Petrescu[V=]

Rezumarea primului mesaj :

CEZAR  PETRESCU-
10]Necunoscuţi!... cei ce se uită încruntaţi unul la altul când s-au izbit gonind piept în piept, sau politicos se feresc în lături, rostindu-şi scuze cu surâs prefăcut şi convenţional, alergând mai departe...
9]Deznadejdea invata cu incetul sa se prefaca in resemnare.
8]Inteligenta e un mijloc de adaptare la mediu al instinctului de conservare.
7]După ce ştii totul, vine îndoiala.
6]Dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nicio silnicie, e preferinta sincera.
5]Asa e dragostea… un joc, un joc stupid, murdar si masluit… nu intri fara sa dai socoteala intr-un asemenea joc.
4]Nimic nu se plateste mai sigur ca prostia
3]Progresul are o lege de fier: te adaptezi, sau mori!
2]Lumea nu este condusa de capete, ci de pasiuni.
1]Alfred de Musset era frumos ca un zeu. Si George Sand l-a lasat...
=====
CAMIL  PETRESCU-
13]Urâciunea nu e decât umbra frumuseţii.
12]O părere este înainte de toate un act de credinţă ideologică şi o credinţă nu poate să fie confortabilă ca un rând de haine gata.
11]Realitatea se creaza prin insusi faptul cunoasterii.
10]Dacă n-ar fi prostii, desteptii ar muri de foame.
9]Arta n-are de-a face cu ortografia.
8]Stilul frumos e opus artei... E ca dictiunea in teatru, ca scrisul caligrafic in stiinta.
7]Arta teatrului are nevoie de firi de structura exceptionala.
6]Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare.
5]Dreptatea este deasupra noastra si este una pentru toata lumea si pentru toate timpurile.
4]Femeia îl înşeală numai pe cel pe care îl iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte, pur şi simplu.
3]Marea înţelepciune este să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri.
2]Dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoste nici o silnicie, e preferinta sincera.
1]O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei...
=====
Gica
Irina
Alina
Radu
Florin
Dan
Liviu
Adriana
Anca

Dan Petrescu a demisionat de la Urziceni!




13:49Tehnicianul Unirii Urziceni, Dan Petrescu, si-a prezentat ieri demisia. In ultimele zile s-a tot speculat aceasta ipoteza.

Cezar Petrescu, sub robia peniţei









O figură aparte a literaturii române şi un adevărat personaj al
perioadei interbelice bucureştene. A fost asemănat cu un "tanc al
literaturii române", iar sintagma nu se trage (doar) de la cele peste
100 de kilograme pe care le afişa cu un aer bonom...Cezar Petrescu s-a manifestat de tânăr ca scriitor, dar a debutat la 30
de ani, în 1923. Opt ani mai târziu primea Premiul Naţional pentru
Literatură. Era mereu în criză de timp, de aceea avea impresia că
romanele sale erau "scrise aproape toate ca pe peron de gară, în
ultimul moment", dar nu putea trăi decât scriind. Mărturie stau miile
de pagini de actualitate şi astăzi, scrise cu uşurinţă într-un limbaj
alert, expresiv, mai colorat, cu multe neologisme.

Odată,
scriitorul i-a povestit lui Nicolae Carandino: "Lilli Gheorghiade,
celebra curtezană dinaintea primului război mondial, mi-a dat jurnalul
ei, să-l prelucrez şi să-l public; închipuie-ţi că m-am îmbătat şi l-am
pierdut...".

Ca ziarist era dezinvolt şi critic. A început să
scrie în 1912 în ziarele din Iaşi, iar din 1919 a publicat zilnic două,
trei articole la diferite cotidiene, simultan editând o revistă pe care
o şi administra. Considera "ziaristica un preţios şi strategic punct de
observaţie", mărturisind că "regăseşte în redacţii efervescenţa celei
mai acute actualităţi, frenezia celor mai nesăbuite pasiuni, abjecţii,
trădări şi vânzări".

"Trebuie să găsim ceva senzaţional, ceva
care să zguduie indiferenţa publică. Nu politică, vai de mine! Că nu
citeşte nimeni! Nu-mi dau seama ce anume ar trebui să găsim. În orice
caz, o oaie cu cinci picioare. Dar nu una, mai multe", spunea acesta în
1938, când era directorul ziarului România, oficiosul carlist.

