Popescu[V=]

Stela Popescu: `Imi plac barbatii focosi` La 71 de ani, dupa jumatate de veac de cariera, sute de turnee, mii de spectacole, reprezentatii si aparitii televizate, in care ne-a imbogatit pe toti cu "banca ei de date", Stela Popescu nu-si mai doreste decit sanatate. Ea considera ca "nimic nu merita sa te sperie si sa te intristeze dincolo de moarte". Stela face ce-i place si iubeste ce face. Oare in aceste conditii, cum sa nu debordeze de energie? "Mama mea spunea ca nu sint frumoasa, ci doar lipicioasa, asa ca eu nu ma consider o frumusete. Iar cind eram mica, ii spuneam mamei ca eu vreau o casuta", povesteste Stela, o prezenta carismatica in fata careia, timpul parca prinde aripi. Si uite ca Divinitatea a ajutat-o sa aiba acum nu o casa, ci patru, "una la mare, alta la munte, cea in care am locuit cu Puisor si o darapanatura din p ...

Tristetile lui Mitica Popescu
Mitica Popescu nu e un barbat frumos, dar nici unul urat, el este artist fermecator. Ii sta la fel de bine in frac, asa

Una de-a noastră, una de-a lor: Adela Popescu vs Natalia Oreiro Adela Popescu este originară din satul Şuşani, din judeţul Vâlcea. La vârsta adolescenţei s-a mutat în Bucureşti, împreună cu fratele ei mai mare, unde a urmat cursurile unui liceu de specialitate. Imediat după absolvire, ea a intrat în trustul lui Adrian Sârbu, MediaPro, în care a fost făcută peste noapte vedetă. Nu era de-ajuns că a primit rolul secundar în telenovela „Numai iubirea“, că aceasta s-a apucat imediat şi de cântat. Ea susţine că muzica este viaţa ei şi că este mai importantă chiar decât actoria.

După roluri de fată cuminte, răpiri, agresiuni sexuale şi iubiri ca-n filme, se face publică povestea dintre ea şi Dan Bordeianu, colegul său de platou şi iubitul din telenovelă. S-a spus la un moment dat că cei doi şi-au mimat dragostea de dragul celebrităţii, însă ţinem să spunem că au făcut-o prea bine ca să nu fie adevărat.

Cu toate acestea, Adela a lăsat să se înţeleagă faptul că ar fi fost virgină la începutul relaţiei sale cu Bordeianu şi că şi-a pierdut fecioria pe platourile de filmare ale serialului mai sus menţionat. După toată parada asta, a apărut un anumit Lulu, care a spulberat frumosul basm, spunând că el este primul bărbat din viaţa Adelei. Blonda s-a despărţit de Bordeianu în urmă cu mai bine de o lună, după o relaţie de doi ani.

În cazul Nataliei Oreiro, lucrurile stau puţin altfel. Regina telenovelelor argentiniene şi-a început cariera ca model pentru diferite spoturi publicitare la detergenţi. Naty, cum este botezată de apropiaţii săi, a plecat la 14 ani de-acasă şi s-a mutat în Buenos Aires, pentru a deveni un star. S-a făcut remarcată prin rolul din „Muneca Brava“, tradus la noi „Înger sălbatic“, filmat în 1998.

De-atunci şi până azi, Oreiro a reuşit să strângă multe premii pentru cea mai bună actriţă, dar a şi lansat câteva albume de muzică latino. Pentru rolul din „Cleopatra“ a fost nominalizată la Oscar, la categoria cea mai bună actriţă într-un film străin. Pentru acest rol, Natalia s-a ras în cap şi a slăbit cinci kilograme. Ulterior, actriţa a mai şocat prin interpretarea din serialul „Dorinţa“, în care a jucat rolul unei dansatoare de striptease. În 2006 revine alături de cel lângă care a devenit celebră, Fancundo Arana, în telenovela, „SOS Mi vida“.

