Razboiul Cibernetic

Rezumarea primului mesaj :

Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.

Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.

Apple, atacat de hackerii de la Anonymous şi LulzSec
Un grup de hackeri, format din membrii grupului Anonymous şi ce a rămas din grupul LulzSec, a postat pe Internet un document despre care susţine că ar conţine nume de utilizatori şi parole de pe un server al companiei Apple. Acesta este cel mai recent atac informatic dintr-o serie care a compromis securitatea mai multor companii multinaţionale sau a unor agenţii de stat americane

Apple, atacat de hackerii de la Anonymous şi LulzSec

Campania pornită de noul grup de hackeri se numeşte “AntiSec” , iar prima acţiune a fost reprezentată de postarea pe Twitter a unui document care conţine un link către un server Apple, împreună cu 26 de nume de utilizatori şi parole administrative, informează Wall Street Journal..Hackerii au afirmat, tot prin intermediul Twitter, că au reuşit să treacă de securitatea Apple folosindu-se de un defect de software. “Nu vă îngrijoraţi, avem treabă în altă parte” au spus hackerii.
Atacul cibernetic face parte dintr-un şir de atacuri care se desfăşoară de mai multe luni, care au afectat corproraţii ca Sony, AT&T, sau instituţii de stat ca Senatul Statelor Unite sau CIA

Cele mai temute 10 arme bacteriologice

Inca din cele mai vechi timpuri specia umana a cautat cu asiduitate cele mai eficiente metode de suprimare a semenilor sai. In zilele noastre, oamenii au reusit sa tranforme in arme de distrugere in masa, unele dintre cele mai ucigatoare virusuri si bacterii din natura. Metoda nu este veche, inca de acum 3 500 de ani hititii trimiteau oameni infestati in taberele inamice. Astazi, cand virusii si bacteriile nu mai par suficienti de mortali, laboratoarele stiintifice lucreaza la turatie maxima pentru descoperirea celor mai teribile arme bacteriologice.

10. Variola
Aceasta afectiune grava este cauzata de virusul variolei. Cea mai comuna forma a acestei boli provoaca o rata a mortalitatii de cel putin 30 %. Semnele imbolnavirii cu variola debuteaza sub forma unor dureri musculare urmate de febra mare si de acoperirea corpului cu basici umplute cu lichid. Boala se transmite prin contact direct cu o persoana infestata, cu hainele sau obiectele atinse de aceasta, sau poate fi raspandita in spatii inchise. Primul act intentionat de folosirea a variolei drept arma biologica, dateaza din perioada colonizarii Americii de Nord de catre emigrantii englezi. In anul 1763, la ordinul comandantului Jeffery Amherst, trupele britanice au distribuit triburilor amerindiene din Ottawa, paturi infestate cu variola . Locuitorii originali ai Americilor nu aveau nici un fel de imunitate naturala fata de bolile aduse de europeni. In urma infamului act de genocid etnic, zeci de triburi de amerindieni au fost eradicate deliberat, in mai putin de doua saptamani. Centrul national american pentru prevenirea dezastrelor clasifica variola in Categoria A a tuturor armelor bacteriologice, datorita mortalitatii ridicate provocate de acest virus, cat si faptului ca variola poate fi transmisa foarte usor prin intermediul aerului.


9. Antraxul
Isteria cetateanului american obisnuit a ajuns la cote maxime cu ocazia scandalurilor din toamna anului 2001, cand o serie de plicuri pline cu antrax au infestat 22 de functionari americani, ucigand 5 dintre acestia. Plicurile in cauza contineau teribila bacterie Baccilus anthracis, cunoscuta popular sub denumirea de antrax. Datorita ratei ridicate a mortalitatii si a rezistentei sale indelungate in mediul ambiant, bacteria antraxului este, de asemenea, considerata o arma biologica de Categoria A. Aceasta bacterie traieste in sol de unde ajunge sa contamineze animalele domestice precum vitele, oile si caii. Oamenii sunt infestati cu antrax prin contactul fizic, inhalare si ingerare. Majoritatea cazurilor de infestare sunt cu antrax cutanat, transmis prin contactul pielii cu bacteria. Cea mai mortala forma este cea a antraxului inhalat. In cazurile de antrax inhalat, mortalitatea este de 100% in cazurile netratate, si 75% daca pacientul a fost dus urgent la medic.
Punctul forte al acestei arme biologice este dat de longevitatea sa, bacteriile de antrax putand rezista in pamant mai mult de 40 de ani...Primele experimente cu antrax au fost inteprinse in anul 1930 de catre armata japoneza, in incinta temutei unitati 731 din Manciuria, unde prizonierii de razboi erau supusi infestarii. Fortele armate britanice au experimentat bombele cu antrax in 1942, cand au infestat in cadrul unui test, mica insula Gruinard. Peste 44 ani de la acest incident, au fost necesare peste 280 tone de formaldehida pentru decontaminarea insulei. In anul 1979, Armata Sovietica a lansat antrax pe calea aerului in Afganistan, ucigand 66 de oameni. In prezent, Baccilus anthracis ramane una dintre cele mai temute arme bacteriologice. Numeroase programe militare produc inca stocuri masive de antrax pentru un eventual razboi…


8. Ebola
Virusul care este responsabil de temuta febra hemoragica Ebola poate provoca, de fapt, peste 20 de tipuri de febra hemoragica marcate prin sangerari abundente care duc intr-un final la moartea bolnavului. Comunitatea stiintifica a intrat pentru prima oara in contact cu virusul Ebola in perioada anilor 1970-1980, cand au fost semnalate primele cazuri in Zair si Sudan, ocazie in care au murit sute de bastinasi. In anii care au urmat, virusul Ebola si-a consolidat titlul de cel mai mare pericol al Africii. Denumit dupa regiunea Ebola din Congo-ul actual, unde a fost descoperit pentru prima data, acest virus traieste, in mod normal, intr-o gazda reprezentata de un animal african, care inca nu a fost descoperit pana in prezent. Odata prezent intr-o gazda, acest virus infesteaza orice fel de organism viu care intra in contact cu sangele sau orice fel de secretii corporale ale gazdei purtatoare. Odata infestat, omul repectiv simte primele semne ale Ebolei intr-un interval de timp cuprins intre 2-21 zile. Simptomele apar sub forma de dureri de cap si musculare, senzatia de gura uscata, urmate de voma. Intre 60-90 % dintre persoanele infestate mor dupa 16 zile, restul oamenilor se sting in intervalul urmator de 2 saptamani. Medicina moderna nu isi poate inca explica de ce un procent foarte mic dintre cei infestati cu Ebola supravietuiesc. De asemenea, inca nu exista leac sau vaccin impotriva acestui virus. In ciuda eforturilor oamenilor de stiinta de a izola acest virus in padurile africane sau in laboratoare bine pazite, o echipa de cercetatori din fostul regim sovietic a reusit sa transforme acest virus intr-o arma. Cu toate ca initial au intampinat dificultati in cultivarea acestui virus in conditii de laborator, in anul 1986, armata sovietica detinea deja mai multe rachete capabile sa imprastie Ebola. Armata americana nu s-a lasat mai prejos astfel incat la mijlocul anilor ’90, detinea la randu-i arme biologice echipate cu incarcaturi de virusi Ebola.


