Morgenstern/Istodor[V=]

De vorba cu Maia Morgenstern
Se spune ca orice moment este important, in sensul ca are ceva sa ne ofere. In acelasi timp orice moment este important in sensul ca are ceva de luat de la noi. Cand am avut-o pe Maia Morgenstern in fata mea m-am simtit nepregatita...sa vorbesc. Pentru ca as fi vrut doar sa o privesc. Doar uitandu-ma la ea, am simtit ca am in fata o persoana care traieste cu arta si prin arta atat de constient incat exprima si respira...doar arta. Adica o anumita elocventa pe care nu am intalnit-o niciodata. Si asta a fost suficient pentru a ma fi marcat si emotionat aceasta intalnire. .

Coffee Break: Cand erati mica va gandeati ca o sa ajungeti actrita?
Maia Morgenstern: Nu ma gandeam ca voi ajunge actrita. In orice caz imi placea tare mult sa ma joc, sa inventez situatii, povesti...

CB: Ma gandesc ca atunci cand suntem mici, uneori ne formam o imagine despre noi in legatura cu ceea ce vrem sa devenim sau in legatura cu drumul pe care il vom parcurge si ajungem acolo unde vrem sau unde trebuie sa ajungem...
MM: Nu stiu, nu pot comenta lucrurile acestea in nici un fel. Eu imi doream sa ajung taxatoare, pentru ca la vremea aceea taxatoarea mi se parea persoana cu autoritatea absoluta. Cum se urca ea in tramvai si batea cu o moneda de metal intr-o masuta de metal! (zambeste)

CB: Credeti ca ne nastem cu anumite inclinari sau ele vin in timp, le descoperim in timp?
MM: Important este a sti sa le cultivam, sa stim sa le descoperim importanta, sa le descoperim in noi. Ne inzestreaza Dumnezeu, natura (sau cum vreti sa-i spuneti), primim daruri, dar este important sa le cultivam, sa respectam aceste daruri naturale, sa nu le irosim.

CB: Inainte de a urca pe scena va spuneti ceva de genul “as vrea sa misc oamenii”?
MM: Nu ascund faptul ca ma concentrez inainte de a interpreta un personaj si parcurg mental traseul personajului. Ma gandesc ce am de comunicat sau ce am de spus...

CB: Care este diferenta dintre arta teatrala si cea cinematografica pentru dumneavoastra?
MM: Este unul si acelasi lucru din punct de vedere al interpretarii; pana la urma si ca limbaj si ca scop este acelasi lucru: de a emotiona. Oricum, sunt povesti de viata. Imaginatia joaca un rol foarte important, fiecare isi pune amprenta aici (regizor, actor...)

CB: Va place una mai mult decat alta?
MM: E simplu: cand fac mai ales teatru simt lipsa cinematografiei si invers.

CB: Ce rol are arta in viata dumneavoastra de zi cu zi?
MM: Un rol foarte important. As fi mult mai saraca fara literatura, fara muzica, fara dans; in momente importante ma regasesc in toate astea, cand sunt vesela, trista, in momente de campana (asa mi se intampla mie si poate ca nu numai mie) imi revin in minte cuvinte, imi rasar impresii din piese, din literatura pe care am consumat-o.

CB: Ati schimba ceva in viata dumneavoastra, in alegerile facute? Sau sunteti impacata ?
MM: Daca as schimba...? Da, probabil ca da. Nu, nu sunt impacata si atunci cred ca as schimba.

CB: Ce credeti ca ii face pe oameni sa va admire?
MM: Sigur, sigur nu m-as hazarda sa va raspund, dar probabil ca e un fel de reciprocitate. Iubesc, respect, am nevoie de oameni, am foarte mult de daruit si foarte mult de primit.

CB: Ce lucruri va fac sa tresariti?
MM: Agresivitatea. Ma face sa tresar si sa reactionez, nu intotdeauna cu multa intelepciune, dar sigur ca exista si un soi de rautate gratuita care ma paralizeaza, ma incremeneste. Da, rautatea gratuita.

CB: Va face sa tresariti intr-un mod negativ, sa spunem asa...( cand am facut aceasta precizare, m-am gandit ca nimic nu este, totusi, negativ, insa noi dam lucrurile conotatii negative sau pozitive)
MM: Sigur.

CB: Ce va face sa tresariti “pozitiv”?
MM: Foarte multe lucruri, asta e raspunsul cel mai sincer. Un mic gest, o privire, daca va referiti la tresarirea aceea care iti incalzeste sufletul. Sunt lucruri care ma fac sa am speranta ca nu este totul rigid, pierdut, urat, mercantil.

CB: Ati putea sa spuneti ce credeti ca v-a marcat viata?
MM: Intalnirile miraculoase pe care le-am avut. Am si avut sansa sa fi crescut intr-o familie de oameni cu un orizont. Parintii mei sunt oameni care stiu sa cantareasca lucrurile, sa treaca dincolo de aparente. Eu ma felicit pentru ca am stiut sa-mi deschid sufletul.

