Ai auzit-o pe asta ?[2]

Test
http://www.resursadefun.ro/pov_noi_test.htm

Paulo Coelho: Cate ceva despre hrana
http://www.expres.ro/article.php?artid=775

Nicholas Sauderson (1682-1739), matematician englez, profesor la Universitatea Cambridge, era orb. Odata, in timp ce se afla la o petrecere, el adresa un compliment unei doamne laudindu-i stralucirea dintilor, ceea ce a uimit pe toti cei prezenti deoarece era... perfect adevarat.

– Am auzit-o rizind des si fara motiv – a explicat Sauderson.

*

Filologul francez Gilles Menage a fost rugat de catre cardinalul de Retz sa-l invete sa recunoasca versurile bune.

– Monseniore, e prea mult de studiat. Ziceti intotdeauna ca versurile sint slabe. Veti gresi foarte rar!

*

O contesa, renumita pentru faptul ca avea in fiecare zi numerosi oaspeti la prinz, il invita odata pe poetul german Heinrich Heine (1797-1856) sa o viziteze la o cafea. Iritat de aceasta "oferta" jignitor de modesta, poetul ii raspunse scurt:

– Doamna, eu obisnuiesc sa-mi beau cafeaua acolo unde iau si prinzul!

Tom si....Toma :-)

O noua disciplina la olimpiada: aruncarea cu ochiul :-)

:-)

Compozitorul german Robert Schumann (1810-1856) sustinea un concert alcatuit din compozitii proprii. La un moment dat, in sala s-a facut curent, geamurile s-au deschis si de-afara a patruns ciripitul pasarilor. Cineva s-a ridicat si a inchis ferestrele. Cind si-a terminat concertul, Schumann a deschis din nou ferestrele, apoi s-a adresat publicului:

– Domnilor, pina acum eu am inlocuit acesti mici muzicieni. Acum ascultati-i cu atentie, ei sint profesorii mei...

*

In tinerete, pe vremea cind lucra ca ajutor de redactor, Mark Twain primea intotdeauna observatii, reprosindu-i-se ca stirile sale nu sint suficient de scurte. Odata insa a adus un material din care redactorul n-a avut ce sa mai elimine. El suna astfel: "Buffalo, 11 februarie 1853. Fermierul Corney a asezat ladita cu praf de pusca pe cuptor. Vaduva indoliata s-a mutat la sora ei din Lektwon".

*

Mama filosofului german Arthur Schopenhauer (1788-1860) – Johanna Schopenhauer – era scriitoare, insa de literatura ieftina, bulevardiera, pe care fiul ei n-o aprecia deloc. Intr-una din zile, incumetindu-se, el i-a spus:

– Mama, ceea ce scrii n-are nici o valoare si e sortit uitarii. Peste citiva ani, nu se va mai gasi nici un exemplar din cartile tale.

– Se poate – a raspuns Johanna, care nici ea la rindul ei nu-i impartasea ideile filosofice –, spre deosebire de cartile tale care vor ramine neatinse pe rafturile librariilor.

*

Aer cald de la sursa :-)

o puicuta prajita la soare :-)