7.Ciuma
Denumita “Moartea Neagra” in perioada Evului Mediu, temuta ciuma a decimat mai mult de jumatate din populatia Europei in decursul secolului 14. In mod clar o arma biologica de categoria A, bacteria ciumei, Yersinia bacterium poate declansa doua tipuri de ciuma, cea bubonica si cea pneumatologica. Ciuma bubonica prezinta o mortalitate mult mai mare decat cea pneumetologica, si se transmite prin muscaturile de purici si paduchi, alaturi de contactul fizic cu fluidele corporale ale unei persoane infestate. Simptomele apar odata cu inflamarea gatului, organelor genitale si a zonelor inghinale, urmate de febra, friguri, dureri intense de cap si epuizare generala a organismului. Netratate in primele 24 de ore de la infestare, circa 70% din persoanele bolnave de ciuma, mor in zilele urmatoare. In anul 1940, armata japoneza a declansat o adevarata epidemie in China, dupa ce a bombardat orasele chinezesti cu …saci plini de purici infestati cu ciuma bubonica! In prezent, armatele Canadei, Egiptului, Germaniei, Japoniei, Coreei de Nord, Rusiei si Statelor Unite poseda bacterii ale ciumei bubonice, stocate in cazul unui atac biologic.


6. Tularemia
Cu toate ca tularemia este cunoscuta mai mult drept o bolala care decimeaza iepurii, iar gradul sau de mortalitate la oameni este putin peste 5%, bacteria care declanseaza acesta boala este una dintre cele mai infectioase bacterii de pe Terra. In timpul asediului Stalingradului, petrecut in cel de al II-lea Razboi Mondial, atat rusii cat si partea germana s-au acuzat reciproc de folosirea tularemiei drept arma biologica, circa 100 000 de soldati din ambele tabere decedand din cauza acesteia. Bacteria Francisnella tularensis se gaseste in aproximativ 50% de organisme, in majoritate specii de iepuri si sobolani. Oamenii ajung sa fie infestati cu tularemie in urma contactului cu aceste rozatoare, prin muscaturi de insecte, consumarea carnii de iepure si prin inhalarea bacteriei in forma de aerosoli. Simptomele apar in 3-5 zile, depinzand de forma de infestare. Victimele acuza friguri si febra, diaree, dureri de cap atroce, dureri musculare si ale incheieturilor, tuse uscata si stare de slabiciune generala. Netratata, tularemia duce la soc respirator urmat de moarte. Din fericire, tularemia poate fi tratata prin vaccinare. Pentru a contracara acest lucru, armatele Statelor Unite, Canadei, Marii Britanii si fostei Uniuni Sovietice au creat la finele celui de al II-lea Razboi Mondial o forma de tularemie care se poate vaporiza usor in atmosfera.

5.Toxina botulinica
[color:ea95=#333]Omul nu poate fi constient de inhalarea acestei toxine care poate fi pulverizata peste orase intregi [color:ea95=#0494e1! important]fara ca nimeni sa-si dea seama. Nu are culoare sau miros, in schimb, in primele 12-36 ore de la contaminare, apar primele semne ale botulismului, concretizate in vedere incetosata, voma si dificultati in inghitire. La acest stadiu, singura solutie a oamenilor infestati este injectarea unei toxine anti-botulinice. Netratata, duce rapid la paralizie respiratorie urmata de moarte. Atacul realizat de Clostridium botulinum duce la moarte in 24-72 ore de la infestare. Din acest motiv, toxina botulinica este in primele 10 arme biologice din Categoria A. Prima sa folosire efectiva ca o arma de ucidere in masa, a fost efectuata de secta japoneza Aum Shinrikyo, care in anul 1990 a infestat cu aerosoli care contineau botulism, o serie de politicieni japonezi care cerusera interzicerea prin lege a sectei precum si arestarea liderului acestuia, Shoko Asahara.


4.Agentul orezului
[color:ea95=#333]Bacteriile, virusurile, toxinele au un potential ucigas ridicat la adresa oamenilor, totusi exista unii agenti biologici selectionati special pentu a distruge sursele de hrana ale potentialilor inamici, si a declansa astfel o foamete de proportii in tara atacata. Distrugerea rezervelor de alimente ale inamicului este o veche tactica militara, utilizata cu succes si in prezent. [color:ea95=#0494e1! important]Fara hrana, populatia este susceptibila bolilor, moralul scade, apar panica si revoltele . In acest scop, tari precum Statele Unite si Rusia au dezvoltat o serie de virusuri, bacterii si chiar specii de insecte adapatare distrugerii agriculturii tarii inamice. O astfel de arma este asa numitul agent al orezului, o boala a recoltelor de orez declansata de ciuperca Prycularia oryzae. Odata imprastiata deasupra recoltelor de orez, cerealele sunt infestate in scurt timp de sporii acestei arme neconventionale. In final, toate plantele mor. In prezent exista 219 astfel de agenti, fiecare specializat pe o anumita planta sau fruct, cum este agentul graului, porumbului, orzului, secarei, legumeleor si fructelor. Agentul orezului a fost folosit de armata americana in timpul Razboiului din Vietnam, cand mii de vietnamezi au fost astfel condamnati la moarte prin infometare, in urma distrugerii campurilor de orez, singura lor sursa de subzistenta…


3. Rinderpesta
[color:ea95=#333]Cand armatele lui Ginghis Han au atacat Europa in secolul 13, acestea au adus cu ele, cel mai probabil [color:ea95=#0494e1! important]fara intentie o adevarata arma biologica. Turmele de vaci cenusii de stepa ale mongolilor au introdus in Batranul Continent o boala a vitelor cunoscuta in prezent sub denumirea germana de Rinderpest. Boala respectiva este cauzata de un virus si poate afecta, in egala masura, vitele domestice, bivolii, bizonii, girafele, caprele, oile, practic orice erbivor rumegator. Afectiunea este extrem de periculoasa, animalele infestate sufera de febra, dizenterie si inflamarea mucoaselor. Exista un vaccin eficient, dar datorita faptului ca boala este foarte contagioasa, multe vite mor inainte de vaccinare. Folosirea ei pe scara larga poate distruge septelul unei intregi tari in mai putin de 3 zile. In zilele noastre, Canada si Statele Unite fac cercetari pentru a crea o forma de rinderpest cu un potential distructiv mai ridicat decat al formei cunoscute, pentru a realiza astfel o forma de arma biologica care sa afecteze orice fel de animal domenstic, de la caini la cai si de la camile la capre.


2. Virusul Nipah
[color:ea95=#333]Virusii se adapeaza si se modifica incontinuu inca de la misterioasa lor aparitie pe Terra. Odata cu explozia demografica umana din ultimii 50 de ani, a fost intregistrata o activitate [color:ea95=#0494e1! important]fara precedent in cadrul modificarii tulpinilor virale. Un astfel de virus este si Nipah, denumit astfel dupa regiunea Nipah din Malaezia unde, in anul 1999, s-au inregistrat primele victime umnae. Atunci, din cele 265 de persoane infestate, 105 au decedat inainte ca medicii sa afle cauza reala a bolii. Odata ce 90% dintre victime au avut contacte cu porcii domestici care se hraneau cu fructe cazute din copaci, oamenii de stiinta au considerat ca acest virus este purtat de liliecii frugivori din jungla malaeziana. Originea exacta a acestui virus nu se cunoaste cu exactitate, dar virusologii banuiesc ca Nipah se propaga prin contact fizic sau cu fluidele corporale ale persoanei infestate. Virusul Nipah erupe dupa o incubare in corpul gazdei ce variaza intre 6-10 zile. Simptomele apar sub forma de febra, dureri musculare urmate de inflamarea creierului. In cazurile severe, pacientii sunt afectati de convulsii repetate si, in final, se instaleaza coma profunda. Datorita mortalitatii sale ridicate, virusul Nipah a fost inclus, de asemenea, in Categoria A. Armatele principalelor puteri mondiale detin deja doze de virus Nipah, adaptate imprastierii in atmosfera.