CAMIL SAU CEZAR PETRESCU?
Camil
Petrescu a suferit mult timp, pentru că era adesea confundat cu Cezar
Petrescu - mai degrabă amuzat de această greşeală -, pe care însuşi
Nicolae Iorga a făcut-o în cartea sa, Istoria literaturii române, şi
care este destul de des întâlnită şi astăzi. Nicolae Carandino povestea
cum odată l-a apărat pe Camil Petrescu în faţa unei instanţe fiscale,
spunând că "este la mijloc o gravă confuzie. Aţi evaluat în realitate
veniturile lui Cezar Petrescu. Ăla se vinde.

Clientul meu
numai se tipăreşte". Cu "privirile şi mişcările iuţi, nervoase, ca şi
vorba, radiind o energie rar întâlnită. Totdeauna ras proaspăt şi
îngrijit, în costume elegante, de obicei de nuanţă gri, cu linia
pantalonului călcată impecabil şi o cămaşă ca spuma", scria Vlaicu
Bârna. "Întrunea fizicul cel mai burghez din lume cu firea cea mai
boemă. Literatura lui - inegală - falsifica în ochii celor care nu îl
cunoşteau o personalitate de artist dăruit în variate domenii, de
cititor infatigabil, de scriitor, de publicist, de grafician.

Nu
ieşea de sub robia peniţei decât pentru a merge la cârciumă sau la
cazino, căutând sensurile întortocheate ale vieţii şi ale morţii.
Placid în aparenţă, el avea o fire ardentă, care nu se manifesta prin
mişcare, fiindcă pur şi simplu o depăşea. Rubicond, alterna vehemenţele
melancolice cu explozii joviale. Cine l-ar fi bănuit, după scris, timid
şi tăcut? Cine, fără să-i fi surprins privirea?", scria Nicolae
Carandino.

Avea toate viciile: băutura, cartofor, amator de
femei, boem incorigibil, dar răscumpăra orice defect prin farmec. Cezar
Petrescu era "un causeur şi un intelectual rafinat". "Era carismatic şi
curtat de femei, iubea vinul bun, o carte plăcută, femeile frumoase,
dacă se putea să fie blonde, un ceas de taclale cu un prieten şi un joc
nebun de cărţi", scria Valeriu Bârnă.

A fost căsătorit cu
"Coca Botez, Eugeniţa Cosmuţă, Geta Ciocâlteu, Puiuţ Mureşan şi doamna
Florica din familia doctorului Amza Jianu". Cezar Petrescu a trăit o
viaţă plină de contradicţii, confuzii şi agitaţie, de unde şi-a luat
multe dintre subiectele romanelor sale. Regimul comunist i-a impus
scriitorului colaboratori dintre activiştii partidului, silindu-l să
semneze împreună cu ei tot ce a publicat în ultimii zece ani ai vieţii.
Pentru a-l constrânge, i-a fost hărţuită familia, iar fratele, două
dintre surori şi un cumnat au fost anchetaţi şi încarceraţi.




"Anii
m-au făcut sceptic. Anii, viaţa, experienţele", scria acesta. "De-abia
ţin condeiul, obosesc de mă ia naiba după 3-4 pagini - ori după cum
ştii, eu abia după 10 ceasuri de lucru şi după 10 ţigări şi 11 ceşti
mari de cafea neagră mă simţeam în adevărata formă şi gata să bat
normele celorlalţi scriitori", scria Cezar Petrescu în martie 1953.