Emilia Popescu, născută pentru a fi actriţă

Adela Popescu se razbuna pe fostul iubit Vestea despartirii lui Dan Bordeianu de Adela Popescu a socat pe toata lumea. Intre timp, filmarile la telenovela "Iubire ca in filme" continua, iar cei doi sint nevoiti sa lucreze impreuna, chiar daca fac eforturi vizibile sa se inteleaga bine pe platourile de filmare. De multe ori nu-si adreseaza decit salutul de rigoare si nici nu se privesc in ochi cind trebuie sa filmeze o scena de iubire. Se aude ca in noua telenovela Dan Bordeianu a fost pus pe liber si nu va mai face parte din noua distributie. Imediat dupa despartire, Bordeianu si-a dat seama ca a gresit, i-a cerut iertare iubitei sale, a mers chiar la Pitesti, ca s-o roage sa-l ierte. Acasa, la familia ei din Pitesti, Adela nu a vrut sa-l asculte pe Dan si nu doreste in ruptul capului sa reinceapa o relatie. Parasindu-l din gelo ...

NOSTALIGIA TV: Rodica Popescu Bitanescu Actrita Rodica Popescu Bitanescu a petrecut aproape jumatate de secol pe scena teatrului.

Adela Popescu, mesagerul lui Cupidon prin licee
Adela Popescu si echipa de la ProFM'sCOOL s-a trezit cu noaptea in cap de Valentine's Day si a pornit intr-o incursiune surpriza prin liceele bucurestene. Indragita actrita a fost trimisa de Cupidon pentru a imparti cadouri celor mai creativi indragostiti. Timp de cateva zile, elevii din liceele ProFM'sCOOL au lasat declaratiile lor de dragoste intr-o urna special amenajata. De Valetine's Day, Adela Popescu le-a inmanat posesorilor celor mai frumoase sentimente asternute pe hartie premiile oferite de ProFM'sCOOL.

Studioul ProFM’sCOOL a devenit neincapator in momentul in care DJ Escu a anuntat inceperea sesiunii de autografe marca Adela Popescu. O profesoara din liceul GH. Lazar a redat foarte haios situatia: "Nici la moastele sfintilor nu s-au strans atatia oameni", a spus ea razand. In jurulul orei 14.00, DJ Escu si Adela Popescu au terminat turneul prin liceele ProFM’sCOOL lasand cadouri albume "Iubire ca in filme", realizate de Acasa Music/MediaPro Music si postere cu autograf in GH. Lazar, Rosseti, Scoala Centrala, Mihai Viteazul si Monnet.

Serenade pe Calea Victoriei

A doua jumatate a Zilei Indragostitilor a fost dedicata celor trei castigatori din Bucuresti ai serenadelor sub balcon. Actiunea ProFM si a trupei Vita de Vie a intampinat obstacole din start datorita faptului ca prima "victima" lucra in sediul CEC de pe Calea Victoriei. Insa Cupidon Sara a intervenit si aprobarea pentru cantare s-a obtinut cat ai clipi din ochi. "Mi-ati facut cea mai frumoasa surpriza de Valentine’s Day!", a spus emotionata iubita castigatorului ProFM. Ca un facut, si a doua "victima" era tot la locul de munca in momentul in care i s-a facut surpriza. Insa aici, nu au fost probleme cu aprobarile. Numele ProFM a deschis usa cu usurinta fiind vorba de o casa de discuri. "Sunt prietenii nostri.", a spus Claudiu Sara mandru ca nu a trebuit sa mai alerge dupa aprobari. Pe masura ce ziua se apropia de sfarsit, obstacolele incepeau sa se imputineze: a treia victima statea la bloc. Intunericul a fost singurul impediment. Dar problema a fost rezolvata rapid si profesionist: "Am aprins farurile masinilor noastre si lumina s-a facut", povesteste DJ-ul ProFM, Claudiu Sara.
Valentine's Day si in tara
In timp ce echipa ProFM umbla prin Bucuresti impreuna cu Vita de Vie, colegii lor din tara nu stateau cu mainile-n san. Cluj, Brasov, Bacau, Timisoara, Arad si Constanta sunt cele sase orase in care un indragostit a avut parte de o serenada sub balcon. 3SE, Alb Negru, Impact, Alexandra Ungureanu si Fly Project au avut grija, impreuna cu echipele ProFM din tara, ca serenadele sa sune bine de tot. "A fost o zi super incarcata si putin cam friguroasa. Dar fetele "victimelor" ne-au facut sa uitam de tot. Insa regret un singur lucru: ca nici anul acesta nu am provocat niciun infarct. Trebuie sa ne perfectionam!", a spus Claudiu Sara razand.