1.Virusii Himere
Ciuma, variola, antraxul sunt cei mai de temut agenti biologici creati de natura. Cu toate acestea, fortele armate din diferite tari ale lumii considera ca acestia nu sunt indeajuns de mortali. Pin urmare, sunt creati unii noi, care asa aiba capacitatea de a ucide instananeu orice si oricand. Pasul a fost deja facut in laboratoarele secrete militare, acolo unde armate de savanti aflati in slujba mortii modifica genetic aceste organisme in scopul descoperirii celei mai distrugatoare arme biologice. Din nefericire, crearea unei astfel de forme de viata nu mai tine de universul unui roman horror-apocaliptic-SF. Virusii himere dupa cum au fost denumiti, exista deja. In mitologia greco-romana, Himera era o fiinta alcatuita din combinarea unui leu, tap si sarpe intr-o forma monstruoasa.

Abuzul asupra stiintei continua iar in laboratoare dotate cu tehnologii de ultima ora, geneticieni de renume au reusit deja descoperirea a noi modalitati de crestere a factorului mortalitatii antraxului sau variolei prin modificare structurii lor genetice. Prin combinarea cu success a unor gene, savantii pot crea un virus care poate declansa concomitent doua sau mai multe boli in momentul infestarii. La inceputul anilor’90, armata rusa dezvoltase deja Proiectul Chimera, reusind combinarea variolei cu ebola intr-un singur supervirus. O alta directie macabra a dezvoltarii a virusurilor himere este cea data de crearea unui virus care in combinatie cu antidotul sau sa creeze o alta forma de virus, ducand in final la moartea oricarui om infestat caruia i se administreaza antidotul. Un asfel de caz a fost deja realizat in cazul toxinei botulinice. In situatia noii supertoxine, administrarea antidotului constand in toxina anti-botulinica duce la apatitia unei noi toxine cu un potential mortal mai mare decat al toxinei initiale.citeste tot

Top 10: Armele viitorului

In ciuda pretentiilor sale de specie evoluata si superioara, comparativ cu celelalte organisme vii cu care imparte planeta, omul nu a renuntat deloc la ideea de razboi. Ba din contra chiar, ajutat de tehnologia galopanta, se pregateste sa lanseze o noua generatie de arme ucigatoare, al caror potential mortal este superior pana si armelor inventate de autorii SF-urilor celebre.
Gandite de minti nelinistite in laboratoarele secrete ale fortelor armate apartinand marilor puteri, armele secolului XXI promit sa intreaca in forta de distrugere toate tipurile de unelte ale mortii inventate de omenire pana in prezent.
10. Razboiul informational


Noile tehnologii de pe frontul bataliei informatice vor avea ca tinta directa fluxul de informatii privitoare la operatiunile inamice. In acelasi timp, vor trebui sa protejeze de tentative de spionaj si piraterie canalele de comunicatii atat ale tarii in cauza, cat si ale aliatilor acesteia.
Cum vor functiona: razboiul informational vizeaza in mod specific retelele de comunicare si computerele. Hackerii experti angajati de orice armata care se respecta - si denumiti crackeri - au misiunea de a sparge codurile si parolele care protejeaza computerele si retelele armatei inamice, spre a fura informatiile acesteia sau a imprastia virusi foarte greu de eliminat. Departamentele de bruiaj-interceptare ale armatelor viitorului vor beneficia de tehnologii noi, tinute in secret, cu ajutorul carora vor putea bloca instantaneu comunicatiile radio sau TV. Dezinformarile vor putea circula astfel nestingherite.

Limitari: ca un prim exemplu, armata S.U.A. se bazeaza pe computere si comunicatii mai mult decat oricare alta armata din lume. Astfel, poate beneficia de o arma extrem de puternica, dar foarte vulnerabila si care se poate intoarce impotriva ei in orice moment.
[color:3572=#333]In plus, dupa cum au dovedit ultimele confruntari din Irak si Afghanistan, razboiul informational este complet ineficient in fata unor adversari care nu dau doi [color:3572=#0494e1! important]bani pe tehnologie.
9. Sistemele de aparare cu rachete


[color:3572=#333]Chiar si la ora actuala, seturile de rachete suprapuse ofera cea mai buna protectie in cadrul unui atac cu o racheta balistica. In viitor, aceste instrumente ale mortii, derivate din celebrele "orgi ale lui Stalin", care au semanat moarte in [color:3572=#0494e1! important]perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, vor fi echipate cu senzori ultraperformanti, fapt care le va spori, cel putin teoretic, eficienta pana intr-atat incat vor putea elimina orice amenintare cu rachete.

Cum vor functiona: sistemele multiple anti-racheta vor fi programate sa distruga rachetele inamice in trei situatii diferite:
[color:3572=#333]1. In faza initiala - de pornire - a rachetei balistice, cand se aprind motoarele acesteia si, astfel, poate fi indentificata [color:3572=#0494e1! important]usor dupa amprenta termica.
2. In timpul cursei rachetei continentale spre tinta
3. In faza finala, cand a trecut granita tarii si se pregateste sa ia contact cu tinta.
Fiecare dintre fazele de distrugere necesita tehnologii diferite pentru ca racheta inamica sa fie distrusa in timp optim.
Limitari: succesul bateriilor anti-racheta depinde de eficienta cu care acestea pot intercepta racheta inamica in cele trei faze de distrugere amintite. Un astfel de program anti-racheta este extrem de scump; costurile de constuctie, amplasare, testari si service sunt greu de suportat chiar de catre o tara bogata. Cu toate ca distrugerea in prima faza este cea mai eficienta, sistemul anti-racheta este foarte ineficient in cazul unor atacuri din zone geografice diferite sau al unor salve succesive de rachete care nu dau timp pentru repliere si identificare.
8. Armele bazate pe frecvente foarte puternice ale microundelor (mai cunoscute sub denumirea de e-bombe)


[color:3572=#333]O arma capabila sa emita fascicole puternice de microunde poate "praji", la propriu, calculatoarele, aparatele electronice si electrice ale inamicului. Acest gen de arme exista si in prezent, multe forte armate avand in componenta lor o directie de arme cu microunde. (A nu se confunda, totusi, cu tehnologiile militare informationale descrise mai sus.) Pot distruge [color:3572=#0494e1! important]usor sistemele de comunicatii militare, iar cele civile sunt floare la ureche pentru un astfel de aparat.