"Îmi organizez chiar timpul pierdut"
N-ar
fi interesant să ştim direct de la sursă cum era şi cum scria Cezar
Petrescu? Ne-am întrebat adesea, iar răspunsul a venit, în ceea ce-l
priveşte pe scriitorul mai sus amintit, de la Aurel Sasu şi Mariana
Vartic, autorii antologiei "Romanul românesc în interviuri" - Editura
Minerva, 1986.
În
cea de-a doua parte a volumului II, autorii fac o confidenţă cel puţin
deconcertantă, într-unul dintre subcapitolele dedicate lui Cezar
Petrescu: "Cum de am ajuns să ne-mbogăţim volumul cu declaraţiile de
mai jos, fără să fi dat ochii sau mâna cu d. Cezar Petrescu, e,
desigur, un record. Întâlnirea a fost pur spirituală şi nu vom trăda
niciodată metoda, care e totuşi simplă şi genială ca oul lui Columb".
Iată aşadar o felie din realitatea acestui scriitor.
"D. Cezar Petrescu locuieşte şase-şapte luni pe an la ţară, în
Moldova. O lună jumătate-două, lipseşte, fiind în străinătate. În
Bucureşti apare meteoric, iar Calea Victoriei credem că n-o parcurge de
52 de ori în 52 de luni. Poate fi văzut însă cu al său Hupmobile 6
cilindri când la Iaşi ori la Cluj, când la Neapole sau la Viena, când
în Munţii Maramureşului sau împotmolit în noroaiele şleaurilor
basarabene. Când are răgaz să mai scrie două-trei volume anual, din cea
mai diversă inspiraţie şi din cele mai contradictorii medii şi
atmosfere, aceasta mi s-a părut inexplicabil, chiar admiţând pactul cu
diavolul şi reţeta omniprezenţei descifrată din testamentul ocult al
lui Joseph Balsamo.
De aceea, ne-am adresat direct la sursă, să aflăm cheia misterului.
D. Cezar Petrescu surâde cu toată bonomia celor 100 de kilograme,
care-i dau aspectul unui tanc al literaturii române. "Nimic mai
simplu", ne asigură cu modestie. "Nu există nici un secret. Sau, dacă
vrei să-l numeşti secret, atunci e un secret care circulă pe toate
drumurile. E organizarea timpului. A muncii, ca şi a odihnei. A
desfătării, cât şi a scrisului. Eu îmi organizez chiar timpul pierdut.
Îţi şoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile.
O noapte de petrecere până la ziuă şi o săptămână de hoinăreală fără
nici un scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează,
iar cugetul, inconştient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte
se organizează în semiconştient, lent, în decurs de doi-trei ani şi
paralel cu alte cărţi. Când s-a cristalizat deplin şi începe să mă
sufoce, trebuie neapărat să mă aştern în lucru. Să mă eliberez.
De aceea, scrisul nu-mi pare niciodată un supliciu. Nu cunosc
durerile facerii. E o plăcere. Aş spune, o joacă. Transcriu pe hârtie
ceea ce a germinat şi a crescut în mine, dar în afară de voinţa mea.
Dacă n-aş scrie aceste cărţi, viaţa m-ar înăbuşi. E un debit care se
cere consumat şi nimic mai mult. Fiindcă am trăit şi trăiesc viaţa
intens şi divers, împrospătându-mi cu o scandaloasă neîmpăcare toate
curiozităţile intelectuale şi toate poftele celelalte, mai puţin
nobile, nu m-a speriat în literatură nici un fel de subiect. Nu m-am
simţit strein în nici o experienţă, dar nici eu n-am fugit de nici un
fel de experienţă. Eu cred că aceasta e cea mai mare bogăţie la care
poate râvni un scriitor".

Dan Petrescu, pentru prima oara, gazda in Ghencea

Lui Gică Petrescu i-au ridicat cruce nouă

Cezar Petrescu:
Cronicar al realităţii interbelice
S-a spus că a fost primul scriitor profesionist, pentru că toată viaţa n-a avut altă sursă de venit decât scrisul.

În
apropiere de Cotnari, în judeţul Iaşi, Hodora este un sat adormit de
soare cu uliţe prăfuite, a cărui soartă pare de mult timp hotărâtă.
Casele joase au prispe umbrite. Câteva bătrâne stau pironite în poartă,
uitându-se la sătenii care vin de la coasă, pe lângă caii care trag
alene căruţele cu fân.

Aici, la conacul bunicilor săi,
Iordache şi Smaranda Co­mo­niţă, s-a născut acum 117 ani Cezar
Pe­trescu, la 1 decembrie 1892. Era primul din­tre cei şapte copii ai
soţilor Olga şi Di­mitrie Petrescu. Conacul Comoniţă a fost complet
distrus în timpul primului răz­boi mondial şi nu a mai fost
reconstruit. Scriitorul nu a fost legat de acest loc, ci mai mult de
Iaşi şi ulterior de Bu­cu­reşti şi Buşteni, unde este casa sa
me­mo­rială.

Pu­ţine amintesc în acest să­tuc de Cezar
Pe­trescu, un bust şi câteva măr­tu­rii de familie lăsate şcolii, în
anul 1980, de Silvia, Şte­fania, Aurelia, Smaranda şi Corina, su­rorile
scriitorului, pentru a mar­ca totuşi locul în care acesta s-a năs­cut.

Tinereţea
lui Cezar Petrescu a fost profund marcată de boală şi depresii. în
1911, în anul II de facultate, la Iaşi, contractează o tuberculoză
ganglionară, fi­ind operat în 1913. În ceea ce priveşte cariera, cu
toate că a ab­solvit Dreptul, nu a do­rit să profeseze niciodată.