Epilog: Nu stiu daca Maia Morgenstern a primit ceva de la mine. Pot spune doar ca mie mi-a oferit mult, atat la nivel intelectual cat si emotional. Sunt oameni ai caror simpla privire te trimit undeva adanc in tine. Cam asa a fost...
http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=3549&page_nr=1

Maia Morgenstern: „Sint un artist al lumii"


----------------------------------------------------------------------
----------
Cariera dvs ca actrita cu palmares international incepe dupa rolul
din Balanta lui Lucian Pintilie. In cite filme realizate de regizori
straini ati jucat inainte de Patimile lui Hristos?
Intr-adevar, prezenta cu succes a filmului Balanta la Cannes a
deschis pentru mine portile unei cariere internationale. Acolo, la
Cannes, m-a remarcat regizorul grec Theo Angelopoulos si, mai apoi, m-
a solicitat pentru rolul feminin principal din filmul sau Privirea
lui Ulise. Apoi a fost filmul doamnei Marta Meszaros,
A saptea camera. A urmat filmul Baietii Witmann. Apoi, Nostradamus.
Poate ca nu le-am spus chiar in ordinea lor strict cronologica. De
altfel, am o problema cu anii: ii cam incurc pe cei care au fost mai
in urma. Au mai fost: Nona, Marie, in Franta...
O, la, la! Multe. Din pacate, la noi n-au fost aduse pe retelele de
difuzare. Cite au fost, in fapt?
Imi dati voie sa nu le numar. Au fost zece? Au fost 12? Dar cel mai
important ramine, pentru mine, Balanta, care mi-a deschis portile
filmului european.
Fara Balanta, n-ar fi fost, cu siguranta, nici invitatia lui Mel
Gibson pentru Patimile lui Hristos, film in care vorbesc destul de
putin, imi zice cu repros cineva, persoana importanta, nu spun cine,
lasa ca se stie el, ceea ce mie imi suna putintel cam stupid, caci ar
insemna sa introducem drept criteriu de performanta actoriceasca
numarul de replici...
In fine, o Fecioara Maria vorbind mult... doar nu sintem in
Caragiale!?
Sintem de acord. De altfel, si in Privirea lui Ulise vorbesc putin.
Ei, si? Aici rolul principal masculin l-a avut Harvey Keitel, iar eu
interpretam mai multe personaje. Toate vorbeau putin! Eram femeia
care bintuie, jaloneaza existenta personajului principal. Acest film
a primit un premiu la Cannes. Nu stiu exact in acest moment daca era
cel pentru regie sau alt premiu, dar s-a bucurat, iata, de votul unui
juriu important.
Asadar, totul a inceput in 1992, dupa Balanta...
Da. Era 1992, cred. Nu ma intrebati de ani, va rog. Cert este ca dupa
Privirea lui Ulise, am jucat in A saptea camera, un film de Marta
Meszaros care mi-e foarte drag. Filmarile au avut loc la Cracovia, in
Polonia, un oras care m-a impresionat in chip deosebit. Are o viata
culturala de o densitate inimaginabila, daca n-ai fi fost acolo sa
vezi cu ochii tai ce se intimpla la fiecare colt de strada...
Expozitii, concerte, teatre... Acestui film al Martei Meszaros ii
datorez, in chip direct, participarea mea, mai apoi, in filmul lui
Mel Gibson Patimile lui Hristos, pentru ca A saptea camera a fost
selectat pentru Festivalul de la Venetia, unde a si luat doua sau
trei premii. Acolo, la Venetia, asadar, m-a remarcat regizorul ce
avea in plan sa faca Patimile... Apropo de premii, si Baietii
Witmann, de Szaz Ianos, a cistigat un premiu pentru regie, la
Moscova. Am mai jucat, apoi, intr-un film, Roseas song (Cintecul
Rozei, sa zicem in traducere), pe care era, iata, sa-l uit si ar fi
fost pacat, pentru ca mi-e foarte drag. Dar care sa-mi fie mai putin
drag? Au fost roluri atit de diferite, incit fiecare a reprezentat o
provocare noua, ca si cum fiecare ar fi insemnat cite un nou debut.
Daca as fi actor, marturisesc ca v-as invidia. Nu o spun ca pe un
repros, ci mai degraba ca pe o descriere de mentalitati. Iata pe
cineva care a avut sansa unei cariere internationale stralucite! Noi,
ceilalti actori, de ce nu o avem? Intrebarea ar fi: de ce sint atit