Cum vor functiona: o intensificare puternica a campului electromagnetic va fi ulterior transformata intr-un flux concentrat de microunde. Fluxul va fi dirijat direct pe obiectivul care se doreste a fi distrus, fie el tanc, crucisator, avion, elicopter sau masina de transport. Fluxul arde, pur si simplu, echipamentele electrice si electronice, facand inutilizabile armele inamice. In special semiconductorii electrici sunt foarte sensibili la un "bombardament" cu microunde. Bombele speciale genereaza cele mai puternice fluxuri, capabile sa acopere teritorii mari, dar generatoarele mai mici atasate de avioane sau elicoptere pot identifica fidel tintele, putand foarte usor incapacita un tanc sau un avion inamic.
Limitari: efectele depind de configuratia si conditiile de pe campul de lupta, fiind greu de anticipat. Echipamentele militare sensibile ale inamicului pot fi, de asemenea, protejate de scuturi energetice, iar un flux de microunde indreptat impotriva lor poate fi usor deviat chiar in tabara agresorului.
7. Tunurile pe baza de curent electric


Totul a inceput in anii '80, odata cu aparitia pe piata obiectelor de autoaparare a aparatelor cu electrosocuri. Micile aparate, denumite uzual "tasere" sau "shockere", au intrat in scurt timp in atentia strategilor militari, care s-au gandit sa produca aparate cu electrosocuri de dimensiunea unui tun.

Cum vor functiona: un tun echipat cu mecanism special va trage cu sageti prevazute cu cabluri electrice. Arma poate arde instalatia electrica a unui tanc inamic sau poate fi folosita asupra grupurilor de soldati dusmani din trupele de asalt. In acest caz, se impune, evident, o adaptare a armei. Pulsul electric care strabate trupul omenesc intrerupe temporar controlul voluntar al muschilor, ceea ce duce la capturarea unui numar mare de prizonieri.
Limitari: oamenii care cad victima unui taser se pot rani destul de serios in momentul in care cad la pamant, nemaiavand niciun control asupra propriilor corpuri. Sagetile pot rani gatul, ochii sau organele genitale. Moartea poate surveni usor in cazurile in care puterea taserelor nu este reglata corespunzator scopului ales.
6. Rachetele nucleare


Probabil cele mai periculoase arme aflate la indemana omului, rachetele cu incarcatura nucleara au o putere distructiva neegalata de nicio alta arma.
Cum vor functiona: unul sau mai multe ogive nucleare vor fi montate pe o racheta balistica, aceasta fiind apoi lansata in plan vertical. Racheta se poate inalta pana in straturile superioare ale atmosferei, urmand sa fie ghidata de la sol sau din spatiu, direct spre destinatia stabilita, unde va exploda cu efecte de cele mai multe ori incalculabile. Evident ca, in viitor, tehnologia va produce sisteme de ghidare si control mai avansate decat cele din prezent, fapt care va spori gradul de eficienta si periculozitate a rachetelor cu incarcatura nucleara.

Limitari: aceste arme sunt atat de inspaimantatoare si distrugatoare, incat este putin probabil sa fie folosite in razboi. In plus, locul de lansare si traiectoria unei rachete nucleare pot fi identificate aproape instantaneu de inamici, care pot replica, la randul lor, cu rachete nucleare. Evident ca, in cazul unui razboi nuclear, nu vor exista invingatori sau invinsi; de fapt, tinand cont de capacitatea de distrugere aproape incalculabila a noilor rachete nucleare, se pare ca nu ar mai exista nicio forma de viata pe Terra, dupa un astfel de scenariu apocaliptic.
5. Active Denial System (cunoscuta si sub termenul de arma valului milimetric)


Razele si fasciculele cu microunde au fost create cu scopul de a dispersa oamenii care protesteaza violent, fara a le produce rani. Majoritatea fortelor de politie din lume poseda astfel de arme, atasate masinilor de teren.
Cum vor functiona: in cadrul unor confruntari militare de amploare, se vor fabrica replici marite ale acestor arme, care vor fi atasate vehiculelor militare cu scopul "ametirii" soldatilor inamici. O antena lunga de 2 metri si un generator mobil, care produce fasciculul de radiatii cu frecventa de 95 gigahertzi (lungimea de unda = cca. 3 milimetri), vor fi usor de atasat tancurilor si masinilor de teren. In mod normal, stratul de circa 0,3 mm al epidermei umane va absorbi radiatiile, ceea ce va provoca dureri intense in primele 5 secunde de la expunere.
Oamenii vor fugi imediat, daca vor mai putea...
O astfel de "raza a mortii" poate imobiliza, la propriu, grupul de oameni asupra caruia este indreptata.

Limitari: daca oamenii nu reusesc sa iasa la timp din raza de actiune a fasciculului, se pot alege cu rani serioase sau poate interveni chiar moartea. Pielea umana este arsa ingrozitor daca un astfel de fascicol poposeste asupra sa mai mult de 1-2 minute.
Fasciculul supraincalzeste si obiectele metalice aflate asupra oamenilor, de genul inelelor, verighetelor, bijuteriilor, monedelor sau armelor, ceea ce duce la amplificarea arsurilor.
4. Aviatia militara hipersonica (sau faimoasele scramjet-uri)


Un avion de vanatoare din clasa hipersonica va depasi viteza Mach 5 - de 5 ori mai mare decat viteza sunetului -, avand capacitatea de a lovi orice tinta de pe glob intr-un interval mai mic de doua ore. Va fi, de asemenea, capabil sa lanseze un satelit pe orbita Terrei.
Cum va functiona: pentru a decola, un avion hipersonic va trebui atasat de un alt aparat de zbor sau va trebui echipat cu propriul sau motor si cu rezervoare care sa-i permita decolarea de la sol si atingerea acelor viteze uluitoare. Motorul va trebui sa fie capabil sa transporte avionul la o altitudine ridicata, unde densitatea si rezistenta opusa de aer sunt mai mici. De la acea altitudine, avionul va fi putea atinge viteze hipersonice, dupa care poate trece pe motorul de tip scramjet.

Limitari: tehnologia necesara crearii unui asemenea super-avion este intr-un stadiu incipient de dezvoltare, cu multe probleme tehnice inca nerezolvate. Motoarele scramjet nu pot porni decat dupa ce avionul a depasit viteza sunetului. In plus, zborurile hipersonice au fost demonstrate doar prin intermediul unor avioane prototip fara pilot, care au fost transportate cu mare viteza, la altitudini mari, de catre alte avioane. Pana in prezent, prototipurile hipersonice sunt prea mici pentru a transporta un pilot.
3. Armele spatiale


Spatiul ramane ultimul teritoriu de cucerit; prin urmare, viitoarele arme extra-orbitale vor trebui sa aiba capacitatea de a identifica si distruge nu doar tintele de pe Pamant, ci si cele care aflate in spatiu.
Cum vor functiona: principala misiune a unei arme spatiale va fi aceea de a oferi protectie in situatiile de atacuri cu rachete balistice indreptate impotriva tintelor de pe Pamant. Flote de interceptare, alaturi de statii de lupta, vor stationa pe orbita cu scopul precis de a trage asupra rachetelor balistice.

Limitari: tehnologia necesara unor asemenea arme functionale este inca in fasa. Timpii de reactie trebuie sa fie foarte scurti. Interceptorii trebuie sa identifice si sa distruga rachetele in timp util, ceea ce este extrem de dificil. Tehnologiile laser au nevoie de combustibili chimici sau energie electrica pentru a functiona optim, lucru inca imposibil in conditiile spatiului cosmic.
2. Laserele de mare putere


Acest gen de lasere, folosite in scopuri militare, sunt raze puternice care strabat distantele de pe Terra sau fin spatiu in linie dreapta. Razele laser se deplaseaza cu viteza luminii si pot lovi instantaneu la distante de mii de kilometri.
Cum vor functiona: oglinzi de dimensiuni uriase vor concentra puternicele fascicule laser pe puncte mici din tinta. Caldura produsa in acest mod, va fi atat de puternica, incat va produce combustia suprafetei tintelor. Ceea ce se traduce prin distrugerea focoaselor rachetelor, explozia avioanelor militare sau a tancurilor si a buncarelor de la sol.