Dar
cel mai dra­matic moment este acela din mai 1918, când în urma unei
partide de cărţi cu ofiţeri străini la care a pierdut o sumă mare de
bani, pe care a achitat-o din sa­la­riile funcţiona­rilor din plasa
unde era subprefect, a încercat să se sinucidă cu mangan. "Sper că mă
vei ierta de ne­plă­ce­ri­le ce v-am făcut în inutila-mi viaţă. Am fost
un biet animal, nici mai bun, nici mai rău decât celelalte muritoare",
scria atunci Cezar Petrescu.

Nu este de mirare că în romanele
sale existenţa umană este profund tragică, eroii săi sunt învinşi ai
vie­ţii. Vagul şi cenuşiul cotidian, stresul, dr­a­m­a ratării, a
compromisului într-o existenţă banală, care duce până la nebunie, se
repetă în paginile povesti­rilor şi ro­ma­nelor sale. Mii de pagini, 70
de volume de mare diversitate, o vastă operă de actualitate şi astăzi,
scrisă într-un limbaj expresiv, mai co­lorat, cu multe neologisme.

În căutarea "Ultimei nopţi de dragoste"...


Camil Petrescu (1894-1957) rămâne în literatura română omul care a văzut idei. A fost romancier, dramaturg, doctor în filologie şi poet. S-a născut în Bucureşti, iar destinul său ieşit din comun şi-a arătat colţii de timpuriu. Rămas de mic orfan de ambii părinţi, a fost crescut de o doică, undeva în mahalaua Moşilor.Tânărul Camil Petrescu a ales să trudească îndârjit pentru a se întreţine, pentru a se instrui şi autoeduca, pentru ca mai târziu să se afirme. A reuşit astfel, să absolve Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti. A debutat cu versuri, în care şi-a încrustat de la început, crezul literar: ,,Dar eu/ Am văzut idei ...(...)/eu sunt dintre acei/ Cu ochi halucinanţi şi mistuiţi lăuntric/ Cu sufletul mărit/ Căci am văzut idei/."

Între 1916 şi 1918, Camil Petrescu a fost ofiţer al armatei române. Pe front, a fost rănit şi după o şedere într-un spital militar, revine în prima linie a primului război mondial, după care este luat prizonier de către unguri. Experienţa cumplită a războiului care înseamnă între altele degradare fizică şi psihică, depersonalizare şi iminenţa morţii se regăseşte în romanul "Ultima noapte de dragoste..." . Această experienţă tragică şi absurdă s-a dovedit decisivă pentru un intelectual.

Personajele sale, mai cu seamă în teatru, sunt chinuite şi contorsionate, inadaptabile, din cauza intransigenţei lor morale. De aceea, poate, Camil Petrescu a contrariat o parte a istoricilor literari, prin adeziunea sa târzie la literatura propagandistică.

În "Istoria..." sa, criticul literar Alex. Ştefănescu scrie: "Datorită, probabil, vechilor lui complexe de copil al nimănui (complexe agravate de o surzenie contractată încă din primul război mondial) Camil Petrescu nu trebuie să facă un prea mare efort moral pentru a se solidariza cu noua clasă politică a României care intonează: "Sculaţi voi, oropsiţi ai vieţii/ Voi, osândiţi la foame, sus!"

În 1939, Camil Petrescu a fost numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti iar în 1947 a fost ales membru al Academiei Române.
Beletristica lui Camil Petrescu este o pledoarie pentru proustianism: nostalgie, fluxul memoriei involuntare, folosirea parantezei epice, dar şi pentru o literatură autentică, anticalofilă.

NEVOIA DE CERTITUDINE
Romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" a apărut în anul 1930. Este, în prima parte, povestea de dragoste dintre Ştefan Gheorghidiu şi Ela, văzută prin chinul geloziei celui dintâi, iar în partea a doua, un jurnal de război.

Gheorghidiu, însurat de doi ani şi jumătate cu Ela, o colegă de la Universitate, bănuia încă din timpul facultăţii că ea îl înşală: "Îmi petreceam timpul spionându-i prieteniile, urmărind-o, făcând probleme insolubile din interpretarea unui gest...(...)". Cei doi s-au căsătorit din dragoste, săraci fiind. Un unchi "considerabil de bogat"
i-a lăsat lui Ştefan o avere impresionantă.

Noua situaţie materială, banii picaţi din cer aduc cu sine o altă condiţie socială, indiferentă idealistului Gheorghidiu, dar şi ispite mondene, de care Ela este atrasă în mod vizibil.

În peisajul cuplului conjugal Ştefan-Ela se insinuează petreceri, excursii, competiţii sportive, conjuncturi în care apare şi un anume Gregoriade. Cuceritor, sigur pe el, adorând să fie adulat, Gregoriade nu îi rămâne Elei indiferent.

