Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Razboiul Cibernetic
Pagina 2 din 7
Pagina 2 din 7 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Razboiul Cibernetic
Rezumarea primului mesaj :
Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.
Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.
Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.
Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 03.08.11 13:56, editata de 3 ori
Re: Razboiul Cibernetic
ATAC cibernetic de amploare în ţara lui Kim Jong-un: Presa şi băncile au fost paralizate
Re: Razboiul Cibernetic
Hackeri au atacat principalele servere ale site-urilor de informaţii din Cehia
Re: Razboiul Cibernetic
Cum ne poate influenta viata terorismul cibernetic?
Afla cateva dintre modalitatile prin care teroristii cibernetici pot distruge un intreg ecosistem uman si de afaceri.
Afla cateva dintre modalitatile prin care teroristii cibernetici pot distruge un intreg ecosistem uman si de afaceri.
Re: Razboiul Cibernetic
SUA au început cursa de înarmare cibernetică, susţine Vocea Rusiei
18:44SUA au început prima spirală a cursei de înarmare cibernetică de ofensivă. Militarii americani doresc să achiziţioneze programe dăunătoare pentru distrugerea reţelelor de calculator, iar un departament special al Pentagonului dezvoltă o hartă electronică pentru monitorizarea protejării informaţionale a obiectivelor strategice.Articol complet
18:44SUA au început prima spirală a cursei de înarmare cibernetică de ofensivă. Militarii americani doresc să achiziţioneze programe dăunătoare pentru distrugerea reţelelor de calculator, iar un departament special al Pentagonului dezvoltă o hartă electronică pentru monitorizarea protejării informaţionale a obiectivelor strategice.Articol complet
Re: Razboiul Cibernetic
Avertizările lui Leon Panetta: "Ne aflăm în pericolul unui Pearl Harbor cibernetic". VIDEO
Re: Razboiul Cibernetic
Fondatorul Kaspersky crede că România ar putea dezvolta o “armă cibernernetică” precum virusul Flame
Re: Razboiul Cibernetic
Războiul cibernetic Iran-Occident, un preambul pentru ofensiva militară clasică?
Re: Razboiul Cibernetic
Un nou ATAC cibernetic masiv. Iranul, cel mai greu lovit
Un atac cibernetic masiv care viza colectarea de date din mai multe ţări, printre care ...
Un atac cibernetic masiv care viza colectarea de date din mai multe ţări, printre care ...
Re: Razboiul Cibernetic
Breaking News
DIICOT susţine că a prins hackerii din gruparea Anonymous România. Suspecţii sunt acuzați de terorism cibernetic
DIICOT susţine că a prins hackerii din gruparea Anonymous România. Suspecţii sunt acuzați de terorism cibernetic
Re: Razboiul Cibernetic
Datele personale ale europenilor vor ajuta Statele Unite in razboiul contra terorismului!!! La ce s-a angajat UE si ce va face Romania!
Dupa o dezbatere aprinsa, Parlamentul European a aprobat controversatul Acord prin care UE va transfera autoritatilor americane datele pasagerilor curselor aeriene transatlantice, cu scopul de a ajuta SUA in lupta impotriva terorismului si a infractionalitatii transnationale. Toti europarlamentarii romani care au votat s-au pronuntat pentru acest acord, cu trei exceptii: Renate Weber (PNL-ALDE), Victor Bostinaru (PSD-S&D) si Adrian Severin (independent). "Daca eu am incredere in americani sa le dau aceste date, nu ar trebui si ei sa aiba incredere sa ma lase sa intru in tara lor fara viza?” - s-a intrebat, intr-un interviu pentru "Gandul”, Renate Weber (PNL, ALDE). Europarlamentar roman, s-a declarat "revoltata” de felul in care Comisia Europeana negociaza acordurile cu SUA. "Tot timpul cedam, dar nu primim nimic in schimb”. Are dreptate. Bravo ei!
Dupa o dezbatere aprinsa, Parlamentul European a aprobat controversatul Acord prin care UE va transfera autoritatilor americane datele pasagerilor curselor aeriene transatlantice, cu scopul de a ajuta SUA in lupta impotriva terorismului si a infractionalitatii transnationale. Toti europarlamentarii romani care au votat s-au pronuntat pentru acest acord, cu trei exceptii: Renate Weber (PNL-ALDE), Victor Bostinaru (PSD-S&D) si Adrian Severin (independent). "Daca eu am incredere in americani sa le dau aceste date, nu ar trebui si ei sa aiba incredere sa ma lase sa intru in tara lor fara viza?” - s-a intrebat, intr-un interviu pentru "Gandul”, Renate Weber (PNL, ALDE). Europarlamentar roman, s-a declarat "revoltata” de felul in care Comisia Europeana negociaza acordurile cu SUA. "Tot timpul cedam, dar nu primim nimic in schimb”. Are dreptate. Bravo ei!