Limitari: pentru ca un laser sa fie eficient in lupta, este nevoie de producerea unei cantitati imense de energie. Tintele pot fi distruse aproape instantaneu, cu mai putina cheltuiala, cu ajutorul rachetelor, torpilelor si altor proiectile. Laserele foarte puternice, actionate de energie electrica sau combustibili, au dimensiuni enorme, ceea ce este deja un impediment major intr-un conflict militar actual.
Spre exemplu, US Airborne Laser incape doar intr-un avion de dimensiunile impozantului Boeing 747. De asemenea, transportul prin aer si turbulentele inerente pot dispersa energia fasciculului de raza laser.
1. Armele autonome


Sunt, de fapt, vehicule robotizate, aflate inca in faza experimentala, de la care se asteapta sa distruga trupe inamice, plus echipament militar de la sol si din aer, fara riscul pierderilor umane
Cum vor functiona: computere integrate la bordul robotilor vor interpreta informatiile primite de la senzori, in scopul identificarii tintelor si a fortelor ostile. Robotii vor astepta comanda umana inainte de a trage asupra inamicului sau vor avea un anume grad de autonomie in decizie, care le va permite sa aleaga momentul in care vor ataca tintele.
Robotii militari vor putea identifica si proteja trupele aliate sau soldatii si dispozitivele locale.

Limitari: in prezent, cibernetica si robotica intampina mari dificultati in crearea unor programe prin intermediul carora robotii militari sa poata face diferenta intre trupe aliate si trupe inamice sau intre diferite obiective precum civili, animale sau orice alte tinte miscatoare.
Sistemele de control administrate de oameni sunt inca vulnerabile la defectiunile de transmisie.
Exista riscul, foarte evident, ca un robot cu defectiuni, fie ele chiar minore, sa traga fara control sau discriminare asupra oricarei tinte.

Trăim în epoca ciber-războaielor

Pe măsură ce economiile ţărilor dezvoltate exploatează avantajele oferite de Internet, intrastructura şi secretele acestor ţări devin din ce în ce mai vulnerabile atacurilor cibernetice. Dacă în secolul trecut războaiele aveau loc pe câmpul de luptă, astăzi obţinerea resurselor adversarilor implică din ce în ce mai des o bătălie în teritoriul virtual. Teoreticienii consideră ciberspaţiul ca fiind al cincilea domeniu în care se poate desfăşura un război, după sol, mare, aer şi spaţiu.
Printre infrastructurile cibernetice vulnerabile se numără reţelele electrice, cele ale spitalelor, băncilor, ale companiilor de telecomunicaţii sau din domeniul apărării, iar pe măsură ce tot mai multe informaţii devin conectate la spaţiul virtual, lista potenţialelor ţinte se măreşte. Pentru că toate aceste sisteme sunt interconectate, un atac cibernetic poate dezactiva în doar 15 minute reţeaua electrică a SUA, cu consecinţe devastatoare asupra reţelelor bancare, de transport, de comunicare, afectând chiar şi lanţurile logistice ce asigură alimentarea cu hrană a populaţiei.
Pe lângă avantajul pe care ciberspaţiul îl oferă potenţialilor atacatori prin uşurinţa şi viteza cu care resursele adversarului pot fi obţinute sau distruse, ciber-războiul poate aduce un alt atu forţei agresoare: identitatea atactorilor poate fi disimulată.
În cazul armei-cheie a secolului XX-lea, bomba nucleară, ţările ce o puteau folosi în luptă au ales să nu o facă, fiind descurajate de faptul că un contraatac al inamicului ar fi fost la fel de devastator, Hiroshima şi Nagasaki servind drept exemplu. În schimb, atacul cibernetic, ce se anunţă a fi instrumentul militar esenţial al secolului al XXI-lea, ar putea evita acest impendiment dacă victima atacului nu ştie împotriva cărei ţări să lanseze contraatacul.
1982 - primele daune produse de o armă cibernetică

Primul atac informatic a avut loc în 1982, când spionii sovietici au furat un sistem de control computerizat de la o companie canadiană. Ceea ce nu ştiau agenţii secreţi sovietici era că specialiştii CIA reuşiseră să introducă în software-ul furat o "bombă logică", aşa cum sunt numite liniile de cod introduse în programele de computer care, atunci când anumite condiţii sunt împlinite, activează o funcţie maliţioasă. În cazul sistemului furat de spionii URSS, bomba logică inserată de CIA a condus la o explozie masivă ce a avut loc la o conductă de gaz din Siberia. Deflagraţia a fost atât de mare încât a fost detectată din spaţiu de sateliţii americani, iar Thomas Reed, un fost comandant al aviaţiei SUA, a descris-o în autobiografia sa ca fiind "cea mai mare explozie non-nucleară detectată vreodată din spaţiu".
Cu toate acestea, atacurile cibernetice nu au intrat în atenţia opiniei publice decât la 25 de ani după acest eveniment.
2007 - prima dată când o ţară întreagă este atacată în ciberspaţiu

În aprilie 2007, Estonia a fost supusă unui atac cibernetic fără precedent, site-urile parlamentului, ministerelor, băncilor, principalelor ziare şi televiziuni fiind ţintele răufăcătorilor virtuali. Timp de trei săptămâni, ţara a fost paralizată, ministerele, băncile şi numeroase companii fiind nevoite să-şi oprească activitatea, iar cetăţenii au avut probleme în a accesa Internetul. Primul atac cibernetic asupra unei întregi ţări a venit pe fondul unei dispute politice pe tema mutării unui monument dedicat eroilor sovietici, propunere îndelung contestată de minoritatea rusă din Estonia şi de Kremlin.
Majoritatea informaţiilor au indicat adrese de internet originare din Rusia ca sursă a atacurilor, iar ministrul de externe al Estoniei a acuzat Kremlinul de implicare. Rusia a susţinut că acuzele sunt nefondate, însă şeful Centrului Militar de Prognoză din Rusia, Colonelul Anatoli Tsiganok, a lăsat de înţeles că armata rusă are forţa de a conduce un astfel de atac, declarând că "aceste atacuri au fost încununate de succes, iar NATO nu a avut nici un fel de replică la ofensiva virtuală a Rusiei".
Georgia a suferit atacuri similare în 2008, într-o perioadă ce a coincis cu conflictul georgiano-rus din Osetia de Sud. Din cauza atacurilor venite dinspre Rusia, routerele din Turcia şi Rusia ce făceau legătura cu Georgia erau supraîncărcate cu date spre ţara gruzină, astfel că traficul spre lume era complet sufocat. Din acest motiv, cetăţenii Georgiei nu puteau accesa niciun site străin pentru a se informa şi nici nu puteau trimite emailuri sau alte tipuri de pachete de date în afara ţării. De asemenea, Georgia a pierdut controlul asupra domeniului .ge, fiind nevoită să transfere site-urile guvernamentale pe servere din afara ţării. Pagina preşedintelui ţării a fost mutată în "exil virtual" pe un blog găzduit de Google în California.
Cel mai devastator atac a fost cel înregistrat de sistemul bancar georgian. Pentru că băncile din Georgia şi-au sistat orice activitate online şi nu puteau fi astfel atacate de către hackerii ruşi, aceştia au trimis atacuri înspre sistemul bancar internaţional, camuflând sursa atacurilor pentru a părea că originează din Georgia! Sistemele de securitate ale băncilor internaţionale au reacţionat automat, blocând toate conexiunile cu sistemul bancar georgian. Acest lucru a dus la blocarea imediată a operaţiunilor bancare din Georgia şi la paralizarea sistemului de cărţi de credit, lucru ce a atras şi oprirea reţelelor de telefonie mobilă.
Atacurile asupra Estoniei şi Georgiei au condus la o reevaluare a doctrinelor militare ale statelor membre NATO, securitatea cibernetică căpătând mai multă importanţă.
Cu toate acestea, Rusia a reuşit să atace şi pe cel mai important membru NATO: în noiembrie 2008, un virus de origine rusă a reuşit să penetreze cel puţin una din reţelele secrete ale armatei SUA, reuşita atacului fiind recunoscută în mod public de Pentagon.
2010 - Stuxnet, arma cibernetică ce a deraiat programul nuclear iranian