"Pe drum, nevastă-mea n-a trăit decât prezenţa lui. Toate comentariile le-a făcut numai pentru el sau cu el(...). La sfârşitul mesei au cerut singuri clătite şi acest gest, făcut în comun, era la ei atât tendinţa de a se distinge ca adevărată pereche, cât mai ales un soi de educaţie a simţurilor, în vederea unei mari pasiuni".

Ela este blondă, frumoasă şi tânără, proiectată brusc în deliciile vieţii celor bogaţi. Înveşmântată în toalete noi, impuse de moda timpului, admirată şi invidiată deopotrivă, Ela, îmbătată de noul parfum al vieţii ei, alunecă în ritmul unui valsboston. În acest timp, Ştefan Gheorghidiu spumegă în tăcere.

"Nevastă-mea şi el l-au cerut de repetate ori, iar eu, care aveam de asemenea cu ea romanţa noastră preferată, am bănuit că îl vor repeta, pentru că le place şi că îl vor face un fel de memento al acestei iubiri în viitor. Eram trist, cu toată truda de a surâde". Pentru ea, dragostea este un joc de societate iar averea soţului este o scenă pentru cochetăria ei concupiscentă. În orice caz, Ela nu înţelege dimensiunea morală a lui Ştefan.

Şi tot aşa, Ştefan Gheorghidiu, personaj cu o energie uriaşă, capabil de pasiuni devoratoare, hipersensibil, se chinuie mut, îşi contorsionează sufletul în boala sinucigaşă numită gelozie. Trăieşte o criză, o criză puternică, traductibilă şi printr-o devoratoare nevoie de certitudine. Pentru că în fond, nu capătă niciodată dovada limpede, strigătoare la cer că ar fi fost într-adevăr înşelat.

Secta ganditorilor de estrada

Petrescu, ofertat din Anglia
Dan Petrescu (foto), antrenorul Unirii Urziceni, a recunoscut că a primit oferte de a antrena [...]

Cezar Petrescu, la Busteni
Nascut la 1 decembrie 1892, la Hodora-Cotnari, judetul Iasi, Cezar Petrescu a devenit romancier, nuvelist, traducator si ziarist, redactor la "Adevarul", "Dimineata", "Bucovina", "Tara Noua" si "Vointa", intemeietor si codirector, alaturi de Pamfil seicaru, al revistei social-politice si culturale "Hiena" (1919-1924). Este unul dintre cei mai importanti jurnalisti si unul dintre scriitorii cei mai populari din prima jumatate a secolului al XX-lea. In 1921, a fondat celebra revista "Gandirea", alaturi de Lucian Blaga, Adrian Maniu si Gib Mihaescu.

Este intemeietor al ziarelor "Cuvantul" si "Curentul", in anul 1928. A fost director al ziarului "Romania", in 1938, si al revistei "Romania literara", in 1938, suprimate in 1940. In 1955, a fost ales membru al Academiei R. P. Romane. Cel mai reusit roman al sau e considerat "Intunecare" (1927-1928), iar cea mai reusita si populara povestire pentru copii, "Fram, ursul polar" (1931), este tradusa pana in cele mai indepartate colturi ale planetei.

In 1931, Cezar Petrescu a obtinut Premiul National pentru Literatura, iar in 1952, Premiul de Stat pentru Dramaturgie, pentru piesa "Nepotii gornistului", in colaborare cu Mihail Novicov. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I. Cezar Petrescu a incetat din viata la 9 martie 1961.

Opera lui cuprinde aproape 70 de volume - romane, nuvele, piese de teatru, proza fantastica si literatura pentru copii, studii, note de calatorie si memorialistica. Multe dintre romanele si povestirile sale cele mai populare au fost reeditate si dupa 1989. Iata de ce si casa lui memoriala de la Busteni este vizitata, in toate anotimpurile, de cititorii sai, dupa cum ne-a incredintat sefa de sectie de acolo, dna Eugenia Teleanu.

Superba casa, donata de familia mostenitoare a lui Cezar Petrescu, se afla la poalele muntelui. Ca muzeu, a fost deschisa oficial la 17 decembrie 1967. Tot familia a mai facut o donatie, in 1982, constand din obiecte care au apartinut scriitorului. Casa a fost cladita in 1918 de familia avocatilor Elena si Dionisie Nobilescu, care au locuit-o vremelnic, pana in 1937, cand a fost cumparata de Cezar Petrescu. Scriitorul a locuit aici cu familia intre anii 1937 si 1961. Mai intai, Cezar Petrescu a intentionat, ca si prietenul sau Ionel Teodoreanu, sa se mute la Sighisoara, dar s-au razgandit amandoi, pentru ca frumosul oras ardelenesc este departe de Bucuresti.

