Razboiul Cibernetic

Scris de Admin 25.06.06 20:27

Rezumarea primului mesaj :

Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.

Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.

Scris de Admin 12.06.11 15:20

Ce urmează după Războiul Rece. Războiul cibernetic ia amploare

http://www.evz.ro/detalii/stiri/razboiul-cibernetic-mai-tare-ca-razboiul-rece-933511.html
Războiul Rece este deja un capitol încheiat, dar, în ultimii ani, un alt tip de conflict, la fel de periculos, a luat amploare. Statele Unite se confruntă cu un adevărat asalt cibernetic din partea Chinei şi a Rusiei.

După ce, luna trecută, conturile personale ale mai multor oficiali americani au fost atacate, Pentagonul a lansat un ultim avertisment: va începe să echivaleze un atac cibernetic cu un act de război, care legitimează folosirea forţei militare. Mai multe detalii urmează să fie anunţate ca parte a unei strategii naţionale.

Atacul asupra reţelei informatice a companiei de armament Lockheed Martin, de dată recentă, este doar ultimul dintr-o serie mai lungă de astfel de acţiuni de acest gen, puse, în ultimii ani de Washington pe seama Rusiei sau a Chinei, acuzate că ar practica spionajul industrial şi de Stat la cel mai înalt nivel.
Cele mai multe atacuri cibernetice asupra reţelei informatice a Pentagonului s-au înregistrat în 2008, când 1500 de computere ale Departamentului Apărării au fost luate cu asalt. În acelaşi an, guvernul german a acuzat China că ar fi introdus în computerele mai multor ministere-cheie un program de spionare.

40.000 de hackeri lucrează pentru China

Un oficial american din Departamentul de Securitate Internă declara pentru ziarul „The New Yorker” că atacurile din partea computerelor din China s-au intensificat în ultima perioadă, în vreme ce opraţiunile hackerilor din Rusia rămân la acelaşi nivel din perioada Războiului Rece.

Un reprezentant al Agenţiei Naţionale de Securitate indica şi o cifră: în prezent, 40.000 de hackeri din China încearcă să spioneze sistemele de informaţii ale americanilor şi ale aliaţilor lor.

Pentru atacurile din 2008 asupra calculatoarelor Pentagonului a fost acuzată şi Rusia. Departamentul Apărării a susţinut că au fost penetrate calculatoarele Comandamentului central al Ministerului Apărării al SUA. De pe aceste calculatoare erau dirijate operaţiunile trupelor americane din Irak şi Afganistan, precum şi calculatoarele armatei americane din zonele de conflict. Se pare că nu a scăpat atacurilor nici chiar cea mai secretizată reţea a Pentagonului, care este şi cea mai bine protejată.

Tot Rusia este considerată responsabilă şi că ar fi orchestrat atacurile cibernetice din 2007 asupra unor instituţii importante din fostele republici sovietice Georgia şi Estonia.

Iranul, ţinta SUA şi a Israelului

Anunţul recent al Statelor Unite privind echivalarea atacului cibernetic împotriva intereselor strategice cu un act de război ar putea primi un răspuns pe măsură din partea adversarilor, care, de asemenea, îşi pot rezerva dreptul la o ripostă militară.

În această situaţie se află Iranul, care în 2010 a acuzat SUA şi Israelul că i-ar fi interupt sistemul nuclear civil cu virusul informatic Stuxnet. Iar ziarul american „New York Times” confirma că serviciile de informaţii israeliene şi americane au colaborat la dezvoltarea virusului, menit să saboteze programul nuclear iranian.

Scris de Admin 21.01.10 10:29

Israelul va avea o divizie specială de luptă pe internet
http://www.gandul.info/international/israelul-va-avea-o-divizie-speciala-de-lupta-pe-internet-5389320
Forţele Armate Isreliene (IDF) vor avea o divizie specială de luptă în spaţiul virtual al internetului, care va purta lupte informaţionale cu inamicii Israelului şi se va apăra de atacurile acestora. Unitatea va fi creată în baza recomandării unei comisii parlamentare care a evaluat eşecul de imagine online, suferit de Israel în vara lui 2006, în timpul conflictului cu miliţiile Hezbollah din Liban, arată cotidianul Haaretz, citat de Mediafax.
De-abia în cursul acelui conflict, comandanţii militari şi-au dat seama că mulţi dintre subordonaţii lor au pagini de Facebook, MySpace şi bloguri. Numărul lor a ajuns să fie de ordinul miilor în 2010. Platformele de comunicare socială au avansat, Twitter fiind considerată acum cea mai rapidă. Comandanţii avertizează că, prin aceste pagini, se scurg multe informaţii secrete.
Cum foarte mulţi recruţi de 18 ani au pagini pe net, ei sunt expuşi dezinformărilor ori pot mai uşor să "trădeze". Graţie reţelelor virtuale de socializare, membrii Hezbollah pot intra uşor în legătură cu militari israelieni, astfel că noua unitate va avea şi rol de protecţie informativă. Paginile ofiţerilor superiori vor fi atent monitorizate, iar cei suspectaţi că transmit informaţii inamicului sau presei vor fi chemaţi la teste cu detectorul de minciuni. Pe lângă un rol defensiv, IDF foloseşte în mod curent Facebook, Twitter şi postări pe bloguri pentru informarea tinerilor, constatând că aceştia evită mass-media oficiale. Şeful serviciilor de informaţii militare, Amos Yadlin, ia foarte în serios mediul de luptă online, considerând internetul "a patra dimensiune a războiului", pe lângă operaţiunile terestre, aeriene şi navale.