Re: Razboiul Cibernetic
Frontierele secolului 21
Politica externa a oricarui presedinte american este dictata de
strategiile pe termen lung elaborate de specialistii in domeniu.
Geostrategii au cuvantul cel mai greu de spus.
Harta secolului 21, elaborata dupa geostrategia lui George Demko
Geostrategia este un domeniu al geopoliticii, un ghid pentru politica
externa si o banca de date din punct de vedere militar, care sta la
baza strategiilor oricarei mari puteri.
"Variabilele dependente" ale lumii
Demko George
Potrivnicii globalizarii numesc geostrategia o pseudostiinta folosita
de natiunile dominante ca sa-si satisfaca aspiratiile hegemonice.
Geopolitica actuala se indreapta, conform specialistilor, spre un
echilibru bipolar, o reintoarcere la situatia din 1989, cu tot ce
deriva de aici. Numai ca, de data aceasta, cei doi poli de putere sunt
SUA si China.
Lucrarea "Recompunerea lumii", semnata de George Demko, geograf si
director al Centrului Rockefeller de la Colegiul Dartmouth, si William
B. Wood, fost director al Biroului de Geografie Aplicata, din cadrul
Departamentului american de Stat, a fost publicata integral, oficial,
in 1994 si reluata in 1996, dar ea circula din 1989 in mediile
informatiilor secrete si multi si-ar fi dat viata pentru raportul
celor doi geostrategi. Harta recompunerii lumii in secolul 21 se baza
pe "hartile variabilelor dependente". Ce sunt acestea? Elementele care
definesc o zona, din punct de vedere al intereselor nationale, al
tipurilor de regim, al caracteristicilor societatii - istorie,
traditii, valori relevante la nivel international. Se iau in calcul
resursele naturale, resursele militare, omogenitatea populatiei din
punct de vedere etnic, religios si cultural. Totul se cartografiaza,
iar rezultatele reprezinta pentru Departamentul american de Stat
"variabile dependente" pentru elaborarea strategiilor de politica
externa.
Recompunerea lumii dupa criterii etnice
Parti ale lucrarii " Recompunerea lumii", considerata de geostrategi
"o probabilitate logica", publicate oficial in 1992, in Los Angeles
Times, redesenau harta lumii pe criterii etnice, nationaliste. Se
prevedeau independenta Scotiei, divizarea Italiei in Sud si Nord,
divizarea Rusiei si Chinei, disparitia Canadei ca stat, divizarea
Australiei in patru zone, aparitia a 300 de state noi, ca
Pushtunistan, Zululand, Tamil etc. Motorul acestor transformari ar fi,
conform lui Demko si Wood, alimentat de puternicul sentiment al
apartenentei etnice si de suflul democratiei. Nationalitatile compacte
se vor desprinde de tarile traditionale si-si vor declara independenta
(vezi Iugoslavia, Cehoslovacia), Tara Bascilor si Catalonia se vor
desprinde de Spania, Belgia se va diviza in Walonia si Flandra, nordul
Norvegiei, Suediei si Finlandei va deveni Samiland, Bretania se va
desprinde de Franta. Rusia va avea si zone autonome in cadrul
fedratiei, ca Tuva, Kalinigrad si Buriat. William B. Wood punea
accentul pe transformarile geopolitice din Europa, Africa de Nord si
Orientul Mijlociu. Europa a avut o grea cumpana in anul 1989, cand s-a
incercat divizarea statelor conform geostrategiei prevazute. Divizarea
s-a produs, insa, mai tarziu decat era prevazut si nu in totalitate.
Wood a murit in 2005, inainte de a-si vedea "previziunile" pe cale sa
se infaptuiasca in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, cu roadele
primaverii arabe inca necoapte si neculese.