Casa de la Busteni e construita in stil brancovenesc, si cuprinde trei niveluri, dintre care se viziteaza doar parterul si primul etaj. La parter se afla frumoase prispe cu balustrada si stalpi de lemn sculptat.

In casa sunt expuse piese de mobilier, intre care si biroul de lucru, obiecte personale, scoarte romanesti, ceramica, plus sculpturi realizate de prietenul scriitorului, Oscar Han, lucrari plastice de Iosif Iser, Nicolae Tonitza si altii. Impresionanta este biblioteca lui Cezar Petrescu, cu 10.304 volume, dintre care aproape trei sferturi in limba franceza. Intre carti, 627 au dedicatii de la alti scriitori. Expozitia documentara, care este permanenta, prezinta documente originale, acte de familie, de stare civila, de studii si profesionale, corespondenta si manuscrise, fotografii si editii princeps din opera scriitorului. Tot aici se gasesc traduceri realizate de Cezar Petrescu in romaneste, traduceri ale scrierilor sale in alte limbi, lucrari de grafica semnate de el. La al doilea cat se afla cabinetul de presa, ce cuprinde colectii de ziare si reviste, adunate de scriitor inca de pe vremea cand era licean.

Referindu-se la intentia lui Cezar Petrescu de a-si grupa romanele intr-o "Cronica romaneasca a veacului XX", criticul si istoricul literar Ovid. S. Crohmalniceanu scrie in volumul "Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale": "Pentru intaia oara, insa, un prozator roman descria mediul rural si urban, satul, orasul de provincie si metropola, aducea in scena tarani, muncitori, functionari amarati, potentati politici, ziaristi, escroci, capitani de industrie, vedete cinematografice, scriitori, pictori, savanti, demimondene, aristocrati decazuti, profesori, sportivi, anarhisti s.a.m.d. Nu lipsesc nici cateva personaje, care, ca la Balzac, revin in romane diverse, spre a sugera si o anumita desfasurare temporala a intregii constructii epice". Romanul cu care Cezar Petrescu s-a impus in literatura noastra este "Intunecare", al carui al doilea volum a aparut in 1928, si se vrea rechizitoriul pe care-l face o generatie inselata societatii romanesti de dupa primul razboi mondial. Desfigurat pe front, eroul principal, Radu Comsa, constata ca, dupa razboi, miscarea fostilor combatanti esueaza in dezgustatoare combinatii politicianiste. Situatia generatiei lui Radu Comsa pare a se fi repetat la multi, dupa Revolutia din Decembrie, unii imbogatiti, altii dezamagiti...

Poate ca nu intamplator, romanul "Intunecare" a fost elaborat si publicat intre 1926 si 1928, cand se construia, pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, Crucea Eroilor Neamului, unica in Europa, atat prin altitudinea amplasarii cat si prin dimensiuni. La vremea respectiva, monumentul era cea mai inalta constructie din lume, iar unele legende spun ca s-a realizat in urma unui vis pe care l-a avut regina Maria, dupa ce Muntii Bucegi, reprezentati in vis de varful Caraiman, fusesera stropiti de sange in Primul Razboi Mondial. Frumoasa casa memoriala de la Busteni, unde Cezar Petrescu a scris romanul "Intunecare", se afla chiar la poalele Caraimanului. Astfel, intr-un anume sens, acolo nu a fost "Intunecare", ci, pentru scriitor, Iluminare!

Manifest pentru posteritate

MUZELE LITERATURII ROMÂNE ● Cella Serghi arată în cartea sa cît de mult l-a iubit pe Camil Petrescu S-au cunoscut la Ştrandul Kiseleff din Bucureşti. Ea cu liceul abia terminat, consumatoare de Ionel Teodoreanu, blondă şi cu părul căzut pe jumătatea dreaptă a feţei. El scund, uşor surd, cu ochii albaştri, albaştri. Au venit prezentările: "Scriitorul Camil Petrescu!". A se citi cu...

