Razboiul Cibernetic

Rezumarea primului mesaj :

Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.

Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.

AGENŢII DE INFLUENŢĂ AL OCULTEI
Înainte de a deveni preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy poate fi considerat un veritabil campion al manipulării anti-musulmane. Reamintesc cititorilor că, în colaborare cu Partidul Comunist şi Socialist francez a interzis elevelor musulmane să poarte şalul tradiţional pe cap în instituţiile de învăţământ. A fost un atac împotriva „libertăţilor religioase” şi a drepturilor musulmanilor pe care l-a prezentat ca „apărare a ateismului” şi a valorilor „iluminismului” din şcoala franceză! Deci, nu apărare a religiei creştine.
Cu un cinism rar întâlnit, i-a caracterizat pe revoltaţii din toamna lui 2005 (musulmani şi urmaşii imigranţilor din Africa) numindu-i „jeguri” şi „cangrene sociale”. Imediat ce revoltele au luat amploare, a introdus starea de urgenţă (era ministru de Interne), suprimând, pentru luni bune, drepturile cetăţenilor în Franţa, printre care şi dreptul la liberă exprimare, pe care , după publicarea celor 12 caricaturi, l-a apărat cu atâta înverşunare. Mai mult, la adăpostul legii a deportat, pe mare, sute de tineri musulmani „bănuiţi” drept infractori. Deci, „bănuiţi” şi nu „probaţi”. În timpul revoltelor din toamna lui 2005, din ordinul lui, ca ministru de Interne, poliţia a folosit şi grupările „skinheads” („capete rase”) şi grupări paramilitare.
Ministrul italian al Reformelor de atunci, Roberto Calderoni, membru al conducerii Ligii Nordului, partid xenofob care face parte din guvernul de coaliţie al lui Berlusconi, a anunţat că poartă tricouri având imprimate caricaturile cu profetul Mahomed. Acest partid partid se pronunţă şi împotriva imigraţiei în Italia, iar liderii lui afirmă că protestele violente ale musulmanilor au devenit pericolul pe care îl reprezintă acceptarea imigrării musulmanilor. Pe 15 februarie, în timpul unei emisiuni al postului public de televiziune RAI, ministrul Calderoni şi-a desfăcut cămaşa pentru a i se vedea tricoul. Gestul iresponsabil al acestui ministru a provocat protestul a mii de credincioşi musulmani din Libia. Revolta a culminat cu incendierea unei biserici catolice din Tripoli. Manifestaţia din faţa consulatului italian din Benghazi (o parte a clădirii a fost incendiată) a fost reprimată de poliţie, rezultând 11 morţi şi 36 de răniţi musulmani.
În urma acestor manifestaţii de amploare, a presiunii partidelor politice majoritare, precum şi a cererii premierului Berlusconi, în 18 februarie Roberto Calderoni şi-a prezentat demisia.
Danemarca a fost susţinută în „scandalul caricaturilor” de însuşi Jose Manuel Barroso (de origine iudaică), preşedintele Comisiei Europene. Într-un interviu acordat cotidianului danez „Berlingske Tidende”, oficialul european a transmis un mesaj lumii creştine şi musulmane, în care afirmă că libertatea de exprimare nu este negociabilă. Nici actualele norme etice practicate de presa europeană, aşa cum au sugerat mai mulţi clerici musulmani. Susţinerea faţă de Copenhaga şi-a susţinut-o şi în cotidianul danez „Politiken”: „Nu există ţară liberă fără presă liberă. Mai bine prea multă libertate decât deloc. Nu autorităţile trebuie să decidă ce trebuie publicat sau nu”. Totuşi, s-a arătat îngrijorat: „Să evităm ca situaţia să se transforme într-un conflict între două culturi sau civilizaţii”.
Perfizi mai pot fi unii lideri politici. „Domnule Barroso, vă întreb public: de ce în ţările Uniunii Europene nu se respectă dreptul la liberă exprimare? Concret: de ce sunt deferiţi justiţiei istoricii ori scriitorii care au altă părere despre Holocaust? Cum aţi reacţiona dacă musulmanii ar distruge, în public, cărţile sfinte ale evreilor?”.

„INCITAŢI ŞI VEŢI FI PREMIAŢI!”
Pe 24 februarie 2006, a fost acordat un premiu pentru jurnalism cotidianului danez Jyllands-Posten, pentru iniţiativa sa de a publica cele 12 caricaturi cu profetul Mahomed. „Premiul Victor”, de la numele fostului redactor-şef al ziarului „Ekstra Bladet”, Victor Andreasen, decernat pentru a 27-a oară, a fost înmânat redactorului-şef Carsten Juste, pentru că „le-a deschis ochii tuturor arătând cât de uşor este să fisurezi libertatea de expresie”. Niciunul din cei 12 caricaturişti danezi nu a fost prezent ceremonia de înmânare a premiului, desfăşurată la Copenhaga. Pentru uciderea lor au fost promise sume substanţiale în Pakistan şi Afganistan…
Am precizat că publicarea caricaturilor Profetului a fost o acţiune premeditată, care nu are nimic de-a face cu „dreptul la liberă exprimare a presei”. Să analizăm puţin implicarea publicării acestora faţă de Statele Unite. Mai întâi doresc să prezint câteva spicuiri din declaraţia Departamentului de Stat american, din 3 februarie 2006: „Aceste caricaturi sunt, într-adevăr, ofensatoare faţă de credinţa musulmană. Noi recunoaştem şi respectăm complet libertatea presei şi pe cea de expresie. Dar acestea trebuie să fie conexate cu responsabilitatea presei. Incitarea religioasă şi ura etnică , care transpar în acest caz, nu sunt acceptabile pentru noi”.
Am insistat puţin mai mult asupra acestui „război al religiilor”, deoarece el va avea implicaţii directe asupra ordinii mondiale. Declaraţie Departamentului de Stat american reprezintă o altă mostră de duplicitate. De data aceasta, nu pot să nu fiu însă de acord cu cele spuse: caricaturile nu au avut nimic în comun cu libertatea presei şi cu cea de exprimare. Ele, în schimb, au dus la incitare religioasă şi ură etnică.
Atitudinea Departamentului de Stat american trebuie privită prin prisma îngrijorării Washingtonului şi a belicoşilor de la Pentagon faţă de amploarea impactului pe care l-a căpătat protestul furios al musulmanilor din întreaga lume pentru interesele americanilor. S-a sesizat corect că publicarea caricaturilor Profetului a dus la trezirea identităţii religioase a tuturor musulmanilor, la sentimentul că sunt un singur popor, deci la unirea lor. În acest caz, repet, interesele americanilor în diferite zone ale lumii vor fi grav afectate.

ISLAMUL – DOAR UN PRETEXT POLITIC
Dincolo de clişeele care îi sunt atribuite în mod curent – terorism, jihad, discriminarea femeilor şi, în general, intoleranţa – trebuie să vedem, să înţelegem ce este Islamul. În ciuda percepţiei comuna, nu religia lor este „greşită”. Islamul este doar un pretext folosit de politicieni şi lideri religioşi în favoarea propriilor interese.
Alături de creştinism şi iudaism, islamul este una din cele trei mari religii monoteiste, având aceeaşi filiaţie şi multe valori comune cu primele două. Numele lui Dumnezeu în arabă este „Allah”. Acest termen este folosit de toţi musulmanii, chiar şi de cei care nu vorbesc araba. Allah nu poate fi văzut, el poate fi doar „citit” în litera Coranului. Acesta este motivul pentru care pe zidurile moscheilor nu apar chipuri omeneşti, ci aşa-numitele arabescuri (imagini decorative), contururi de animale, florale etc.
Coranul nu interzice explicit reprezentarea în picturi, desene sau sculpturi a Profetului, ci opreşte idolatria. Trebuie înţeles că interdicţia se găseşte în tradiţia islamică, care interzice reprezentarea lui Allah, a lui Mahomed, a tuturor marilor profeţi ai religiei creştine şi mozaice, deci şi a lui Iisus ori a lui Moise. Aceasta este dragostea musulmanilor pentru Mahomed, o dragoste inexplicabilă pentru creştini.
Cele 10 porunci relevate lui Moise pe muntele Sinai sunt respectate şi în Islam, chiar nu au aceeaşi formă. În plus, Islamul mai interzice: carnea de porc, carnea animalelor care au murit natural, băuturile alcoolice, drogurile (exceptând cazurile când sunt folosite ca medicament), vânătoarea ca sport, cultivarea tutunului, adulterul, prostituţia, divorţul fără motiv sau ameninţarea cu divorţul, maltratarea soţiei, neascultarea părinţilor, dispreţul, aroganţa, minciuna, superstiţia, vrăjitoria, blestemele, înşelătoria, invidia, specula, împrumutul cu dobândă, jocurile de noroc, sinuciderea, risipa, bârfa. Totul în teorie, pentru că în viaţa de zi cu zi, multe dintre aceste interdicţii nu sunt respectate.
Islamul are peste 1,2 miliarde de adepţi şi, conform unor estimări ar putea ajunge în 2020 la 2 miliarde. Teritoriile locuite exclusiv de musulmani sunt denumite „dar al islam” şi se află în nordul Africii, Asia occidentală şi centrală şi în arhipelagul indonezian.
Islamul a apărut odată cu Mahomed, născut la Mecca în anul 570. Pe parcursul a 20 de ani i-a fost relevat Coranul, el fiind transcris de scribi la dictarea sa, deci nu poate fi „influenţat”. Multe dintre povestirile Vechiului şi Noului Testament se regăsesc în Coran. De fapt, musulmanii recunosc originea divină a Bibliei, despre care însă spun că a fost schimbată de oameni de-a lungul timpului. Şi musulmanii cred într-o zi a judecăţii, în care oamenii îşi vor primi răsplata sau pedeapsa după faptele lor.
După moartea Profetului, în 632 la Medina, între diferitele facţiuni musulmane au apărut numeroase confruntări sângeroase şi schisme, care continuă şi în zilele noastre. Toate acestea, întinse pe durata a mai bine de 13 secole, au creat o cultură a războiului, fundamentată religios.
Dacă în lumea occidentală statul s-a separat de religie, în majoritatea ţărilor arabe, statul şi religia se confundă.
Tot după moartea lui Mahomed, comunităţile şi-au impus din nou vechile reguli patriarhale, pe care, în mai multe cazuri, le-au dus şi le duc la extrem. Spre exemplu, conform religiei islamice, bărbaţii şi femeile sunt consideraţi egali în faţa lui Dumnezeu, dar prin faptul că au fost creaţi diferit, au şi roluri diferite, completându-se reciproc. Femeia are dreptul să-ţi aleagă soţul, să divorţeze dacă bărbatul nu-şi îndeplineşte îndatoririle, nu o întreţine sau o maltratează. Are dreptul să moştenească averea. Însă după moartea lui Mahomed, vechile reguli patriarhale au revenit, când bărbaţii invocă superioritatea lor faţă de femei. Ei fac apel la tradiţie şi nu la Coran.