Cea mai sofisticată armă cibernetică ce a ieşit până acum la iveală este Stuxnet, un vierme informatic ce a fost folosit pentru a întârzia programul nuclear iranian. Un virus extrem de complex, despre care se crede că a fost elaborat în urma unei colaborări americano-israeliene, Stuxnet a impresionat analiştii din domeniul securităţii informatice prin numărul de vulnerabilităţi pe care acesta le-a exploatat, fiind de departe cel mai ingenios şi complex vierme informatic descoperit vreodată. Atacul informatic a fost la fel de eficient ca unul militar, estimează analiştii, provocând o întârziere de aproximativ 2 ani programului nuclear iranian.
Deşi nici SUA, nici Israelul nu şi-au asumat această armă cibernetică, complexitatea acesteia indică implicarea a cel puţin unui guvern în elaborarea sa (Microsoft estimează că au fost necesare echivalentul a 10.000 de zile de muncă pentru crearea Stuxnet), iar reprezentanţii celor două ţări au ezitat să nege participarea la conceperea acestui virus informatic. O investigaţie a New York Times a arătat că proiectul de sabotaj al programului nuclear iranian a fost început de preşedintele Bush în ianuarie 2009, fiind accelerat sub conducerea preşedintelui Obama.
Analiştii israelieni consideră că Iranul va obţine o bombă atomică în 2014-2015, cu trei ani mai târziu decât se estima iniţial, Stuxnet fiind considerat un succes răsunător, urmând să fie consemnat în cărţile de istorie ca prima armă cibernetică ce a avut un efect devastator.
Iranul a reacţionat investind 500 de milioane de dolari în departamentul militar dedicat războiului cibernetic, estimându-se că deţine a doua "armată virtuală" la nivel mondial.

2011 - Războiul cibernetic dintre SUA şi China se ascute

Până în 1991, strategia militară a Chinei în cazul unui război cu SUA se baza în mare parte pe numărul mare de soldaţi, liderii comunişti considerând că armata americană va fi învinsă graţie avantajului numeric. După desfăşurarea masivă de forţe americane cu ocazia războiului din Golf, conducătorii chinezi au conştientizat că această strategie nu va funcţiona. Supremaţia militară a SUA nu poate fi contestată de nimeni, au conchis ei, cel puţin nu cea convenţională.
Şefii armatei şi-au dat seama că au nevoie de o capacitate de război asimetric care să pună SUA în dificultate. Atuul din mânecă identificat de generalul Wang Pufeng s-a intitulat "zhinxinziquan", adică "dominarea informaţiei", dominare ce putea fi atinsă doar printr-un atac cibernetic. Tocmai de aceea, strategii militari chinezi pun un mare accent pe cyberspaţiu, recunoscând că acest domeniu este unul în care dominaţia americană poate fi contestată, compensând pentru diferenţa calitativă dintre forţele convenţionale chineze şi cele americane.
În ultimii ani, hackerii chinezi au lansat din ce în ce mai multe atacuri asupra computerelor ce aparţin guvernului SUA şi companiilor din industria apărării. Din 2006 până în 2011, numărul atacurilor lansate împotriva computerelor aparţinând guvernului federal american a crescut cu 650%. Printre oficialii de rang înalt atacaţi de agenţii chinezi se numără Secretarul Apărării, Robert Gates, şi Secretarul Comerţului, Carlos Gutierrez, căruia i s-au copiat toate datele de pe laptop cu ocazia unei vizite la Beijing, pentru ca apoi să se încerce conectarea cu ajutorul lor la serverele Departamentului Comerţului din SUA.
SUA nu este singura ţară afectată. În 2011, instituţii precum Comisia Europeană şi FMI au fost ţinta unor atacuri semnificative, iar computerele guvernului francez au căzut victimă hackerilor cu puţin timp înainte ca această ţară să găzduiască summitul G20. Guvernul german susţine că hackerii chinezi au accesat computerul personal al premierului Angela Merkel, o altă victimă a acestora fiind premierul Australiei. Directorul MI5, Jonathan Evans, a comunicat celor mai importante 300 de companii din Marea Britanie că reţelele lor au fost penetrate de agenţii guvernului chinez.

Instituţiile guvernamentale nu sunt singurele ce cad pradă spionilor virtuali. După ce hackerii au reuşit să pătrundă în sistemele companiei RSA Security, care oferă servicii de securitate, au folosit codurile de acces obţinute pentru a accesa sistemele Lockheed Martin, cel mai mare mare furnizor din lume de soluţii în domeniul apărării.
Recent, Richard Clarke, fostul consilier principal pe probleme de securitate al lui Bill Clinton şi al lui George W. Bush, a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte atacurile lansate de China asupra SUA în ciberspaţiu. Clarke este cunoscut pentru faptul că a încercat să avertizeze structura de conducere a SUA cu mai mult timp înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 despre pericolul pe care îl reprezenta Al-Qaeda, fără a reuşi să convingă administraţia Bush.
Acum, Richard Clarke condamnă dur atacurile chineze asupra infrastructurii cibernetice americane. "Dacă am descoperi explozibili de origine chineză de-a lungul reţelei electrice naţionale a SUA, am considera acest lucru un act de război. Bombele digitale ale Chinei constituie un pericol la fel de grav", a avertizat el recent într-un editorial publicat în Wall Street Journal. China a obţinut date secrete din reţelele americane în volume imense, de ordinul terabiţilor, de la coduri de acces ale Departamentului de Stat până la design-ul armelor în valoare de miliarde de dolari.
Clarke menţionează că în 2009, reţeaua electrică a SUA a fost atacată de hackeri, care au lăsat o poartă de acces care le permite să preia controlul, atac recunoscut de preşedintele Obama. "Atacul asupra reţelelor electrice nu poate conduce nici la îmbogăţire şi nici nu oferă date de interes spionilor. Singurul motiv pentru care acest lucru poate fi explicat este ca formă de contracarare a supremaţiei militare americane prin ameninţarea cu distrugerea a elementelor de bază ale economiei SUA. Strategii militari chinezi au scris că aceasta este metoda prin care China poate fi pe picior egal cu SUA din punct de vedere militar", a explicat Clarke.
Cum va continua era războaielor cibernetice?