Marii artişti vor cânta în memoria lui Gică Petrescu

Bio-bibliografii: Tabel cronologic Camil Petrescu

Camil Petrescu - 50 de ani de la moartea marelui scriitor



Camil Petrescu se numara printre cei mai prolifici si talentati scriitori din perioada interbelica. Vocatia principala a artistului care "vedea idei" au fost cutezanta gîndirii si pasiunea îndragostitului de absolut. Originalitatea crezului sau artistic exprimat în multiple genuri literare, conform tehnicii celei mai evoluate a literaturii secolului XX, îl apropie de nume ca Marcel Proust, Henri Bergson si James Joyce. Preocupat de personalitatea complexa a intelectualului român, confruntat cu realitatea imperfecta a societatii, Camil Petrescu depaseste contextul existentialismului tragic, opunîndu-i vointa lucida a unor personaje superior înzestrate, în stare sa-si impuna propriile valente spirituale, în ciuda unui destin potrivnic. Scriitorul s-a nascut la 9 aprilie 1894, în Bucuresti, unde a urmat studiile medii (liceele "Sf. Sava" si "Gh. Lazar") si universitare (Facultatea de litere si filosofie). A participat ca voluntar la Razboiul de reîntregire nationala (1916-1918), dar, fiind ranit, a fost demobilizat în iunie 1918. A devenit profesor suplinitor de limba româna la Liceul germano-maghiar din Timisoara, oras unde si-a început activitatea de gazetar la publicatiile "Banatul" si "Tara". A continuat sa scrie în Capitala, la revista "Semanatorul" si a editat revistele "Saptamîna muncii intelectuale" (1924) si "Cetatea literara" (1925), devenind si redactor al "Revistei Fundatiilor Regale". A colaborat în presa timpului cu croninici literare, dar si cu comentarii politice, sportive si mondene. A scris o poezie cu accente de introspectie si mesaj antirazboinic si a publicat o parte din articolele despre poezie si teatru în volumul "Teze si antiteze". Laitmotivul liricii lui Camil Petrescu este obsedanta idee a cautarii absolutului ("Versuri" - 1927). În anul 1931 publica placheta "Transcendentalia" si apoi poemele din "Ciclul mortii", considerat un adevarat jurnal liric de front. Conceptia sa filosofica l-a apropiat de idealismul lui Husserel, asupra caruia s-a aplecat în studii ca: "Husserel, o introducere în filosofia fenomenologica" (1938), "Doctrina substantei". A scris, de asemenea, eseuri, precum "Eugen Lovinescu sub zodia seninatatii imperturbabile", si s-a afirmat prodigios ca dramaturg, romancier, memorialist, cronicar dramatic, regizor, teoretician ("Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici" - 1926; "Modalitatea estetica a teatrului"-1936). În calitate de romancier, a scris adevarate "dosare de existente omenesti", debutînd în 1930 cu "Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de razboi", unde apar si momente din biografia scriitorului. Publica în 1933 romanul "Patul lui Procust", unde este prezentata, în stilul romanului proustian drama intelectualului într-o societate careia nu i se poate adapta. Aceeasi problematica a raportului complex al intelectualului cu realitatea este descrisa în romanul fluviu "Un om între oameni" (1953-1957), avînd ca erou figura luminoasa a lui Nicolae Balcescu. Scriitorul a abordat si domeniul literaturii memorialistice cu "Note zilnice" si nu a neglijat nici scrierile pentru copii, precum povestirea în versuri "Papuciada". Domeniul în care s-a afirmat în toata plenitudinea temperamentului sau pasionat, crezînd în menirea intelectualului de a influenta dialectica vietii, a fost dramaturgia. Capodopere ca: "Jocul ielelor" (1918), "Act venetian" (1919), "Suflete tari", "Danton" (1936), "Balcescu" (1948) sînt doar cîteva din titlurile unor piese care au devenit opere de referinta pentru istoria teatrului românesc. Talent prolific, spirit viu si nelinistit, polemizînd cu mediocritatea, dar încrezator în caracterele ferme, invincibile si în vocatia superioara a intelectualului, Camil Petrescu a exprimat prin opera sa un mesaj valabil pentru viitorime, cu o inteligenta si o acuitate uimitoare, ramînînd un model pentru constiintele contemporanilor.

Axinte nu a asistat la nasterea fiului sau Florin Petrescu, indragitul component al grupului Vacanta Mare, a devenit de saptamina trecuta tatic. Sotia sa, Carmen, a nascut prin cezariana un baietel de 3 kg si 50 cm lungime. Desi a tinut mortis sa fie prezent in sala la nasterea primului sau mostenitor, Axinte a fost invins de emotii. "Mi-a cazut aparatul foto din mina. Aveam emotii si tremuram tot. Nu am mai intrat in sala de nasteri. Cind a iesit ea de acolo, m-a apucat tremuriciu si am ratat poza. Ne mai dorim o fetita, dar la a doua nastere am deja experienta." - ni s-a confesat el. Fericitul eveniment din viata lui Axinte a avut loc la 26 iulie la Spitalul Municipal. Tot in aceeasi zi si in acelasi loc, solistul trupei Voltaj, Calin Goia, astepta si el verdictul: sotia sa a dat nastere unui baietel. Cei doi proaspeti tatici si- ...

