Anghel/Pascu[V=]

Luminiţa Anghel, în vacanţă fără mobil

După o perioadă destul de lungă în care şi-a focalizat energia asupra carierei, Luminiţa Anghel s-a bucurat în sfârşit şi de o mini-vacanţă. Vedeta a fost împreună cu iubitul ei, Bogdan, în Antalya, unde a petrecut o săptămână. "A fost cu adevărat un concediu. Nu am făcut altceva decât să ne odihnim, să mâncăm, să ne plimbăm. Aveam nevoie de o astfel de relaxare. A fost pentru prima dată când în concediu mi-am ţinut telefonul mobil închis", povesteşte interpreta. Luminiţa şi Bogdan au fost cazaţi într-un hotel imens, de cinci stele, pe a cărui proprietate se regăseau restaurante din cele mai variate, magazine ale celor mai renumite firme din întreaga lume, un teatru, cinematografe, piscine şi plaje private şi câte şi mai câte. Întoarsă după un concediu odihnitor, petrecut alături de iubit, vedeta se pregăteşte acum de lansarea noului ei material discografic şi de o vacanţă împreună şi cu fiul ei, David. (M.F.)
http://www.azi.ro/tele.htm

O cafea cu Gyuri Pascu
Am stat de vorba cu Ioan Gyuri Pascu la o cafea despre... cafea si nu numai. E celebru, dar nu are nimic din aerele atator vedete de pe la noi. Este mai degraba ''omul de la o cafea'', cum mi-a spus chiar el, sorbind cafeaua incet, ca un ardelean...
Marius Meruta, Coffee Break

Coffee Break: Se bea altfel cafeaua la Bucuresti decat in Ardeal?
Gyuri Pascu: Nu neaparat. Eu cred ca fiecare om isi impune ritmul. Ce-i drept, la Cluj, de exemplu, cand am fost la festivalul de film (TIFF), mi se parea ca trebuie sa merg prea incet. Si era o aglomeratie! La un moment dat, am strigat catre masina din fata: ''Hai bade mai repede, sa prind si eu verde la semafor, ca uite ce aglomeratie e aici!'' La care el imi zice: ''Dar ce, Bucurestiul n-o fi aglomerat?'' ''Ba da'', zic,'' dar acolo e o aglomeratie mai repede''.

CB: Ai zis ca fiecare isi impune ritmul. Asta inseamna, de fapt, sa-ti organizezi timpul.
GP: Exact. Problema e, dupa parerea mea, daca tu controlezi timpul pe care il ai sau te ''subjuga'' el pe tine. Eu ma bucur ca am reusit sa imi fac din timp un aliat.

CB: Cum? Esti un tip foarte organizat?
GP: Nu neaparat. Trebuie doar sa ma linistesc. Dar uneori imi fac si o lista de prioritati. Trec pe ea cinci lucruri de facut cu gandul ca daca bifez trei din ele e bine. Si ma trezesc ca fac chiar sase-sapte lucruri in ziua aceea. Fiindca ma linistesc, ma concentrez si atunci vine si solutia.

CB: Ce ti-ai trecut pe lista de Anul Nou pentru 2006?
GP: Culmea! Am uitat sa-mi fac asa ceva. Dar asta nu inseamna ca nu fac nimic anul asta.

CB: Si ce faci?
GP: Pe langa ce lucrez cu Divertis, trag tare ca sa termin de tradus o carte de interviuri cu Dalai Lama, titlul original fiind ''Imagine all the people''. Apoi, printre altele, voi merge la Budapesta pentru filmari la ''Pretul urii''. Acesta e titlul de lucru al unei productii maghiare in care eu am un rol consistent, de politist roman. Initial, proiectul era o coproductie, dar partea romana nu a mai intrat cu banii. Cu toate astea, regizorul maghiar nu a vrut sa renunte la mine, ceea ce m-a bucurat foarte mult.