Scris de Admin 10.01.10 17:02

Masini de razboi inteligente

Omenirea, daca nu are dusmani, ii cauta. Blestemul razboiului, care a marcat intreaga istorie a omenirii, continua sa faca ravagii. Din razboaie, invingatoare ies tarile cele mai bogate, cele care isi permit tehnologii puternice si sofisticate. Unele dintre ele au devenit insa atat de bogate incat, intr-un viitor nu prea indepartat, vor trimite pe campurile de lupta roboti cvasi-invulnerabili si autonomi, capabili sa ia singuri decizii.

Februarie 2020. Ne aflam pe coasta unui munte din Afganistan. Un detasament american infrunta un batalion de talibani. Dupa 20 de minute de focuri, linistea se reinstaleaza. Spectacolul e insa cumplit: islamistii zac in bai de sange. Au fost ucisi cu totii in afara de unul dintre ei, care s-a refugiat in spatele unui deal. La un moment dat, isi paraseste adapostul si inainteaza spre adversar cu un steag alb. Se aude o impuscatura si omul se prabuseste, ucis de un soldat american. Mai exact, de un robot. O masina incapabila sa inteleaga ca inamicul s-a predat.

Masinile armate au invadat campurile de batalie. Omul le spune ce au de facut, incotro sa se deplaseze, cand si in ce directie sa traga. Un exemplu il constituie micile tancuri Talon Maars, telecomandate si dotate cu o puternica artilerie. Soldatii le dirijeaza de la distanta, privind prin ochii lor, prin camere de luat vederi, adica, aflate in retea cu calculatoare.

Daca unul dintre tancuri se afla fata in fata cu dusmanul, pilotul acestuia decide, de la distanta, sa traga. Aceasta decizie va fi curand comutata, masina fiind cea care va hotari cand va elibera focul si in ce directie. Un astfel de aparat exista deja: un robot santinela ce raspunde la numele de SGR-A1 si opreste intrusii care indraznesc sa intre in zona de tampon dintre Coreea de Sud si cea de Nord.

Robotul, un militar infailibil?

Cum e posibil sa lasi o masina sa ia astfel de decizii? Daca-i intrebi pe cercetatori, acestia estimeaza ca aceste creaturi sintetice pot avea reactii mai responsabile decat oamenii. Si asta pentru ca judecata lor nu e poluata de stres sau de manie. Asadar, robotii inteligenti pot lua o decizie corecta pastrandu-si sangele rece. Cu conditia sa beneficieze de un program complex, ireprosabil.

In urma unui studiu efectuat pe trupe americane din Irak, 10% dintre militari au marturisit ca au maltratat un non-combatant in situatii care nu cereau acest lucru. Pe de alta parte, 50% dintre soldati nu intelegeau de ce trebuie sa trateze non-combatantii cu respect. In august 2008, aviatia americana, vrand sa-i ucida pe rebeli, a bombardat un sat afgan, facand 90 de morti in randul civililor, printre care 60 de copii!

Teoretic, masinile nu sunt capabile sa genereze astfel de drame, daca sunt programate corect. Acestea stiu sa faca diferenta intre dusmani si civili, intre un combatant si un soldat care se preda. Cercetatorii americani au simulat pe calculator comportamentul robotilor militari, inspirandu-se din fapte reale. Iata si un exemplu.

In septembrie 2006, intr-o zi de patrulare, un mic avion fara pilot – Predator – a detectat in sudul Afganistanului un grup de 180 de talibani. Daca ar fi fost programat doar pentru a ucide dusmanul, Predator ar fi expediat rachete asupra sa. Echipele de la sol, care telecomandau focul, au observat ca talibanii erau adunati intr-un cimitir, asistand la funeralii. In acest caz e interzisa interventia armata. Acest scenariu a fost reprodus cu dificultate pe calculator. Trebuia ca aparatul de zbor sa recunoasca cimitirul, ajutat de coordonatele GPS-ului. Si mai ales sa interpreteze pozitia oamenilor in interiorul sitului. Daca erau risipiti, grupati, ascunsi...

Programul a dedus faptul ca nu e cazul sa se traga. Acest gen de reusita vizeaza noua generatie de roboti autonomi. O chestiune de timp. Cel mult 15-20 de ani. Aceasta evolutie ar trebui, inainte de toate, sa primeasca asentimentul cetatenilor. Pentru ca o tara care-si permite o armata high-tech stie ca poate duce un razboi fara sa riste viata soldatilor. Opinia publica din SUA, de pilda, e foarte sensibila la dramele tinerilor care se intorc mutilati din razboi sau in cosciuge.

Scris de Admin 29.11.09 14:08

Cand razboiul rece a devenit fierbinte

Din ziua cand Churchill rostea memorabilul sau discurs privind aparitia unei „cortine de fier” in Europa, si pana in 1989, anul revolutiilor est-europene, batranul continent si apoi lumea intreaga s-au aflat permanent sub amenintarea izbucnirii unui razboi de proportii. Din fericire, aceasta infruntare intre statele capitaliste si blocul comunist, dominat de sovietici, nu s-a materializat niciodata si in zecile de ani cat a durat, nu s-a tras nici macar un singur glont. Asta nu inseamna insa ca razboiul rece nu a devenit, uneori, si „fierbinte”, amenintand sa arunce lumea intreaga in haosul unui conflict.