Dragostea de patrie, "buba" globalizarii
Cam in acelasi timp cu "tezele" lui Demko si Wood, facea furori si cea
a politicianului Samuel P.Huntington despre "Ciocnirea
civilizatiilor". Huntington sustinea ca in epoca de dupa incheierea
Razboiului Rece, adica dupa 1989, conflictele vor fi generate de
diferendele religioase si culturale. Pentru a se elimina riscurile,
pentru a se putea renunta la geopolitici, mari consumatoare de energie
si finante, singura solutie ar fi renuntarea la limitele impuse de
nationalism, religie, frontiere si lumea sa avanseze spre o mare
comunitate globala. Insa, un alt analist, Thomas L. Friedman, a pus
punctul pe "i": "In ciuda globalizarii, oamenii raman atasati de
cultura lor, de limba lor, de locul pe care il numesc "acasa". Isi vor
canta casa, vor plange dupa casa lor, vor lupta pentru casa lor, vor
muri pentru casa lor. Globalizarea nu va pune capat geopoliticii.
Permiteti-mi sa repet: Globalizarea nu va pune capat geopoliticii."
Teoria Inimii Pamantului, la zi!
Geostrategii, la ora actuala, inca mai sunt ancorati in conceptul
elaborat de geograful Halford J.Mackinder, in 1919, conform careia
"cine conduce Europa de Est, conduce Inima Pamantului; cine conduce
Inima Pamantului, comanda Insula Lumii si cine comanda Insula Lumii,
comanda intreaga Lume". Rusii au elaborat o contrastrategie,
socotindu-se vizati in mod direct, prin Europa de Est. Ieri, seful
Statului Major General al Fortelor armate ruse, generalul Nikolai
Makarov, a reafirmat convingerea ca scutul antiracheta creat in
prezent in Europa de Statele Unite ar putea destabiliza regiunea in
cinci sau sase ani si constituie o amenintare pentru Rusia!
Politica externa a oricarui presedinte american este dictata de
strategiile pe termen lung elaborate de specialistii in domeniu.
Geostrategii au cuvantul cel mai greu de spus.
Harta secolului 21, elaborata dupa geostrategia lui George Demko
Geostrategia este un domeniu al geopoliticii, un ghid pentru politica
externa si o banca de date din punct de vedere militar, care sta la
baza strategiilor oricarei mari puteri.
"Variabilele dependente" ale lumii
Demko George
Potrivnicii globalizarii numesc geostrategia o pseudostiinta folosita
de natiunile dominante ca sa-si satisfaca aspiratiile hegemonice.
Geopolitica actuala se indreapta, conform specialistilor, spre un
echilibru bipolar, o reintoarcere la situatia din 1989, cu tot ce
deriva de aici. Numai ca, de data aceasta, cei doi poli de putere sunt
SUA si China.
Lucrarea "Recompunerea lumii", semnata de George Demko, geograf si
director al Centrului Rockefeller de la Colegiul Dartmouth, si William
B. Wood, fost director al Biroului de Geografie Aplicata, din cadrul
Departamentului american de Stat, a fost publicata integral, oficial,
in 1994 si reluata in 1996, dar ea circula din 1989 in mediile
informatiilor secrete si multi si-ar fi dat viata pentru raportul
celor doi geostrategi. Harta recompunerii lumii in secolul 21 se baza
pe "hartile variabilelor dependente". Ce sunt acestea? Elementele care
definesc o zona, din punct de vedere al intereselor nationale, al
tipurilor de regim, al caracteristicilor societatii - istorie,
traditii, valori relevante la nivel international. Se iau in calcul
resursele naturale, resursele militare, omogenitatea populatiei din
punct de vedere etnic, religios si cultural. Totul se cartografiaza,
iar rezultatele reprezinta pentru Departamentul american de Stat
"variabile dependente" pentru elaborarea strategiilor de politica
externa.
Recompunerea lumii dupa criterii etnice
Parti ale lucrarii " Recompunerea lumii", considerata de geostrategi
"o probabilitate logica", publicate oficial in 1992, in Los Angeles
Times, redesenau harta lumii pe criterii etnice, nationaliste. Se
prevedeau independenta Scotiei, divizarea Italiei in Sud si Nord,
divizarea Rusiei si Chinei, disparitia Canadei ca stat, divizarea
Australiei in patru zone, aparitia a 300 de state noi, ca
Pushtunistan, Zululand, Tamil etc. Motorul acestor transformari ar fi,
conform lui Demko si Wood, alimentat de puternicul sentiment al
apartenentei etnice si de suflul democratiei. Nationalitatile compacte
se vor desprinde de tarile traditionale si-si vor declara independenta
(vezi Iugoslavia, Cehoslovacia), Tara Bascilor si Catalonia se vor
desprinde de Spania, Belgia se va diviza in Walonia si Flandra, nordul
Norvegiei, Suediei si Finlandei va deveni Samiland, Bretania se va
desprinde de Franta. Rusia va avea si zone autonome in cadrul
fedratiei, ca Tuva, Kalinigrad si Buriat. William B. Wood punea
accentul pe transformarile geopolitice din Europa, Africa de Nord si
Orientul Mijlociu. Europa a avut o grea cumpana in anul 1989, cand s-a
incercat divizarea statelor conform geostrategiei prevazute. Divizarea
s-a produs, insa, mai tarziu decat era prevazut si nu in totalitate.