C.T.P. presedinte

Adela Popescu
Nume: Popescu
Prenume: Adela
Locul si data nasterii: Dragasani, jud Valcea 8 octombrie 1986
Zodia: Balanta

Activitate profesionala:
- A participat la multe festivaluri nationale si internationale de muzica, de unde s-a intors acasa cu multe premii I
- A cantat impreuna cu Elena de la Mandinga si a colaborat cu 3 Sud Est pentru piesa "Clipe"
- A prezentat o emisiune pentru adolescenti
- A jucat in serialul "In familie"
- Adela a interpretat-o pe Alina Damaschin, sora Oanei Zavoranu, in prima telenovela romaneasca, "Numai iubirea"
- In prezent joaca in telenovela "Lacrimi de iubire", unde interpreteaza rolul Alexandrei Mateescu

Regizori preferati: Martin Scorsese
Actori preferati: Brad Pitt, Richard Gere, John Travolta
Actrite: Julia Roberts, Penelope Cruz, Sarah Jessica Parker
Scriitori preferati: Moliere, Goethe, Rebreanu, Slavici, George Calinescu, Cehov
Hobby-uri: asculta muzica
Muzica: Anna Vissi, muzica house-DJ Sasha, Paul van Dyck, Anastacia

Inaltime: 1.65
greutate: 52
par: blond
ochi: negri
Animale: un caine maidanez - Toby
Stil vestimentar: clasic si sport

Se considera o persoana sociabila, norocoasa, familista, crede ca fiecare are un destin al lui.
Este foarte atasata de familia ei si respecta traditia sarbatorilor petrecute in familie
Are doi frati, Calin (27 de ani) si Bogdan (29 de ani)

Sursa: "Lacrimi de iubire"
Adelei Popescu ii puteti scrie pe str. Baratiei nr. 31, sector 3 Bucuresti

Mitica Popescu, in doua premiere la Teatrul Mic

Adela Popescu vrea intimitate pentru familie În urma articolului apărut ieri în cotidianul nostru, intitulat „Adela Popescu s-a amuzat pe seama preotului“, am primit un drept la replică din partea PR-ului postului Acasă TV, pe care vi-l prezentăm în continuare (K.P.H.):

„Domnule redactor şef, În ziarul Atac din data de 11 aprilie a apărut un articol, „Adela Popescu s-a amuzat pe seama preotului“. În textul respectiv se specifică faptul că Adela Popescu apare într-una dintre imagini în faţa casei părinteşti: „Adela Popescu apare în faţa casei părinteşti care, după cum se poate observa, este într-o stare jalnică“. Casa care apare în poze nu este casa părinţilor Adelei. Vă rugăm să respectaţi dreptul la viaţa privată al familiei Adelei Popescu şi să nu mai faceţi aprecieri degradante, mai ales că în ştirea apărută în ziarul Arena Vâlceană, publicaţie după care a preluat şi cotidianul Atac, nu apare nimic care să facă referire la casa părinţilor Adelei Popescu.

Creola Tudorache, Press Coordinator ACASĂ TV“

Adela Popescu s-a amuzat pe seama preotului

Unul dintre redactorii bisăptămânalului vâlcean „Arena“ ne-a contactat ieri la redacţie. Colegul, al cărui nume nu îl vom preciza, din motive ce ţin de etica profesională, ne înştiinţa că se află în posesia unui set de fotografii ce o au ca personaj central pe Adela Popescu şi ne-a propus să le publicăm.

Adela Popescu şi-a petrecut Sărbătorile Pascale în comuna natală, Şuşani. A fost însoţită doar de veri, de părinţi şi de câţiva prieteni despre care ni s-a adus la cunoştinţă că o însoţeau, în copilărie, la păscutul vacilor. Împreună au depănat amintiri care au făcut-o să uite de despărţirea de Dan Bordeianu. Într- una dintre imagini, Adela Popescu apare în faţa casei părinteşti care, după cum se poate observa, este într-o stare jalnică.

În noaptea de Înviere a fost prezentă la slujbă, amuzându-se copios pe seama preotului satului, care a venit destul de afumat în faţa credincioşilor. Duminică, după cum este obiceiul în localitate, toate familiile s-au strâns la biserică. Adela nu a apucat nici să mănânce, fiind asaltată de tinerii dornici să se pozeze alături de vedetă.