„Atacul” lebedelor

Primul asemenea moment a survenit in noiembrie 1956, in timpul crizei canalului Suez. Atunci, Comandamentul american al apararii aerospatiale – NORAD – a primit avertismente ce pareau sa indice ca se pregatea un atac sovietic de amploare: o flota sovietica se indrepta, din Marea Neagra, spre Marea Egee, intr-o actiune vadit agresiva. In plus, 100 de avioane MIG fusesera detectate zburand deasupra Siriei iar obiecte neidentificate evoluau deasupra Turciei, punand fortele militare locale in stare de alerta maxima. Toate semnalele erau evidente doar ca, la putin timp dupa aceea, s-a dovedit ca ele aveau un cu totul alt sens. Flota sovietica efectua execitii de rutina, MIG-urile faceau parte din escorta – ce-i drept, de dimensiuni exagerate – alcatuita pentru a-l conduce pe presedintele Siriei, ce fusese in vizita in URSS, iar obiectele neidentificate care luasera cu asalt cerul Turciei nu erau nici avioane sovietice si nici OZN-uri, ci niste banale stoluri de lebede!

Motorul buclucas

Pe 24 octombrie 1961, toate liniile de comunicatie dintre Comandamentul Strategic American al Aerului (SAC) si NORAD s-au intrerupt brusc, taind legaturile cu trei statii radar extrem de importante, din Anglia, Groenlanda si Alaska. Cum o „pana totala” era considerata ceva de domeniul imposibilului, singura explicatie luata drept plauzibila era ca avusese loc un atac nuclear sovietic. Toate bazele SAC au fost puse in alerta si echipajele bombardierelor B-52 s-au urcat la bordul aparatelor, asteptand ordinul de decolare, spre a contracara atacul. Din fericire, ordinul n-a mai venit niciodata; s-a descoperit ca „pana” fusese provocata de o defectiune survenita la un releu din Colorado, pe unde treceau toate informatiile provenite din Europa. Acolo, un motor se supraincalzise si provocase prabusirea intregului sistem.

Ratacit deasupra Siberiei

Avioanele-spion U2 au fost unele dintre cele mai sofisticate arme ale razboiului rece. Putand zbura la mari altitudini si efectua fotografii cu mare acuratete, gratie unor lentile speciale, ele au reprezentat o metoda eficienta pentru ca americanii sa poata „trage cu ochiul” in tabara adversa. Totusi, spre a evita escaladarea conflictului, in timpul Crizei rachetelor din Cuba (1962), pilotilor acestor avioane li s-a ordonat sa nu zboare la mai putin de 100 mile de URSS. Pe 26 octombrie 1962 insa un pilot evoluand pe deasupra Polului Nord a facut o serie de erori de navigatie din cauza ca luminile schimbatoare ale aurorei boreale l-au impiedicat sa interpreteze cu acuratete cifrele sextantului. Ca urmare, el a ajuns sa zboare deasupra peninsulei Ciukotka, din nordul Siberiei. Imediat, un grup de MIG-uri s-au ridicat de la sol, cu ordinul de a dobori avionul ratacit deasupra Siberiei. Statele Unite au ripostat, trimitand mai multe aparate de vanatoare F-102A sa escorteze avionul inapoi, in spatiul aerian american. Tactica a functionat iar sovieticii au abandonat urmarirea. Mult mai tarziu s-a aflat un amanunt socant despre acest incident: decizia de a folosi rachetele nucleare din dotare a fost lasata la latitudinea pilotilor americani, care au avut insa suficienta intelepciune sa nu declanseze un razboi atomic...

„Ursul sovietic” era de fapt un grizzly!

Pe 25 octombrie 1962, tot in timpul Crizei rachetelor, o sentinela de la baza aeriana Duluth, Minnesota, a observat o silueta intunecata, strecurandu-se spre gardul de sarma ghimpata ce inconjura unitatea. El a impuscat intrusul si a dat alarma, bazele din vecinatate intrand si ele in stare de alerta. Dar la baza aeriana Volk, din Wisconsin, firele alarmei fusesera pozitionate incorent si in loc sa anunte „intrus in vecinatate” au sunat „atac cu rachete nucleare”. Convinsi ca duelul atomic incepuse, pilotii erau pe cale sa decoleze cand un echipaj de la turnul de control aerian a ajuns pe pista, ordonand aviatorilor sa coboare imediat. In cele din urma, si „intrusul” de la Duluth a fost identificat: era un urs grizzly!

Intamplarea salvatoare

Un incident mai putin amuzant s-a petrecut pe 21 ianuarie 1968, cand la bordul unui avion B-52, cu incarcatura nucleara, a izbucnit un incendiu. Intelegand ca nu-l vor putea stapani, echipajul a hotarat sa se parasuteze iar avionul s-a prabusit, la circa 12 km distanta de o statie radar din Groenlanda. Aparatul a explodat la impact, ca si explozibilul conventional ce inconjura miezul radioactiv al armelor nucleare. Data fiind tehnologia „inapoiata” a acelor timpuri, acest tip de detonare accidentala ar fi trebuit, teoretic, sa declanseze a doua faza a reactiei de fisiune, rezultand in cele din urma intr-o explozie nucleara. Dar spre usurarea intregii lumi asa ceva nu s-a intamplat. Daca explozia s-ar fi produs, senzorii de radiatii ai NORAD ar fi semnalat-o si convingerea ar fi fost, desigur, ca sovieticii au lansat o incarcatura nucleara.