Wood a murit in 2005, inainte de a-si vedea "previziunile" pe cale sa
se infaptuiasca in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, cu roadele
primaverii arabe inca necoapte si neculese.
Dragostea de patrie, "buba" globalizarii
Cam in acelasi timp cu "tezele" lui Demko si Wood, facea furori si cea
a politicianului Samuel P.Huntington despre "Ciocnirea
civilizatiilor". Huntington sustinea ca in epoca de dupa incheierea
Razboiului Rece, adica dupa 1989, conflictele vor fi generate de
diferendele religioase si culturale. Pentru a se elimina riscurile,
pentru a se putea renunta la geopolitici, mari consumatoare de energie
si finante, singura solutie ar fi renuntarea la limitele impuse de
nationalism, religie, frontiere si lumea sa avanseze spre o mare
comunitate globala. Insa, un alt analist, Thomas L. Friedman, a pus
punctul pe "i": "In ciuda globalizarii, oamenii raman atasati de
cultura lor, de limba lor, de locul pe care il numesc "acasa". Isi vor
canta casa, vor plange dupa casa lor, vor lupta pentru casa lor, vor
muri pentru casa lor. Globalizarea nu va pune capat geopoliticii.
Permiteti-mi sa repet: Globalizarea nu va pune capat geopoliticii."
Teoria Inimii Pamantului, la zi!
Geostrategii, la ora actuala, inca mai sunt ancorati in conceptul
elaborat de geograful Halford J.Mackinder, in 1919, conform careia
"cine conduce Europa de Est, conduce Inima Pamantului; cine conduce
Inima Pamantului, comanda Insula Lumii si cine comanda Insula Lumii,
comanda intreaga Lume". Rusii au elaborat o contrastrategie,
socotindu-se vizati in mod direct, prin Europa de Est. Ieri, seful
Statului Major General al Fortelor armate ruse, generalul Nikolai
Makarov, a reafirmat convingerea ca scutul antiracheta creat in
prezent in Europa de Statele Unite ar putea destabiliza regiunea in
cinci sau sase ani si constituie o amenintare pentru Rusia!
Re: Razboiul Cibernetic
RĂZBOIUL de care habar n-aveați. Astăzi s-ar putea da o bătălie virtuală decisivă Capital.ro
Re: Razboiul Cibernetic
Al Treilea Razboi Mondial va porni de la scufundarea unui vapor in Ormuz
Al treilea razboi mondial va incepe sub un „steag fals”, motivul fiind scufundarea unui vapor al aliatilor. „Vinovatii” de serviciu vor fi iranienii. Conform analistilor militari, motivul pentru izbucnirea unui…
Re: Razboiul Cibernetic
Spionajul cibernetic chinez ar putea fi un pericol pentru armata SUA în cazul unui conflict - raport
Re: Razboiul Cibernetic
Dosarele secrete ale celui de-al Treilea Război Mondial care nu a avut loc Capital.ro
În martie 1981, Margaret Thatcher se confrunta cu cea mai mare dilemă
pe care a întâmpinat-o vreodată un prim-ministru britanic. În întreaga
ţară, zeci de mii de oameni îngroziţi plecau din cele mai importante
orase, jafurile erau foarte răspândite, iar fiecare nouă zi aducea
atacuri cu bombă la staţiile de cale ferată.
prevnext1În afara graniţelor, Armata Roşie penetrase apărarea
puterilor Occidentale, folosindu-se de puterea armelor chimice pentru
a lovi forţele NATO. Iugoslavia căzuse, iar Germania de Vest şi
Norvegia erau pe punctul de a ceda.
După patru zile de raiduri aeriene ruse în urma cărora sute de
britanici şi-au pierdut viaţa, Thatcher trebuia să ia o decizie
decisivă: pe biroul ei se afla un mesaj de la Comandantul Suprem al
Forţelor Aliate din Europa, prin care solicita autorizaţia de a lansa
un atac nuclear de-a lungul Cortinei de Fier. Niciodată un Cabinet
britanic nu s-a confruntat cu o decizie atât de sumbră, le-a spus
Thatcher colegilor săi, dând apoi undă verde atacului.