de putini actorii romani care au astfel de succese?
Nu stiu. Dar stiu ca Marcel Iures face o cariera internationala
importanta. Cred, de asemenea, ca Adrian Pintea a fost solicitat in
roluri importante. Ion Caramitru joaca in spectacole de teatru puse
in scena in Anglia, in Irlanda. Ana Ciontea joaca pe scenele de
teatru din Franta. Poate ca avem o perceptie defectuoasa despre
aceste prezente internationale romanesti si pentru ca mediatizarea
lor este defectuoasa. Dar prin astfel de prezente se creeaza, in
fapt, oportunitatea, sansa de care au sa se bucure si altii.
Mediatizarea? Da. Iata: despre citi actori bulgari ati auzit aici, la
noi? Asta nu-l impiedica pe Hristo Sopov - sper ca ii spun numele cum
trebuie - sa faca un rol mare in Patimile lui Hristos, film care are,
cum se stie deja, o distributie internationala.
Povestea cu acest film cind a inceput? Nu intreb de scandalul
mediatic ce a urmat filmarilor, ci chiar de inceperea filmarilor.
In 2002. Filmarile au durat sapte luni. Am filmat in sudul Italiei,
linga Bari, la Matera, o asezare despre care se spune ca are o
atmosfera istorica asemanatoare Ierusalimului antic. Cealalta parte a
filmarilor s-a facut la Roma, la Cinecita, intr-un decor construit
anume pentru acest film.
Filmul este vizionabil deja si in Romania, asa ca putem crede ca
spectatorul roman va fi curios sa-l vada. Dar ramin destule detalii
din culisele filmarilor care vor mai stirni curiozitatea
jurnalistilor. In ceea ce ma priveste, am fost impresionat sa aflu ca
Mel Gibson, vazindu-va nelinistita si aflind ca, la Bucuresti, fetita
dvs este bolnavioara, a hotarit sa luati avionul imediat si sa o
aduceti linga dvs, pe cheltuiala bugetului filmului.
„Pleci imediat cu un avion spre Bucuresti" - mi-a zis. Eu gindeam ca
ar fi riscant sa plec imediat, pentru ca era posibil ca Aeroportul
Otopeni sa fie blocat de sosirea lui George Bush la Bucuresti. Acest
dialog avea loc chiar in ziua aceea, a vizitei lui Bush. N-am zis ca
nu plec, n-am zis nimic. Dar Mel Gibson va fi vazut ceva in ochii mei
si a inteles ca am o teama. „Ce e? Care e problema?". I-am spus ca
acum, chiar acum are loc vizita lui Bush la Bucuresti si s-ar putea
sa am probleme la Otopeni... „N-o sa ai probleme,
- a zis el -, sun chiar acum la Casa Alba". N-am mai vrut sa las
expresia fetei sa traduca ce gindeam. Stiu eu ce relatii va fi avind
el acolo, la Casa Alba?! Dar i-am explicat ca prefer sa iau avionul a
doua zi, cind Otopeniul nu va mai avea de pazit avionul prezidential
Air Force One. Asa ca a doua zi am ajuns acasa, mi-am luat fetita, am
luat-o si pe cea care ii este baby-sitter si am luat din nou avionul
spre Italia, la Matera. Povestea asta are si un revers. Se vede din
acest episod ca Mel Gibson isi iubeste actorii, ii intelege, ii ajuta
cu tot ce poate. Dar au fost si cazuri in care unii si-au neglijat
sarcinile, au incalcat programul ori n-au reusit sa fie pe masura
asteptarilor regizorului. I-a invitat sa-si faca bagajele si s-a
despartit de ei. Tot ce se filmase cu acesti actori a fost refacut cu
altii.
Maia Morgenstern o sa faca regie cindva, in teatru ori in film, ori
in amindoua ipostazele?
Nu stiu. Imi place sa lucrez cu colegii mei atunci cind sint
solicitata sa dau o mina de ajutor. Imi place sa fiu solicitata si de
regizori sa lucrez un detaliu sau altul de regie. Dar e normal: imi
iubesc meseria. Regie? Nu stiu. Poate ceva care are mai degraba
statut didactic. Cindva s-ar putea sa am o clasa de studenti. Dar
atunci cind faci asa ceva, profesorat, nu mai ai timp pentru propria
ta cariera actoriceasca. Mie imi iese ceva bine, daca ma investesc
integral in ceea ce fac. Daca voi fi intr-o zi in ipostaza didactica,
asta se va intimpla dupa ce voi considera ca e cazul sa pun punct
vietii mele actoricesti pe scena sau in film. Asa cred. Nu stiu ce va
fi. Dar mi-ar placea sa lucrez cu un grup de actori, sa-i invat cite
ceva din experienta mea. Ma gindesc mult la acest lucru. Ma
inspaiminta impostura care bintuie. Ca actor, trebuie sa ai un
orizont cultural larg. Deocamdata insa, nu. Sa motivez: sint ocupata,
sint preocupata cu proiectele mele. Nu cred ca te poti darui
fluctuant unei existente de dascal. Mai am eu insami de lucrat la
propriul meu orizont. Dar va repet: as vrea sa pot diminua cindva
macar cu un pic din experienta mea ceea ce am numit impostura. Si,
fireste, nu veti auzi nume pe acest subiect. Iubesc prea mult actoria
ca sa-mi permit in chip public judecati jignitoare la adresa cuiva.
Da, ma gindesc la o valorificare didactica a experientei mele. Regie?
Nu stiu. Poate. In primul rind, profesorat... Dar daca faci asta, te
dedici total. Nu-ti bati joc de niste suflete.
Vreti sa ne oprim un pic la cuvintul impostura? E dur. Va referiti la
realitati de acasa sau de afara, ca sa zic asa?
Si de acasa, si de afara. De ce sa fac aceasta distinctie? Eu n-am
nevoie de viza ca sa ma consider cetatean si artist al lumii. N-am
nevoie de viza si de pasaport. O sa spuneti ca e o lipsa de
modestie...
N-o sa spun. Stiti de ce? Pentru ca, scriitor fiind, imi dau seama,
cu o modestie suparata pe sine, ca limbajul teatral nu e legat de o
limba materna. E universal prin sine. Daca ai talent, fireste. Din
pacate, aici, noi, scriitorii, nu am invatat sa evadam, prin teme,
prin nu stiu ce, din nevoia de viza, in cazul nostru: traducerea.
Primiti, va rog, omagiul invidiei noastre si al supararii noastre de
a nu fi reusit zborul peste limba materna.
Va inteleg. Sa va multumesc?
Nu. Spuneti daca, dupa ce vedeti spectacole de teatru aici, apoi in
strainatate, vi se impune o anume nevoie de comparatie, favorabila
noua, nefavorabila?
Comparatie? Nu. Nu vreau sa fac astfel de comparatii. Cum mi-ar sta
mie sa fac asa ceva? Sa compari Rubliov cu Botticeli?! Teatrul nostru
exista. Exista si teatrul polonez, si cel maghiar... Si asa mai
departe. Nu mi-ar sta mie bine sa dau note prin comparatie. Teatrul e
bucurie. Noi avem nevoie sa-l vedem pe Domnul Teatru. Umplem, din
nou, salile. Inseamna ca bucuria de a-l vedea n-a murit. Cum era sa
moara? Nu. Iertati-ma. Comparatiile sa le faca cei chemati sa le
faca. Criticii.
Sa zicem ca mi s-ar permite pentru un minut conditia criticului. Ma
uit in urma, la vremea tineretii mele, anii a70 ai secolului trecut.
Lucrau aici, in teatrul romanesc, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Radu
Penciulescu, Andrei Serban, David Esrig. Mari regizori. Azi, in
schimb...
Dar miine ne vom aminti de ieri-ul pe care azi il numim azi si vom
zice la fel. Cei de azi vor fi obiectul unor nostalgii de miine. Sa
avem rabdare!
Diplomatie?
Nicidecum. Incredere si realism.
Unii spun ca Maia scrie in secret. E prietena cu scriitori
importanti, e adevarat. Ce scrie?
Tata zice ca ar trebui sa scriu. Dar am un fel de fobie. Scriu urit,
necaligrafic. Nu-mi place sa-mi vad scrisul.
Dar avem computerul.
Nu. Pentru mine nu s-a inventat inca. Insa mi se intimpla mai mereu
ceva care ar merita o consemnare. Uitati, am sa va povestesc. S-a
intimplat in ziua cind am avut conferinta de presa a lansarii
filmului lui Mel Gibson la Bucuresti. De altfel, in ultima vreme am
fost mai mereu sub presiune: interviuri peste interviuri. Ei bine,
dupa conferinta de presa, total zapacita, raspundeam ca un robot in
stinga si in dreapta: „Ma bucur sa te vad, draga mea", „Multumesc,
dragul meu". O cersetoare se apropie de mine si-mi intinde
mina. „Multumesc, draga mea". In fine, ajung cu sotul meu in statia
de metrou. O cunostinta vine spre noi. Dau sa scot zece mii de lei
din poseta. Reflexe pe dos. Zapaceala totala. Ma rog, sa zicem ca
bucuria succesului e mai greu de jucat. Te joaca ea pe tine.

Ioan Buduca

http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=31

Mama cu Maia Morgenstern
Cine ar fi putut-o interpreta mai bine decât Maia Morgenstern pe
Mama Morton? Cred că această întrebare şi-a pus-o şi regizorul
spaniol. Evident, numai această mare actriţă.
În momentul când s-a anunţat ambiţiosul proiect cu montarea
Chicago, Maia Morgenstern, societară de onoare a Naţionalului
bucureştean, şi-a dorit foarte mult să participe în distribuţie.
Pentru ea, o actriţă care joacă cu aceeaşi uşurinţă în dramă şi
comedie, dar şi în muzical, întâlnirea cu un specialist de cea mai
înaltă clasă nu putea decât s-o stimuleze. Să nu uităm de performanţa
Maiei în muzicalul Astă seară Lola Blau, spectacol apreciat de
critică şi public şi reluat în această stagiune, după o pauză de
câţiva ani, la Teatrul Evreiesc de Stat. Experienţa ei în acest gen
teatral nu s-a oprit doar la personajul Lolei Blau, ci a continuat cu
personajele din Omul de la Mancha şi Îngerul albastru. Aşa că rolul,
pe care Ricard Reguant i l-a încredinţat, cel al Mamei Morton, i-a
venit de minune. Cine este Mama Morton? Un personaj machiavelic,
menit să conducă închisoarea celor mai depravate femei, cu o mână de
fier. Ea guvernează acest loc al pierzaniei, unde, pentru femeile
fatale, crima, adulterul, violenţa şi corupţia reprezintă atuurile
lor, într-o societate la fel de degradată, ca şi ele. Maia apare ca
un dictator, un fel de "ofiţer" nazist, care îşi torturează
victimele, le exploatează, devenind complicea lor. În fapt, Mama
Morton, cea care are drept de viaţă şi de moarte asupra
condamnatelor, este un Mefisto postmodern. "Pentru mine este o mare
bucurie că pot juca în acest spectacol extraordinar, cu nişte actriţe
şi actori minunaţi, iar întâlnirea cu Ricard Reguant şi Ana Eva
Cruellas a stat sub semnul unui înalt profesionalism. Trebuie să fim
atenţi la tot ce este în jurul nostru şi să ne gândim că oricând
victimele pot deveni torţionari şi torţionarii victime" - astfel şi-a
motivat Maia creaţia sa. O replică memorabilă este cea rostită de
Mama Morton: "unde sunt ticăloşii de altădată!" Cu alte cuvinte,
ticăloşia astăzi şi-a pierdut "nobleţea" de odinioară. Mama Morton în
viziunea Maiei Morgenstern este un personaj puternic, aproape
hipnotizator, care modelează destinele după bunul ei plac.
AZI

Maia Morgenstern joacă alături de Vlad Ivanov
În această seară, în penultima zi a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, actriţa Maia Morgenstern îi invită pe spectatori la Sala Thalia, unde joacă în montarea Rubayatele, alături de Vlad Ivanov. Dacă nu aveţi ocazia să vă duceţi până la Sibiu, atunci mergeţi miercuri, 7 iunie, la Teatrul Act, unde o puteţi vedea în tulburătorul spectacol 4:48 Psychosis, de Sarah Kane, în regia lui Tudor Ţepeneag.
http://www.azi.ro/daca.htm

Indrazneala, risc, provocare, asteptari, aproape un an de pregatiri,
o investitie de circa 1,5 milioane de euro, o echipa de productie
spaniola si o distributie de zile mari, din care fac parte Maia
Morgenstern, Stefan Banica Jr, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Carmen
Ionescu, Anca Turcasiu, Andrei Duban, Silviu Biris, Ioan Andrei
Ionescu si Radu Captari... Cam asa arata in linii mari provocarea
primului musical de calibru produs vreodata pe o scena de teatru din
Romania. Nici nu se putea altfel, pentru ca, daca ne gandim
ca "Chicago" are la activ 11 nominalizari la premiile Tony in 1976,
sase premii Tony castigate in 1997 si sase premii Oscar pentru
adaptarea hollywoodiana (2003), aproape ca nu mai este nevoie de nici
un argument suplimentar.
Cu o saptamana inainte de premiera, echipa acestui spectacol grandios
a acceptat sa se intalneasca cu presa pentru a dezvalui amanunte
interesante despre aceasta premiera romaneasca.
Desi la un moment dat se parea ca proiectul nu va vedea niciodata
luminile scenei de la TNB, insistenta actorilor, la care s-a adaugat
renegocierea contractului dintre partea romana si cea spaniola, a dus
la continuarea pregatirilor pentru montarea celebrului "Chicago" in
Romania.

La inceput a fost... intamplarea
"Asa cum se intampla de fiecare data, totul a plecat de la o
intamplare. La prima mea vizita in Romania, m-am indragostit imediat
de actorii romani. Intamplarea a facut ca, la intoarcerea mea la
Madrid, sa-mi dau seama ca si Ricard a fost in Romania in acelasi
timp, desi nu am stiut unul de celalalt", a declarat producatorul
spaniol Raul Berge Vega. "Asa ne-a venit ideea sa facem un musical
aici. E adevarat, la un moment dat am avut probleme de productie,
insa ne-am simtit obligati moral fata de toti cei implicati in acest
proiect si am continuat. Stim ca vom pierde bani, aproape sigur, insa
vrem sa aducem aici o noua forma de teatru", a adaugat acesta.