Iubirea a impiedicat-o pe Irina Petrescu sa devina arhitecta
In 19 iunie, Irina Petrescu a implinit 66 de ani. O varsta la care marea actrita

Tatic in Vacanta Florin Petrescu, mult mai cunoscut publicului ca Axinte din show-ul trupei Vacanta Mare, difuzat la Kanal D, va deveni tatic.

Irina Petrescu si Ioana Bulca, pe valurile vietii
Amandoua au inceput cu un rol de Ana, isi sarbatoresc ziua in iunie si s-au refugiat, dupa ani de filme, in teatru: Irina Petrescu si Ioana Bulca.



Doua frumuseti ale ecranului romanesc de altadata, una celebra pentru „Ana lui Slavici”, alta pentru ingenua Ana din „Valurile Dunarii” a lui Liviu Ciulei, au fost aduse de curand pe scena TIFF-ului si premiate pentru intreaga activitate.

La apogeul carierei lo [...]

NOSTALGIA TV: Irina Petrescu Irina Petrescu, una dintre marile actrite din Romania, a impresionat publicul de-a lungul timpului cu rolurile sale importante in film, teatru radiofonic si teatru TV.

Irina Petrescu, primul nud din filmul romanesc

Camil Petrescu, piratat in Franta

Gianfranco Zola a fost la nunta lui Dan Petrescu Pentru fotbalistul Dan Petrescu, intilnirea cu manechinul Adriana Stan este una sub zodia norocului. A cunoscut-o, in urma cu patru ani, prin niste prieteni comuni, a fost dragoste la prima vedere, iar de atunci nu s-au mai despartit. Cam de un an s-au logodit si au tot aminat nunta, din diverse motive. Faptul ca Adriana ii este aproape si il sprijina in tot ce face inseamna foarte mult pentru sportiv. Dupa cununia civila ce a avut loc in urma cu o saptamina, la Primaria Sectorului 1, antrenorul de la Unirea Urziceni a avut, ieri, mare nunta. Petrecerea s-a tinut la Palatul Snagov, iar printre invitati s-au numarat multi prieteni apropiati si personalitati din lumea fotbalului autohton si international. Fotbalisti din generatia de aur au fost alaturi de mire si amintim aici pe Gica Hagi ...

Dan Petrescu vrea rapid un bebe Primul pas important din viaţa antrenorului echipei Unirea Urziceni, Dan Petrescu, şi a frumoasei Adriana Stan s-a consumat, ieri, la starea civilă.
Cei doi au spus "Da" în jurul orei 16.00, în faţa naşilor Gică şi Luminiţa Popescu, a părinţilor şi prietenilor. Îmbrăcată cu un compleu alb-crem care imita o floare de cală, Adriana a păşit, în sala de ceremonii, vădit emoţionată, la braţul celui care îi va fi soţ de acum înainte, cu doar câteva minute înainte de ora programată. Primii care au sosit au fost naşii, Gică şi Luminiţa Popescu, însoţiţi de cei doi copii. "Suntem naşi pentru prima oară şi suntem mai emoţionaţi ca ei!", ne-a spus Gică Popescu. Dan şi Adriana, însoţiţi de cele două fiice ale fostului fotbalist, din prima sa căsătorie, au sosit cu limuzina.
La bucuria "Bursucului" au fost prezenţi impresarul Victor Becali, Gică şi Marilena Hagi, Adrian Ilie şi soţia lui, Dana, Dumitru Stângaciu cu soţia, părinţii acestora şi prieteni apropiaţi.
După ce Dan şi Adriana au devenit soţi cu acte în regulă, "Bursucul" a spus hotărât că îşi doreşte să devină iar tată. "Ne dorim un copil cât mai curând posibil". Petrecerea a avut loc la restaurantul "Casa Doina".

Copiii lui Dan din prima căsătorie au fost la nuntă
Naşii, Gică şi Luminiţa Popescu, au venit la cununie împreună cu cei doi copii care s-au bucurat de petrecere şi s-au jucat printre invitaţi, alături de cele două fiice ale mirelui, pe care acesta le are din prima căsătorie.