Panica totala

Pe 9 noiembrie 1979, patru centre de comanda ale arsenalului nuclear american au observat, pe ecranele radarelor, semnale ce indicau lansarea unui atac nuclear total de catre URSS. In cursul urmatoarelor cinci minute, avioanele militare americane au decolat si rachetele nucleare au fost initializate, pentru o riposta imediata. Postul de comanda pentru cazuri de urgenta – un avion echipat cu scut contra radiatiilor si dotari electronice de ultima generatie, permitand comunicarea instantanee cu orice colt al globului, destinat sa-i permita presedintelui SUA sa fie in contact cu guvernul si armata in timpul unui conflict atomic – a fost si el lansat, dar fara presedinte la bord! Alarma a fost anulata, intrucat nici un senzor sau satelit nu a detectat vreo lansare de racheta facuta de sovietici. Ulterior s-a dovedit ca totul fusese o eroare a calculatorului, care activase un scenariu de lupta contra unui atac nuclear sovietic. Senatorul Charles Percy, care intamplator se afla la cartierul general al NORAD, in timpul acestui incident, isi amintea ca reactia militarilor americani a fost una de „panica totala”. O reactie pe deplin justificata...

Microcipul care putea distruge planeta

Afisajele electronice ale NORAD, SAC sau Pentagonului, includeau si contoare pe care se putea citi numarul de rachete nucleare inamice detectate. De obicei, aceste contoare aratau patru zerouri, indicand ca nu fusese lansata nici o arma nucleara. Pe 3 iunie 1980, la ora 2:25 dimineata, contoarele au inceput sa se roteasca, cifra 0 devenind cifra 2. Ca urmare, pilotii au fost pusi in stare de alarma si li s-a ordonat sa incalzeasca motoarele bombardierelor nucleare. Rachetele au fost activate, fiind pregatite de lansare dar in ultima clipa ordinul de atac a fost contramandat, dupa ce alte statii de interceptare, aflate in Europa, au transmis ca nu depisteaza nimic. Peste trei zile insa, situatia s-a repetat, cu acelasi deznodamant fericit. Problema a fost depistata dupa o saptamana de cercetari minutioase: un microcip de la unul dintre computere se defectase. Ar fi fost o cruda ironie a sortii ca un razboi atat de mare sa fie declansat de un obiect atat de mic...

Scris de Admin 18.11.09 15:02

Cel de-al treilea război mondial: armele cibernetice vor înlocui armele clasice
Ultimul raport al McAfee informează despre războiul informatic în
care sunt angajate state mari ale lumii, numit de companie ”Războiul
rece cibernetic”. Chiar dacă deocamdată e dus cu ”arme informatice”,
acest conflict înseamnă acţiuni de spionaj, testarea reţelelor...

Scris de Admin 11.01.09 12:50

Hollywood & Pentagon. O iubire ca-n filme

Controversata si multa vreme necunoscuta publicului larg, legatura dintre Hollywood si Pentagon a fost dezvaluita treptat, in ultimele decenii, de personaje cu greutate din ambele „tabere“ si de cativa dintre cei mai buni jurnalisti de investigatie, asa incat azi nu mai mira pe nimeni faptul ca armata a folosit nu o data industria filmului in scopuri propagandistice. Claudiu Komartin stie mai multe...