Cu toţii ştim că nu a avut loc niciun Al treilea Război Mondial în
martie 1981, dar acest scenariu nu-i aparţine vreunui scriitor, ci a
fost un exerciţiu secret organizat de Cabinetul britanic în urmă cu 31
de ani, pentru a pregăti oficialii de o posibilă "trecere la război".
Scenariul a rămas ascuns în Arhivele Naţionale până în acest an, cand
a fost supus "regulii celor 30 de ani", însemnând că publicul are
acces la dosare la 30 de ani de la data întocmirii acestora. Mulţi
oameni nici măcar nu au ştiut de existenţa unui astfel de plan, dar
Daily Mail a dezvăluit povestea unui Război Mondial care nu a existat.
Răsfoind documentele, îţi dai seama cât de în serios au luat oficialii
acest joc al războiului, remarcă Daily Mail. Funcţionarii publici au
petrecut ore întregi pentru a determina cum ar afecta războiul
familiile obişnuite din Marea Britanie, fiind dedicate aproximativ 250
de pagini unor probleme precum raţionalizarea benzinei, mersul
trenurilor, rezervele alimentelor sau ale serviciilor medicale pentru
militarii răniţi.
La centrul de exerciţiu, însă, plutea o dilemă cu adevărat terifiantă:
fiecare prim-ministru din timpul Războiului Rece, de la Attlee la
Thatcher, ştia că ar putea veni o zi în care li se va cere aprobarea
pentru lansarea unui atac nuclear. Iar în cazul în care acea zi ar fi
venit, nu ar fi avut altă alternativă decât să-l aprobe, aşa cum
reiese din exerciţiul din 1981.
Dezvăluiea planului
Scenariul începe pe 9 martie 1981 - care, într-adevăr, a fost o
perioadă de amplificare a tensiunilor internaţionale. După invazia
sovietică din Afganistan în ziua de Crăciun din 1979, relaţiile dintre
Est şi Vest au atins punctul cel mai critic de la criza rachetelor din
Cuba din 1962. Anxietatea americanilor se reflecta în alegerea lui
Ronald Reagan ca preşedinte, în noiembrie 1980, în timp ce conducerea
sovietică era îngrozită că NATO ar putea lansa un atac surpriză. În
Marea Britanie, Margaret Thatcher îşi exprimase acordul pentru
găzduirea unor rachete americane. Şi în spatele Cortinei de Fier
tensiunile erau în creştere, disidenţii polonezi plănuind să se ridice
împotriva asupritorilor comunişti.
Forţele sovietice aveau numele de cod "Portocaliu", iar ţările NATO "Albastru".
Exerciţiul începe cu un război deja în curs de desfăşurare. Ca şi în
Primul Război Mondial, elementul declanşator era zona Balcanică,
forţele Pactului de la Varşovia îndreptându-se către frontierele
Iugoslaviei. Atât Marea Britanie, cât şi Statele Unite, au trimis
trupe suplimentare în Germania de Vest, în timp ce navele sovietice se
află în Marea Nordului.
Nici în Marea Britanie situaţia nu era mai calmă, britanicii
protestând faţă de creşterea şomajului şi reducerea cheltuielilor
publice. Iar cum situaţia externă nu era deloc încurajatoare,
anxietatea publică începea, şi ea, să crească. Panica a dus la o
epuizarea stocurilor de conserve, făină şi zahăr, în timp ce mai multe
staţii de benzină au rămas fără combustibil.
Până în seara zilei de 11 martie, izbucnirea unui război pare de
neoprit: de-a lungul frontierei Uniunii Sovietice cu Turcia şi a
Bulgariei cu Iugoslavia exista o prezenţă mjilitară masivă, în timp ce
NATO încerca să-şi consolideze trupele în Germania de Vest şi
Scandinavia. Două zile mai târziu, criza se înrăutăţeşte, în contextul
în care trupele Pactului de la Varşovia pătrund în Iugoslavia. Din
Orientul Mijlociu vine vestea că Irakul a atacat estul Turciei, în
timp ce surse norvegiene raportează prezenţă militară de-a lungul
graniţei de nord-est.
În acest timp, însă, preocuparea britanică este axată pe "deteriorarea
situaţiei alimentare", când în dimineaţa zilei de 14 martie oamenii se
îngrămădesc în faţa băncilor pentru a-şi retrage economiile. În presă
sunt postate anuţuri care îi învaţă pe oameni cum să reacţioneze în
cazul unui atac nuclear.