Ca răspuns la numeroasele atacuri la care infrastructura SUA a fost supusă în ultima vreme, Pentagonul a anunţat recent noua strategie asupra spaţiului virtual. Aceasta cuprinde o schimbare dramatică, guvernul american anunţând că intenţionează să clasifice sabotajul computerizat drept un act de război. Acest lucru înseamnă că, pentru prima dată, SUA afirmă deschis că este dispusă să folosească forţele militare tradiţionale pentru a răspunde la un atac cibernetic. "Dacă foloseşti atacuri cibernetice pentru a ne dezactiva reţelele electrice, nu fi surprins dacă te vei trezi lovit de o rachetă", a descris un oficial din armata SUA noua doctrină.
Pentagonul intenţionează să folosească conceptul de "echivalenţă" pentru a decide căror atacuri cibernetice să răspundă cu arme convenţionale. Astfel, dacă un atac cibernetic va produce victime, daune materiale şi perturbări în funcţionarea normală a societăţii similare cu efectul unui atac militar tradiţional, armata SUA va lua în calcul posibilitatea de a răspunde prin forţa militară convenţională.
De asemenea, Pentagonul a anunţat că lucrează la un sistem intitulat National Cyber Range, ce reprezintă o "clonă" a Internetului în care vor putea fi simulate ciber-războaie. Terenul de antrenament virtual va permite armatei americane dezvoltarea de strategii şi tehnici de atac şi de apărare în spaţiul virtual. Acest sistem va intra în funcţiune în 2012, fiind conceput de DARPA, agenţia care a conceput Arpanet, precursorul Internetului de azi.
Recent, NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a anunţat un parteneriat cu majoritatea furnizorilor de conexiuni la Internet din SUA în cadrul căruia vor scana traficul de date transportat de acestea, în scopul detectării atacurilor cibernetice şi eliminării lor.
China a reacţionat prompt la aceste măsuri, oferind o replică în principalul ziar al armatei. Într-un articol publicat la jumătatea lunii iunie 2011, publicaţia a acuzat măsurile SUA, acuzând armata americană de "o încercare grăbită de a obţine avantaje militare pe Internet, ridicând un nou război virtual pe o culme furtunoasă". Jurnalul, cunoscut pentru faptul că reflectă gândirea conducătorilor militari chinezi, a adăugat că "acţiunile americanilor ne reamintesc că pentru a proteja siguranţa naţiunii noastre pe Internet este nevoie să accelerăm dezvoltarea capacităţilor de apărare şi să grăbim paşii prin care vom concepe o armată a Internetului puternică".

Şi alte ţări reacţionează la pericolul atacurilor cibernetice. Germania şi-a inaugurat pe 16 iunie 2011 centrul de securitate cibernetică, ministerul de interne declarând că "protejarea infrastructurii esenţiale este elementul cheie al cibersecurităţii". Tot în această lună, Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică. Acesta va avea rolul de a proteja infrastructurile cibernetice ale României.
Evenimentele ce au loc în ultimii ani conturează, din ce în ce mai clar, faptul că suntem martorii primilor paşi făcuţi în cursa înarmării în spaţiul cibernetic. Astfel, va trebui recunoaştem războiul cibernetic drept un element important al lumii de astăzi şi să conştientizăm riscurile şi vulnerabilităţile pe care le implică acest nou domeniu al războiului, ce are potenţialul de a provoca daune devastatoare, similare celora înregistrate în marile războaie ale secolului al XX-lea.

Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare
Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.
La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor naţiuni rivale… Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod direct!>>>>>

Insecuritatea internetului

O cercetare recentă a descoperit că nouă din zece companii au suferit un atac online în ultimele 12 luni.
Internetul devine periculos. În ultimele săptămâni, un grup de hackeri numit Lulz Security a atacat website-urile Sony, Senatului SUA şi CIA, printre altele. A furat numele, adresele de e-mail şi parolele a milioane de utilizatori şi le-a publicat online.
Aceste atacuri sunt printre sutele care s-au petrecut numai în acest an, care au compromis datele a peste 22 de milioane de oameni. Printre ţintele atacurilor au fost Citigroup, Lockheed Martin şi RSA Security, o companie care produce parole pe care marile societăţi le utilizează pentru a se proteja de intruşi. O cercetare recentă realizată de Ponemon Institute a descoperit că nouă din zece companii au suferit un atac online în ultimele 12 luni.
Companiile şi guvernul nu sunt pregătite. Citigroup nu şi-a anunţat imediat clienţii, iar hackerii au luat datele a peste două milioane de utilizatori de cărţi de credit. Datele utilizatorilor reţelei PlayStation furate de la Sony (numere de telefon, parole, adrese de email) nu erau criptate.
Nu e de mirare că îngrijorarea americanilor privind securitatea internetului a crescut abrupt în ultimele luni. Această vulnerabilitate ar putea ţine pe loc economia online.
Nu există tehnologie imună la activitatea hackerilor. Securitatea online va evolua pe măsură ce hackerii şi experţii în securitate lucrează continuu pentru a se depăşi unii pe alţii. Totuşi, standardele actuale sunt foarte mici. Companiile şi guvernul trebuie să aloce mai multe resurse securităţii online, făcând-o parte integrantă din fiecare aplicaţie nouă.
Există semne de progres. Experţii în securitate realizează un sistem nou la nivel mondial care va face foarte dificil de imitat un website. În mai, Administraţia Obama a propus o lege cu prevederi de bun simţ pentru a se asigura că acele companii care lucrează cu infrastructură de importanţă critică - cum ar fi reţeaua electrică naţională - au sisteme adecvate de reducere a riscului atacurilor online.
Vieţile noastre depind de reţea, deoarece companiile şi consumatorii înmagazinează totul, de la fotografii de familie la secrete corporatiste stocate pe servere aflate la distanţă. Întărirea securităţii online e de importanţă crucială.

Al-Qaida, tinta unui atac informatic
Un atac al hackerilor a blocat site-urile folosite de reteaua terorista al-Qaida, intrerupand transmiterea de inregistrari si comunicate.

O grupare de hackeri ameninţă site-urile unui întreg oraş american. Ce revendică ei

EXCLUSIV Nume de cod:DioPeX. Serviciile secrete se joacă de-a războiul
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/nume-de-coddiopex-serviciile-secrete-se-joaca-de-a-razboiul-40016.html
În interiorul serviciilor secrete este mare agitaţie în această perioadă. Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) coordonează zilele acestea cea mai mare aplicaţie organizată până în prezent de serviciile secrete din armată.

Serviciile secrete se joacă de-a războiul

La aplicaţia care are nume de cod DioPeX, participă toate structurile care formează DGIA. Potrivit informaţiilor obţinute de ziuaveche.ro, scenariul aplicaţiei constă în contracararea de către specialiştii serviciilor de informaţii ale armatei a unor atacuri cibernetice asupra unor servere din sistemul de securitate naţională lansate din afara graniţelor României. Concomitent, ofiţerii Direcţiei de Containformaţii şi Securitate Militară (DCiSM) au depistat şi urmează să participe la reţinerea unui grup de spioni aflaţi pe teritoriul României, care culegeau informaţii strict secrete despre un obiectiv militar. Pentru rezolvarea problemelor stabilite de directorii aplicaţiei, în scenariul DioPeX au fost cooptate şi elemente din cadrul Brigăzii de Informaţii Militare şi specialişti de la Centrul pentru Operaţii Speciale “General-maior Grigore Baştan” de la Buzău şi Centrul HUMINT de la Oradea. La nivel internaţional, organizatorii exerciţiului vor să testeze viteza de reacţie a personalului din cadrul Direcţiei de Informaţii Militare (DIM) aflat la post.

