pentru gasirea cailor de dezvoltare in continuare a relatiilor economice dintre cele doua tari. S-a sugerat, de asemenea, ca aceste consultari sa aiba loc cit mai curind posibil.
S-a solicitat ca punctul de vedere al partii romane sa fie transmis de indata la Washington, urmind sa se comunice partii romane raspunsul Departamentului de Stat in cel mai scurt timp.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Voi ati comunicat ambasadorului nostru de la Washington?

Tov. Aurel Duma:
Ambasadorului nostru de la Washington i-am comunicat, in primul rind, ca s-a prezentat aceasta problema de catre ambasadorul american si, in al doilea rind, daca va fi solicitat de Departamentul de Stat sa le raspunda ca discutiile sa aiba loc la Bucuresti, si sa ne informeze ce i s-a mai spus.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Bine.
Acum, tovarasi, eu vreau sa va spun ca am dat sarcina sa se faca un proiect de declaratie, in care sa se reflecte adevarata realitate.

Tov. Manea Manescu:
Este foarte bine.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Sigur, sa spunem ca noi pornim de la necesitatea dezvoltarii relatiilor, ca de fapt prin amendamentul Jackson-Vanik - mentinerea acestui amendament - s-au incalcat prevederile Acordului comercial, s-a actionat cu totul unilateral, urmarind si facind discutii contrare Romaniei, formulind o serie de pretentii de amestec in treburile interne inadmisibile. Si in citeva rinduri s-a atras atentia si trebuie spus ca nu se va putea merge mai departe asa. Am spus acest lucru si cu prilejul vizitei secretarului de stat si in scrisoarea trimisa lui Ronald Reagan. Nu se poate accepta conditiile impuse de ei! Cum poti sa spui ca "presedintelui ii va fi greu sa mai ceara prelungirea clauzei daca Romania nu raspunde la o serie de cerinte ale SUA"?!

Tov. Manea Manescu
Este un amestec brutal.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Trebuie sa le spunem, in sensul in care am spus si in scrisoare, sa spunem public; m-am referit atunci si la situatia de la ei de acasa. Si am spus ca Romania doreste mentinerea clauzei reciproce, numai in anumite conditii, fara impunerea mentinerii amendamentului Jackson-Vanik si in conformitate cu normele internationale, cu prevederile GATT, in care ambele tari sint membre. Sa spunem ca nu vom mai accepta continuarea unor discutii de amestec inadmisibil in treburile interne ale Romaniei, ca Romania - pina cind se va ajunge la un acord corespunzator privind adoptarea unei declaratii privind acordarea clauzei reciproce fara nici o conditie - va continua sa actioneze in directia dezvoltarii relatiilor; sau sa spunem, pina cind se va ajunge la o clarificare, Romania va continua sa dezvolte relatiile si va actiona pe baza aceasta; cutare si cutare. in spiritul in care este.

Tov. Elena Ceausescu:
Sint cunoscute.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Deci, tovarasi, sa pregatim acest proiect de declaratie, pina dupa amiaza sa-l avem gata. Daca ei vor sa-l publice, daca ei se vor referi la aceste lucruri si noi sa le spunem citeva lucruri mai tari. Deocamdata aceasta spunem in declaratie.

Tov. Aurel Duma:
Sa vedem intii declaratia lor.

Tov. Elena Ceausescu:
Pregatim declaratia si vedem cum este declaratia lor.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Dupa amiaza sa avem noi pregatit proiectul de declaratie si o publicam dupa ce apare declaratia lor. Vom vedea si ce ne raspund. Dupa amiaza - repet - sa avem noi gata proiectul nostru de declaratie.

Tov. Aurel Duma:
Am inteles.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Aceasta, tovarasi, ar fi in legatura cu aceasta problema. Realmente nu mai putem admite. Mai mult de 20 de ani, de fiecare data avem aceaste probleme. Acest lucru nici cu americanii, nici cu altii nu-l mai putem admite. Ce am facut am facut prin munca noastra!

Tov. Gheorghe Radulescu:
Este foarte bine sa procedam asa.

Tov. Nicolae Ceausescu:
Deci, aceasta ar fi problema cu Statele Unite ale Americii.