În dimineaţa zilei de luni, 16 martie vine momentul de care Marea
Britanie s-a temut: la ora 6, când mulţi britanici încă dormeau, 100
de bombardiere sovietice lansează un raid aerian. La nouă dimineaţa,
Thatcher se adresează naţiunii, făcând apel la calm, dar e prea
târziu: zeci de mii de oameni sunt deja în panică şi încearcă să
părăsească marile oraşe, dar drumurile principale sunt blocare de
miile de maşini abandonate din cauza lipsei de combustibil. 15.000 de
britanici se îndreaptă, în fiecare oră, către Ţara Galilor. Fermierii
şi-au scos puştile de vânătoare din dotare pentru a se apăra de
bandele de hoţi
În aceeaşi după-amiază, ca urmare a mai multor atacuri, guvernul
Thatcher declară oficial război Uniunii Sovietice. Marţi, Comitetul
Măsurilor de Război recomandă mutarea "comorilor majore de artă" din
Londra, Edinburgh şi Cardiff.
Între timp, sute de civili sunt ucişi în atacurile aeriene sovietice,
în timp ce apărarea aeriană britanică este "practic eliminată". Pe 18
martie, în penultima zi a acestui exerciţiu terifiant, se reuneşte
Cabinetul de Război pentru a evalua situaţia externă: apărarea
Alianţei Albastre a rezistat în faţa atacurilor Portocalii mai bine
decât s-ar fi aşteptat unii, dar nu este clar cât de mult va mai
persista această situaţie liniştitoare. Există şi informaţii conform
cărora comuniştii folosesc arme chimice în Iugoslavia. Pentru prima
oară, Margaret Thatcher, aflată la putere de doar 22 de luni, ia în
considerare utilizarea de arme nucleare. Chiar dacă folosirea timpurie
a armelor nucleare ar provoca repercusiuni politice grave, Cabinetul
de Război este de acord ca "în cazul în care Alianţa Albastră s-ar
confrunta cu scăderea puterii de apărare, va fi necesar să se recurgă
la utilizarea armelor nucleare, în scopul de a restabili echilibrul
politic între Albaştri şi Portocalii.
Peste noapte au loc şi mai multe raiduri, soldate cu mii de morţi, iar
în ziua următoare vine vestea că ruşii folosesc arme chimice în
Grecia, Turcia şi în nordul Italiei de nord, şi se îndreaptă către
Germania.
Apărarea britanică avertizează că în cazul în care NATO foloseşte
armele nucleare, răspunsul sovietic ar fi pe măsură, fiind lansate
250-500 de arme împotriva unor ţinte albastre.
În dimineaţa zilei de 20 martie, Cabinetul de Război se întâlneşte
pentru ultima oară: Armata Roşie a pătruns în Germania de Vest. În
consecinţă, comandantul suprem NATO a solicitat "autoritatea de a
lansa 29 de arme nucleare asupra obiectivelor de pe teritoriul ţărilor
Portocalii în dimineaţa zilei următoare". "Fiecare efort a fost făcut
pentru a opri conflictul fără a recurge la utilizarea de arme
nucleare, dar fără niciun rezultat. Cedarea în faţa agresiunilor
Portocaliilor este intolerabilă", se explică în procesul-verbal. Prin
urmare, Thatcher a dat undă verde.
Cu lumea în pragul unui Armageddon nuclear, exerciţiul ia sfârşit. Aşa
cum bine ştim, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat: a fost doar
un joc de-a războiul, o fantezie birocratică, dar care oferă o imagine
asupra seriozităţii cu care a fost tratat pericolul unei conflagraţii
nucleare.
"Poate că în prezent, succesorii lor din secolul 21 lucrează la
exerciţii similare, imaginându-şi prăbuşirea sângeroasă a Uniunii
Europene, un masiv atac terorist sau chiar coşmarul unei arme
nucleare", încheie Daily Mail.
În martie 1981, Margaret Thatcher se confrunta cu cea mai mare dilemă
pe care a întâmpinat-o vreodată un prim-ministru britanic. În întreaga
ţară, zeci de mii de oameni îngroziţi plecau din cele mai importante
orase, jafurile erau foarte răspândite, iar fiecare nouă zi aducea
atacuri cu bombă la staţiile de cale ferată.
prevnext1În afara graniţelor, Armata Roşie penetrase apărarea
puterilor Occidentale, folosindu-se de puterea armelor chimice pentru
a lovi forţele NATO. Iugoslavia căzuse, iar Germania de Vest şi
Norvegia erau pe punctul de a ceda.