La Pentagon se concentreaza forta militara a celei mai puternice natiuni de pe glob, in timp ce in Cetatea Filmului au fost construite si sunt intretinute vraja si stralucirea orbitoare care fac din America, mai ales in emisfera occidentala, tara cea mai admirata si mai ravnita de pe Pamant. Cei doi poli ai Americii secolului XX si-au dat mana de multe ori, facand posibile manipulari ce au intretinut imaginea idealizata a unei megaputeri democratice si intotdeauna juste in interventiile sale armate si in confruntarile din care, se stie, a iesit de mai multe ori destul de sifonata. Lunga traditie a cooperarii dintre Hollywood si Pentagon a inceput in urma cu mai bine de 80 de ani, cu un film mut care a castigat primul Premiu Oscar, Wings (Aripi) al lui William Wellman, care a beneficiat din plin de sprijinul armatei americane. Au mai existat pana in anii ’40 astfel de ajutoare logistice neoficiale din partea armatei in realizarea peliculelor monumentale care implicau masinaria de razboi a SUA, insa de-abia dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial s-a oficializat aceasta alianta, Pentagonul construindu-si o politica bine definita de sprijin pentru producatorii de la Hollywood, in schimbul influentarii scenariilor. S-a mers adesea pana la modificari substantiale in planurile initiale pe care si le facusera producatorii si regizorii hollywoodieni. Imediat dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, apare Objective: Burma! din 1946, cu Errol Flynn in rolul principal. In acest film, facut sa glorifice eroismul american, un pluton de soldati e parasutat in Birmania ocupata de japonezi pentru a distruge un centru de comunicatii al acestora. Devenit un clasic al filmelor de razboi din secolul XX, Objective: Burma! a lasat pe dinafara adevarul istoric: seducatorul Flynn elibereaza Birmania de unul singur, desi in realitate la conflict luasera parte trupe britanice, australiene si neozeelandeze.
Ideea centrala a implicarii armatei in cinematografie este simpla si a fost sintetizata perfect intr-o carte recenta, Operation Hollywood, de catre jurnalistul David Robb: trebuie sa glorifici razboiul pentru a-i convinge pe cetateni sa-si trimita la moarte fiii si fiicele. Cu alte cuvinte, asa cum a dovedit-o de nenumarate ori in trecut, faimosul patriotism american are nevoie de incurajari, de mesaje mobilizatoare, iar comunicarea acestora este firesc sa vina din zona cu cea mai mare influenta asupra maselor, filmul hollywoodian, care imbina divertismentul cu sugestiile mai mult sau mai putin evidente, mistificarile cu ardoarea patriotarda. In cunoscutul Saving Private Ryan din 1998, unul dintre cele mai impresionante filme de razboi facute vreodata, pentru a sublinia eroismul personajelor centrale, scenaristii au omis adevarul istoric ca la Debarcarea din Normandia au participat si 72.000 de soldati canadieni si britanici. Nici urma de ei in filmul altfel excelent al lui Steven Spielberg. In schimb, daca ar fi sa ne luam dupa aceiasi scenaristi, americanii au fost cei care au capturat Enigma, faimoasa masina germana de codificat mesaje, iar nu britanicii, cu sase luni mai devreme, asa cum arata documentele... Exista insa si dezastre de box-office, cum a fost Pearl Harbor din 2001. Un film care a costat imens si la care armata s-a implicat din nou, aducandu-si o contributie importanta. Dar, desi a amestecat, dupa reteta de succes binecunoscuta, romantismul cu drama, idealismul lacrimogen cu scenele grandioase de lupta, Pearl Harbor n-a prea mai uimit pe nimeni, decat poate prin prestatiile lamentabile ale actorilor si prin scenariul incalcit.
Top Gun (1986) ramane unul dintre filmele in care Pentagonul si Hollywoodul au conlucrat cel mai bine, iar rezultatele au intrecut asteptarile: in urma povestii de dragoste dintre personajul interpretat de Tom Cruise si profesoara sa (Kelly McGillis), pe fundalul intrecerii (mustind de testosteron) dintre tinerii cadeti de la o scoala de piloti de elita, s-a inregistrat o crestere semnificativa a inrolarilor in fortele navale ale Statelor Unite. Acelasi rezultat il avusese si Ofiter si gentleman in 1982, cu Richard Gere si Debra Winger (intr-adevar, uniforma de pilot ii venea de minune tanarului Gere). De altfel, unul dintre obiectivele vizate de Pentagon a fost si este atragerea unui numar cat mai mare de civili apti pentru inrolarea in armata: in fortele aeriene si navale ori la puscasii marini. Pentru aceasta, Pentagonul are resursele necesare si o vointa de fier, fiind gata sa puna la dispozitia producatorilor unui film in care e glorificata armata nave, tancuri, avioane, submarine, trupe si chiar baze militare. Iar lucrurile nu se opresc aici: una dintre tintele Pentagonului este atragerea copiilor si a adolescentilor, cei mai usor de cucerit cu stralucirea inselatoare si zornaitul medaliilor si al epoletilor. Incurajand povesti in care au fost implicate figuri militare, soldati si eroism cazon pentru cei mici, seriale precum The Mickey [color:201d=#0494e1! important]Mouse Club si Lassie au fost „infiltrate“, devenind subtile instrumente de propaganda. Efectele acestei politici au inceput sa fie dezbatute de-abia in ultimii ani in media americana, prin cateva carti si documentare bine tintite. In Operation Hollywood, David Robb sustine ca demersul sau jurnalistic porneste tocmai de la temerea ca multi dintre tinerii militari ucisi in Irak au fost probabil „contaminati“ de mici, prin masina de propaganda alimentata de Hollywood. Si ca America de astazi este o tara mult mai inclinata spre conflict decat era in urma cu cincizeci de ani, din cauza miilor de filme de razboi din a doua jumatate a secolului trecut (multe dintre ele, cum ar fi Tunurile din Navarone, Patton si The Dirty Dozen au facut istorie si sunt celebre in intreaga lume).

Regizori si producatori precum Oliver Stone si Robert Altman, renumiti pentru nonconformismul lor si pentru filmele controversate pe care le-au facut (intrand astfel in contradictie cu „breasla“, dispusa sa faca oricate compromisuri cu guvernul american pentru a-si vedea filmele sustinute), au creat in anii ’70-‘80 imaginea unui Hollywood controlat de oameni cu vederi liberale, stangisti, corecti si iconoclasti. Dar acesta este doar unul dintre chipurile Cetatii Filmului. Daca Francis Ford Coppola i-a suparat pe „grangurii“ de la Pentagon cu Apocalypse Now (1979), care e, in opinia unora, cel mai bun film facut vreodata, daca Platoon (1986) al lui Oliver Stone nu a primit niciodata sprijinul armatei din cauza ca regizorul nu a fost de acord cu modificarile impuse de ofiterime, in schimb au existat destui oameni de film dispusi sa faca tot ce li se cerea pentru a fi sprijiniti. Nu au scapat din cercul vicios unii dintre cei mai valorosi regizori de astazi, printre care Ridley Scott, care a trebuit sa accepte modificari in scenariul filmului Black Hawk Down (2001) pentru a nu periclita imaginea unei armate americane daca nu invincibile, macar eroice in momentele cele mai dificile. Producatorul filmului, Jerry Bruckheimer, nu-si putea permite sa piarda sprijinul Pentagonului. Un exemplu tipic de „exploatare reciproca“.Una dintre strategiile armatei in anii ’80 a fost convertirea infrangerii in victorie miraculoasa, oricat de incredibile sau de deplasate erau scenariile unor filme (care au ajutat insa la recastigarea sentimentelor de forta si invincibilitate americana). Seria Rambo, in care Sylvester Stallone este un fost soldat de elita din Beretele Verzi (cam dereglat si lipsit de repere) a reusit sa faca din violenta si moarte (cadavrele fiind adunate cu camionul in cele trei filme ale seriei) ceva la fel de obisnuit ca un hamburger cu cartofi prajiti. In Wag The Dog (1997), una dintre cele mai inteligente satire la adresa producatorilor hollywoodieni lipsiti de orice principii, dar si extrem de critic fata de „papusarii“ din umbra de la Casa Alba, regizorul Barry Levinson (cunoscut pentru un alt film controversat, Buna dimineata, Vietnam, din 1987, in care nu ocoleste subiectele dureroase ale Razboiului din Indochina) pune in discutie manierele de manipulare a publicului american si cinismul oamenilor de stat combinat cu lipsa de scrupule a producatorilor de filme. In contextul unui scandal sexual petrecut cu doar unsprezece zile inaintea alegerilor (si in care este implicat, desigur, presedintele Statelor Unite ale Americii), mefistofelicul Conrad Brean, interpretat de Robert de Niro, inventeaza cu ajutorul unui producator (in rolul caruia Dustin Hoffman straluceste) un razboi impotriva inocentei Albanii, pentru a muta atentia publicului de la scandal la eroismul militarilor americani. Filmul e presarat de aluzii pline de sarcasm, iar la un moment dat personajul interpretat de Robert Niro tine un monolog in stare sa-i miste chiar si pe cei mai indarjiti ofiteri CIA. Este de retinut conversatia dintre cei doi protagonisti ai filmului, care discuta cu incantare despre reusita manipularii pe care au pus-o la cale: „Presedintele ar merita sa primeasca Premiul Nobel pentru pace, fiindca a adus din nou pacea.“ „Bine, dar de fapt n-a fost nici un razboi!“ „E o realizare cu atat mai mare...“