Seful DGIA (dreapta) impreuna cu ministrul Apararii si seful SMG (stanga)

Scopurile aplicaţiei condusă de generalul locotenent Gheorghe Savu, directorul DGIA, este acela de a testa toate structurile HUMINT, IMINT şi SIGINT privind modul de răspuns în cazul unei crize care poate afecta securitatea naţională a României sau siguranţa vreunui obiectiv militar al NATO sau SUA aflat pe teritoriul României.
DioPeX este atent monitorizată atât de ministrul Apărării cât şi de şeful Statului Major General.

Doi islamişti care pregăteau un atac în Statele Unite au fost arestaţi
Doi islamişti americani au fost arestaţi pentru că ar ...

"Nu mai trebuie să bombardăm inamicii, e o lume nouă". Cum vor contraataca SUA "viitorul Pearl Harbour"
Preşedintele Barack Obama a semnat, în urmă cu mai bine de o lună, ordinele care le precizează comandanţilor militari americani până unde pot merge când vine vorba de atacurile cibernetice sau spionajul online la adresa altor ţări.


Preşedintele Barack Obama a semnat, în urmă cu mai bine de o lună, ordinele care le precizează comandanţilor militari americani până unde pot merge când vine vorba de atacurile cibernetice sau spionajul online la adresa altor ţări, scrie AP.
Acum, mai mulţi oficiali au împărtăşit presei, sub protecţia anonimatului, unele dintre aceste ordine. Ele se aseamănă mult cu cele folosite în cazul bombelor nucleare, al rachetelor şi al supravegherii secrete.
De altfel, una dintre regulile principale spune că, de la un anumit nivel, trebuie cerută aprobarea directă a preşedintelui pentru anumite atacuri informatice. În plus, se specifică diferenţele între atacurile pe timp de pace şi cele pe timp de conflict.
"Nu mai trebuie să-i bombardezi (n.r. pe inamici). E o lume nouă", spune James Lewis, expert în securitatea online. AP scrie că documentul explică amănunţit totul, de la simpla plantare a unui virus până la închiderea totală a reţelei electrice a unei ţări.
SUA "testează" traseul virtual până într-o anumită ţară, cu ajutorul unui "cod pasiv"
Normele de la Casa Albă prevăd, printre altele, că militarii americani pot trimite un cod către reţeaua unei alte ţări, pentru a testa ruta şi a se asigura că merg conexiunile. Codul este pasiv şi nu include viruşi sau "viermi". Însă, dacă SUA se vor afla vreodată în conflict cu respectiva ţară, vor şti exact traseul pe care să-şi lanseze atacul cibernetic.
Un alt exemplu: când sunt în pericol, SUA se pot apăra blocând atacul digital şi forţând căderea serverelor din ţara atacatoare. La fel ca în cazul atacurilor cu rachete, americanii vor avea dreptul să ia urma atacatorilor, pe teritoriul SUA, chiar dacă este vorba despre o ofensivă virtuală.
"Următorul Pearl Harbour va fi un atac informatic care va paraliza SUA"
De altfel, întregul set de reguli doreşte "o protecţie mai agresivă a reţelelor americane" şi a celor care deţin informaţii "valoroase" despre sistemele militare şi designul armelor, scrie sursa. În plus, Departamentul de Apărare a ţării a început să împărtăşească informaţii secrete cu mai multe companii, care să ajute la o mai bună protecţie a datelor.
Importanţa acestor parteneriate public-private a fost evidenţiată de şeful CIA, Leon Panetta. "Am spus de multe ori că este foarte probabil ca următorul Pearl Harbour cu care ne vom confrunta să fie un atac informatic care să paralizeze reţeaua electrică, sistemele de securitate, cele financiare şi cele guvernamentale ale SUA", a declarat Panetta.
"Internetul e o armă decisivă, dar nu e o bombă atomică"
"Timp de 50 de ani, nu prea a fost nevoie să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă s-ar desfăşura un război pe teritoriul SUA. Acum, însă, trebuie să gândim strategia unui război cu arme digitale", spune Stewart Baker, fost membru al Departamentului antiterorism american. Totuşi, Baker spune că internetul este "o armă decisivă, dar nu o superarmă. Nu e ca o bombă atomică".
La rândul său, William Lynn, secretarul de stat pe probleme de apărare, spune că, "din păcate, foarte puţine arme de război au fost create şi nu au fost folosite niciodată. Din acest motiv, trebuie să fim capabili să ne apărăm de o gamă largă de atacuri informatice".
AP încheie prin a se întreba ce rol vor avea ţările neutre într-un "război digital". Ordinele semnate de Obama prevăd că atacurile informatice nu pot fi direcţionate printr-o anumită ţară, fără a avea acceptul acesteia.

Guvernul SUA îşi face mini-internet controlabil
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/guvernul-sua-isi-face-mini-internet-controlabil-38800.html
Guvernul SUA va construi “un model la scară redusă” al internetului, pentru a elimina atacurile informatice la adresa ţării,
Mai multe companii, printre care Lockheed Martin (din domeniul securităţii aeronautice), lucrează la un prototip al acestui “câmp de luptă virtual”. Sistemul le va permite cercetătorilor să simuleze atacuri informatice din partea ţărilor inamice sau a hackerilor din SUA,scrie Gândul, care citează BBC..
Departamentul de Apărare a alocat, până acum, peste 350 de milioane de euro pentru “replica internetului“, numită The National Cyber Range. Proiectul este supravegheat de Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării (Darpa), care a coordonat şi cercetările care au dus la apariţia internetului.
Odată funcţional, noul proiect va permite testarea tehnologiilor defensive, cum ar fi noi reţele de securitate, dar şi, posibil, ofensive.
Un “mini-internet controlabil” le va da şansa cercetătorilor să facă experimente mult mai rapid. “Ceea ce făceau până acum într-o săptămână, vor putea face într-o zi”, spune Eric Mazzacone, purtător de cuvânt al Darpa.

Pistă a serviciilor secrete: E.coli, atac terorist


Răspândirea bacteriei ucigaşe în Europa, unde a ucis 40 de persoane şi a contagiat alte 3.500 (în Germania şi în [...]...

Site-ul CIA, atacat de hackeri
Pagina de start a Central Intelligence Agency (CIA) a fost atacată, miercuri seara, de un grup de hackeri, potrivit ...

Pentagonul vizează posibilitatea călătoriilor interstelare
La început Pentagonul a propus 'Războiul Stelelor', iar acum îşi doreşte ...

Pentagonul investeşte în tehnologia viitorului: Războiul dronelor
de ALEX TOCILESCU | 22 iun
Acum 10 ani, armata americană avea la dispoziţie mai puţin de 50 de drone; astăzi, ...

Hackerul care a "spart" paginile CIA şi FMI a fost prins. Are doar 19 ani şi vrea să publice informaţii secrete deţinute de guverne şi bănci

Site-ul CIA, atacat de hackeri
Pagina de start a Central Intelligence Agency (CIA) a fost atacată, miercuri seara, de un grup de hackeri, potrivit ...

Cine stă în spatele atacului informatic de la FMI?

INTERNETUL "DIN UMBRĂ". SUA lucrează o reţea şi la un sistem de telefonie mobilă destinate disidenţilor din ţările represive

FMI, ţinta unui atac cibernetic de amploare. Expert: scopul era instalarea unui program care să ofere unui stat "o prezenţă digitală în interior"