După patru zile de raiduri aeriene ruse în urma cărora sute de
britanici şi-au pierdut viaţa, Thatcher trebuia să ia o decizie
decisivă: pe biroul ei se afla un mesaj de la Comandantul Suprem al
Forţelor Aliate din Europa, prin care solicita autorizaţia de a lansa
un atac nuclear de-a lungul Cortinei de Fier. Niciodată un Cabinet
britanic nu s-a confruntat cu o decizie atât de sumbră, le-a spus
Thatcher colegilor săi, dând apoi undă verde atacului.
Cu toţii ştim că nu a avut loc niciun Al treilea Război Mondial în
martie 1981, dar acest scenariu nu-i aparţine vreunui scriitor, ci a
fost un exerciţiu secret organizat de Cabinetul britanic în urmă cu 31
de ani, pentru a pregăti oficialii de o posibilă "trecere la război".
Scenariul a rămas ascuns în Arhivele Naţionale până în acest an, cand
a fost supus "regulii celor 30 de ani", însemnând că publicul are
acces la dosare la 30 de ani de la data întocmirii acestora. Mulţi
oameni nici măcar nu au ştiut de existenţa unui astfel de plan, dar
Daily Mail a dezvăluit povestea unui Război Mondial care nu a existat.
Răsfoind documentele, îţi dai seama cât de în serios au luat oficialii
acest joc al războiului, remarcă Daily Mail. Funcţionarii publici au
petrecut ore întregi pentru a determina cum ar afecta războiul
familiile obişnuite din Marea Britanie, fiind dedicate aproximativ 250
de pagini unor probleme precum raţionalizarea benzinei, mersul
trenurilor, rezervele alimentelor sau ale serviciilor medicale pentru
militarii răniţi.
La centrul de exerciţiu, însă, plutea o dilemă cu adevărat terifiantă:
fiecare prim-ministru din timpul Războiului Rece, de la Attlee la
Thatcher, ştia că ar putea veni o zi în care li se va cere aprobarea
pentru lansarea unui atac nuclear. Iar în cazul în care acea zi ar fi
venit, nu ar fi avut altă alternativă decât să-l aprobe, aşa cum
reiese din exerciţiul din 1981.
Dezvăluiea planului
Scenariul începe pe 9 martie 1981 - care, într-adevăr, a fost o
perioadă de amplificare a tensiunilor internaţionale. După invazia
sovietică din Afganistan în ziua de Crăciun din 1979, relaţiile dintre
Est şi Vest au atins punctul cel mai critic de la criza rachetelor din
Cuba din 1962. Anxietatea americanilor se reflecta în alegerea lui
Ronald Reagan ca preşedinte, în noiembrie 1980, în timp ce conducerea
sovietică era îngrozită că NATO ar putea lansa un atac surpriză. În
Marea Britanie, Margaret Thatcher îşi exprimase acordul pentru
găzduirea unor rachete americane. Şi în spatele Cortinei de Fier
tensiunile erau în creştere, disidenţii polonezi plănuind să se ridice
împotriva asupritorilor comunişti.
Forţele sovietice aveau numele de cod "Portocaliu", iar ţările NATO "Albastru".
Exerciţiul începe cu un război deja în curs de desfăşurare. Ca şi în
Primul Război Mondial, elementul declanşator era zona Balcanică,
forţele Pactului de la Varşovia îndreptându-se către frontierele
Iugoslaviei. Atât Marea Britanie, cât şi Statele Unite, au trimis
trupe suplimentare în Germania de Vest, în timp ce navele sovietice se
află în Marea Nordului.
Nici în Marea Britanie situaţia nu era mai calmă, britanicii
protestând faţă de creşterea şomajului şi reducerea cheltuielilor
publice. Iar cum situaţia externă nu era deloc încurajatoare,
anxietatea publică începea, şi ea, să crească. Panica a dus la o
epuizarea stocurilor de conserve, făină şi zahăr, în timp ce mai multe
staţii de benzină au rămas fără combustibil.
Până în seara zilei de 11 martie, izbucnirea unui război pare de
neoprit: de-a lungul frontierei Uniunii Sovietice cu Turcia şi a
Bulgariei cu Iugoslavia exista o prezenţă mjilitară masivă, în timp ce
NATO încerca să-şi consolideze trupele în Germania de Vest şi
Scandinavia. Două zile mai târziu, criza se înrăutăţeşte, în contextul
în care trupele Pactului de la Varşovia pătrund în Iugoslavia. Din
Orientul Mijlociu vine vestea că Irakul a atacat estul Turciei, în
timp ce surse norvegiene raportează prezenţă militară de-a lungul
graniţei de nord-est.