Cultura militarismului
De la inceputurile sale, Hollywoodul a promovat o cultura a militarismului care avea drept scop indoparea publicului cu scene de lupta, violenta si distrugere. In perioadele de criza, de scadere a increderii americanilor de rand in armata (si, implicit, de declin al inrolarilor), se constata o predominanta a filmelor inflacarate si ultrapatriotice, care au in centru ofiteri neinfricati si seducatori. Marile studiouri s-au indreptat mereu spre ceea ce le putea aduce beneficiile maxime, iar Pentagonul a devenit, inca din timpul Razboiului Rece, foarte atent la forta de impact a industriei filmului. Fapt ce nu reprezenta o noutate: inca din ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial, masinaria de propaganda a nazistilor (mult mai dura si mai decisa decat a Americii postbelice), controlata indeaproape de Goebbels si compania, scotea pe banda filme si documentare mobilizatoare care au avut contributia lor la fanatismul nationalist al celui de-al Treilea Reich.

Scris de Admin 08.09.08 18:07

Cum spioneaza armata germana intreg mapamondul


Angajatii de la serviciile de spionaj ale Bundeswehrului (armata germana) lucreaza pe nave, in blindate sau buncare, citesc corespondenta, telegramele, faxurile si emailurile altora sau intercepteaza comunicatiile rusilor din Georgia sau telefoanele talibanilor, iar mai nou, Bundeswehrul a trecut la spionarea intregului mapamond, cu ajutorul satelitilor. Cladirea din caramida arsa de la marginea zonei industriale a localitatii Gelsdorf (landul Rheinland Pfalz/Renania Palatinat), ar putea trece la prima vedere drept sediul unei companii mijlocii, pentru a putea insa patrunde in eleganta cladire, nou construita, nu este deloc simplu, scrie revista germana Der Spiegel, citata de AGERPRES pe larg [...]

Scris de Admin 14.07.08 21:13

Ultima noapte de pace, intaia dimineata de razboi ( Stiinta )

Imediat dupa 11 septembrie 2001, a inceput sa se vorbeasca despre eventualitatea unui al treilea Razboi Mondial. Observand cursul ulterior al evenimentelor, lumea s-a mai linistit. Dar are ea oare motive de liniste? Mileniul in care am pasit nu se prefigureaza a fi unul conventional. Noile contexte impun remodelarea conceptului de securitate globala. Era razboaielor conventionale a apus.

Terorismul actual a depasit, prin amploare si posibilitati de distrugere, stadiul de „amenintare la adresa societatii democratice”. In aceasta sintagma, des folosita de catre liderii statelor occidentale, se putea ghici, pana acum cativa ani, o doza consistenta de virtualitate; acum, inamicul este AICI.

Cronologia celor mai sangeroase atentate 1972.
Atentat in timpul Jocurilor Olimpice de la München. Doi sportivi sunt ucisi, iar altii sunt luati ostatici. Politia trage in directia atentatorilor, ranindu-i. Unul dintre acestia arunca o grenada in interiorul elicopterului plin cu ostatici. N-a existat nici un supravietuitor.

Iulie 1972. Armata Republicana Irlandeza (IRA) lanseaza operatiunea care avea sa fie cunoscuta sub numele de Duminica Insangerata (Bloody Sunday). La Belfast, 22 de bombe sunt detonate in numai 75 de minute, lasand in urma noua morti si 130 de raniti.

1974. Ilici Ramirez-Sanchez, alias Carlos, alias Sacalul, membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, arunca o grenada intr-o farmacie pariziana. Bilantul victimelor: doi morti si 34 de raniti.

1975. Acelasi Carlos, impreuna cu alti teroristi inarmati, patrunde in sediul Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) din Viena, luand 62 de ostatici. Acestia sunt eliberati numai dupa ce guvernul Arabiei Saudite le plateste teroristilor suma de 40 de milioane de dolari.

1979. IRA il asasineaza pe lordul Mountbatten, varul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Aprilie 1983. Un atentator sinucigas al Hezbollah detoneaza un camion plin cu material explozibil in incinta ambasadei americane din Beirut. 63 de persoane sunt ucise. Dintre acestea, 17 erau cetateni americani.

Octombrie 1983. Atentatori sinucigasi siiti, beneficiind de sprijinul guvernului iranian, ataca unitati de incartiruire ale soldatilor americani si francezi din Beirut, Liban. Bilantul: 299 de morti.

1984. IRA detoneaza o incarcatura exploziva intr-un hotel din Brighton, unde avea loc o reuniune a guvernului britanic condus de Margaret Thatcher. Patru oficiali sunt ucisi si alte cateva persoane ranite.

1988. O bomba aflata la bordul unui avion al companiei Pan Am explodeaza deasupra localitatii Lockerbie din Scotia. Urmarea: 270 de oameni isi pierd viata. In spatele atentatului se dovedeste a se fi aflat atat guvernul libian din acea vreme, cat si Frontul pentru Eliberarea Palestinei.

1993. O masina-capcana explodeaza la al doilea nivel al parcarii World Trade Center din New York, lasand in urma sapte morti si sute de raniti. Organizatorul atentatului, Ramzi Ahmed Yousef, este condamnat ulterior de catre justitia americana la inchisoare pe viata.

1995. Adepti ai sectei japoneze Aum elibereaza incarcaturi de gaz sarin in metroul din Tokio. 12 oameni isi pierd viata, alte mii necesitand ingrijiri medicale.

Scris de Admin 29.06.06 20:23

“SCHIMBAREA LA FAŢĂ” A RĂZBOIULUI RECE
PREVIZIUNILE unui al treilea conflict mondial se aud din ce în ce mai des. Dar acesta este deja o realitate, doar că maniera subtilă şi total diferită de clasicele confruntări îl face aproape imperceptibil gândirii noastre stereotipice. Arme psihologice, arme meteorologice, răboiul viruşilor sunt doar câteva faţete ale acestei realităţi. Conflictele locale, în care marile puteri nu lipsesc niciodată, la vedere sau nu, împânzesc tot globul.>>>>>
http://ro.altermedia.info/international/schimbarea-la-fa-a-rzboiului-rece_4428.html

Scris de Admin 25.06.06 20:37

Parapsihologia – o arma secreta?

Decese suspecte la Kremlin

Pentru sovietici, prabusirea imperiului, pierderea prestigiului si a
puterii armate, degradarea accelerata a nivelului de viata au
constituit un soc greu de suportat. Pentru cei care au crezut in
superioritatea sistemului comunist, dar si pentru cei care au crezut
numai in omnipotenta URSS, a fost o lovitura dura sa vada ca patria
lor grandioasa sta cu mana intinsa, asteptand ajutoare din
Occidentul „putred si muribund". Mizeria si opresiunea erau
suportabile, contracarate cu compensatia spirituala de a fi cetateni
ai unei superputeri, in fata careia intreaga planeta tremura. Si
astfel, unii incearca sa explice totul nu prin falimentul
comunismului, ci printr-un complot international (imperialisti,
servicii secrete, masoni, mafia evreiasca etc.), al carui varf de
lance este CIA si care a avut drept scop distrugerea URSS. Conform
acestui scenariu, totul a fost pregatit cu mult timp in urma. O
componenta extrem de importanta a acestei strategii ar fi reprezentat-
o eliminarea fizica a unor conducatori sovietici incomozi. De acest
subiect se ocupa un articol din revista franceza „L`Histoire",
intitulat „Parapsihologia si terapiile extrasenzoriale – o posibila
arma secreta". Punerea in practica a obiectivului de distrugere a
URSS s-a facut, conform revistei citate, prin orice metoda, „de la
cnut la glont", dar si prin tehnici noi, sofisticate, inclusiv
recurgerea la paranormal.
Pentru inceput, autorul articolului prezinta informatiile de culise
ale unui specialist – medicul „de curte" de la Kremlin – despre
starea sanatatii, bolile si disparitia multor oameni politici
sovietici. Desi un antimistic (respingea tratamentele
extrasenzoriale, inclusiv cele ale Djunei Davitasvili), doctorul
Evgheni Ceazov revine totusi, in cursul relatarii, la destin si
fatalitate care i-au infrant in mod succesiv pe conducatorii
sovietici care i-au fost inaintasi lui Gorbaciov. Reproducem in
randurile de mai jos extrase din acest articol.
Un flegmon l-a „terminat" pe Andropov
Sa-i dam cuvantul lui Ceazov. „... Era 30 septembrie 1983. Mentionez
aceasta data, pentru ca din acel moment s-a urmarit ultimul stadiu al
bolii lui Andropov. Din octombrie 1983, el a incetat sa mai conduca
nemijlocit si concret Biroul Politic si Comitetul Central, Sovietul
Suprem al URSS si nu a mai aparut la Kremlin. Or, toate acestea erau
surprinzatoare. Totul a inceput de la o intamplare absurda. Starea
sanatatii lui s-a agravat subit. Pana atunci, I. Andropov se simtise
bine, in pofida bolii cronice de rinichi de care suferea. Dar, in
timpul unei plimbari, s-a asezat pe o banca de ciment, a avut apoi
frisoane, i-a aparut un flegmon care a evoluat incredibil de rapid si
care a trebuit operat. Fortele organismului erau iremediabil
subminate. Aceasta a fost evolutia starii sanatatii sale. Cine a
provocat-o, totusi?".
Intr-una din conferintele sale de presa, Reagan a facut o gluma: „Ma
voi duce in Rusia, sa discut cu liderul ei, atunci cand acesta va
muri". Si, intr-adevar, a venit doar dupa ce au murit L. Brejnev, I.
Andropov, K. Cernenko si la putere s-a instalat Gorbaciov.
In lantul „intamplarilor inexplicabile" petrecute liderilor
sovietici, disparitia lui Andropov a fost fundamentala.
La sfarsitul lui august 1984, Cernenko, care i-a succedat lui
Andropov, a mancat peste, primit de la ministrul de Interne,
Fedorciuk, care-si petrecea concediul in Crimeea. O toxiinfectie
grava i-a provocat o insuficienta cardiaca si pulmonara. Din spital,
Cernenko a fost externat ca invalid total.
Moartea absurda a maresalului Ustinov
Dupa disparitia lui I. Andropov (februarie 1984), intre liderii din
acea vreme, cel mai puternic era ministrul apararii, D. Ustinov. El a
murit la sfarsitul aceluiasi an. E. Ceazov scrie: „Moartea lui
Ustinov a fost intr-o anumita masura absurda si a lasat... multe
semne de intrebare, legate de cauzele si caracterul bolii. In toamna
lui 1984, au avut loc manevre comune ale trupelor sovietice si
cehoslovace, pe teritoriul Cehoslovaciei. La ele au participat
Ustinov si ministrul cehoslovac al Apararii, generalul Dzur.
Dupa manevre, Ustinov a simtit o indispozitie generala, a facut
febra, iar analizele au indicat modificari pulmonare... O coincidenta
socanta – aproximativ in acelasi timp, si cu acelasi diagnostic
clinic, s-a imbolnavit si generalul Dzur". A fost nevoie de o
interventie chirurgicala urgenta. „Din pacate, Ustinov a decedat
ulterior, din cauza unei... intoxicatii evolutive".
Brejnev – slabiciuni inexplicabile
Modificari inexplicabile au fost observate si in starea sanatatii lui
Leonid Brejnev. Perioadele de „absenta", explicate prin sindromul
astenic, alternau deseori la el cu perioade de luciditate si
vitalitate.
Cei care l-au insotit pe L. Brejnev in timpul vizitei sale in Franta,
in iunie 1977, isi amintesc ca o astfel de schimbare neasteptata a
starii generale a provocat confuzie in randul francezilor. Un
cunoscut demnitar din Franta a organizat un brieffing cu ziaristii,
in ajunul sosirii lui L. Brejnev, si le-a spus ca acesta este practic
un invalid. De astfel, demnitarul in cauza obtinuse o functie inalta
tocmai datorita faptului ca aflase informatii despre boala grava a
predecesorului sau si isi pregatise din vreme campania electorala. Ce
surprinsi au fost toti vazandu-l pe Brejnev nu numai cum urca
scarile, dar si cum purta energic discutii diplomatice dificile!
Costin BADOIU/FOCUSVEST