CE ESTE JIHADUL ÎN REALITATE
Cea mai controversată instituţie a Islamului este „jihadul” sau „războiul sfânt”. Pentru că stă la baza doctrinelor fundamentaliste. În traducere liberă „jihad” înseamnă „luptă”, iar teologii islamici susţin că este vorbe de o confruntare interioară, de o punere la încercare a propriilor limite, de folosirea tuturor energiilor şi resurselor pentru a respecta sistemul islamic de viaţă. „Este un proces continuu. În prima sa fază, un musulman învaţă să-şi controleze propriile dorinţe şi intenţiile sale. Trebuie să ne străduim din greu pentru a atinge aceasta. Acest Jihad este în interiorul nostru şi este baza Jihadului profund, adică stabilirea (drept( şi înlăturarea Munkar (rău) din vieţile noastre şi din societate”, se arată pe site-ul Ligii Islamice şi Culturale din România.
Însă, fundamentaliştii i-au atribuit interpretări extreme, care au prins şi în celelalte religii. Lupta nu se mai duce doar înăuntrul fiinţei musulmane, ci Munkar trebuie înlăturat şi din societate, adică de la cei care îl propagă. Pentru fundamentalişti, Munkar poate deveni orice nemusulman (necredincios), care trebuie înlăturat.
Nu pot accepta cele spuse de unii că întreaga lume musulmană este dedicată violenţei. Anumiţi musulmani sunt violenţi, iar această violenţă este indusă, de cele mai multe ori, chiar de liderii lor religioşi. Dar, la fel de violenţi pot fi şi oamenii din lumea creştină. Peste patru milioane de persoane au fost ucise în timpul războiului din Congo, în Rwanda, fraţii şi-au ucis fraţii (toţi aparţinând aceleaşi religii – în 70 de zile au fost ucise peste 800.000 de persoane, în majoritate femei şi copii). Să ne amintim de atrocităţile din fosta Iugoslavie, de luptele care durează de sute de ani dintre catolicii şi protestanţii irlandezi. Aşa că este absurd ca cineva să afirme că toţi musulmanii sunt violenţi. Violenţa şi morala lui Dumnezeu (Allah) pe care o practică unii musulmani nu reprezintă credinţa autentică, ci transformarea omului şi falimentul credinţei.
În acelaşi timp, foarte mulţi musulmani condamnă tipul de violenţă al sinucigaşului-kamikaze. În Coran nu este dezvoltată tema sinuciderii. Este adevărat că se întâlneşte destul de des ideea de a fi dispus să-ţi dai viaţa pentru Dumnezeu (Allah). Însă acest lucru nu reprezintă un argument în favoarea sinuciderii. Coranul este împotriva sinuciderii. Există valori pentru care un musulman trebuie să lupte chiar cu preţul vieţii. Dar acesta nu este un principiu comun şi pentru religia creştină? Istoria românilor, spre exemplu, este plină de exemple de slujitori al Bisericii ori mireni care s-au sacrificat pentru credinţa noastră. Regele Iordaniei spunea că acţiunea luptătorilor kamikaze este contrară ortodoxiei islamice.
În condiţiile în care Juhadul a primit interpretări extreme din partea fundamentaliştilor, când vechile reguli patriarhale au revenit şi au devenit predominante, iar statul şi religia se confundă, politicienii arabi apelează frecvent la argumente religioase pentru a-şi justifica acţiunile lor şi ale supuşilor. Modul în care a apărut şi a luat amploare „scandalul caricaturilor” este cea mai elocventă dovadă. Occidentalii au invocat „libertatea de exprimare”, iar musulmanii Coranul. În vârtejul furiei, de o parte şi de alta s-au aruncat acuzaţii de „blasfemie”, „barbarism”, „intoleranţă”, „sacrilegiu”, „păgânism” etc., acare s-au transformat în adevărate torţe ce au dus la incidente violente.
Pe lângă cele prezentate, trebuie să mai specific că produsele daneze au fost boicotate în lumea musulmană. Iar reputatul concern francez Carrefour le-a scos de pe rafturile reprezentanţelor sale din mai multe ţări musulmane, pentru a nu fi obligată să le închidă…

SIONIŞTII AU PROGRAMAT ÎN 2003…DISPARIŢIA ISLAMULUI!!!
Analizând faptele, dar mai ales culisele publicării caricaturilor şi arderea Coranului, ne dăm seama că lumea musulmană a fost incitată premeditat, iar aceasta, invocând Coranul şi Islamul (religia) s-a folosit şi se foloseşte de ele pentru plata unor poliţe mai vechi, dar şi actuale, faţă de americani în special, faţă de lumea occidentală în general. Enumăr câteva dintre acestea: intervenţiile din Afganistan, Irak şi Libia, ancheta Consiliului de Securitate al ONU în Siria, crizele legate de programul nuclear iranian, politica şi promovarea globalismului.
Trebuie să precizez că „scandalul caricaturilor” nu a fost prima încercare de a înlătura lumea musulmană, disoluţia Islamului. Între 12-14 octombrie 2003, la hotelul King David din Ierusalim, a avut loc o reuniunea cu participarea reprezentanţilor celor mai fanatice secte de creştini americani (evanghelişti, baptişti) şi a unor israelieni ultarsionişti, între care reverendul Richard Cizic, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Evangheliştilor, neoconservatorul Richard Perle (artizanul planului pentru atacarea Libanului, „eminenţa cenuşie” Administraţiei Bush Jr.), Benjamin Netanyahu şi câţiva miniştri ai cabinetului Sharon.
Cu această ocazie a fost lansat conceptul de teopolitică, „menit să ducă la disoluţia Islamului, echivalentul modern al Imperiului răului şi venirea Ierusalimului celest”.
A treia religia a lumii – Islamul – a fost declarat „Imperiul răului” şi, oficial, s-a declarat război împotriva ei. Sunt curios ce atitudine ar adopta evreii şi americanii dacă cineva ar atenta la religia lor, dacă cineva ar încerca să-i convertească la altă religie.
Mi trebuie precizat că la Cairo a fost deschisă o sucursală a bisericilor evangheliste ce acţionează în Orientul Mijlociu. După „cucerirea” Irakului, şiş-a deschis birouri la Erbit şi Zakho (Kurdistanul irakian), ier teritoriul Irakului a fost declarat „pământ misionar”. Au fost tipărite peste un milion de Biblii în limba kurdă, fiind distribuite gratuit.
Întreaga activitate o consider un atac grosolan asupra unei religii mondiale, o tentativă diabolică de a fi disoluţionată.

„CONFLICTUL CIVILIZAŢIILOR”…UN PROGRAM SIONIST (I)

Evenimentele deosebit de sângeroase din Oslo, produse pe date de 22 iulie, m-au determinat să scriu articolul de faţă. Dacă la început, imediat după explozia maşinii-capcană din faţa sediului guvernului danez, autorităţile şi mulţi analişti au arătat cu degetul spre lumea musulmană, învinuind în mod direct reţeaua Al-Qaeda (este la modă, nu?), în urma producerii atacului armat asupra tinerilor din tabăra de vară din insula Utoya, au avut surpriza să constate că autorul nu este nimeni altcineva decât un conaţional de-al lor. Un fundamentalist creştin, extremist de dreapta, pe nume Anders Behring Breivik, în vârstă de 32 ani. Într-un manifest de 1.500 de pagini, a recunoscut atentatele, declarând că a fost motivat din dorinţa de a declanşa o revoluţia în Norvegia. A recunoscut că este împotriva politicii guvernului care a cedat în faţa Islamului, că este împotriva imigraţiei musulmane în Europa şi a promis să se răzbune pe „indigenii europeni”. De asemenea, descrie pregătirea amănunţită a atentatelor încă din toamna lui 2009. Creştinul s-a săturat de „corectitudinea politică” şi de promovarea multiculturalismului…

CARICATURI ŞI ARDEREA CORANULUI PENTRU…”CIOCNIREA CIVILIZAŢIILOR”
Fundamentele etice ale societăţilor puternic secularizate au început să se clatine. Ele prezintă un mare dezavantaj: atitudinea lor faţă de religie este una iresponsabilă. Artizanii geopoliticii şi strategiei păreau, până nu demult, că ţin cont de adeziunea profundă a oamenilor la un anumit gen de cultură şi civilizaţie, adică la un anumit tip de valori. Samuel P. Huntington (de origine iudaică) a evidenţiat conexiunea dintre geo-politică şi religie: „Religia este caracteristice principală a civilizaţiilor şi, aşa cum afirmă Christopher Dawson, marile religii sunt fundamentele pe care marile civilizaţii se odihnesc”. Deci, la originea formării civilizaţiilor se află factorul religios.
În mod provocator, civilizaţia occidentală, cu democraţie prosperă şi performanţe sociale, cum îi place să se autolaude – adică religia creştină, a ofensat şi ofensează religia musulmană. Publicarea în ziarul danez „Jyllands-Posten” a celor 12 caricaturi (mai ţineţi minte?. Se întâmpla în februarie 2006.) realizate de caricaturişti danezi, care îl înfăţişau pe profetul Mahomed purtând o bombă pe cap, şi preluate ulterior dec ziare din Norvegia, Spania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Elveţia, Ungaria, România, Australia şi Noua Zeelandă, şi chiar în… Iordania (în semn de solidaritate prost înţeleasă faţă de colegii din Danemarca), a declanşat furia musulmanilor din întreaga lume. În România caricaturile au fost retipărite de o publicaţie obscură din Bacău, dornică de publicitate. Suficient ca însărcinatul român cu afaceri în Iran, Mircea Has, să fie convocat pe 8 februarie 2006 la Ministerul iranian de Externe pentru a fi informat în legătură cu protestul oficial al Teheranului…
În februarie 2011, Carl P. Herslow, liderul Partidului Skane (Skanepartiet) a realizat un afiş, înfăţişându-l pe profetul Mohamed nud, împreună cu soţia sa de nouă ani, tot nudă, care includea şi textul : „El are 53 de ani, iar ea 9. Este aceasta nunta pe care vrem să o vedem în Skane?”. Iniţial a fost acuzat de agitaţie împotriva unui grup etnic, pentru ca, la 3 martie 2011, tribunalul din Malmo (Suedia) să îl achite, hotărând că afişul este legal!!!...
În septembrie 2010, pastorul integrist american Terry Jones, care păstoreşte biserica „Dave World Outreach Center”, din Gainesville, Florida – o biserică foarte controversată -, a declarat că va distruge 200 de exemplare din Coran, cu ocazie comemorării atentatelor de la 11 septembrie 2001. Intenţia sa a provocat manifestaţii deosebit de violente în lumea musulmană, iar Interpolul a avertizat că dacă biserica condusă de Terry îşi va duce la îndeplinire planurile, evenimentul va conduce, probabil, inclusiv la declanşarea unor atacuri teroriste la nivel global. Papa Benedict a reuşit să-l convingă să renunţe la intenţia sa.
Dar, pe data de 21 martie 2011, pastorul Terry Jonas, în faţa a circa 30 de „credincioşi” a declanşat un proces-circ, care a durat opt minute, în urma căruia Coranul a fost găsit „vinovat” şi „condamnat”. Un exemplar a fost introdus într-un recipient plin cu kerosen. După ce s-a înmuiat bine o oră, Cartea sfântă a musulmanilor a fost plasată într-o urnă din metal amplasată în centrul bisericii şi pastorul Wayne Sapp i-a dat foc.
Întreb: dacă cei doi pastori se consideră bărbaţi, de ce nu au făcut acest gest într-o localitate oarecare din lumea musulmană? În faţa musulmanilor şi a unei armate de ziarişti şi reporteri. Deoarece pastorul Terry a declarat, în septembrie 2010 că „a încercat să dea lumii musulmane ocazia de a-şi apăra cartea”. Cum nu a primit nici un răspuns (îl vroia personal, manifestaţiile împotriva intenţiei sale nu i-au spus nimic), a ars un exemplar al Coranului în cadrul unei ceremonii destinate publicului.
Gestul pastorului Terry a declanşat reacţii prompte în lumea musulmană, generând proteste violente şi de amploare mai ales în Afganistan şi Pakistan, unde americanii nu sunt iubiţi deloc. În Afganistan, protestele au culminat cu atacarea sediului ONU din Mazar-i-Sherif de către mulţimea înfuriată, care a ucis şapte angajaţi ai ONU, între care şi românul Filaret Moteo (decapitat!)
Pastorul Terry nu s-a declarat vinovat pentru incidentele respective. Din contra, a condamnat atitudinea musulmanilor, declarând că „A sosit momentul ca Islamul să fie tras la răspundere”, apreciind că „Islamul nu este o religie a păcii”…
Oare, nu asistăm la ciocnirea dintre alte două tipuri de civilizaţie, acare afectează şi va afecta interesele americanilor în diferite zona ale lumii? Cea secularizată şi cea religioasă. Ne place sau nu, religia creştină este în declin, pe când cea musulmană în plină ascensiune. Europenii occidentali nu vor să recunoască adevărul scris de acelaşi Huntington: „În prima jumătate a secolului XX elitele intelectuale au afirmat în general că modernizarea economică şi socială a dus la dispariţia religiei ca element semnificativ în existenţa umană. ..A doua jumătate a secolului XX a dovedit că aceste speranţe şi temeri sunt nefondate. Modernizarea economică şi socială a devenit globală şi, în acelaşi timp, s-a produs o redeşteptare globală a religiei”.
Comunităţile creştine au fost provocate la rândul lor, dar tot de creştini. Pe plan mondial, prin publicarea romanului „Codul lui da Vinci” al lui Dan Brown şi comentariile prezentate şi relatate pe canalele TV Discovery. În primăvara anului 2006 au început turnările la filmul cu acelaşi nume, ceea ce a stârnit reacţii negative în rândul creştinilor, mai ales la Vatican. Pe plan naţional, prin publicarea şi punerea a scenă a piesei „Evangheliştii” a Alinei Mungiu-Pippidi. Cu toate acestea, nu s-a reacţionat violent. Cristian Tudor Popescu a fost de părere că acest lucru se datorează faptului că civilizaţie creştină, în special cea ortodoxă, este obosită, că nu mai are putere să lupte. Ţin să-i dau dreptate. Nu pot să fiu de acord cu modul violent de a protesta când îţi sunt rănite sentimentele religioase. Dar, în acelaşi timp mă întreb: oare religiei creştine nu-i lipsesc dovezile de credinţă ale practicanţilor ei?