Monica Davidescu si Ilinca Goia - motorul productiei
In momentul in care productia intrase in impas (in iarna anului
trecut), echipa spaniola a fost sprijinita de actorii romani. "In
acele momente grele, Monica Davidescu si Ilinca Goia, impreuna cu
Anca Turcasiu, ne-au ajutat constant. Cele trei actrite nu au obosit
niciodata si ne-au ajutat sa ducem acest vis la bun sfarsit. Pentru
mine, sa montez <Chicago> nu mai prezenta nici un interes, daca nu
era vorba de ceva diferit. Asta am facut aici", a mai spus Raul Berge
Vega.
In completare, regizorul Ricard Reguant a spus: "Din pacate, lipsa
unei scoli de teatru musical in Romania este o carenta grava pentru
oricine incearca sa monteze un astfel de spectacol. Din fericire,
profesionalismul actorilor a reusit sa compenseze aceasta problema.
In plus, coregrafa Ana Eva Cruellas a reusit sa creeze acea grandoare
a spectacolelor lui Bob Foss (cel care a transformat piesa in
vodevil - n.r)".

Bilete de trei ori mai ieftine decat la Londra
Intrebat despre costurile acestei productii, Ricard Reguant a
continuat: "Bugetul acestui spectacol este de 1,5 milioane de euro.
Din acesti bani, 400.000 de euro inseamna partea tehnica, 500.000-
600.000 de euro intra in productie si tot 500.000-600.000 de euro
inseamna publicitate. Cat despre bilete, un spectacol de acest gen
este destul de scump. Spre exemplu, la Londra, spectatorii platesc 60
de lire sterline pentru <Chicago>. Aici vor costa de trei ori mai
putin, si asta datorita sprijinului Teatrului National care ne ofera
sala". In completare, reprezentantul Teatrului National a spus ca
pentru productia "Chicago", a carei premiera va avea loc duminica, 25
septembrie, de la ora 19.00, pretul biletelor oscileaza intre 20 lei
noi si 130 lei noi. "Contractul este semnat pentru doua stagiuni, in
program de doua reprezentatii pe saptamana, in pricipiu marti si
duminica. Evident, in functie de programul Salii Mari, poate vom
realiza chiar trei montari pe saptamana. Cert este ca intelegerea a
fost realizata pe numar fix de reprezentatii", a declarat domnul
Vanatoru.

Maia Morgenstern: "Ma aflu, daca nu acasa, cel putin foarte aproape"
Daca in cazul teatrului de opereta protagonistii sunt cantareti, la
musical, ei sunt actori, fapt subliniat si de Dan Ardelean, regizorul
muzical al spectacolului. "In cazul musicalului, textul este foarte
important. De aceea se opteaza pentru actori care canta, si nu pentru
cantareti care joaca.
Este un lucru de care vreau sa se tina cont in momentul in care va fi
vazut spectacolul. Cu toate acestea, interesul actorilor pentru
partile vocale compenseaza lipsa de educatie muzicala", a spus
Ardelean. Pentru Maia Morgenstern, rolul "matroanei" Mama Morton
constituie o revenire la spectacolele de revista in care juca acum 26
de ani la Teatrul Evreiesc de Stat.
"Mi-a fost greu sa reiau, dupa o perioada in care totul a inghetat
brusc. Nu am pretentia ca sunt cantareata sau dansatoare, insa am
incercat cu incredere sa ma apropii de aceste forme de exprimare
artistica. Revin cu drag in acest gen si ma aflu, daca nu acasa, cel
putin foarte aproape.
Ma aflu intr-un colectiv artistic extraordinar, sunt provocata,
emotionata si astept cu incredere premiera", a declarat Maia
Morgenstern.
Stefan Banica Jr: "Spectacolul necesita un singur lucru -
performanta!"
De partea cealalta, Stefan Banica Jr - interpretul lui Billy Flynn,
rol pe care il va imparti cu Andrei Duban - a tinut sa puncteze
diferentele dintre un spectacol de pe Broadway si aceasta
productie: "Este o provocare, un gen care nu s-a mai facut in Romania
la acest nivel. Cu toate acestea, spectacolul necesita un singur
lucru: performanta! Nu va fi un spectacol chiar la nivel de Broadway,
ci unul romanesc, cu posibilitatile pe care le avem. Acolo exista
actori specializati pe musical. Am vazut <Chicago> si in Statele
Unite, si in Marea Britanie, iar daca spectatorii romani se asteapta
sa vada un spectacol ca pe Broadway, va trebui sa mai astepte putin".
Celalalt "Billy Flynn", Andrei Duban, a mai destins putin atmosfera,
spunand ca intre el si Banica Jr nu va exista o rivalitate, ci o
competitie creativa: "Mi-ar placea sa vedeti ambele variante, si cea
cu Stefan, si cea cu mine. Sper sa fie o competitie creativa. Voi
veni la toate spectacolele lui si sunt convins ca nu ne vom copia
unul pe celalalt. Aici nu mai este o chestiune de mandrie si orgoliu,
ci strict de performanta!"
Acestea fiind zise, nu va ramane decat sa va procurati un bilet
pentru marea premiera care va avea loc duminica viitoare, la Teatrul
National "I.L Caragiale", de la ora 19.00...

Actrita romanca Maia Morgenstern (foto) va interpreta un rol
principal in filmul intitulat "The Fence", ce va fi turnat anul
viitor in Ungaria, Germania, Londra si New York. Desi filmarile au
fost initial anuntate pentru 2005, acestea au fost amanate cu inca un
an, potrivit unui comunicat al producatorului american. Motivul:
compania producatoare si-a schimbat numele din Atlantic Alliance
Pictures in Atlantic Overseas Pictures si o serie de modificari au
intervenit si in cazul proiectului cinematografic pe care aceasta il
pune la cale pe baza unei carti semnate de Herman Rosenblat.
Una dintre modificari a fost schimbarea titlului peliculei. Astfel,
filmul numit initial "Love is a Survivor" se va intitula "The Fence".
Filmarile, programate pentru 2005, au fost amanate pentru inceputul
anului viitor, si dupa ce unul dintre co-producatori, Heritage Films
("Lista lui Schindler", "Pianistul"), s-a retras din proiect. Noul co-
producator este Thierry Potok din Berlin, care a fost implicat in
productiile hollywoodiene "Kingdom of Heaven", "Sahara" si "The
Bourne Supremacy".
Alaturi de Maia Morgenstern, in distributie se mai afla Thomas
Sangster (din "Love Actually") si Sarah Bolger ("In America"). Filmul
este regizat de britanicul Philip Saville, iar scenariul este scris
de Harris Salomon, presedintele Atlantic Overseasc Pictures, si Matt
Salzberg. El are la baza cartea "The Will To Survive" de Herman
Rosenblat - povestea unui tanar care supravietuieste Holocaustului si
se indragosteste de o femeie cu care se va si casatori.
(A. SAVA)

Actrita romanca Maia Morgenstern (foto), despre care criticii de film din SUA cred ca ar putea fi nominalizata la Oscar, a inceput sa lucreze la un nou film alaturi de Tony Curtis (cunoscut cinefililor din filmul “Some like it hot”), Nicholas Hoult si Sky McCole Bartusiak (din filmul “Patriotul”).
Noul film intitulat “Love is a Survivor” se realizeaza la Budapesta si este produs de Atlantic Alliance Pictures (New York/Londra) si Heritage Pictures (Varsovia). Filmul reda povestea lui Herman Rosenblat, un evreu care a supravietuit Holocaustului din iubire pentru o femeie deosebita. Filmul este regizat de britanicul Phillip Saville, dupa un scenariu de Harris Salomon si Matt Salzberg. Lansarea peliculei este asteptata in cinematografe in ianuarie 2005. Deocamdata, Maia Morgenstern lucreaza in Romania la Busteni, pentru spectacolul “Primul om”, alaturi de Horatiu Malaele si Gabi Rusu. Textul spectacolului a fost inspirat de un manuscris al lui Albert Camus, considerat pierdut in timpul vietii autorului.
(A. Z.)

O data cu premiera musicalului "Chicago", programata pe 25 septembrie
la Teatrul National Bucuresti, actrita Maia Morgenstern va interpreta
un rol total opus celui care i-a adus celebritatea mondiala, Maria
din "Patimile lui Hristos". Astfel, dupa succesul obtinut in rolul
Fecioarei Maria, actrita o intruchipeaza pe "matroana" Mama Morton, un
personaj controversat care se ghideaza dupa legea reciprocitatii: "Daca
esti bun cu Mama, Mama e buna cu tine". In spectacolul de la TNB, Maia
Morgenstern va imparti rolul cu Carmen Ionescu. De-a lungul timpului,
acest rol a fost interpretat de Patti LaBelle, Carol Woods si Queen
Latifah.

Biletele pentru musicalul "Chicago" s-au pus deja in vanzare, pretul
osciland intre 30 si 130 lei noi.

Actriţa Maia Morgenstern
Personalitate marcantă a teatrului şi filmului românesc, actriţa Maia Morgenstern a împlinit, ieri, 44 de ani. O puteţi vedea jucând atât la Naţionalul bucureştean, cât şi la teatrele ACT, Evreiesc de Stat şi Bulandra.
Cuvintele sunt prea sărace pentru a surprinde esenţa acestei personalităţi a teatrului şi filmului românesc. În fapt, Maia Morgenstern a depăşit demult graniţele României şi este prima actriţă care a reuşit să pătrundă în cetatea filmului american cu succesul, deja bineştiut, Patimile lui Hristos. Are o energie şi o vitalitate ieşite din comun, forţa unei mari tragediene, un amestec de rafinament şi duritate, de poezie şi cruzime. Pe Maia nu o poţi defini, ea scapă oricăror etichetări. Este într-o continuă mişcare a ideilor a emoţiilor şi te surprinde, de fiecare dată, în orice rol pe care îl are de jucat, fie că e dramă, comedie sau muzical. În această stagiune se poate spune că Maia s-a întrecut pe ea însăşi, pentru că realizează o performanţă, jucând în şase spectacole. Este vorba de Iubire şi Patimile Sfântului Tommaso D'Aquino, ambele în regia lui Grigore Gonţa, Chicago, în regia lui Ricardo Reguant, toate la Naţionalul bucureştean, Şase personaje în căutarea unui autor, în regia lui Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra, Psychosis 4:48, în regia lui Tudor Ţepeneag la Teatrul ACT şi Astă seară Lola Blau, în regia lui Alexandru Dabija la Teatrul Evreiesc de Stat. Acum ea repetă cu marele regizor Petrika Ionescu la Naţionalul bucureştean în spectacolul Burghezul gentilom. Secretul extraordinarei cariere artistice stă şi în echilibrul pe care i-l dă familia. Ea are trei copii, pe Tudor Aaron Istodor student la Facultatea de Teatru, cu care joacă în Şase personaje în căutarea unui autor şi două fetiţe: Eva Lea Cabiria şi Isadora. Întâlnirea cu Petrika Ionescu este pentru ea o experienţă, care, cu siguranţă, o va marca, aşa cum, cu ani în urmă, a fost întâlnirea cu Andrei Şerban. Să nu uităm că de la Trilogia antică a început cariera Maiei Morgenstern. E foarte adevărat că prezenţa în viaţa unui artist a mentorului este hotărâtoare. O altă întâlnire care motivat-o puternic a fost cea cu regizorul Victor Ioan Frunză - să ne amintim de Ghetto.
Irina Budeanu
irina.budeanu@azi.ro

Maia Morgenstern lucreaza cu Dinu Tanase
"Cand e sa merg in alta tara sa filmez, imi place sa spun ca ma simt
ca acasa, dar acum ma bucur sa vad ca ma simt ca in Occident",
marturisea deunazi Maia Morgenstern, pe platourile de la Castel Film,
unde impreuna cu echipa regizorului Dinu Tanase filma
pentru "Recviem". Respectata actrita a refuzat sa vorbeasca despre
filmul lui Mel Gibson, "The Passions", unde o interpreteaza pe
Fecioara Maria, preferand sa nu deturneze atentia de la primul
proiect autohton pe care il gazduieste Castel Film. Venita cu copilul
pe platou, pentru ca se lucreaza intr-adevar ca "dincolo", de la 6
dimineata pana la 10 seara, Maia Morgenstern pretuieste munca in noua
echipa, ideile puse la dospit dupa discutiile de seara, faptul ca
lucrul la acest film aduce mereu idei noi, schimbari de macaz.
Scenaristul filmului, Radu F. Alexandru, nu poate insa evita sa
vorbeasca despre situatia actorului roman, care este tratat in
continuare umilitor. Si citeaza cazul Maiei Morgenstern, reperata de
un producator strain care lucra in Romania. Desi i s-a oferit un
onorariu mai mult decat bun, actrita a refuzat oferta pentru ca
scenariul era sub orice critica. Si a preferat un film romanesc.
Scenariul "Recviemului" a fost, initial, piesa de teatru. Regizorul
Dinu Tanase, care de multisor n-a mai facut film, l-a gasit
interesant si a decis sa nu fie numai producator: "In 10 ani puteam
face un film pe an, sa nu ma uite spectatorul. Eram director, imi
dadeam eu bani. Dar nici un proiect nu merita".
La Castel, zilele de filmare pentru "Recviem" sunt in numar de cinci.
In total sunt 23, adica 4 minute de film pe zi. Un ritm galopant. Dar
astea sunt standardele occidentale. Speram ca si filmul va fi la
inaltime.

Maia Morgenstern, intr-un film despre consumul de droguri
Emisiunea „De 3 x femeie“ va pune in discutie, astazi, o problema foarte grava, consumul de droguri, prezentand filmul „Visuri otravite“. Actrita Maia Morgenstern interpreteazarolul unei mame a carei fiicaajunge dependenta de droguri. Cunoscuta actrita a declarat caeste incantata ca face parte din acest proiect social. Prin acest film si prin discutiile din studio cu membri ai Asociatiei Romane Anti-SIDA sau Agentiei Nationale Antidrog, emisiunea „De 3 x femeie“ isi propune sa traga un semnal de alarma, sa-i faca pe parinti sa se implice in viata copiilor pentru a preveni o cadere in tentatia drogurilor.