Figuri din umbră

Cristina FILIMON/ROMANIA LIBERA IN VIITOR

Figuri din umbră, îmbrăcate în impermeabile sau seducători îmbrăcaţi
în smochinguri impecabile, sorbind vodca martini? Oricare ar fi
imaginea dv. asupra unui spion, misiunea este aceeaşi – obţinerea
unor informaţii confidenţiale pentru cel care plăteşte, indiferent că
este vorba de o nevastă intrată la bănuieli sau de o superputere
mondială.

Dovezile asupra spionajului internaţional datează încă din Anglia
secolului al XVI-lea. Se consideră că primul maestru adevărat al
spionajului a fost Sir Francis Walsingham, a cărui reţea de spioni
acoperea întreaga Europă, lucrând în interesul reginei Angliei,
Elisabeta I. Până în secolul al XX-lea, spionii erau totuşi recrutaţi
în general printr-un sistem de "colaborare liberă" şi se supuneau
ordinelor celui care plătea cel mai bine. La ora actuală, aproape
toate ţările de dimensiuni mari se laudă cu o formă sau alta de
Servicii Secrete.

CIA-ul din America şi KGB-ul fostei Uniuni Sovietice s-au bucurat
dintotdeauna de mai multă popularitate, datorită activităţii de
spionaj neîntrerupte din perioada Războiului Rece. Alte ţări preferă
ca agenţii lor secreţi să merite cu adevărat această denumire. Marea
Britanie a recunoscut oficial existenţa serviciilor sale secrete -
MI6 – abia în anul 1994. Aceste organizaţii nu se mulţumesc doar să
formeze spioni şi să îi infiltreze în forţele defensive ale altor
ţări, ci pun la punct şi echipamente de spionaj extrem de
performante, prin intermediul sateliţilor, de pildă, pentru a-şi
supraveghea adversarii de la distanţă.

Dar profesia de spion nu înseamnă doar maşini rapide şi gadget-uri
inteligente şi sofisticate. De fapt, rolul principal al unui spion de
succes este chiar opusul acestora. Conform politicii neoficiale de
recrutare a organizaţiei MI6, candidatul ideal pentru a deveni spion
este o fire "extrem de sociabilă, care poate interacţiona cu orice
gen de persoane, păstrând în acelaşi timp totală discreţie în ce
priveşte propria persoană şi motivele sale". Capacitatea de a se
amesteca în mulţime, neobservat în orice situaţie, este de asemenea o
prioritate pe lista cu "capacităţi necesare".

(Sursa: "Mari maestri ai spionajului" - Titu Simon)

Scris de Admin 25.06.06 20:27

Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.

Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.

Scris de Continut sponsorizat

Razboiul Cibernetic