CARICATURILE – LEGATE DE REVOLTA DE LA PARIS
Războiul cultural al musulmanilor nu trebuia să coboare în stradă! Ceea ce s-a petrecut pe străzile oraşelor islamice demonstrează că fundamentalismul islamic posedă infrastructura umană necesară pentru a genera situaţii grave pe care autorităţile statelor respective nu se ştie cât timp vor mai avea puterea şi dorinţa de a le ţine în frâu. Ceea ce se petrece acum în lumea musulmană, combinat cu o viitoare criză majoră în Iran, poate fi semnalul de externalizare a conflictului. Din acel moment toată lumea se va înrola într-o tabără.
Războaiele religioase se câştigă cu oameni de valoare, capabili să dea naştere unor autentice opere de cultură şi se pierd cu oameni de tipul celor care au realizat caricaturile, cu oameni de tipul celor care le-au publicat şi cu oameni de tipul celor care au îndemnat la solidaritate de breaslă prost înţeleasă, prin republicarea lor. Şi mă întreb: oare, violenţele nu au fost dirijate? Ambasadele daneză şi norvegiană de la Damasc au fost incendiate pe 4 februarie 2006, consulatul danez din Beirut şi birourile din Gaza ale Comisiei Europene pe 5 februarie, iar ambasadele Austriei şi Danemarcei din Teheran au fost atacate pe 6 februarie. Refuz să cred că aceste atacuri nu au fost tolerate de autorităţile din ţările respective.
Din păcate, şi activitatea sportivă a avut de suferit. Arbitrul danez Kim Milton Nielsen, care se afla la Doha pentru a conduce partide din campionatul Qatarului, a fost nevoit să revină în Danemarca împreună cu asistenţii săi. Federaţia Qatariotă de Fotbal a solicitat tuturor cluburilor din această ţară să rezilieze contractele jucătorilor danezi. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite.
Creştinii occidentali nu sunt la prima „incitare religioasă” anti-musulmană. Desfid pe oricine va încerca să-mi argumenteze că nu a fost o acţiune premeditată. Cotidianul „Jyllands Posten” era cunoscut în Danemarca pentru afinităţile sale cu fascismul lui Mussolini şi nazismul lui Hitler încă din anii ’30. Atunci a pledat şi pentru introducerea unei dictaturi în Danemarca.
De reţinut: în 2003, acest cotidian a refuzat să difuzeze caricaturi cu Iisus, menţionând că nu doreşte să jignească cititorii. În schimb, prin publicarea caricaturilor Profetului a jignit religia musulmană.În septembnrie 2005 a comandat 40 de caricaturi ale profetului Mahomed, din care a publicat doar 12 (cf. ZIUA, 10.02.06). Deci, o acţiune premeditată, care a coincis cu perioada în care autorităţile din Franţa încercau să reinstaureze liniştea în ţară. În octombrie 2005, ambasadori a 11 state musulmane au cerut o întrevedere cu prim-ministrul Rasmussen, pentru a discuta pe tema celor 12 caricaturi. Cererea le-a fost refuzată.
Publicarea celor 12 caricaturi nu a avut efectul scontat, cu excepţia unei demonstraţii paşnice pe străzile capitalei daneze, la care au participat circa 5.000 de persoane. De reţinut că în Danemarca convieţuiesc 180.000 de musulmani . În această situaţie, cei care au regizat întreaga criză le-au republicat în cotidienele din ţările pe care le-am nominalizat. După mai bine de patru luni! Mă îndoiesc că totul a fost spontan. S-a demonstrat că „zonele” fierbinţi de unde a fost realizată presiunea au fost Cairo şi Ankara. Adică Egiptul, un stat laic şi Turcia, în proces de islamizare. Guvernul lui Mubarak era pregătit pentru alegeri, fiind într-o bătălie electorală crâncenă cu „Fraţia Musulmană”. Publicarea caricaturilor Profetului a căzut ca o mană cerească, pentru că politicienii de la putere puteau fi percepuţi ca apărători ai Islamului. Ceea ce au şi făcut, începând de la mijlocul lunii noiembrie 2005, iar problema a fost preluată cu entuziasm de partidele islamice din Turcia.
Tot cam în aceeaşi perioadă, mass-media din Pakistan a început să fie intoxicată cu ştiri şi mesaje virulente. În această ţară a avut loc o manipulare deliberată a opiniei publice faţă de autorii caricaturilor, faţă de lumea occidentală. Manipularea a prins şi în ţările învecinate. La 15 noiembrie 2005, un mare cotidian în limba urdu îşi informa cititorii că un lider al grupării „Jama’at-i Islami” oferă o recompensă de 500.000 de rupii peentru capul fiecăruia dintre autorii caricaturilor. Organizaţia a dezminţit imediat informaţia. Degeaba, zvonul a fost lansat.
„Scandalul caricaturilor” a „coincis” şi cu momentul în care AIEA a decis să informeze Consiliul de Securitate al ONU în privinţa dosarului nuclear iranian. Şi, ce s-a câştigat din aceasta? Încurajaţi de sprijinul lumii musulmane, liderii religioşi iranieni au emis, în 19 februarie 2006, un decret religios fără precedent, în care se aproba folosirea armelor nucleare împotriva inamicilor. S-a contrazis chiar discursul tradiţional al teocraţiei iraniene, potrivit căreia sharia (legea islamică) interzice folosirea armelor nucleare.
Să nu uităm că în decembrie 2005, tot Consiliul de Securitate votase o rezoluţie prin care s-a prelungit cu încă 6 luni ancheta în care Siria era acuzată că ar fi implicată în asasinarea fostului premier libanez Rafik Hariri.
SUA şi lumea occidentală au acuzat în mod repetat regimurile de la Damasc şi Teheran de declanşarea şi susţinerea protestelor musulmane. În Teheran a fost asediată şi ambasada Austriei, în condiţiile în care semnarea întâmpinării AIEA care a hotărât sesizarea Consiliului de Securitate cu privire la dosarul nuclear iranian a avut loc tocmai la…Viena (nu întâmplător aici îşi are sediul AIEA).

PREGĂTIRI OCULTE PENTRU UN…MARE CONFLICT CREŞTINI-MUSULMANI
Pistele au indicat „suspecţi” din ţările cu regimuri laice, aliate de nădejde ale Washingtonului. Nu sunt nominalizate dar pot fi bănuite. Cineva a avut tot interesul să învenineze relaţiile dintre lumea musulmană şi statele occidentale care nu agreează politica Administraţiei Bush! Regimul de la Damasc, spre exemplu, avusese un bun aliat în Franţa şi Chiriac. Au fost republicate caricaturile în Franţa? Da. Doreau autorităţile de la Damasc să-şi pună în cap opinia publică europeană? Categoric NU! La fel Iranul, tot mai izolat pe plan internaţional.
Mai grav: această campanie anti-musulmană are drept scop să-i izoleze pe aceştia pe plan internaţional. De ce se urmăreşte să fie prezentaţi credincioşii Coranului drept nişte fundamentalişti irecuperabili, drept fanatici religioşi? Dar mai ales că toţi ar fi terorişti…
În noaptea de 11 spre 12 februarie 2006, danezii au recidivat. În sensul că 25 de morminte musulmane dintr-un cimitir din Esbjerg au fost vandalizate.
Musulmanii au trecut la contraatac. Casa de caricaturi din Iran s-a asociat cu cotidianul „Hamshahri” în organizarea concursului internaţional pe tema Holocaustului. Până la jumătatea lunii februarie au fost trimise două caricaturi de un anume Michael Leunig din Australia „în semn de solidaritate cu lumea musulmană şi pentru a-şi exercita dreptul la liberă exprimare”.
Samuel Huntington, în lucrarea „Ciocnirea civilizaţiilor”, prezintă creşterea tensiunilor religioase drept absolut necesară în pregătirea şi lansarea viitorului mare război dintre religia iudeo-creştină şi cea musulmană. Pe de altă parte, ministrul italian al Apărării de atunci, Antonio Marteno, a apreciat că valul de manifestaţii violente din lumea musulmană „nu au avut nimic spontan, intenţionându-se crearea unui război al religiilor care va provoca pagube în întreaga lume”.
Incitarea lumii musulmane are drept scop justificarea acţiunilor militare viitoare. Să ne amintim că demonizarea musulmanilor a avut loc concomitent cu două acţiuni care au îngrijorat lumea occidentală, promotorii Noii Ordini Mondiale, dar şi opinia publică internaţională. Prima: declaraţiile iresponsabile ale preşedintelui iranian şi a oficialilor de la Teheran. A doua: victoria Hamas în alegeri şi posibilitatea creării unui stat islamist în zonă. Să nu uităm că toate acestea au reprezentat un impuls pentru insurgenţa irakiană. Nimeni nu a făcut legătura cu faptul că, întâmplător sau nu, aceste evenimente nedorite au avut loc în perioada pregătirii şi desfăşurării Conferinţei internaţionale a donatorilor pentru Afganistan, ce a avut loc pe 31 ianuarie 2000 la Londra, cu participarea reprezentanţilor a 70 de state şi a Guvernului de la Kabul
Hitler a început al Doilea Război Mondial recurgând tot la o diversiune: îmbrăcaţi în uniforme ale armatei poloneze, militarii germani au atacat postul de radio Glaiwitz. A doua zi, pe 1 septembrie 1939, furios la culme, Hitler anunţa că polonezii vor plăti scump agresiunea supra postului de radio. Dar europenii nu ştiau că deja la ora 4.45 trupele germane invadaseră Polonia…
În primăvara şi vara anului 2011, în spatele uşilor închise ale cancelariilor occidentale s-au pregătit şi se pregătesc evenimente dramatice la care tare mă tem că vom fi martori. Revoluţiile din ţările arabe şi africane sunt elocvente în acest sens. Dacă vor fi aprofundate cercetările cu privire la atacurile teroriste din Oslo, urmat de atacul armat în urma căruia au fost ucise circa 100 de persoane, vor apărea surprize de proporţii.