CB: Dar muzica mai ai timp sa faci? Sper ca nu o sa ne lasi sa asteptam prea mult un album nou de la tine.
GP: Pai numai ce am lansat colectia de balade, la sfarsitul anului trecut. ''12 ani, 12 balade'' este un Best Of cu piesele lente pe care le-am scris in cei 12 ani de la primul meu album, ''Mixed grill''. Am preferat sa promovez acest album cu 12 concerte in cluburi din tara dar fara sa dau comunicate de presa. Si cu toate astea, am fost invitat la ''Teo'', la Mihaela Radulescu si apoi cei din difuzare au inceput sa imi ceara albumul ca sa il puna in vanzare. Asa incat, in curand, va fi in magazine acest Best Of de balade impreuna cu cartea mea, ''In cautarea armoniei''.

CB: Si daca ai zis de armonie... cafeaua te ajuta sa lucrezi mai bine, incat sa poti spune ca esti mai inspirat daca bei cafea in timp ce creezi?
GP: Ce stiu sigur e ca daca nu o am langa mine, simt ca ceva lipseste, ca nu e cum trebuie. De fapt, totul e in creierul nostru. Mintea noastra e atat de puternica incat am putea, pur si simplu, ''sa mimam'' o cafea si ar ajunge. Dar mie deocamdata imi place sa beau cafeaua.

CB: Vrei sa spui ca daca reusim sa cream senzatia de cafea in creier, nu mai e nevoie sa bem cafeaua?
GP: Sigur. Si asta e valabil pentru orice. Totul depinde de noi. Si sa ne abtinem de la ceva si sa devenim dependenti de ceva. Chiar se spune ca, de exemplu, o nicotina adevarata, de undeva de prin Amazon (nu gudroanele astea amestecate pe care le ingurgitam noi, fumatorii), imbunatateste activitatea neuronilor.

CB: Credeam ca-mi spui de ''iarba''.
GP: Nu, nu. Este vorba despre tutun curat, netratat cu chimicale, fumat de cei de acolo dupa un anumit ritual, nu asa cum tragem noi o tigara, repede, la nervi. Si stiintific s-a dovedit ca ceea ce fumeaza oamenii aceia face treaba buna in creier. Si nu creeaza dependenta, asa cum se intampla cu ceea ce tragem noi in piept.

CB: Esti dependent si de cafea?
GP: Dimineata nu functionez fara doua cafele.

CB: Cand ai inceput sa bei cafea?
GP: De pe la varsta de trei ani! Putina de tot, intr-o cescuta ca un degetar. Asa si arata... imi punea bunica acolo cafea ca sa nu ma supar ca ei beau si eu nu.

CB: Si de la un degetar ai ajuns la doua cafele dimineata...
GP: Dar slabe. Sau cappuccino cu spuma de lapte, fiindca asta-i preferata mea. Cand ajung in vreo cafenea, imi iau un cappuccino italian. Fara zahar.

CB: Si unde ai baut-o pe cea mai buna?
GP: Eu simt doar daca e rea. Mi-e greu sa spun unde am baut cea mai buna cafea. Probabil ca in Italia... Dar sa stii ca eu mi-am scos din vocabular gradele de comparatie. Am incetat sa caut "cel mai", "cea mai"...

CB: Dar cu ce crezi tu ca merge cel mai bine o cafea? E mai potrivita intr-o dimineata "nebuna", cand te grabesti la serviciu sau ii sta mai bine langa o carte buna intr-o dimineata linistita de duminica?
GP: Si-si. Cu orice merge bine. As zice: cu o tigara. Dar asta nu e bine, la ce campanie impotriva fumatului e in lume... oricum, fiecare prefera altfel cafeaua. Unii trag "o dusca" repede, altii o beau incet... pana ii apuca somnul! Pentru mine, cafeaua e un bun companion. Merge si cu o carte buna dar si la o sueta cu un prieten.

CB: Cu cine, dintre oamenii care iti plac, ai sta la o cafea?
GP: As sta, de exemplu, cu Paulo Coelho. Sau cu Shirley McLaine. Si cu Sting as sta...dar nu stiu daca el bea cafea...

CB: Dar fetitei tale, Iarina, i-ai dat sa bea cafea (cu sau fara "degetar")?
GP: Ea e acum in clasa a treia la "Dinu Lipatti" si sa stii ca ii mai pun cafea, foarte putina si cu lapte din abundenta... si eu o beau tot asa... si zice ca-i place.