Din câte ştim noi, despărţirea de Bordeianu a deprimat-o destul de mult pe Adela şi mai mult ca sigur această „escapadă“ a mai întremat-o puţin... De precizat faptul că tatăl ei nu a scăpat-o nici o clipă din ochi, mândru nevoie-mare de celebritatea de care se bucură fiica sa în rândurile consătenilor. Avem şi noi o curiozitate: pe când o viitoare redenumire a comunei? Comuna Adela Popescu sună acceptabil? Sau Alina Damaschin?

Despre tarani numai de bine
http://www.aspirinaonline.ro/stiri.php?nr=55&cat=17&id=710
Că tăranul român trăieste o dramă a devenit loc comun. Este modalitatea prin care, tot blăblăind despre drame - si slavă Domnului avem destule - le banalizăm. Problema rămîne însă nerezovată, pentru că nimic nu s-a făcut pentru tăranul român în toti acesti ani. Dar nici nu poti să mai vorbesti de „problema tărănăească” pentru că esti luat cu „hai, lasă-mă, am mai auzit povestea asta!”
„Tăranul român” este deja un termen impropriu, sau unul care înseamnă cu totul altceva decît însemna acum cîteva zeci de ani.
Dacă pe vremea lui Ceausescu multi dintre ei au venit la oras, la marginea oraselor de fapt, crezînd că vor oferi, dacă nu lor atunci copiilor, o viată mai bună, acum s-au dus orasele peste ei la tară. Dar ce vreau să spun?
Am intrat de curînd în cîteva sate românesti. Nu din cele care au veleităti turistice, nu din cele în care metrul pătrat de teren a ajuns să valoreze cît omul. Un sat de cîmpie, întins pe marginea drumului national. Altă absurditate!
Sînt cîteva „buticuri” pline de alcool si biscuiti cu cremă al căror termen de garantie s-a sters cu vremea, este o bodegă asezată strategic în mijlocul satului unde „suta” de vodcă face un sfert din valoarea paharului în care-ti este servită. Asta e vatra satului.
Majoritatea satelor sînt formate din bătrîni. Probabil că timpul va rezolva cît de curînd „problema tărănească”. Statul e răbdător. E si asta o calitate.
Tăranii ajunsi la pensionare trăiesc dintr-o pensie cu putin mai mult peste un milion de lei. Cînd i-am spus cuiva acest lucru, mi-a zis: „Lasă, că au ei din ce să trăiască, mai cresc o găină, un zarzavat se mai găseste prin curte!” Sînt oameni care au muncit 40, 50 de ani la CAP, iar acum vînd ouă pe lîngă gard ca să-si poată plăti curentul si apa.
Tot mediul satului pare un experiment al unui cercetător diabolic. Sînt invadate de produse de cea mai proastă calitate, de la mîncare si băutură, pînă la îmbrăcăminte.
Tăranul acela prostit de comunisti, aflat la marginea insalubră a marilor orase, se poate întoarce linistit acasă pentru că nu va simti diferenta.

Cristian Topescu, la 70 de ani: "Am ajuns sa predic in pustiu"

ANIVERSARE
Maine, marele comentator bifeaza cea de-a 70-a primavara cu regretul ca fair-play-ul dispare.[Citeste]

Adela Popescu si Dan Bordeianu s-au despartit.

Unul dintre cele mai mediatizate cupluri ale postului Acasa TV, Adela Popescu si Dan Bordeianu, s-a despartit. Nimeni nu ar fi crezut ca, dupa ce au facut cu mare tam-tam doua logodne si si-au declarat dragoste eterna in tot felul de emisiuni in direct si prin presa, cei doi amorezi vor ajunge la "divort". Saptamina trecuta, atit Dan, cit si Adela si-au dat seama ca nu mai pot fi fericiti impreuna si au decis ca fiecare sa-si vada de viata lui. Blonda a lansat deja un disc si va face parte din distributia unei noi telenovele, in timp ce Bordeianu va juca in cu totul alt serial al postului sus-amintit. Filmarile la actuala productie cinematografica "Iubire ca in filme" continua, cei doi venind la filmari, raminind in relatie de amicitie si declarind ca se vor ajuta intotdeauna. Iata ca dragostea cintata cu surle si trimbite de toti PR-ii de la PRO TV nu a fost de bun augur in cazul celor doi indragostiti. Despartirea se pare ca va fi una definitiva, lui Dan Bordeianu placindu-i o bruneta aratoasa.
http://www.7plus.ro/?arhiva=21/03/2007&id=19713

Adela Popescu, al doilea Disc de Aur

La doar cinci luni după ce albumul său de debut a fost premiat cu Discul de Aur pentru vanzări record, Adela Popescu a primit cel de-al doilea Disc de Aur din carieră, pentru albumul intitulat "Iubire ca în filme".
Adela a primit vestea în direct, în cadrul unei emisiuni televizate: "Primirea Discului de Aur, al doilea din cariera mea, a fost o adevărată surpriză, care a venit la doar trei luni de cand albumul <Iubire ca în filme> a fost lansat. Mă bucur foarte mult pentru acest premiu şi sunt cu atat mai fericită să aflu că publicul a îndrăgit atat de repede albumul", a spus Adela. Încă de cand s-a lansat, Adelei îi merge foarte bine pe plan muzical, melodiile sale fiind apreciate datorită faptului că sunt promovate şi în telenovelele în care această joacă

Adela Popescu - Nu–si programeaza succesul

Ce să întelegi, cînd oamenii nu se înteleg?
de Stela Popescu
http://www.aspirinaonline.ro/stiri.php?nr=54&cat=17&id=703

E urît să te întorci trist acasă. Totdeauna am venit veselă acasă. Totdeauna m-am întors acasă cu poftă. Aveam colege care trăiau adevărate drame în momentul în care ne întorceam din străinătate. Nu mi s-a întîmplat. Nu stiu dacă am fost o norocoasă din acest punct de vedere. Poate că da, înclin să cred. Păream o ciudată cînd le spuneam că după trei săptămîni de stat în străinătate mă simt deja străină, mă plictisesc, vreau să fiu acasă, vreau să revin la viata mea de toate zilele. După trei săptămîni, în străinătate, treceam brusc de la statutul de „turist” la cel de „străin”. Din acel moment singurul lucru pe care-l aveam în minte era acela de-a ajunge acasă.
Comunismul a creat în România o vocatie a expatrierii, a marginalitătii, o logică implacabilă a periferiei. Toate strămutările, deportările, cartierele din muncitoresti din jurul marilor orase, toate acestea au creat o fiintă împutinată, înjumătătită, cu constiinta că apartine unui alt spatiu decît acela în care trăieste. Îti era greu să te simti acasă în locul în care îti duceai viata în tara ta, iar eu, care fugisem din Basarabia, cu atît mai greu m-as fi simtit într-o tară străină.
Cei care au fugit din România pe vremea lui Ceausescu au părăsit o tară care însemna doar cercul restrîns al prietenilor si al familiei. Comunismul reusise asă te facă să te simti străin în tara ta.
Sentimentul de solidaritate nu exista pentru c㠄vecinul”, „străinul” mutat cu forta în apartamentul de alături, trăia cu sentimentul fricii, cu teama că aproapele îl poate turna.
Dincolo de foamete, de aprozarele goale, de apa rece curgînd pe robinetul de apă caldă, comunismul a înrădăcinat o fiintă dezrădăcinată, un om cu repere bolnave. Te face să te gîndesti, acum, cînd vezi ce se petrece, dacă nu cumva este nevoie pentru vindecare de aceeasi perioadă de timp de care a fost nevoie pentru îmbolnăvire.
Tot ce întelegi din ce se întîmplă acum în România este că nimeni nu se întelege cu nimeni.

Maestrul Mitică Popescu deapănă cu drag amintiri din bătrânul cartier bucureştean Berceni, unde a copilărit, pe strada Sorcovei, în mijlocul Apărătorilor Patriei, bătând mingea de cârpă pe maidanele Văcăreştilor, mai apoi simţind viaţa cu miros de mici proaspeţi, venit din cârciumile mandatarilor de la „Cerneala“ - unde se bea un vin care-ţi învineţea buzele de negru ce era - de pe Olteniţei, de la „Izmene lungi“, de lângă Abator, până la Mandravela (lângă Sudului), unde exista o Chiriţă autohtonă, Coana Manda, pe care tânărul Mitică Popescu o vedea după meciurile de fotbal din cartier, la care mergea cu tatăl său. Astăzi, Mitică Popescu îşi vede cu grijă de rolurile sale de la Teatrul Mic şi de la Televiziune. Discută, din când în când, cu vreun reporter care vine să-i zgândăre amintirile mai vechi, şi le povesteşte aşa cum numai el ştie...

Aveţi o istorie destul de controversată în legătură cu intrarea la teatru. Cum aţi devenit actor?
Stimate domn, nu e chiar aşa de complicată. Eu de mic băteam scena în curte pentru vecini, dând reprezentaţii cu copiii din cartier, după ceea ce vedeam în pauzele de la film. Că pe vremea aceea se dădeau mici spectacole între peliculele programate la cinematograf. Tata a fost amator de fotbal şi mă lua cu el la meciuri, iar mama a fost iubitoare de artă, aşa că mă lua la spectacole şi mi-a insuflat dragostea pentru teatru. La Institut am încercat prima dată în ‘54, la terminarea liceului. Am intrat prima oară în ‘57. Până atunci, am fost corp-ansamblu la Teatrul Armatei. N-am făcut armata, că eram plăpând. După doi ani de facultate a trebuit să întrerup studiile, deoarece am fost închis trei ani. Asistasem doi amici când au scris o petiţie de protest adresată Ambasadei Americii şi am fost condamnat pentru tăinuire. Cu greu am primit aprobare ca să dau din nou la teatru. Am reintrat în ‘63 şi am terminat studiile în ‘67. Am primit repartiţie în Piatra Neamţ.

Ştiu că aţi făcut studii tehnice în perioada respectivă. Pe atunci dădeaţi reprezentaţ ii sau vă ocupaţi de învăţarea meseriei de actor?
Da aveţi dreptate, ca să ajungem la facultate trecem prin alte lucruri. Pasiunea mea pentru meserie! Eu am făcut o şcoală tehnică, cu profil mecanic, pe care am terminat-o în ‘54, pe strada Sborului, la nr. 7. După 7 clase am dat, la finele liceului, ca orice om, examenul de capacitate. În materie de tehnică am trecut ca gâsca prin apă. Am fost „forcepsat“ să trec prin „şcoala tehnică“. Tata mi-a spus, chiar după ce mi-a citit numele în cronici: „Acu’ ai jucat teatru, când te apuci de-o meserie?“. Normal ar fi trebuit să mă duc la Politehnică. În orice caz, tehno-poli nu are treabă cu teatrul. În liceu făceam practică la o întreprindere, la Timpuri Noi. Ca să scap de practică, iam propus directorului să punem în scenă o piesă de teatru. Pentru că eram foarte mulţi în clasă, care n-aveam dor de producţie, am ales o piesă sovietică: „De partea cealaltă“ - se juca şi la Teatrul Armatei. Avea 13 tablouri. Foarte greu. Costumele şi decorurile le-am luat de la Teatrul Militar, aflat în concediu. Am jucat la Liceul „Matei Basarab“ şi ulterior în Sala „Monetăriei“. Scopul era să scăpăm, vorba aia, de „lucrul manual“.

Aţi jucat pe multe scene din Bucureşti şi din ţară. Aţi avut fel de fel de roluri. Care credeţi că v-au reprezentat cel mai mult?
Mereu am făcut roluri de compoziţie (în general personaje bătrâne). Am făcut şi multă figuraţie. Am fost în multe spectacole cu distribuţii mari. A fost o adevărată şcoală: George Vraca, Nicolae Gărdescu, Nineta Gusti, Florin Scărlătescu, Sandina Stan, Constantin Ramadan, Aurel Rogalski, Constantin Brezeanu şi alţii. Am fost corp ansamblu la „Comedia“, unde am jucat alături de Ştefan Ciubotăraşu, Radu Beligan, care era director, Nineta Gusti şi „tinerii“ Ion Dinică, Marin Moraru, Amza Pellea, Ion Lucian, Vasilica Tastaman. Am intrat în „Mi se pare romantic“, în locul lui Răcă- reanu. Îl aveam partener pe Nicolae Gărdescu. Eram gazetar, care lua interviuri. Am jucat multe personaje în vârstă, roluri de compoziţie. Nu pot să spun că m-a reprezentat unul mai mult decât altul. Eu joc ce mi se cere. Doar sunt actor, nu?

Piatra Neamţ cu Teatrul Tineretului au reprezentat o perioadă importantă din viaţa dumneavoastră. Ce aţi jucat prima dată, acolo?
Culmea ironiei, când am jucat acolo, după Institut, se repeta „Răzvan şi Vidra“ a lui Haşdeu. Distribuţia era făcută. Ca să intru în spectacol am jucat un personaj simbolic (moartea, de fapt), apoi am jucat Vulpoi iar mai târziu Zbierea, tot vârstnici. Acolo, în afară de Poldi Bălănuţă (regretata soţie a maestrului - n.n.) şi Florin Piersic, au mai jucat Virgil Ogăşanu, Boris Petrov, Carmen Galin şi Horaţiu Mălăele, actori mari, de referinţă pentru teatrul româ nesc. Mulţi au trecut prin scena de la Teatrul Tineretului. La „Piatra“, în şase ani, eu am jucat 26 de roluri.

Se spune despre actori că sunt boemi, consumatori de alcool, mai veseli sau mai altfel decât toată lumea. Dumneavoastră cum vă descurcaţi cu viaţa boemă la Piatra Neamţ?
În primul an nu am băut. Am avut o afecţiune pulmonară din anul patru de Institut. Mergeam cu colegii la restaurant şi, stând în aburul de alcool şi de tutun, mă ameţeam fără să beau. Exact cum ar fi să stai de vorbă cu un bâlbâit, la un moment dat te bâlbâi fără să vrei. Tot timpul ni-l petreceam în teatru. Mâncam la restaurant sau la pensiune... era trei lei ciorba de burtă şi un leu şi „cinşpe“ bani ciorba de fasole, care-mi place mult. Şi acum, când mă duc la „Adio, mamă“, la Ilioara, tot ciorbă de fasole îmi place să mănânc. La „Piatra“, tot oraşul spunea că actorii stau tot timpul în cârciumă. Şi aşa am făcut un restaurant în teatru. Am fost primul privatizat, deh! Cei care aveau spectacol, ca şoferii, nu beau. Mâncau. Era o alimentară aproape de teatru, de unde ne aprovizionam. Aveam aragaz, frigider, treabă serioasă. Am fost şi patron! Aveam firmă luminată: „Şase saci în şase saci“, după eternul exerciţiu de dicţie. Cel care nu mai putea să-l pronunţe, nu mai era servit. Am făcut acolo nunta lui Boris Petrov. Nichita şi Sorescu au trecut pe la barul meu...

Care este istoria rolului dumneavoastră din „Mitică Popescu“, spectacolul de la Teatrul Mic?
Piesa lui Camil Petrescu a fost pusă în scenă dintr-o glumă şi a devenit ceva serios. Eram acasă la Nicolae Dinică (a murit săracul!) şi puneam o antenă să prindem bulgarii. Am coborât la el, stătea într-un demisol, să bem un şpriţ. El dorea să fac un music-hall. Pe stradă i-am vă- zut pe Dinu Săraru şi pe Virgil Luscov (scenograful). Au poposit şi ei la Nicolae, în demisol. Din vorbă în vorbă, a venit ideea de Mitică Popescu în „Mitică Popescu“, pe muzica lui Nicu Alifantis, angajat al teatrului la vremea aceea. Cupletele au aparţinut lui Alexandru Andrieş, coregrafia Doinei Andronache, regia lui Cristian Hadji-Culea. A fost singurul spectacol cu o singură lectură. Restul era creat pe scenă. Am avut noroc şi cu elevele de la coregrafie. Noi am schimbat patru promoţii în 500 de spectacole. Barometrul piesei era Gilda Marinescu (şefa organizării). De aceea se juca numai cu casa închisă, în perioada ‘84-’90.

În prezent, de ce nu se mai joacă Mitică Popescu?
S-a pierdut negativul spectacolului. În plus, ar fi o cheltuială foarte mare pentru decoruri, costume, balerine... şi nu uitaţi vârsta interpretului principal!!!

În afară de aplauze, ce amintiri mai aveţi de la acest show?
Teatrul era ca o oază pentru provinciali, la vremea aceea. Veneau în vreo deplasare şi se înghesuiau la teatru să mai inspire puţină libertate. Într-o seară, un domn din Buzău a venit la mine şi m-a rugat să-l bag în seamă. Dorea mult să vadă spectacolul. La sfârşit, a venit la mine şi mi-a oferit să beau o gură, cu el, dintr-o sticlă de ţuică, eu nevrînd să-i iau omului toată sticla. Mi-a oferit din tot sufletul şi am băut. Altă dată, o doamnă din Israel a venit şi mi-a arăta contramă rcile biletelor. Îl văzuse de vreo cincisprezece ori. Am mai aflat de la maestrul Popescu despre concediile pe care, în ultima vreme, le petrecea la Focşani, cu soţia, despre faptul că bea doar bere şi spirt, datorită bilei de care suferă, despre faptul că în copilărie, în „Apărătorii Patriei“ a fost vecin cu Mircea Lucescu, Alexandru Lulescu, regretatul Gheorghe Cocorici, Ion Cristinoiu şi Cornel Fugaru. Am mai aflat că are un concediu activ şi are de învăţat rolul său din „Sonata fantomelor“ de Strindeberg, pe care o va pune în scenă Cătălina Buzoianu, pentru stagiunea următoare a „Teatrului Mic“. Acolo, dom’ Mitic1 va juca „bătrâ- nul“. Tot rol de... compoziţie? Oricum, tu, cititorule sau trecătorule, îl vei vedea pretutindeni pe Mitică Popescu. El colindă de multe ori Bucureştiul, pe jos, şi te salută cu bineţe, aşteptându-te să vii să-l vezi, când poti, la muncă!

http://www.atac-online.ro/cultura--culte_23/

In numele tatalui
Imaginea tatalui a ramas una puternica, desi a disparut brusc din copilaria mea, cind aveam 4 ani. A fost ceva groaznic, ceva sinistru.
In 1940, cind au venit rusii in Basarabia au luat tot ceea ce era barbat cu carte din Basarabia. Cea mai buna metoda de ocupare aceasta este. Tatal meu era ofiter in rezerva si invatator.
Au luat toti functionarii si in locul lor au fost adusi functionari rusi. A doua zi se vorbea ruseste in Basarabia, unde pina atunci eu nu auzisem o singura vorba.
Orice problema aveai de rezolvat, daca nu stiai ruseste, te uitai la lampa, pentru ca nu aveai cu cine sa vorbesti. Apoi a urmat o etapa fireasca, pentru ca femeile ramase singure s-au casatorit cu rusii. Tata auzise ca se pregateste ocupat ia ruseasca si a fugit la Galati. A fugit ascuns intr-o caruta, acoperit de fin. S-a dus ca sa gaseasca un loc in care sa stam si peste citeva zile a venit sa ne ia si pe noi.
Atunci l-au prins, l-au luat cind intrase pe strada noastra. Eu asteptam cu mama in casa, cu bagajele facute. Am aflat apoi ca cineva de pe strada le-a spus garzilor rusesti: „Uitati-l, el este invatator.“
Rusii au profitat si de slabiciunile oamenilor, dar si de prostie, de oamenii prosti care au vrut sa parvina, de oamenii care n-au putut sa faca prin fortele lor proprii ceva, prin munca si inteligenta. A doua zi ne-au anuntat sa-i ducem un pachet cu doua perechi de ciorapi, doua camasi si doua perechi de pantaloni.
Din acea clipa nu l-am mai vazut timp de 18 ani. Si nici nu am primit nici un semn de viata de la el. Si eu, si mama am fost convinse ca tata a murit. Tata mi-a spus dupa aceea ca a scris mii de scrisori. Dar cine-si poate imagina ca intr-un lagar din Vladivostok statea vreun soldat rus sa lipeasca timbre pe scrisori.
Mama stia ca el avea reumatism infectios, racise, nu mai stiu exact ce se intimplase, asa ca nu credea nimeni ca el ar mai putea sa fie in viata, desi era un om foarte activ, lucra pamintul, mergea la vinatoare. Dupa 18 ani ne-am revazut, dar asta am sa va povestesc saptamina viitoare.
http://www.aspirinaonline.ro/stiri.php?nr=1&cat=17&id=27