Avertizare Google.Două milioane de calculatoare au fost virusate
Google a început să trimită mesaje de avertizare către peste două milioane de utilizatori, care sunt anunţaţi că le-au fost virusate computerele.
Utilizatorii afectaţi de virus sunt întâmpinaţi de un mesaj galben de avertizare, situat deasupra căsuţei cu rezultatele căutării, scrie dailymail.co.uk. Reprezentanţii Google au declarat că eroarea s-a strecurat cu ajutorul unui software antivirus fals. Atunci când un utilizator introduce o căutare pe Google, aceasta este trimisă la servere şi controlată de hackeri, care modifică şi redirecţionează traficul.
“Eroarea a ajuns în calculatoarele utilizatorilor cu ajutorul a peste o sută de variante ale unui antivirus fals care circulă de ceva vreme“, a scris pe blogul Google inginerul de securitate Damiam Menscher.Utilizatorii afectaţi de virus primesc instrucţiuni pentru a-l îndepărta din calculatoare.

O nouă interpretare a atacurilor de la 11 septembrie 2001
John Lewis Gaddis, pe numele său real Robert A. Lovett, născut în statul american Texas, este profesor de Istorie şi Ştiinţe Politice la Universitatea Yale, dar şi unul dintre cei mai importanţi analişti ai politicii de securitate naţională a Statelor Unite. Considerată cartea anului 2004 de publicaţii prestigioase, precum Washington Post, New York Times, Economist, cartea sa - Surpsise, Security and the American Experience – propune o analiză inedită a evenimentelor teroriste petrecute asupra teritoriului american la data de 11 septembrie 2001.
Casa Albă în flăcări
Prezenta carte este structurată sub forma a trei eseuri, însă primele două au rolul de a susţine demonstraţia conform căreia Statele Unite nu sunt infailibile.Surprise, Security and the American Experience este scrisă într-o manieră subiectivă, ceea ce însă nu diminuează calitatea sau veridicitatea informaţiilor.
Astfel, primul eseu abordează secolul al XIX-lea, un secol în care se conturează idealul american. Putem crede afirmaţia lui Gaddis conform căreia acest ideal american reprezintă motivul pentru care mulţi oameni pe parcursul a numeroşi ani au riscat atât de mult doar ca sa devină americani. Idealul american a reprezentat vreme de secole o încredere totală în puterea Statelor Unite, putere concretizată printr-o viaţă domestică liniştită, departe de violenţele lumii exterioare.
Revenind însă la secolul al XIX-lea, autorul punctează un amănunt mai puţin cunoscut şi care ar putea zdruncina această încredere totală. Astfel, în timpul atacului, rămas în istorie sub denumirea „Incendiul din Washington”, de pe 24-25 august 1814, trei dintre simbolurile Statelor Unite ale Americii au fost incendiate. Ca urmare a războiului început în anul 1812, armata britanică a invadat capitala, iar locuitorii oraşului au putut vedea Capitoliul, Trezeoreria Naţională, dar şi Casa Albă arzând.
Pentru prima oară în istorie, Statele Unite vor alege preemţiunea, hegemonia şi unilateralismul. Cele trei elemente ale securităţii aveau însă să fie şi răspunsul administraţiei Bush după atentatele de la 11 septembrie. Aşadar, reacţia preşedintelui nu a fost una nouă, Bush nu a făcut altceva decât să se întoarcă la primul atac asupra Washingtonului, petrecut cu 187 ani înainte.
11 septembrie 2001 sau sfârşitul unui mit
Deşi nu a fost pentru prima dată când Statele Unite au suferit un atac pe propriul teritoriu, iar la data de 11 septembrie 2001 mulţi au retrăit imaginea atacului din anul 1941, acesta este cu adevărat momentul când mitul american se năruieşte. Astfel, pentru a doua oară într-un interval de şaizeci de ani, cele două atacuri, atât cel asupra Turnurilor Gemene de la 11 septembrie cât şi cel de la 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor au avut puterea să-i demonstreze Americii că nu este invincibilă.
Mitul potrivit căruia Statele Unite sunt infailibile a luat sfârşit în 2001 atunci când întreaga societate americană, dar şi întreg globul au putut să realizeze că state sau organizaţii din orice colţ al lumii îi pot pune în pericol securitatea. În timp ce Pearl Harbor doar a sugerat că oceanele nu garantează securitatea, 9/11 a dovedit-o.
În timp ce atacul de la Pearl Harbor a reprezentat opera unei regim şi a unei ţări identificabile, Japonia, atacul de la 11 septembrie nu a fost opera unui stat, deşi gruparea teroristă identificată ulterior, Al Qaeda, opera dintr-o bază din Afghanistan.
Gaddis argumentează că Statele Unite au avut de-a lungul timpului doar trei mari strategii, iar toate cele trei s-au bazat pe acţiuni militare şi diplomatice de prevenire ca şi componente esenţiale. În acest sens, administraţia Monroe şi-a stabilit ca obiectiv garantarea hegemoniei Statelor Unite în emisfera vestică, iar dictonul era că expansiunea dincolo de frontiere înseamnă securitate. F. D. Roosvelt şi apoi Truman au decis să extindă influenţa americană, dar Roosvelt nu a ales preemţiunea, hegemonia sau unilateralismul, folosind aliaţi, contrat viziunii ulterioare a lui George W. Bush.
Există elemente comune între cele două atacuri, Pearl Harbor şi 11 septembrie, cum ar fi surpriza totală pe care au provocat-o, eşecul serviciilor de informaţii, folosirea unor tehnologii cunoscute în moduri şi scopuri nemaiîntâlnite, precum şi o reacţie similară, ambele determinând declaraţii de război. Cu toate acestea, liderii de pe întreg cuprinsul globului au început să pună la îndoială acest mit al infailibilităţii americane abia după anul 2001.
Atentatele de la 11 septembrie au plasat „la ceea ce ne place să ne gândim ca fiind civilizaţie din nou la o frontieră periculoasă, lăsând guvernele de pretutindeni debusolate”. Aşa cum afirmă Gaddis, o nouă strategie de securitate trebuia adoptată pentru că „nu este vorba doar despre faptul că Turnurile Gemene s-au prăbuşit în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001: s-au prăbuşit şi unele dintre ipotezele noastre fundamentale despre securitatea internaţională, naţională şi personală”.
O concluzie nedorită
Cartea Surprise, Security and the American Experience scrisă de John Lewis Gaddis este fără îndoială o lucrare subiectivă, în care autorul nu încearcă însă să răspundă la întrebările „Ce vom face de acum înainte?” sau „De ce ne urăsc atât de tare?”, ci prezintă fisurile din sistemul de securitate naţională americană. Argumentele cărţii sunt solid construite, demonstraţia se face într-o manieră inedită, prin corelarea evenimentelor de la 11 septembrie 2001 cu evenimente trecute din istoria Statelor Unite ale Americii.
Cu toate acestea, concluzia este pe atât de simplă, dar pe atât de nedorită de toţi cei care au crezut de-a lungul istoriei în mitul puterii americane, precum şi în idealul american. Astfel, „deşi victorioasă în războiul rece, în pofida unui buget de apărare post-război rece care îl depăşeşte pe al oricui, în ciuda unei dominaţii economice şi culturale deţinute de Statele Unite ale Americii, în cuvintele unora dintre chiar unora dintre criticii ei, o mega-putere, această ţară şi-a dovedit incapacitatea de a-şi proteja cetăţenii de pe propriul teritoriu, care s-au dus la activităţile lor de zi cu zi.”

Fascismul ciberneticRasismul şi antisemitismul sunt periculoase şi în lumea virtuală

Cine are răbdarea să parcurgă forumurile publicaţiilor româneşti va fi, poate, uimit să constate câţi suporteri are Adolf Hitler în această ţară. Sună şocant, dar realitatea este că nu-i zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu întâlneşti o sumedenie de mesaje cu caracter vădit rasist şi antisemit ori îndemnuri la violenţă împotriva minorităţilor de toate felurile. Azi, o înjurătură individuală legată de etnia reală sau prezumată a destinatarului ori de presupusele sale preferinţe sexuale. Mâine, o ameninţare cu bătaia, iar poimâine, ce să ne mai mai complicăm, un îndemn direct la progrom. Imaginaţia minţilor înfierbântate nu cunoaşte limite.



Răspunsul trebuie să vină din autoreglementări în cadrul instituţiilor media cu interfaţă virtuală şi mai ales dintr-o reacţie puternică a societăţii. Discriminarea, rasismul şi antisemitismul sunt la fel de periculoase în lumea virtuală ca şi în cea reală.

Al-Qaeda va lansa desene animate pentru recrutarea copiilor

Membrii grupării teroriste al-Qaeda din Peninsula Arabică îşi doresc atragerea copiilor spre crezurile lor şi vor crea un desen animat care să explice pe înţelesul micuţilor importanţa Jihad-ului.


Potrivit site-ului Hotnews.ro, care citează Associated Press, desenul animat denumit "Al-Qaeda din Peninsula Arabică", prezintă tineri îmbrăcaţi în uniforme de luptă, plănuind atentate şi efectuând crime şi raiduri.

"Filmul de desene animate Al-Qaeda din Peninsula Arabică este o poveste foarte interesantă, care vorbeşte despre Profet, despre cei care au dezamăgit religia islamică, despre liderii arabi care sunt spioni ai Occidentului şi despre alte probleme ale lumii islamice", a scris un utilizator care a folosit numele Abu al-Laith al-Yemen, pe un forum.

Al-Qaida şi-ar fi infiltrat oameni în reţelele industriale din SUA pentru a comite acte teroriste Departamentul american al Securităţii Interne a adresat un avertisment miilor de responsabili ai instalaţiilor industriale din ţară împotriva unui risc de atentate ale grupării teroriste al-Qaida. Astfel de atacuri ar putea fi lansate cu ocazia celei de-a zecea comemorări a atentatelor de la 11 septembrie 2001 şi comise de elemente infiltrate în complexuri chimice sau rafinării, potrivit Ministerului pentru Securitate Internă. Departamentul a precizat că există riscul ca extremişti violenţi să fi obţinut posturi în interiorul unor companii de utilităţi sau rafinării de petrol, cu intenţia de a comite acte de sabotaj. „Pe baza unor informaţii obţinute în urma incidentelor precedente, avem motive să credem că persoane din interior şi acţiunile lor prezintă o ameninţare semnificativă pentru infrastructura şi sistemele informatice ale unor obiective americane“, potrivit unui raport al Departamentului pentru Securitate Internă.
Documentul mai spune că informaţiile din interior privind infrastructura, reţelele de alimentare şi personalul acestora sunt valoroase pentru adversari şi pot spori impactul oricărui atac asupra infrastructurii de utilităţi.
Raportul face referire şi la o tentativă de sabotaj înregistrată în aprilie la o uzină de tratare a apei din Arizona, unde un angajat din schimbul de noapte a ocupat centrul de control şi a încercat să declanşeze o explozie. Tentativa a eşuat, iar autorităţile nu au descoperit nicio legătură a agresorului cu reţeaua teroristă al-Qaida, însă incidentul a demonstrat vulnerabilitatea infrastructurii de utilităţi americane.
Alerta a fost lansată pe baza documentelor recuperate la data de 2 mai, cånd un comando american l-a ucis pe Osama bin Laden în Pakistan.
„Wall Street Journal“ asigurase, pe 14 iulie, că fostul şef al organizaţiei extremiste planifica un nou atentat în SUA în ziua în care urmau să se împlinească 10 ani de la atentatele din 11 septembrie 2001.
Ziarul economic a scris că informaţiile fuseseră descoperite în reşedinţa lui bin Laden din Pakistan, dar că nu exista nicio probă că acest complot va fi pus în execuţie.

NATO verifică daca a fost victima hakerilor
NATO informează că a început o anchetă privind unele declaraţii potrivit cărora reţeaua de calculatoare a Alianţei Nord-Atlantice ar fi fost piratată.
Anterior, o grupare internaţională de hackeri a anunţat că a reuşit să spargă codurile de securitate ale NATO şi a descărcat sute de documente secrete.
Gruparea a mai spus că nu intenţionează să publice cea mai mare parte dintre documentele confidenţiale pentru că acest lucru ar fi “de-a dreptul iresponsabil”, informează Rador.

China dezvoltă arme cu radiaţii pe care le-ar folosi într-un conflict cu SUA
Armata chineză dezvoltă arme cu puls electromagnetic pe care Beijingul intenţionează să le folosească împotriva portavioanelor americane, într-un eventual conflict pe tema Taiwanului, potrivit unui raport de informaţii publicat joi, relatează Mediafax.

Fragmente ale studiului Centrului Naţional pentru Informaţii privind efectele letale ale armelor cu puls electromagnetic (EMP) şi ale celor cu microunde de mare putere (HPM) au arătat că aceste arme fac parte din arsenalul chinez numit "buzduganul asasinului", care ar permite Chinei, inferioară din punct de vedere tehnologic, să învingă forţele militare ale SUA.
Armele cu puls electromagnetic copiază pulsul de raze gamma cauzat de o explozie nucleară, care distruge toate echipamentele electronice, inclusiv computerele şi automobilele, pe suprafeţe vaste.
Raportul declasificat, redactat în 2005 şi obţinut de Arhiva Naţională de Securitate, o organizaţie privată, oferă detalii despre armele EMP deţinute de China şi planurile pentru folosirea lor. "Pentru utilizarea împotriva Taiwanului, China ar putea detona la o altitudine mult mai mică (30-40 de kilometri) pentru a limita efectele EMP la Taiwan şi imediata vecinătate a sa", arată raportul. "Racheta balistică cu rază medie de acţiune DF-21 a fost menţionată ca platformă pentru un atac cu EMP împotriva Taiwanului", adaugă textul.
Conform raportului, China a efectuat teste cu EMP pe şoareci, şobolani, iepuri, câini şi maimuţe, care au suferit probleme la ochi, creier, oase, măduvă şi alte organe. "Este clar că adevăratul scop al experimentelor medicale chineze este să afle potenţialele efecte umane ale expunerii la EMP puternice şi la radiaţii (cu microunde de mare putere)".
"Capacităţile EMP ale Chinei ar putea fi folosite în două feluri: ca măsură-surpriză după atacul iniţial al Chinei împotriva Taiwanului şi după ce alte componente (ale grupului de atac de pe portavion) ale SUA s-au mutat într-o poziţie vulnerabilă, sau ca bluf pentru a determina Statele Unite să nu apere Taiwanul cu CVBG", acronimul Pentagonului pentru grup de atac de pe portavion.

Miza oculta a razboiului dintre dolar si euro
Razboiul subteran dintre “cavalerii lui Hristos”, Templierii, si “Vicarul lui Dumnezeu”, reprezentat de iezuiti, s-a mutat la suprafata din 2007. Acesta poate fi tradus prin lupta euro, a francului elvetian si a altor valute impotriva dolarului.
Ultimatumul Templierilor
Ultimatum pentru Papa de la Templieri: ”Pe 13 octombrie 2007, comemoram 700 de ani de la inceperea persecutiei asupra Ordinului. Ar fi o sansa ca Vaticanul sa recunoasca marea nedreptate care s-a facut fratilor nostri, dar sa o faca in avans fata de aceasta data a comemorarii”. Scrisoarea a aparut in publicatia “Hertford Mercury”, Anglia, in 2004. Un templier din Hertford, din vechea familie scotiana Acheson, a confirmat ca scrisoarea catre Vatican fusese conceputa de urmasii Templierilor, “care au supravietuit in mare majoritate persecutiilor caselor regale europene, cu tot cu valorile originale”.
Cert si palpabil este ca au salvat si pus in practica inventia lor, sistemul bancar, ca nu e de mirare sa-i intalnesti astazi pe urmasii Templierilor in conducerea unor mari banci europene.
In treacat fie spus, Templierii au inventat si biscuitii, ca ratie de supravietuire, ceea ce nu inseamna ca-i gasesti astazi printre patronii fabricilor de biscuiti. Sau, da?!
Un raspuns echivoc
S-ar fi zis ca Vaticanul n-o sa ia in considerare aceasta scrisorica obscura, dar, in noiembrie 2004, prestigiosul “The Times” scria ca “Vaticanul are in vedere la modul cel mai serios sa-si ceara scuze pentru persecutarea Ordinului Templierilor”. Anii au trecut, dar Vaticanul nu a facut niciun gest “in avans”, asa cum cerusera cavalerii. Surse de la Vatican, citate de “The Times”, au declarat ca Papa Ioan Paul al II-lea nu a mai luat in considerare cererea lor deoarece se opusesera cardinalii „conservatori”.
Pe 13 octombrie 2007, in timp ce Templierii comemorau 700 de ani de la distrugerea ordinului, Vaticanul a organizat la Ravenna dialogul privind reunificarea Bisericii Romano-Catolice si Bisericii Ortodoxe, nedespartite pana la Schisma din 1054. Cuiul lui Pepelea a ramas insa recunoasterea Primatului Papal, adica recunoasterea “episcopului Romei ca primul intre patriarhii lumii”. Era un mod prin care Vaticanul voia sa reaminteasca tuturor cine era “Marele Sef”!
Declansarea ostilitatilor
De raspuns la ultimatum, Vaticanul a raspuns la 25 octombrie, adica la exact 13 zile DUPA comemorarea Ordinului Templierilor. Vaticanul a anuntat publicarea unui volum-document, numit “Procesul impotriva Templierilor”, care continea si “iertarea papala” pe care Clement al V-lea o acordase in 1308 cavalerilor. Mesajele numerice din lumea oculta nu sunt niciodata intamplatoare. “13″ reprezinta suma interna a anului cand Papa a luat sub obladuirea institutiei sale Ordinul Templierilor – 1129.
Mesajul era ca acestia sa reintre, cuminti, sub obladuirea Vaticanului. Nu era nicidecum gestul cerut de cavaleri. Mai ales ca documentele publicate de Vatican nu le dovedeau nevinovatia, ci din contra. Arata ca erau plini de pacate, cum ar fi scuiparea crucifixului, dezicerea de Hristos, inchinarea la idoli pagani, sarutul pe sezut – ca parte din ritualul de initiere si… sodomia, ca rezolvare a poftelor carnale, fiindu-le interzis sa se impreune cu femei!
Iezuitii si Noua Ordine Mondiala
Conform istoricului John Daniel, autorul volumului “Scarlet and the Beast – Istoria razboiului dintre francmasoneria franceza si cea engleza”, miza este dominatia lumii. “Scarlet” semnifica portocaliul crucii de pe mantiile Templierilor, iar “Beast” inseamna doar Bestia. Iezuita, in viziunea autorului. Razboiul ocult a inceput cand Papa Inocentiu al III-lea (1198 – 1216) a poftit sa se numeasca “Tatal Printilor si Regilor, Conducatorul Lumii, Vicarul pe Pamant al lui Iisus Hristos”, starnind o polemica religioasa si financiara care nu s-a sfarsit nici astazi.
Dupa numeroase contrari intre casele regale si Papalitate, in 1534, Ignatius de Loyola, devenit sfant mai tarziu, a fondat “Societatea lui Iisus”, Iezuitii, menita sa instaureze Noul Ierusalim, cu Papa in fruntea omenirii. Multi i-au blamat de-a lungul timpului si i-au acuzat de talharii si asasinate. Nu-i de mirare, din moment ce unul dintre cofondatorii ordinului era Don Francis Borgia, din celebra familie care a dat 11 cardinali, trei papi, o regina a Angliei si un sfant, ramanand totusi in istorie ca prima familie de “doni” (mafioti), care foloseau crima pentru a dobandi foloase necuvenite. “Istoria oculta a bancilor”, de Paul Vrier, ii situeaza in prezent pe iezuiti in fruntea sistemului bancar american si britanic.
Cartierul general este la Roma, dar fieful lor este in Georgetown, SUA. Actualul Superior General, conform volumului “Iezuitii – o multi-biografie”, de Jean Lacoutre, este parintele Hans Kolvenbach, un olandez extrem de erudit. Iezuitii au creat Ordinul Iluminatilor, acei iluminati care au lansat pentru prima data conceptul de Noua Ordine Mondiala, care urma sa se instaureze incepand cu mileniul III.
In nomine… Templieri!
Din nefericire, singurul eveniment “memorabil” de la debutul mileniului III a fost cel de la 11.09.2001: atentatele din SUA, cand au fost atacate simbolurile singurului pol de putere mondial: puterea economica – Turnurile Gemene, puterea militara – Pentagonul si puterea politica – Casa Alba – atentat esuat, avionul prabusindu-se inainte sa ajunga la “destinatie”. Data nu a fost aleasa intamplator: “11″ reprezinta numarul intern al anului cand s-a format Ordinul Templierilor (1118), dar si al anului cand au fost arestati Templierii (1307).
“9″ reprezinta numarul cavalerilor fondatori, dar si numarul intern al anului cand a fost ars pe rug Marele Maestru, De Molay – 1314. “Gemenii” reprezinta efigia templierilor, doi cavaleri pe acelasi cal, iar turnurile, Jachin si Boaz, erau coloanele Templului lui Solomon din Ierusalim. Turnurile prabusite, conform cabalei Tarotului, reprezinta reinnoirea Templului. Sau a Templierilor! Dar cine, cui a transmis un asemenea mesaj cutremurator implicand simboluri templiere?
Iezuitii contraataca
Despre istoria infiintarii bancilor exista o intreaga literatura mai mult sau mai putin ocultata, mai mult sau mai putin mediatizata, din care se retin ideile principale, si anume ca Iezuitii sunt relationati cu imperiile financiare americane si englezesti Rockfeller, J.P. Morgan, Rothschilds, iar Templierii sunt intemeietorii bancilor elvetiene si ai altor imperii financiare europene. In 1910 – conform volumului “Creatura de pe Insula Jekyll”, de Edward Griffin – Iezuitii au pus bazele cartelului Federal Reserve Bank. Vaticanul mai are un ordin relationat cu sistemul bancar, Sovereign Military of Malta (SMOM), care se afla tot sub control iezuit. SMOM controleaza organismele de finantare internationala.
Telul lor este “Primatul Papal” total, cu Papa fiind liderul religios mondial. Cum Templierii le stopau strategia, prof. Carroll Quigley, autorul volumului “Tragedie si speranta. Istoria lumii in prezent”, mentorul lui Bill Clinton, originar din Georgetown, dezvaluia, intr-un documentar la mare pret in SUA, intitulat “Maestrii banilor”, cum “natiuni dupa natiuni, inclusiv America, cad victime cabalei bancherilor internationali. Miezul acestui sistem este Bank of International Settlements din Basel, Elvetia”! Adica Templierii! Sa fie acestia mai tari? Deocamdata, dolarul se depreciaza vazand cu ochii! Dar nici euro nu se simte prea bine. Cat despre francul elvetian, acesta inregistreaza numai maxime, ruinand datornicii.
Templierii au fondat imperiul bancar elvetian
Templierii au fost bancherii caselor regale europene. Cel mai bine pastrat secret al lor era sistemul de “trucuri” financiare prin care se imbogateau rapid. Prestigioasele banci elvetiene sunt fondate de Hughenoti, care fugeau de persecutiile papale. Familia Hottinger facea parte din acest val. Ca si familia Rougemont, fondatorii, printre altele, ai imperiului financiar “Lloyd’s of London”. Aceasta era originara din Chartres, Franta, ca si unii dintre fondatorii Ordinului Templierilor. In registrele locale, familia era inregistrata din 1285 ca “Du Temple”.
Pe contii Du Temple de Rougemont ii regasim mereu legati de Templieri, dar si de regii Frantei, tinandu-i sub control ca bancheri. Hottinger si Rougemont sunt fondatorii imperiului bancar elvetian. De altfel, chiar si steagul Elvetiei, crucea alba pe fond rosu, aminteste de Templieri, la care culorile erau inversate. De cand au fost tradati de regi si Papa, Templierii adevarati au avut ca tel distrugerea monarhiilor, in special cea franceza si a institutiei papale, Vaticanul, cu toate ordinele financiare care o protejeaza.
Cand doi se cearta, China castiga
Dintr-un interviu cu un bancher elvetian, acordat publicatia online WeAreChange in mai 2011, reiesea ca grupul ocult Bilderberg a reusit sa infiltreze bancile templiere. Bancherul, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, a dezvaluit ca intrunirea de anul acesta al grupului Bilderberg in Elvetia inseamna distrugerea acestei tari. Situatia mondiala devine din ce in ce mai critica, iar bancile elvetiene pe care au pus mana „infiltratii” sunt implicate in actiuni lipsite de etica, dispunand de fonduri uriase aflate in afara oricarui control financiar. Acest lucru este impotriva sistemului elvetian al valorilor (a se citi sistemul Templierilor). Bancherul elvetian autentic dezvaluia ca directorii bancilor elevetiene care actioneaza la nivel international nici nu mai sunt elvetieni, ci vin din afara, majoritatea anglo-saxoni, americani, britanici (Iezuitii).
Acestia distrug Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda si urmeaza Elvetia, „tinta suprema”. Cum se va sfarsi razboiul dintre Iezuiti si Templieri? Bancherul avea o teorie: „Iezuitii” vor distruge economia „euro” si vor construi alta, in China. „Christine Lagarde, care va fi sefa FMI si este membra a grupului Bilderberg, este omul de legatura cu China”, spunea bancherul in mai 2011. La intrunirea Bilderberg din iunie, Christine Lagarde se afla in China! Ea a fost aleasa la sefia FMI si primul lucru pe care l-a facut a fost sa infiinteze un post special in conducerea FMI, pentru China! Elvetia nu este in UE, nici in „zona euro” si nu este controlata de la Bruxelles.
Ca tara, nu ca sistem bancar, pentru ca acesta e deja penetrat. De aceea, Elvetia e ultimul bastion al democratiei europene sociale si financiare. Suveranitatea celorlalte state este controlabila prin datoriile pe care le fac la organizatiile financiare de sorginte iezuita, care urmaresc falimentarea statelor, pentru a-si impune interesele suverane globale! Si nu conteaza cu cine se asociaza pentru aceasta lovitura suprema. Dupa cum a decurs interviul, bancherul elvetian a vorbit ca din partea Templierilor!
Banci elvetiene anchetate pentru evaziune fiscala in SUA
Banca elvetiana Credit Suisse este investigata in Statele Unite intr-o ancheta complexa asupra unor institutii financiare suspectate ca au ajutat americanii sa insele Fiscul. In 2009, banca elvetiana UBS a platit o amenda in valoare de 780 de milioane de dolari si a acceptat sa ofere informatii referitoare la aproape 5.000 de conturi secrete ale unor cetateni americani. Unii spun ca a fost un „targ” cu autoritatile americane ca sa inchida ancheta. Altii, mai avizati sau nu, considera ca e vorba doar de o etapa a strategiei: ajuti infractorii si pe urma ii dai in fapt! Totusi, banca a fost acuzata de favorizarea evaziunii fiscale. Patru actuali si fosti bancheri de la Credit Suisse au fost acuzati anul acesta de aceeasi favorizare. Si ei „coopereaza cu autoritatile pentru elucidarea cazului”. Orice e permis in lupta impotriva dolarului.

Hackerii de la Anonymous au spart serverele NATO
Mii de documente secrete ale NATO au incaput pe mana hackerilor de la Anonymous care au anuntat ca au intrat in serverele institutiei de unde si-au insusit un gigabyte de date confidentiale apartinand Aliantei Nord Atlantice.

Baietii de la Anonymous si-au anuntat isprava pe Twitter: "Da, NATO a fost atacata. In urmatoarele zile, asteptati-va la informatii importante". Cu toate acestea, hackerii spun ca nu vor publica o mare parte din date pentru ca "ar fi iresponsabil", scrie ziare.com. Pentru a fi mai convingatori si pentru a dovedi ca detin informatii din serverele NATO, cei de la Anonymous a postat doua linkuri: este vorba despre un document marcat "strict secret", din 2007, in care sunt descrise sistemele de comunicatii intre Centrul de Control NATO si fortele ISAF din Afganistan. Al doilea, datat 2008, trateaza aceleasi sisteme de comunicatii, de aceasta data intre fortele NATO din Kosovo.
Acest atac are loc in contextul in care FBI a anuntat marti arestarea a 16 persoane in Statele Unite si a altor cinci in Marea Britanie si Olanda, in cadrul unei anchete asupra grupului de hackeri Anonymous. Cei retinuti sunt barbati cu varste cuprinse intre 20 si 42 de ani, banuiti ca au participat la atacuri de tip "denial of service" asupra site-ului de plati online PayPal, in perioada 6 - 10 decembrie 2001.

Arme-fantomă cu destinaţie top secret
La baza Santo Stefano erau stocate 400 de rachete şi multe alte materiale de război. Dispariţia lor recentă şi destinaţia finală rămân un mister, media italiană evocând diverse scenarii.
Publicaţia Corriere della Sera a relatat despre misterul celor 400 de rachete dispărute din Maddalena (Sardinia) împreună cu un întreg arsenal. Rachete, obuze antitanc, katiuşe, AK-47, muniţie. Toate erau stocate în tunelele-bunker ale Marinei militare ale bazei de pe Insula Santo Stefano din Arhipelagul Maddalena. Un arsenal provenit din ex-URSS cu destinaţia zonei Balcanilor, aflată în război în 1994. Armele au fost interceptate la bordul unei nave în Canalul Otranto şi sechestrate. A fost o operaţiune NATO executată de două fregate - una italiană alta franceză. În urma unor discuţii la nivel internaţional, s-a decis ca armele să fie distruse şi ordinul a venit prin tribunalul din Torino. Acum două luni, patru containere cu arme au fost luate din bunker, debarcate în Lazio şi încărcate în camioane. După care totul a dispărut în cea mai profundă ceaţă.
Nu se ştie nimic despre vreun transfer de arme de pe coasta sardă peste Marea Tireniană, dar se ştie că au dispărut patru containere cu 400 rachete Fagot sol-aer, obuze antitanc, 5.000 katiuşe, 30.000 automate Kalaşnikov şi 32 milioane de proiectile pentru AK-47.
Anchetă blocată
Magistratura din Tempio a declanşat o anchetă încercând să elucideze misterul, dar, pe fondul speculaţiilor în presă privind posibilitatea livrării în secret a armelor dispărute insurgenţilor din Libia, Guvernul Berlusconi a invocat secretul de stat şi a blocat totul.
Corriere della Sera relatează că procuratura din Tempio a aflat că armele au fost duse pe peninsulă cu nave de linie, cu sute de pasageri la bord. Cu un pachebot al companiei Saremar, din Maddalena la Palau şi din Olbia, cu un pachebot al companiei Tirrenia (600 pasageri la bord) în Civitavecchia.
Problema este că în mod oficial aceste arme dispărute „nu există" şi oricine putea să profite. O parte a armamentului era de primă calitate, altă parte, donată de americani fostei Sismi, era învechită. Erau, de asemenea, şi arme aflate în custodia unor structuri ale serviciilor secrete italiene care, aşa cum scrie media din Italia, fac referire la vechiul dispozitiv „Gladio".
Transportarea de arme şi muniţii pe nave civile, pline de pasageri pentru a menţine „acoperite" operaţiunile serviciilor secrete, nu reprezintă o noutate. Memoria duce la traficul din Portul Telamone sau la cazul mai dramatic şi sângeros al exploziei de pe „Moby Prince din Portul Livorno din iulie 1991, aminteşte media italiană.
Nepotul mareşalului Jukov
Maxi arsenalul aflat în centrul scandalului a fost confiscat în 1994, în timpul războiului din Balcani, în cadrul unui raid NATO în canalul Otranto contra traficanţilor internaţionali de arme. Operaţiunea a interceptat un trafic de arme organizat de o reţea de oameni de afaceri din ţări din Est. În luna martie a acelui an, Jadran Express, sub pavilion maltez, transporta arme spre Croaţia, iar impulsurile emise de o instalaţie satelitară au alertat o navă a patrulei italiene şi o corvetă britanică. Jadran Express a fost silit să ancoreze la Taranto şi la bord s-a descoperit impresio nanta încărcătură militară destinată beligeranţilor din Balcani. Totul de fabricaţie ex-sovietică. A fost arestat un rus, Alexander Borisovici Radhim Jukov, nimeni altul decât nepotul mareşalului care a comandat armata sovietică la Stalingrad în cel de-al doilea război mondial. La rândul său, oligarhul Alexander Jukov este unul dintre cei mai puternici oameni din actuala Rusie. .
Oligarh şi traficant

La finalul unui proces îndelungat, Jukov şi încă opt complici au fost absolviţi de acuzaţia de trafic de arme sub motivul unei deficienţe de jurisdicţie - s-a spus că cele două fregate, italiană şi franceză, nu ar fi avut dreptul să blochze cargoul în ape internaţionale. Dar, pe baza legii, încărcătura a fost stocată în bunkerele bazei de pe Insula Santo Stefano.
Afacerile lui Jukov au revenit în prim-plan mai târziu. În Piemonte, forţele antimafia au descoperit un enorm cerc de afaceri aparţinând unor firme-fantomă şi ancheta a dus la managerul ucrainean al Sintez şi Global Technology, holding al finanţei şi petrolului condus de Alexander Jukov.

Pentagonul recrutează experţi în Facebook, YouTube şi Twitter. Care este fişa postului
Departamentul american al Apărării caută specialişti care să identifice modalităţi de depistare şi contracarare a propagandei care poate apărea în reţelele sociale, relatează AFP, citând un anunţ publicat de agenţia pentru cercetare şi tehnologie militară Darpa.
Darpa caută experţi care să poată dezvolta "o nouă ştiinţă a reţelelor sociale", pentru a anticipa apariţia unor campanii de propagandă în reţele cum sunt Twitter sau Facebook.

Scopul programului este de a detecta "mesajele voit înşelătoare şi dezinformarea" în reţelele sociale şi de a le contracara, potrivit unui anunţ publicat de Darpa.
Proiectul răspunde îngrijorării exprimate de mai mulţi comandanţi militari americani în legătură cu rapiditatea schimbărilor politice produse în Orientul Mijlociu, unde reţelele sociale au catalizat protestele împotriva unor guverne aliate ale Statelor Unite. Mai mulţi oficiali americani au adus în discuţie necesitatea unui sistem de detectare a mobilizărilor prin intermediul reţelelor sociale şi de găsire a unor modalităţi de a influenţa rezultatul acestora prin utilizarea Twitter, Facebook sau YouTube.

[color:61e2=#000]"În sfera reţelelor sociale se desfăşoară tot [color:61e2=#0494e1! important]mai multe evenimente de importanţă strategică şi tactică pentru forţele noastre armate", se arată într-un comunicat al Darpa, care adaugă că Pentagonul trebuie să fie la curent, în timp real, cu acest tip de evenimente.

Agenţia americană va aloca 42 de milioane de dolari pentru acest program şi intenţionează să subcontracteze activităţile de testare a algoritmilor în reţele experimentale.

Pentagonul a lansat strategia războiului cibernetic!
face Pentagonul, după instalarea acolo a lui Leon Panetta? Ce a făcut şi până acuma. Ştie – spre deosebire de structuri similare, din unele state aliate, inclusiv România -, să îşi promoveze inteligent priorităţile, în formule diverse, cu oameni care pot să fie coerenţi, în faţa camerelor de luat vederi, şi convingători, cu contribuabilii care le privesc evoluţia pe micul ecran.

De pildă, în seara zilei de 14 iulie a.c., secretarul adjunct al apărării, William J. Lynn III, a abordat chestiunea ameninţărilor cibernetice, la postul de televiziune Public Broadcasting Service/PBS, în cadrul emisiunii „Newshour”/”Noutăţile orei”.
El este al 30-lea american care ocupă acest post şi are o impresionantă evoluţie în structurile civile ale apărării. Din 1993 până în 1997 a fost director al Programului de Analiză şi Evaluare, în cadrul oficiului secretarului apărării. Ulterior, până în 2001, a fost subsecretar de stat la apărare.

În cadrul emisiunii menţionate, el şi-a informat conaţionalii că ameninţarea cibernetică, cu care Statele Unite se confruntă, creşte îngrijorător şi că această nouă cale de atac asupra SUA este accesibilă unei game diversificate de inamici. William J. Lynn III a susţinut că acum se poate observa exploatarea acestui areal prin furt de secrete, comerciale şi militare.

Secretarul adjunct al apărării William J. Lynn a abordat chestiunea ameninţărilor cibernetice

El a mai declarat, jurnalistului Ray Suarez, realizatorul emisiunii, că la Pentagon se ştie că există instrumente pentru a distruge anumite lucruri, a nimici proprietăţi fizice şi informaţii importante, chiar cu preţul pierderii unor vieţi omeneşti.
În prezent, asemenea tehnici şi procedee de acţiune sunt deţinute de o serie întreagă de state importante de pe mapamond, dar pericolul principal este că acestea vor ajunge şi la îndemâna unor regimuri considerate „paria”, de către guvernele ţărilor democratice, iar ulterior în mâinile grupurilor teroriste.
Departamentul Apărării/DoD acţionează atât pentru a apăra propriile reţele electronice, cât şi pentru a sprijini misiunile Departamentului pentru Securitate Internă, care are menirea să protejeze sistemele vitale pentru securitatea naţională americană.

Oficialii Pentagonului au lansat – anterior interviului menţionat – prima strategie a Departamentului Apărării care are drept scop contracararea ameninţării cibernetice. Acest document strategic indică şi gradul de utilizare a Internetului, în anul 2000 fiind 360 utilizatori globali, iar anul trecut 2 miliarde!
DoD dispune de 15.000 reţele, cu peste 7 milioane de computere.
Conform declaraţiei lui Lynn, din emisiunea menţionată, Pentagonul îşi propune, în primul rând, ca să apere propriile facilităţi. Dar este evident că acţiunea defensivă trebuie să fie mai amplă.
Aici se are în vedere o cooperare mai strânsă cu Departamentul pentru Securitate Internă. De ce? Pentru a fi mai bine protejate reţelele electrice, de transport şi sectorul financiar. Cu precizarea, emisă de William J. Lynn III, că Pentagonul nu se angajează să protejeze întregul Internet.
Vestea bună? DoD a declanşat consultările cu aliaţii, din NATO, despre cum ar trebui structurat un organism menit a se ocupa cu prevenirea şi contracararea atacurilor cibernetice, precum cele cu ţinte criminale sau cu obiective tipice activităţii de spionaj.
Atacurile cibernetice declanşate în anul 2007, împotriva Estoniei, şi cel din anul următor, împotriva Georgiei, ambele de sorginte răsăriteană, au avut şi un scop clar de intimidare a liderilor acestor state – cunoscute pentru adversitatea lor faţă de stilul autoritar, de imixtiune în politica lor internă, al locatarului principal, de atunci, de la Kremlin, Vladimir Putin.
Ce mai presupune apărarea cibernetică? Un nou mod de gândire, afirmă William J. Lynn III. Aici nemafiind vorba de apărarea unui spaţiu terestru, aerian sau maritim, ci a unuia virtual, în majoritatea sa covârşitoare acesta fiind proprietate privată.
Frontierele virtuale se depăşesc cu viteza gândului, printr-o simplă tastare a clapelor computerului.
În Statele Unite, Comandamentul Cibernetic este responsabil pentru organizarea acţiunilor DoD în domeniul menţionat. Acesta a angajat experţi militari şi civili, cu aptitudini speciale în domeniul cibernetic.
La emisiunea „Newshour”/”Noutăţile orei”, invitatul William J. Lynn III a făcut şi o glumă, involuntară, la care realizatorul Ray Suarez a surâs, cu înţelepciune:”Pentagonul nu monitorează sau scanează reţelele cibernetice comerciale, din SUA.” Replica jurnalistului putea fi, fără a comite vreo impoliteţe, ci doar pentru a face completarea de rigoare:”Cu excepţia acelora care au generat suspiciuni vizând securitatea cibernetică.”
De altfel, în finalul prezenţei sale la Public Broadcasting Service/PBS, Lynn III a avut inspiraţia să mai precizeze că DoD conlucrează, pentru contracararea ameninţărilor cibernetice, cu FBI, Departamentul pentru Securitate Internă şi alte structuri abilitate să protejeze infrastructura de interes naţional şi capacităţi pe care Pentagonul le-ar putea folosi pentru misiuni excepţionale.
Cu o modestie bine mimată, Lynn a mai adăugat:”Dar noi nu avem rolul principal.”
Doar cel decisiv, prin Comandamentul Cibernetic.

SUA solicita extradarea a 22 de hackeri romani

Statele Unite ale Americii cer extradarea a 22 de hackeri romani, pe care ii acuza de atacuri informatice lansate prin intermediul portalului de vanzari online eBay, ce au facut pagube de circa 20 milioane de dolari. Detalii»

SUA: Virusii informatici la fel de periculosi ca bombele
Departamentul american al Apararii si-a dezvaluit joi strategia privind consolidarea securitatii retelelor sale informatice si dezvoltarea capacitatii de disuasiune pentru a face fata mai bine atacurilor cibernetice.
In secolul al XXI-lea, octetii sunt la fel de periculosi ca gloantele si bombele", a declarat secretarul adjunct al Apararii, William Lynn, prezentand noua strategie a Pentagonului, scrie MEDIAFAX.

"Cateva apasari de taste pe tastatura unui calculator intr-o tara pot avea un impact in celalalt colt al planetei cat ai clipi din ochi", a declarat el.

Aceasta strategie, care considera spatiul virtual un camp de actiune la fel ca marea, domeniul aerian sau spatiul, prevede nu numai instalarea de firewall, ci si convingerea potentialor adversari ca nu merita efortul.

O abordare pur defensiva nu permite detinerea unei strategii coerente, a afirmat la randul sau generalul James Cartwright, adjunctul sefului Statului Major Interarme, evocand linia Maginot.

"Pana in prezent, 90 la suta din atentia noastra se concentra pe constructia de firewall, iar 10 la suta din mijloace pentru a impiedica un atac", a explicat el. Obiectivul este de acum sa se ia in calcul atat disuasiunea, cat si protectia, potrivit lui.

"De fiecare data cand cineva cheltuieste cateva mii de dolari pentru a concepe un virus, noi cheltuim milioane (pentru a-l preintampina). Suntem de partea necorespunzatoare si trebuie sa schimbam acest lucru", a adaugat el, fara alte precizari.

Potrivit Washington Post, aceasta atitudine mai ofensiva conduce la conceperea unor virusi care pot sabota retelele inamice, ca Stuxnet impotriva programului nuclear iranian.

• Un atac informatic nu va antrena totusi un raspuns militar, a afirmat generalul Cartwright. Dar William Lynn a precizat ca Statele Unite isi rezerva dreptul la un "raspuns militar proportional si justificat" la aceste atacuri.
  

Cu 15.000 de retele si sapte milioane de calculatoare raspandite in sute de instalatii in lume, apararea americana este vizata de milioane de atacuri in fiecare zi.

In martie, 24.000 de fisiere informatice referitoare la sisteme de arme in curs de dezvoltare au fost furate, a recunoscut secretarul adjunct al Apararii William Lynn.

Autorul acestei intruziuni nu a fost identificat dar "credem ca acest lucru a fost comis de un serviciu de informatii strain", a afirmat el.

Noua strategie, a carei versiune neclasificata a fost publicata, prevede in special cooperarea cu Departamentul de Securitate Interna, sectorul privat si aliatii pentru a proteja mai bine informatiile sensibile.

Pentagonul admite că a suferit un atac cibernetic major în martie
Pentagonul recunoaşte că a suferit un atac informatic major în luna martie, când mii de fişiere au fost sustrase de hackeri străini, dar şi-a pus la punct o nouă strategie pentru întărirea capacităţilor cibernetice şi contracararea ameninţărilor şi atacurilor din spaţiul virtual, relatează BBC News, potrivit NewsIn.
Adjunctul secretarului apărării, William Lynn, a declarat că în atacul din martie şi cu alte ocazii, hackerii au accesat informaţii din "cele mai sensibile sisteme" ale Pentagonului. În martie, 24.000 de fişiere cu date de la Pentagon au fost sustrase dintr-o reţea informatică a industriei de apărare, acesta fiind unul dintre cele mai mari atacuri cibernetice din istoria americană.
Lynn a spus că cel puţin un atac - prezentat în 2008 ca o accesare a unor sisteme informatice clasificate - a provenit din partea unui serviciu de informaţii extern, iar într-un interviu anterior declarase că Pentagonul crede că atacul din martie a fost comis de un guvern străin. "Ne cam dăm seama cine a făcut-o", a declarat el, fără să specifice.
Unele date sustrase au fost obişnuite, cum ar fi specificaţii pentru piese de schimb la tancuri, avioane şi submarine. "Dar o marte parte din informaţiile sustrase se referă la sistemele cele mai sensibile, inclusiv construcţia avioanelor, tehnologii de monitorizare, sisteme de comunicaţii prin satelit, protocoale ale reţelelor de securitate", a precizat Lynn.
Noul plan de apărare cibernetică pus la punct de Pentagon va trata spaţiul virtual în aceeaşi manieră ca cel terestru, aerian sau maritim. "În secolul XXI, biţii şi baiţii pot fi la fel de ameninţători ca gloanţele şi bombele", a spus Lynn.
El a avertizat că atacurile informatice în viitor nu se vor mai focaliza doar pe sustragerea de date, ci şi pe avarierea capacităţilor de apărare ale SUA şi chiar pe producerea de efecte letale. Hackerii au încercat să extragă fişiere referitoare la sistemul de urmărire a rachetelor şi la programul american de achiziţie şi dezvoltare a avioanelor de luptă.
China şi Rusia au fost învinuite pentru multe dintre atacurile informatice suferite anterior de SUA, dar Pentagonul se teme că grupări teroriste ar putea ajunge în cele din urmă la reţeaua informatică americană.
Luna trecută, Pentagonul a spus că-şi construieşte propriul model experimental de internet care să desfăşoare exerciţii militare în spaţiul virtual.

Hacker condamnat la 18 ani de închisoare în SUA, după ce a scris mesaje false în numele vecinilor
Un hacker a fost condamnat la 18 ani de închisoare de o instanţă din SUA pentru că a scris în numele vecinilor săi mesaje false, devenind pentru aceştia un infern, a relatat, miercuri, presa locală, citată de AFP.


Un hacker a fost condamnat la 18 ani de închisoare de o instanţă din SUA pentru că a scris în numele vecinilor săi mesaje false, devenind pentru aceştia un infern, a relatat, miercuri, presa locală, citată de AFP.
Judecătorul Donovan Frank l-a condamnat, marţi, pe Barry Ardolf (46 de ani), după ce a ascultat mărturiile familiei Kostolnik, vecinii acestuia, mai ales pe cea a lui Bethany Kostolnik.
"Când a început să vadă acest lucru la vecinii săi, şi-a transformat furia într-o campania de teroare calculată", au scris procurorii.
Această situaţie a început în august 2008, când familia Kostolnik, care era nou-venită în cartierul din Minnesota în care locuia şi Barry Ardolf, l-a denunţat la poliţie pentru că le-a luat fiul de patru ani în braţe şi l-a sărutat pe gură.
Drept pedeapsă, Ardolf le-a piratat reţeaua de internet şi a creat adrese false de e-mail pentru a trimite mesaje şi fotografii cu pornografie infantilă tatălui copilului, Matt Kostolnik, şi colegilor de birou ai acestuia.
Barry Ardolf a trimis e-mail-uri ameninţătoare la adresa vicepreşedintelui american Joe Biden, toate în numele lui Matt Kostolnik, ceea ce a permis anchetatorilor să descopere pirateria.
Acuzatul a ajuns, iniţial, la un acord cu procurorii să pledeze vinovat, care a dus la o pedeapsă între doi şi cinci ani de închisoare. Ulterior, acesta a revenit asupra deciziei şi l-a concediat pe avocatul său.

"Jihad cibernetic". Teroriştii au încercat să "invadeze" reţeaua de socializare Facebook
Teroriştii au încercat să "invadeze" reţeaua de socializare Facebook şi planifică un "jihad cibernetic" devastator împotriva Marii Britanii şi a Occidentului, avertizează experţii, citaţi de cotidianul The Sun, în ediţia electronică de miercuri.

Aceste avertizări intervin în timp ce ministrul britanic de Interne Theresa May a dezvăluit noua strategie antiterorism a Guvernului de la Londra. Oficiali din cadrul serviciilor de securitate susţin că terorismul cibernetic va deveni o ameninţare tot mai mare.
Documentul de 123 de pagini dezvăluie că o unitate - Brigăzile Tariq bin Ziyad pentru Jihadul Electronic - a atacat mai multe computere anul trecut. "De la moartea lui Osama ben Laden, Al-Qaida a cerut nu numai comiterea unor acte individuale de terorism, ci şi demararea unui jihad cibernetic", arată documentul.

Experţii apreciază că sunt mii de site-uri care au legătură cu terorismul, iar "câteva zeci au o mare influenţă şi sunt frecventate de terorişti", precizează documentul.

"Folosirea reţelelor sociale şi a site-urilor de partajare a înregistrărilor video este ceva obişnuit. Au fost numeroase încercări ale teroriştilor şi grupărilor extremiste de a «invada» Facebook", continuă documentul.

"Teroriştii folosesc tot mai mult tehnologia online, inclusiv Google Earth şi Street View, pentru planificarea atacurilor", a declarat ministrul britanic.

Ce trebuie sa stii ca sa scapi de cel mai puternic virus informatic din istorie
După ce în weekend Kaspersky Lab anunţa că a fost descoperit cel mai puternic virus din istorie, iată că astăzi venim cu o veste bună. Cei de la BitDefender au reuşit să creeze un utilitar gratuit ce te poate scăpa de temutul virus, potrivit money.ro.

Odată executat, TDL4 infectează Master Boot Record (MBR), care permite lansarea de cod înainte ca Windows să se încarce. În acest fel, ameninţarea poate intercepta funcţiile vitale ale sistemului. Rootkit-ul poate infecta atât versiuni de Windows pe 32-biţi, cât şi pe cea de 64-biţi, ceea ce o face mai periculoasă decât alte elemente malware de acest tip.

Ameninţarea TDL4 se răspândeşte prin intermediul site-urilor pornografice, precum şi prin intermediul reţelelor ilegale de file-sharing, unde se ascunde sub forma unor fişiere codec sau crack-uri. Mai mult decât atât, infecţiile cu TDL-4 au fost detectate şi pe computere care în prealabil au fost compromise cu ZeuS, demonstrând faptul că acesta din urmă este responsabil pentru descărcarea şi instalarea unui rootkit.

„Rootkit-ul TDSS, cunoscut şi ca TDL4 sau Alureon, este unul dintre cele mai avansate specii de malware din ultima vreme. Acesta foloseşte o multitudine de technologii pentru a trece de mecanismele de protecţie ale sistemului de operare şi a-i compromite integritatea," a declarat Cătălin Coşoi, şeful laboratorului de ameninţări online al BitDefender. „Acest lucru i-a permis să compromită un număr semnificativ de sisteme în 8 luni. Acest ultiliar permite utilizatorilor să elimine în totalitate ameninţarea şi să preia din nou controlul asupra propriului computer," a concluzionat Coşoi.

Rutina de detecţie, eliminare şi dezinfecţie a fost integrată în soluţia de securitate BitDefender. Cei care nu folosesc securitate de la BitDefender pot descărca gratuit utilitarul de dezinfecţie atât pentru varianta Windows pe 32-biţi, cât şi pe cea de 64-biţi.

vrea sa castige macar razboiul de pe Internet
Eva GALAMBOS | 20 aprilie 2007
Opinia publica israeliana si numerosi ziaristi au recunoscut ca, in timpul razboiului din Liban, Israelul nu a reusit sa reactioneze corespunzator la atacurile lansate de catre diferite organizatii neguvernamentale sau presa proaraba impotriva politicii tarii, desi majoritatea statelor occidentale au fost de parere ca razboiul dus de statul evreu impotriva militiilor radicale islamiste Hezbollah a fost unul de autoaparare si nu a fost inceput de Israel. Batalia media dusa de Israel, sustin specialistii in relatii publice, a fost pierduta, guvernul nereusind de multe ori sa-si explice pozitiile in fata lumii.

Ce se poate face pentru a remedia situatia? La aceasta intrebare au incercat sa gaseasca un raspuns participantii la o conferinta organizata la Universitatea din Tel Aviv de Netvision Institute for Internet Research.
Solutia: trebuie castigata batalia pe Internet. Prin acest mijloc tehnologic modern, au aratat participantii, reprezentanti ai Biroului purtatorului de cuvant al armatei, Ministerului de Externe si ai presei, Israelul ar putea transmite mesaje care nu trebuie sa treaca prin presa, unde pot fi distorsionate sau prezentate dintr-un unghi nefavorabil. Organizatiile teroriste au invatat aceasta lectie de multa vreme si folosesc Internetul pentru a-si raspandi opiniile si informatiile in mai multe limbi sau chiar pentru a da indicatii celulelor care se pregatesc de atentate, au subliniat participantii.

Yonatan Dahoach-Helvi, responsabilul site-ului purtatorului de cuvant al armatei israeliene, vede in Internet o lume a posibilitatilor nelimitate. Israelul, a explicat el, nu-l exploateaza corespunzator, nici macar in sensul cel mai limitat, de a publica date oficiale, de a-l folosi ca un instrument creativ prin intermediul blogurilor, forumurilor etc. "Israelul nu publica informatii pe Internet intr-un flux permanent si liber. Nu exista o baza de date la care cercetatorii sa poata face apel pentru articolele lor pe diferite subiecte despre Israel. Cand acceseaza Internetul, gasesc numai informatii palestiniene, si nu israeliene sau date postate de diferite organizatii neguvernamentale care nu sunt intotdeauna corecte. Chiar si ONU foloseste aceste informatii. Dahoach-Helvi a sugerat mai multe solutii. "Daca vrem sa reusim in razboiul informational pe Internet impotriva palestinienilor, trebuie sa luam unele masuri, ca de pilda site-urile israeliene sa fie publicate in mai multe limbi, sa fie utilizate mai intens blogurile, clipurile video si RSS".

Locotenent-colonel Dinur, seful Departamentului de Informatii al Unitatii purtatorului de cuvant al armatei israeliene, a subliniat dificultatile postarii pe Internet a unor informatii din partea armatei. Acestea trebuie sa fie corecte si definitive, de aceea se inregistreaza intarzieri in raspunsurile purtatorului de cuvant al armatei. Cu toate acestea, foarte multa lume acceseaza site-ul armatei, anul trecut numarul internautilor care s-au adresat acestui site fiind de 4,5 milioane, majoritatea din strainatate. Pentru a transmite mesaje corecte, el a propus introducerea unui canal direct de comunicatii intre Biroul purtatorului de cuvant al armatei si presa si a aratat ca se si pregateste un astfel de sistem de transmisiuni directe prin Internet, telefon mobil si televiziune.

Contrazicand opinia celor doi, Amir Gissin, directorul Departamentului de relatii publice al Ministerului de Externe, a opinat ca, in general, eforturile informationale nu trebuie sa apartina guvernului. "Nu putem actiona la fel ca partea cealalta. Lucruri pe care lumea le accepta din partea oponentilor nostri ar declansa o critica vehementa impotriva Israelului. De aceea, ca regula generala, guvernul trebuie sa se abtina de la folosirea Internetului. El poate incuraja informatia si relatiile publice pe Internet, dar nu poate sa se implice direct", a spus Gissin. El a exemplificat ideea prin protestul oficial primit din partea UE, in care Ministerul israelian de Externe a fost acuzat ca ar fi incurajat protestele internautilor impotriva blogului ministrului finlandez de externe. 6000 de internauti israelieni si-au aratat nemultumirea fata de manifestarile antiisraeliene cuprinse in acest blog.

Participantii la conferinta au ajuns la concluzia ca initiativa in razboiul informatic pe Internet trebuie sa revina in primul rand utilizatorilor de Internet si in acest sens exista exemple. Astfel, de la razboiul din Liban, grupul Giyus, cu 30.000 de membri, foloseste tehnologia Megafon pentru a transmite informatii pozitive despre Israel si a protesta impotriva celor negative, subiective si partinitoare. In plus, numerosi elevi, studenti, retele scolare, pensionari sprijina activitatea Asociatiei Israeliene de Internet. [email]eva.galambos@gandul.info[/email]

ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE SPIONATĂ

Noul plan al teroriştilor: implanturile cu materiale explozibile

Trei hackeri au spart pagina de internet a Naţiunilor Unite
http://www.gandul.info/actual/trei-hackeri-au-spart-pagina-internet-natiunilor-unite.html?3927;879434

Mesajul celor trei hackeri: „Acesta este un protest cibernetic împotriva Israelului şi Statelor Unite: nu mai ucideţi copii şi alţi civili. Pace eternă. Nu războiului!“
Trei hackeri au reuşit , ieri dimineaţă, să intre pe site-ul oficial al Naţiunilor Unite şi să posteze un mesaj de protest faţă de politica americană şi israeliană în Orientul Mijlociu. “Acesta este un protest cibernetic împotriva Israelului şi Statelor Unite: nu mai ucideţi copii şi alţi civili. Pace eternă. Nu războiului!”, spune textul postat de internauţi pe pagina Biroului purtătorului de cuvânt al secretarului general al ONU, care conţine mai multe rubrici: declaraţii, comunicate, conferinţe de presă. Mesajul este semnat de Kerem 125, MOsted şi Gsy. Hackerii au înlocuit textele din secţiunea “cele mai recente discursuri” ale secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, cu trei mesaje identice.

Textul anti-SUA a apărut şi pe pagina web destinată declaraţiilor secretarului general. Potrivit AFP, atacurile informatice produse în trecut pe alte site-uri dau de înţeles că cel puţin unul dintre hackeri ai fi de naţionalitate turcă. Mesajul a dispărut de pe site în jurul orei 9.15 (16.15, ora României). “Ne confruntăm cu poziţia cunoscută antiamericană şi antiisraeliană. În realitate, hackerul de serviciu, care crede sincer că a avut o misiune importantă, nu a făcut decât să transmită un mesaj pe care mulţi de la ONU îl susţin: incriminarea Ierusalimului şi Washingtonului”, a declarat un funcţionar din cadrul ONU.