CB: Si nici nu o sa-i impui sa se lase?
GP: Eu nu impun nimic niciodata, nimanui. Trebuie sa se convinga chiar ea ca ii face bine sau rau. E ca si cu "nu pune mana ca arde". Pana nu se arde, copilul tot incearca sa puna mana... Eu pot sa-i impun doar normele de bun simt.

CB: Ii lasi o libertate atat de mare?
GP: Absolut. Generatia asta are, oricum, un spirit mai inalt decat noi. Ei vor repara multe dintre greselile noastre. Sunt mai liberi decat noi si sa stii ca ei sunt cei ce vor salva lumea.

CB: Crezi asta?
GP: Sunt convins.
http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=3458&page_nr=1

"Mi-e frică de întuneric, de tigri şi de şerpi" Articol de Ion Rusu

"Mi-e frică de întuneric, de tigri şi de şerpi"
Rep: Aveţi slăbiciuni?
Ioan Gyuri Pascu: Mă impresionează pînă la lacrimi performanţele românilor în toate domenile, în afară de cel al furatului.
Rep: Cînd şi unde v-aţi simţit cel mai fericit om?
I.G.P.: De fiecare dată şi oriunde am putut face bine oamenilor.
Rep: Ce detestaţi la alţii?
I.G.P.: Încerc să nu detest nimic, dar nu-mi place minciuna şi falsitatea în comportamentul oamenilor.
Rep: Sînteţi altruist?
I.G.P.: Da.
Rep: Ce vă întristează? Ce vă bucură?
I.G.P.: Mă întristează vrajba şi ignoranţa. Mă bucură primăvara, toamna şi un zîmbet cald.
Rep: Cum vă folosiţi banii?
I.G.P.: Dacă am, îi scot din buzunar sau de la bancomat şi îi cheltuiesc pe angarale, mîncare, băutură şi haine. Uneori, după caz, îi dăruiesc.
Rep: Sînteţi leneş?
I.G.P.: Foarte leneş. Asta cînd n-am de lucru. Cînd am de lucru, sînt harnic.
Rep: De ce vă este frică?
I.G.P.: De întuneric, de tigri şi de şerpi.
Rep: Ce mîncăruri vă plac? Ce băuturi preferaţi?
I.G.P.: Tocăniţă de ciuperci, ciorbă de cartofi cu tarhon şi sosul vînătoresc. Ca băutură - berea.
Rep: Muzica, filmul şi maşina preferată?
I.G.P.: Sting, Chopin, Brian Adams. Filme: "Adio, dar rămîn cu tine" şi "Actorul şi sălbaticii". Nu am o maşină preferată.
Rep: Ce calităţi şi ce defecte aveţi?
I.G.P.: Sensibilitate foarte mare.
Rep: În ce situaţii vă minţiţi interlocutorii?
I.G.P.: Atunci cînd nu ar înţelege adevărul.
Rep: Ce superstiţii aveţi?
I.G.P.: N-am.
Rep: Unde v-ar plăcea să trăiţi?
I.G.P: A trăi cu adevărat n-are de-a face cu spaţiul şi cu timpul.
Rep: Cum vedeţi femeia/bărbatul ideal?
I.G.P.: Nu există. Există doar oameni creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Rep: Ce înseamnă pentru dvs. fidelitatea?
I.G.P.: Un sinonim al prieteniei adevărate.
Rep: Care sînt avantajele statutului de vedetă?
I.G.P.: Nu mă consider o vedetă. Ca persoană publică, am adesea surpriza plăcută de a fi ajutat chiar şi cînd nu cer acest lucru.
Rep: Pentru ce vă luptaţi în viaţă: pentru bani sau pentru a lăsa ceva în urmă?
I.G.P.: Nu mă lupt pentru nimic, prefer să-mi folosesc energia pentru a trăi pur şi simplu.
Rep: Ce aţi prefera în locul violenţei şi sexului afişate în filme?
I.G.P.: Simplu. Un film fără violenţă şi fără sex pervers.
Rep: Ce hobby-uri aveţi?
I.G.P.: Sport, călătorii, pescuit, filme, grătar.

In 1961, anul mortii lui Mihail Sadoveanu si Lucian Blaga, se naste (unii ar spune ca in compensatie), in raionul Agnita, ”tipul ala negricios, mic, cu barba de la Divertis”. Ioan Gyuri Pascu a picat examenul la actorie de doua ori si a fost tentat sa schimbe pianul cu handbalul. Intai s-a apucat de cantat si de compus muzica, apoi a intrat in ”Divertis”, a inceput sa joace in filme si sa scrie carti pentru copii. Astazi este si directorul unei case de discuri.



Compozitor, textier, aranjor, cantautor, actor, instrumentist (chitara, tobe), realizator emisiuni radio, lider al formatiei ”Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers”, membru al grupului ”Divertis”, scriitor, tatic si sot. Il putem caracteriza enumerand lista interminabila de profesii sau ii putem spune simplu: Ioan Gyuri Pascu, Om.

Reporter: Din cauza caldurii emanate de reflectoare sau datorita ”demonetizatului” bun-simt rositi in fata cameramanilor din televiziune?

Ioan Gyuri Pascu: In mod sigur, sunt sensibil la orice fel de caldura. In plus, timiditatea mea nu e selectiva. Cand, in fata cui si de ce rosesc habar n-am si nici nu cred ca imi voi face vreodata probleme.

Rep.: Roman, muzician, umorist, actor, compozitor, tatic etc. Care e profesia de baza din interminabilul ”nomenclator de meserii”?

I.G.P: Sper ca este aceea de Om. Oricum, eu nu le deosebesc pe cele pe care le-ati enumerat. Ba, mai mult, le sudez cum pot.

Rep.: Din inversunarea cu care va tot cocotati pe scena, ar trebui sa deducem ca n-aveti rau de inaltime sau ca pentru a fi ascultat trebuie sa fii ”sus”?

I.G.P.: Una, ca nu am nici o inversunare in a-mi face meseria. Si a doua, ca pentru a fi ascultat cu adevarat trebuie sa fii cat mai ”jos”, adica sa cunosti smerenia.

Rep.: Au mai ramas domenii pe care considerati necesar sa le ”cuceriti”?

I.G.P.: Inca nu am aflat intru totul cine sunt.

Rep.: Clasic. Ce inseamna pentru Gyuri Pascu omul din sala, publicul?

I.G.P.: Publicul este esantionul pe care i-l ofera Dumnezeu artistului, pentru ca acesta sa invete ce inseamna ”a darui”, fara a–si pune problema daca va primi sau nu ceva in schimb.

Rep.: Exista vreo intamplare din copilarie care va revine obsesiv in memorie?

I.G.P.: Exista multe amintiri din copilarie pe care le port in eternul prezent, dar sper ca nu am si una care sa ma cicaleasca. Aveam, insa, in copilarie, o obsesie. Sa ating orizontul. Acum realizez ca aceasta a fost una din cheile evolutiei mele in aceasta viata.



Divertis si Maramures


Rep.: Ce inseamna ”prostitutia intelectuala”?

I.G.P.: Nimic mai mult decat orice fel de prostitutie. E o chestiune de alegere, de gust si de unghiuri de vedere.

Rep.: De ce Divertis? Vacanta Mare sau Voua ce au?

I.G.P.: Hai, ca asta-i o intrebare! De ce nu Monty Pyton, de ce nu Seinfeld? Pentru ca asa a vrut Dumnezeu! Cat despre celelalte doua, au alta treaba decat treaba care ma intereseaza pe mine.

Rep.: Era mai important handbalul decat pianul? Vi s-a parut un ”schimb echitabil”?

I.G.P.: La vremea aia era. Acum e invers, dar degeaba, tot nu se-mbarliga destele pe claviatura.

Rep.: De ce muzicienii din Romania nu patrund in marile topuri internationale?

I.G.P.: Din cauza ca in aceasta lume relativa, in loc sa tinda spre o unitate, oamenii au mereu tendinta de a separa, de a face ierarhii proprii, de a crede ca Dumnezeul lor e mai bun, topul lor e mai nu stiu cum. Lucrurile se schimba, insa, si sunt convins ca vom avea surprize frumoase. Inceputul e promitator, pentru ca noi i-am primit pe muzicienii straini in micile noastre topuri!

Rep.: Cea mai apreciata personalitate din toate timpurile?

I.G.P.: Din fericire, am scos din vocabularul meu, din gramatica mea, aceste grade de comparatie. Pentru mine nu mai exista “cel mai”, “cea mai”.

Rep.: Ce va leaga de Maramures?

I.G.P.: Amintiri de neuitat si dragostea pentru muzica maramureseana.



Regimul rosu si tranzitia


Rep.: Cel mai mare compromis pe care l–a facut Ioan Gyuri Pascu (si de ce l-a facut)?

I.G.P.: Nu stiu daca exista compromisuri sau numai decizii mai mult sau mai putin potrivite. Oricum, toate, si bune, si rele, sunt pentru a intelege si evolua.

Rep.: Regrete antedecembriste, din regimul ”rosu”? Salamul cu soia, susanele, TVR…

I.G.P.: Nici macar varsta. Vorba lu’ Phoenix: “toate-au fost, la vremea lor, ceva exagerat...” etc.

Rep.: De ce nu se sfarseste o data ”tranzitia” asta nenorocita?

I.G.P.: Nu se sfarseste pentru cine nu vrea. Si ca s-o zic pe aia dreapta, viata toata nu-i decat o perpetua tranzitie. E una din cele mai importante legi ale naturii. Eterna Schimbare in Eterna Miscare.

Rep.: Credeti ca suntem liberi? Agresiunile impotriva ziaristilor, raporturile de tara…

I.G.P.: Fiecare este atat de liber cat vrea sa fie. Limitele ni le impunem fiecare dintre noi. Libertatea nu tine de nici un raport de tara si de nimic altceva, decat de invingerea limitelor ce ni le impunem noi insine. Atata timp cat suntem liberi sa ne punem aceste intrebari, suntem liberi si sa gasim raspunsurile la ele. Libertatea noastra creste o data cu intelegerea universului infinit care suntem. Va doresc sa fiti din ce in ce mai liberi!





CARTE DE VIZITA

S-a nascut la 31 august 1961, in Agnita (judetul Sibiu). A urmat Facultatea de Filologie (sectia Romana-Spaniola) a Universitatii din Cluj. Debut scenic: cu trupa ”Trandafirii negrii”, in Medias (1978). Intre 1978-1990 participa la Serbarile Scanteii Tineretului. In 1987, devine membru al grupului Divertis. Infiinteaza trupa ”Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers”, cu care participa la numeroase festivaluri internationale de jazz si blues. In ’95 joaca in ”O vara de neuitat” (regia lui Lucian Pintilie), film selectat pentru Festivalul de film de la Cannes. In prezent, este director al casei de discuri Tempo Music, este casatorit si are o fetita. A ”colectionat” (involuntar!) o lista interminabila de premii: ”Personalitatea muzicala a anului ‘92”, ”Showman-ul anului ‘92”, ”Compozitorul anului ‘93”, ”Melodia anului ‘93”, ”Albumul anului ‘94” (pentru ”Masina cu jazzolina”), ”Cel mai bun solist pop” (1995) etc.

Optiuni si argumente

l Bob Dylan sau Rachmaninov?

E pacat sa nu te bucuri de amandoi.

l Esenin sau Dinescu?

Esenin, pentru ca am citit cate ceva. Recunosc ca nu am prea citit Dinescu.

l Angelina Jolie sau Andreea Marin?

Angelina Jolie, pentru ca pe Andreea o cunosc deja si pentru ca e fata lui John Voigt.

l Bere sau vin?

Cat cuprinde!

l Dorinel Munteanu sau Ronaldinho?

Dorinel Munteanu, caci Ronaldinho nu apuca sa faca nici un fel de cariera. Dorinel e mioritc, iar astalalt este meteoritic!

Luminiţa Anghel colaborează cu un britanic
Cu ocazia concertului "Big LA Show", produs de firma Luminiţei Anghel", artista a avut ocazia să-l cunoască şi să cânte alături de cunoscutul producător muzical şi interpret britanic Blair MacKichan. "Îndrăgostit" de vocea şi de calităţile vocale şi artistice ale Luminiţei, Blair a decis să colaboreze cu ea pentru noul ei album. El i-a propus mai multe piese dintre care artista a ales trei pe care le-a şi înregistrat într-un timp record, două zile. Luminiţa va include melodiile compuse de Blair pe noul ei material discografic, care va fi lansat la sfârşitul lui mai. (M.F.)