În acest timp, însă, preocuparea britanică este axată pe "deteriorarea
situaţiei alimentare", când în dimineaţa zilei de 14 martie oamenii se
îngrămădesc în faţa băncilor pentru a-şi retrage economiile. În presă
sunt postate anuţuri care îi învaţă pe oameni cum să reacţioneze în
cazul unui atac nuclear.
În dimineaţa zilei de luni, 16 martie vine momentul de care Marea
Britanie s-a temut: la ora 6, când mulţi britanici încă dormeau, 100
de bombardiere sovietice lansează un raid aerian. La nouă dimineaţa,
Thatcher se adresează naţiunii, făcând apel la calm, dar e prea
târziu: zeci de mii de oameni sunt deja în panică şi încearcă să
părăsească marile oraşe, dar drumurile principale sunt blocare de
miile de maşini abandonate din cauza lipsei de combustibil. 15.000 de
britanici se îndreaptă, în fiecare oră, către Ţara Galilor. Fermierii
şi-au scos puştile de vânătoare din dotare pentru a se apăra de
bandele de hoţi
În aceeaşi după-amiază, ca urmare a mai multor atacuri, guvernul
Thatcher declară oficial război Uniunii Sovietice. Marţi, Comitetul
Măsurilor de Război recomandă mutarea "comorilor majore de artă" din
Londra, Edinburgh şi Cardiff.
Între timp, sute de civili sunt ucişi în atacurile aeriene sovietice,
în timp ce apărarea aeriană britanică este "practic eliminată". Pe 18
martie, în penultima zi a acestui exerciţiu terifiant, se reuneşte
Cabinetul de Război pentru a evalua situaţia externă: apărarea
Alianţei Albastre a rezistat în faţa atacurilor Portocalii mai bine
decât s-ar fi aşteptat unii, dar nu este clar cât de mult va mai
persista această situaţie liniştitoare. Există şi informaţii conform
cărora comuniştii folosesc arme chimice în Iugoslavia. Pentru prima
oară, Margaret Thatcher, aflată la putere de doar 22 de luni, ia în
considerare utilizarea de arme nucleare. Chiar dacă folosirea timpurie
a armelor nucleare ar provoca repercusiuni politice grave, Cabinetul
de Război este de acord ca "în cazul în care Alianţa Albastră s-ar
confrunta cu scăderea puterii de apărare, va fi necesar să se recurgă
la utilizarea armelor nucleare, în scopul de a restabili echilibrul
politic între Albaştri şi Portocalii.
Peste noapte au loc şi mai multe raiduri, soldate cu mii de morţi, iar
în ziua următoare vine vestea că ruşii folosesc arme chimice în
Grecia, Turcia şi în nordul Italiei de nord, şi se îndreaptă către
Germania.
Apărarea britanică avertizează că în cazul în care NATO foloseşte
armele nucleare, răspunsul sovietic ar fi pe măsură, fiind lansate
250-500 de arme împotriva unor ţinte albastre.
În dimineaţa zilei de 20 martie, Cabinetul de Război se întâlneşte
pentru ultima oară: Armata Roşie a pătruns în Germania de Vest. În
consecinţă, comandantul suprem NATO a solicitat "autoritatea de a
lansa 29 de arme nucleare asupra obiectivelor de pe teritoriul ţărilor
Portocalii în dimineaţa zilei următoare". "Fiecare efort a fost făcut
pentru a opri conflictul fără a recurge la utilizarea de arme
nucleare, dar fără niciun rezultat. Cedarea în faţa agresiunilor
Portocaliilor este intolerabilă", se explică în procesul-verbal. Prin
urmare, Thatcher a dat undă verde.
Cu lumea în pragul unui Armageddon nuclear, exerciţiul ia sfârşit. Aşa
cum bine ştim, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat: a fost doar
un joc de-a războiul, o fantezie birocratică, dar care oferă o imagine
asupra seriozităţii cu care a fost tratat pericolul unei conflagraţii
nucleare.
"Poate că în prezent, succesorii lor din secolul 21 lucrează la
exerciţii similare, imaginându-şi prăbuşirea sângeroasă a Uniunii
Europene, un masiv atac terorist sau chiar coşmarul unei arme
nucleare", încheie Daily Mail.
Pagina 2 din 7 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Pagina 2 din 7
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum