Razboiul Cibernetic

Rezumarea primului mesaj :

Atac cibernetic in intreaga lume
Producatorul de solutii de securitate McAfee a anuntat miercuri ca a descoperit cea mai mare serie de atacuri cibernetice derulata pana in prezent. Operatiunea, care ar porni din China, a vizat retelele informatice a 72 de organizatii guvernamentale si companii din intreaga lume.
Retelele informatice a 72 de organizatii si companii din toata lumea, care contineau date secrete, au fost accesate de autori necunoscuti, firma de securitate McAfee sugerand ca sursa acestei campanii de atacuri cibernetice ar fi China. Retelele informatice guvernamentale atacate au fost cele din SUA, Taiwan, India, Coreea de Sud, Vietnam sau Canada, scrie hotnews.ro. McAfee, producatorul de solutii de securitate, a anuntat ca pe lista acestor atacuri cibernetice mai figureaza sistemele informatice ale ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sud-Est), ale Comitetului International Olimpic, ale Agentiei Mondiale Anti-Doping si ale unor companii high-tech.

Hackerii ar fi patruns si in sistemele informatice ale Secretariatului Natiunilor Unite in Geneva in 2008 si timp de doi ani au accesat date secrete. McAfee da de inteles ca in spatele atacurilor cibernetice s-ar afla cineva care ar fi actionat in numele unui anumit guvern, fara a da mai multe amanunte. Un expert cibernetic in cadrul Centrului pentru studii strategice si internationale, Jim Lewis, a precizat ca cel mai probabil guvernul din China s-ar afla in spatele acestei campanii deoarece unele dintre tinte ar fi detinut informatii care ar fi interesat in mod particular Beijing-ul. Spre exemplu, sistemele informatice ale Comitetului International Olimpic au fost atacate in perioada desfasurarii jocurilor olimpice de la Beijing din 2008.

Americanii si-au spionat principalul aliat

FBI ar fi ascultat convorbirile ambasadei israliene din Washington.

Statele Unite au desfasurat actiuni de spionaj impotriva Israelului, un aliat strategic al Washingtonului, sustine un blogger care s-a ocupat de cazul unui translator de la FBI condamnat pentru dezvaluirea de informatii secrete, informeaza New York Times. Cind translatorul FBI Shamai K. Leibowitz a fost condamnat la 20 de luni de inchisoare pentru transmiterea de informatii clasificate acestui blogger, procurorii au dezvaluit putine lucruri despre acest caz. Chiar si dupa ce Leibowitz a pledat vinovat, judecatorul a spus ca nu stie cu exactitate ce informatii ar fi dezvaluit. "Tot ce stiu este ca e vorba de un caz grav", declara judecatorul Alexander Williams. Acum, motivul pastrarii secretului in jurul primei condamnari intr-un caz de dezvaluire de informatii presei pare clar: Leibowitz, traducator de limba ebraica, a transmis informatii despre interceptarea de catre FBI a convorbirilor ambasadei israliene din Washington. Printre persoanele interceptate se numara activisti proisraelieni si cel putin un membru al Congresului, conform bloggerului Richard Silverstein. In primul interviu despre acest caz, Silverstein a dezvaluit date despre actiuni de spionaj americane care vizau Israelul. Bloggerul sustine ca a ars documentele secrete in curtea casei sale din Seattle dupa ce Leibowitz a inceput sa fie investigat in 2009, insa isi aminteste ca erau 200 de pagini de conversatii. Conform stenogramelor, oficialii israelieni se temeau ca ar putea fi interceptati. Leibowitz, care a refuzat orice comentariu, publicase documentele pe fondul temerilor despre eforturile agresive ale Israelului pentru a influenta Congresul si opinia publica si in contextul temerilor ca statul evreu ar putea ataca instalatiile nucleare iraniene.

Lumea secretă a "tocilarilor alfa": Cum schimbă hackerii lumea în bine

Uite cum vine Al Treilea Razboi Mondial!

http://www.enational.ro/actualitate/uite-cum-vine-al-treilea-razboi-mondial-75265.html/

Marirea preturilor la alimente si schimbarile extreme de clima conduc in linie directa la revolutii si la razboi.

Un studiu efectuat de New England Complex Systems Institute (NECSI) demonstreaza ca „primavara araba” este strans legata de fluctuatiile preturilor pe piata alimentara, iar acestea se situeaza in prezent si in urmatorii doi ani peste cota considerata generatoare de conflicte.

„210”, numarul razboiului

Corelatia dintre indicele „210” si „revoltele foamei” din tarile din Orientul Mijlociu si Nordul Africii


„210” este indicele de risc conflictual stabilit de Organizatia pentru Alimente si Agricultura a Natiunilor Unite. Indicele se refera la preturile alimentelor si este cel care duce la razboi daca nu se iau masuri de restabilire a acestuia la cote sub cea de risc. In momentul de fata este la 234, din cauza crizei globale politico-economice si a masurilor de protejare a banilor, in loc de protejare a necesitatii de baza a omenirii: alimentatia! „Problemele legate de alimentarea populatiei transced crizele economice nationale, riscand sa devina o problema globala”, scrie in raportul NECSI. Studiul a aratat corelatia dintre revoltele din Orientul Mijlociu si Nordul Africii si preturile alimentelor, atragand atentia ca indicele de risc are tendinta de a stationa peste „210” in urmatorii doi ani.

El Nino infierbanta spiritele

Acest indice, corelat cu studiul care a demonstrat legatura dintre razboaiele civile si efectele ciclice ale „ fenomenului El Nino”, are potentialul de a declansa Al III-lea Razboi Mondial. Pentru ca schimbarile de clima dubleaza riscul generarii conflictelor in peste 90 de tari, dupa cum au constatat cercetatorii de la Columbia University, New York. Ambele studii au fost inaintate la ONU, pentru a se lua masuri de prevenire a unui nou conflict mondial.

=====

2010: Al Treilea Razboi Mondial!

Pe 11 noiembrie izbucneste cel de-al treilea Razboi Mondial!
Vom fi martorii celui de-al Treilea Razboi Mondial!

HACKERII AU TALENT. Cum se întrec cei mai buni "spărgători" de site-uri

Pacient al unui spital din SUA: „Mi-au implantat un GPS în mână. Se experimentează o metodă de a urmări oamenii“

Infracţiuni în virtual

http://revistaflacara.ro/infractiuni-in-virtual/
Calculatorul şi internetul au revoluţionat accesul la informaţie în ultimii ani. Astăzi, printr-o simplă tastare a unei adrese de net şi un enter ridicăm rapid vălul asupra informaţiei. În acelaşi timp, netul a deschis calea către aşa-numitele infracţiuni on-line, semn că în orice spaţiu ne-am afla – real sau virtual – nu există siguranţă absolută.

Luna trecuta, procurorii DIICOT şi poliţiştii au reţinut 50 de români, membri ai unei reţele de fraudă informatică. Aceştia au intrat pe site-uri de comerţ şi au păcălit aproximativ 1.000 de persoane din SUA.

Unii cred că apariţia Google şi, în general, a internetului ne-ar face mai cuminţi, mai griju­lii în comportament fiindcă oricând există, de pildă, cineva gata să ne surprindă pe o cameră video şi să posteze apoi filmuleţul pe You tube. Alţii cred, însă, că internetul reprezintă o cale mai uşoară şi mai rapidă de fraudă. Altfel spus, nu mai e cazul să te duci la locul faptei şi să comiţi o infracţiune, poţi face aceasta de la tastatura computerului, stând cuminte în casă şi aflat la mii de kilometri distanţă de victimă. Cel mai recent exemplu este cazul reţelei de criminalitate informatică depistată de ofiţerii IGPR şi DIICOT la mijlocul lunii trecute, când au fost ridicate 50 de persoane de origine română, care erau specializate în fraude infor­matice prin intermediul site-urilor de comerţ electronic şi care au făcut aproximativ 1.000 de victime, pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii. Potrivit Poliţiei Române, cu acest pri­lej au fost confiscate 85 de calculatoare, 350 de carduri bancare, 350 de unităţi de stocare de date, 120 de telefoane, precum şi sume impor­tante de bani, în lei sau în valută, plus două pistoale.

Aşa stând lucrurile, se pare că în on-line se poate fura în stil mare. Cine e de vină? Internetul, pare să ne stea pe limbă să răspun­dem. Cu tot acest exemplu negativ, nu putem judeca internetul şi mediul virtual în termeni de bine şi rău, aruncând vina numai pe on-line, de parcă în mediul real nu ar continua să se comită infracţiuni, ba chiar în număr foarte mare. Diferenţa constă doar în aceea că un infractor care fraudează on-line e mai deştept decât unul care fură o găină. Nu de alta, dar trebuie să aibă ceva cunoştinţe de IT şi de limba engleză ca să ştie ce face, cum face şi mai ales de unde fură. Şi mai e ceva, hoţul virtual poate fura mai mult, de la distanţă, şi se expune mai puţin.

Dar ce este o infracţiune on-line? Poliţia defineşte infracţiunea on-line drept infracţiunea din sfera criminalităţii informatice sau din sfera celei de drept comun, săvârşită prin interme­diul internetului. Printre cele mai întâlnite infracţiuni de acest gen comise de români se numără: infracţiunile cu cărţi de credit (cele mai cunoscute fiind contrafacerea cărţilor de credit şi infracţiunile de skimming – Legea 365/2002), frauda informatică (cea mai frecvent întâlnită este licitaţia frauduloasă - Legea 161/2003), falsul informatic sub forma atacurilor de phishing – Legea 161/2003) şi accesul neautorizat în sisteme informatice, comis sub forma accesării ilegale a unor conturi de e-mail, e-banking sau spargerea unor servere aparţinând unor mari companii sau organizaţii guvernamentale etc., aceeaşi Lege 161/2003. Aşadar, s-ar zice că în on-line se comit cele mai rafinate infracţiuni economice, iar infractorii de acest gen sunt aproape nişte gentlemeni care te lasă cu buzunarul, pardon, contul bancar gol fără, însă, să îţi clintească măcar un fir de păr din cap. Avem de-a face cu aşa-numita criminalitate a gulerelor albe, care, după cum le spune şi denumirea, au şcoală, dar stofă de hoţi. Aceşti piraţi on-line sunt organi­zaţi în reţele cu ramificaţii în ţară şi în afara ei, iar numărul lor pare să crească de la an la an. „Astfel, dacă în anul 2009, poliţiştii specializaţi în combaterea criminalităţii informatice au des- tructurat 44 de grupări, formate din 445 de per­soane, dintre care 210 au fost reţinute/arestate, în anul 2010 au fost destructurate 59 astfel de grupări, formate din 528 de persoane, dintre care 267 au fost cercetate în stare de arest.

În primele 5 luni ale anului 2011, poliţiştii au destrămat 17 grupări, fiind astfel cercetate 119 persoane, dintre care 42 în stare de arest”, ne-au informat cei de la Centrul de Informare şi Relaţii Publice al IGPR. Dacă aceştia sunt infractorii prinşi în ultimii ani, iar numărul lor pare a fi în creştere, este de presupus că un număr cel puţin similar continuă să activeze, fără ca măcar poliţia să bănuiască, stând ascunşi sub cine ştie ce site mascat încă în plin avânt. O statistică oficială a criminalităţii infor­matice în România sau comparaţii cu alte state europene nu există, există însă un site www.efrauda.ro, unde păgubiţii pot depune sesizări on-line pe tema activităţilor ilicite din sfera virtuală. Aşadar, suntem furaţi on-line şi ne plângem poliţiei tot on-line, dar hoţii sunt prinşi off-line şi trimişi după gratii. Nu de alta, dar închisoarea on-line nu funcţionează decât în jocurile de pe calculator.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi poliţiştii Serviciului de Combatere a Criminalităţii Informatice din cadrul IGPR sunt cele două servicii care încearcă să contracareze acest tip de infracţiuni; ele cooperează cu toate statele interesate în combaterea criminalităţii informatice, atât din UE cât şi din afara spaţiu­lui european: SUA, Canada, Australia etc., folo- sindu-se canalele de cooperare poliţienească existente: Europol, Interpol etc. Poliţiştii care lucrează în domeniul combaterii criminalităţii informatice necesită o pregătire individuală permanentă, deoarece hoţii virtuali au mintea inventivă şi tehnici de fraudă cu upgrade-ul făcut.

Paleta infracţiunilor nu se rezumă doar la cele cu caracter economic exemplificate mai sus, ci şi la unele care ţin dreptul comun: por­nografie infantilă, prostituţie, trafic de persoa ne, contrabandă cu arme ş.a. Acestea se reali­zează off-line, dar sunt mediate de domeniul virtual prin reţelele de socializare, unde infrac­torii se dau drept ceea ce nu sunt la adăpostul unui cont de facebook, hi5 sau twitter, postează fişiere conţinând materiale pornografice cu minori sau încearcă să racoleze minori şi tineri pentru prostituţie. Numai de la începutul anu­lui şi până acum zeci de indivizi din Vâlcea, Alba, Constanţa, Cluj ş.a. au fost arestaţi pre­ventiv pentru acest gen de infracţiuni.

Conform legislaţiei în vigoare, infracţiunile săvârşite contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sis­temelor informatice sunt în competenţa de cercetare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Tipologia infracţiunilor de drept comun este largă şi, desigur, nu e vina internetului pentru existenţa unor asemenea reţele infracţionale. Dacă nu exista netul ele ar fi funcţionat oricum, virtualul doar facilitează relaţiile şi schimbul de informaţii între infrac­tori, aşa cum asigură schimbul de informaţii pentru oricare alt domeniu nevinovat din lumea asta. Prin urmare, nu a crescut infracţio- nalitatea, ci doar hoţii s-au adaptat la tehnolo­gia modernă.

Sfaturi şi recomandări off-line pentru a vă proteja on-line

• Dacă o ofertă este prea avantajoasă pentru a fi adevărată, atunci sunt şanse foar­te mari să fie o fraudă • O tranzacţie on-line poate fi suspectată ca frauduloasă când: vânzătorul postează licitaţia ca şi cum ar fi cetăţean al unui stat, dar răspunde prin e­mail cumpărătorului din altă ţară; vânzătorul postează licitaţia sub un nume, însă cere ca plata să fie făcută către o altă persoană sau cere ca plata să se facă prin transfer direct (Western Union, Money Gram etc.) ori prin transfer bancar • Înainte de a introduce numărul cărţii de credit pe un site de comerţ on-line trebuie verificat dacă site-ul solicitat este unul securizat şi în primul rând legitim. Nu introduceţi informaţii cu privire la cărţile de credit pe orice site-uri sau ca răspuns la email-uri nesolicitate, întrucât băncile emi­tente ale cardurilor nu folosesc niciodată aceste mijloace pentru a solicita informaţii de la clienţi. De asemenea, instituţiile bancare nu vor solicita niciodată codul PIN al clienţilor • Atenţie la ofertele care pretind că vă vor aduce câştiguri şi profituri exagerate, mai ales atunci când, pentru a primi instrucţiunile şi produsele necesare, vi se cere achitarea unei sume de bani. De aseme­nea, manifestaţi prudenţă în cazurile în care pentru angajare nu se cere nici un fel de experienţă şi ulterior se cer date personale • Nu răspundeţi la e-mail-uri nesolicitate, în care se solicită introducerea de informaţii personale • Nu achiziţionaţi niciodată pro­duse comercializate prin intermediul mesaje­lor de tip spam. Ştergeţi aceste mesaje, fără a le deschide. Nu răspundeţi la mesajele spam, întrucât aceasta ar putea confirma faptul că adresa de e-mail este utilizată şi astfel activi­tatea de tip spam către aceasta s-ar putea intensifica • Fiţi atenţi la ofertele de muncă în care nu se cere nici un fel de experienţă, întrucât în spatele acestora ar putea exista oferte frauduloase.

Bursa de la Hong Kong a fost atacată de hackeri

VIDEO l Armata SUA vrea să elimine teroriştii cu avioane lansate din spaţiu

Mai mult: Articole | Libertatea.ro

Povestea virusului care a îngenucheat Iranul
Mossad-ul, agenţia de spionaj a Israelului, a atacat programul nuclear Iranian cu un virus computerizat foarte sofisticat, numit Stuxnet. Jurnaliştii SPIEGEL.de au mers pe urmele lui, în Israel.

Complexul, aflat pe autostrada dintre Tel Aviv şi Haifa este cunoscut sub numele de "The Hill"(Dealul). Situl, de dimensiunea mai multor terenuri de fotbal, este protejat de garduri foarte înalte şi sârmă ghimpată- o fortăreaţă modernă care simbolizează lupta Israelului pentru supravieţuire în Estul Mijlociu. Asemenea reprezentanţilor agenţiei de spionaj, şi această fortăreaţă este foarte bine păzită de privirile jurnaliştilor şi implicarea politicienilor.

Politica strictă împotriva vizitatorilor a fost temporar întreruptă în prima joi a lunii ianuarie a acestui an, când un microbuz cu geamurile acoperite a oprit în apropierea unui cinema. Jurnaliştii au fost rugaţi să predea telefoanele mobile şi reportofoanele iar Meïr Dagan, conducătorul Mossad-ului, i-a invitat în campus. Era ultima sa zi într-o funcţie pe care o deţinuse timp de şapte ani. Reporterii erau acolo pentru a documenta "moştenirea" acestuia: lupta Mossad-ului împotriva programului nuclear Iranian.

Dagan a vorbit pasionat despre riscul unui posibil atac militar împotriva Iranului, spunând că el credea că un asemenea atac ar putea duce la un conflict regional care ar include Hezbollah şi Hamas, şi poate chiar Siria. Şi "oricine care putea crede că un război ar opri programul nuclear al Teheranului, se înşală," le spune Dagan. Ar putea să încetinească ritmul acestuia, adaugă el, dar numai temporar. Din acest motiv, fostul şef al Mossad-ului era împotriva bombelor - dar în favoarea a orice altceva care ar putea reface programul nuclear al Iranului, însă fără a declanşa un război regional convenţional.

Întârzierea a devenit cuvântul de ordine a politicii Mossad-ului. Iar pentru acest scop, fostul conducător al agenţiei secrete a creat o armă miraculoasă despre care ştia toată lumea în acea vizită, dar al cărei nume nu a fost pronunţat: Stuxnet.

Stuxnet, un virus care se poate infiltra în computere foarte bine securizate şi neconectate la internet, o caracteristică ce se credea a fi imposibilă, a pătruns în arena politicii globale acum mai bine de un an, în iunie 2010.

Stuxnet este prima armă internautică de importanţă geopolitică a lumii. Frank Rieger, de la organizaţia germană a hackerilor Chaos Computer Club îl numeşte "exploziv digital de buncăre". Virusul reprezintă o noutate absolută adăugată la arsenalul armelor moderne. Acesta permite un atac militar folosind un program de computer pregătit pentru o ţintă specifică.

După un singur an, nu există o firmă de securizare a internetului sau un guvern al unei ţări mari care să nu încerce să se apere de urmările virusului. Pentru a afla mai multe despre această armă, jurnaliştii SPIEGEL au mers în Israel - ţara unde acesta a fost inventat.

1.Pe urmele virusului
Filiala israeliană a firmei de securitate computerizată americană Symantec se află într-un complex modern în Tel Aviv, la distanţă de 15 minute de aeroportul internaţional Gurion. Sam Angel, managerul Symantec Israel, se întâlneşte cu vizitatorii săi la subsolul clădirii, în garaj şi merg împreună la etajul al patrulea, în sala de conferinţe. La începutul prezentării sale în PowerPoint, Angel spune: "Stuxnet este cel mai sofisticat atac pe care l-am văzut. Acest fel de atac, într-un sistem industrial izolat este complet neobişnuit". El proiectează o imagine pe un perete şi arată ţările care au fost deja afectate: Iran, Indonesia, Malaezia şi Belarus, unde un inginer pe nume Sergey Ulasen, a descoperit Stuxnet-ul.

Ulase, care lucrează în departamentul de cercetare şi dezvoltare de la firma de securitate VirusBlokAda din Minsk, a primit un mail aparent obişnuit pe 17 iunie 2010. O firmă iraniană reclama problema calculatoarele sale care se comportau straniu, se închideau şi deschideau singure. Ulasen şi un alt coleg al său au studiat computerele o săptămână. Apoi au găsit Stuxnet. Compania VirusBlockAda a anunţat apoi alte companii din domeniu, inclusive Symantec.

Când specialiştii de la Symantec au mers a doua zi la muncă, au observat două computere care dăduseră de urma atacului. Unul dintre servere este în Malaezia, iar celălalt în Danemarca, accesibile la adresele www.todayfutbol.com şi www.mypremierfutbol.com. Ele au fost înregistrate, cu nume şi cărţi de credit falsificate, prin intermediul uneia dintre cele mai mari companii de înregistrate pe internet, cu sediul central în Statele Unite, în Arizona. Symantec a retrimis comunicaţiile interne şi externe ale serverelor către un computer al său în Dublin, fapt care a permis monitorizarea activităţii virusului. Oricine ar fi lansat Stuxnet, a fugit, dar măcar Symantec putea urmări virusul.

Retrimiterea mesajelor computerelor a permis o vizualizare a ţărilor în care virusul a activat. Potrivit acelei analize, Stuxnet a infectat aproximativ 100.000 de computere în toată lumea, incluzând mai mult de 60.000 în Iran, 10.000 în Indonesia şi 5.000 în India. Inventatorii l-au programat pe Stuxnet în aşa fel încât, în prima fază, el spune serverelor comandă-şi-control dacă maşinăria infectată rulează programul Step 7, o aplicaţie software dezvoltată de compania germană Siemens. Step 7 este utilizat pentru a controla centrifugile de la fabrica de armament iraniană din Natanz.

Uzina din Natanz, localizată în deşert la 250 de km sud de Teheran, este protejată de serviciile militare naţionale. Centrifugile din aluminiu, aflate în interiorul unor buncăre, sunt înalte de 1,8 metri şi au un diametru de 10 centimetri. Scopul lor este să crească treptat concentraţia de uranium-235, un izotop al uraniului. În interiorul lor se află un rotor care se învârte la o viteză de 1.000 de ori pe secundă. În timpul acestui proces, gazul de uranium hexafluoride este centrifugat, în aşa fel încât uraniul 235 se acumulează în centru. Toată operaţiunea este controlată de un program Siemens care rulează pe sisteme Microsoft Windows.

2. Goluri nesecurizate şi diversiuni
Şiretlicul care face atacurile posibile este pe cât de simplu, pe atât de ingenois. Stuxnet profită de un gol nesecurizat din sistemul de operare Windows care face posibilă manipularea computerului. Ca rezultal al acestei erori de programare, virusul poate pătrunde într-un calculator printr-un stick USB, de exemplu. O dată ce dispozitivul este conecat la un computer, instalarea începe fără avertizări.
Stuxnet caută mai întâi programele anti-virus. Codul este fabricat să le împiedice să funcţioneze, dar, dacă nu este posibil, virusul se auto-dezinstalează. Pentru mult timp, una dintre priorităţi a fost ca virusul să nu lase urme.

În a doua fază, Stuxnet se instalează ca parte din sistemul de operare care se ocupă de driverul USB, unde stabileşte o sumă de control cu un scop încă necunoscut. Acţiunea virusului încetează când această sumă ajunge la 19790509. Tehnicienii Symantec cred că acesta este un cod. Citit invers, numărul poate însemna data de 7 mai 1979, ziua în care Habib Elghanian, un om de afaceri evreu a fost executat în Teheran. Ar putea fi asta o coincidenţă? O provocare? Sau o diversiune intenţionat plasată?

Este încă neclar cum au reuşit israelienii să introducă virusul în Natanz. În limbajul specializat al experţilor, aceste mici erori din sistemele de securitate, asemenea celei Microsoft, sunt numite "exploatări ale zilei zero". Căutarea acestor puncte vulnerabile este o combinaţie dintre activităţi de tip hacker şi modele ale companiilor.

3.Operaţiunea "alb-albastră"
Managerul Symantec crede că este imposibilă programarea virusului fără o cunoaştere foarte atentă a sistemului Siemens. "Nu există o piaţă neagră pentru operaţiuni implicând sistemele Siemens," adaugă el. "Nu este suficient de mult utilizat", precizează Angel. Atunci cum au putut cei de la Mossad să obţină informaţii atât de amănunţite despre tehnologia utilizată la Natanz?

A fost adesea crezut că americanii i-au ajutat pe agenţii Mossad. Există un institut de cercetare al Statelor Unite în Idaho unde specialiştii studiază tehnologia de control Siemens utilizate în Iran. Cercetarea de bază pentru Stuxnet ar fi putut avea loc acolo. După aceasta, virusul ar fi putut fi testat în centrul israelian de cercetare nucleară din apropiere de Dimona, în deşertul Negev.

Surse israeliene familiale cu atacul, insistă, totuşi, că Stuxnet este o operaţiune "alb-albastră", cu referire la culorile naţionale ale Israelului.Acestea cred că o unitate secretă de elită a agenţiei militare a programat o parte din cod, lăsând Mossad-ul să termine. Aceleaşi surse susţin că Mossad a încercat să cumpere un lot de centrifugi de pe piaţa neagră, însă fără succes. În final, un fabricant israelian de arme, cu ajutorul unei agenţii secrete, a fabricat un model al armelor Natanz, unde Stuxnet a fost testat.

Operaţiunea a fost gata de începere în vara lui 2009. Atacatorii au eliberat virusul la 4:31 p.m. pe 22 iunie 2009. Atacul avea ca ţintă cinci organizaţii iraniene şi a fost lansat în trei valuri. După primul val, un al doilea atac a avut loc în martie 2010. Al treilea val a urmat în aprilie. Conform Symantec, ţintele nu au fost în mod direct legate de programul nuclear Iranian dar unele dintre ele erau pe lista de sancţiuni a Statelor Unite. Un număr de 12.000 de computere au fost infectate în numai cinci organizaţii.

Stuxnet este programat să se şteargă de pe flash-ul USB după a treia infecţie, probabil pentru a împiedica răspândirea lui explozivă, care ar putea fi imediat observată. Scopul armei cibernetice este să-şi saboteze ţintele în mod constant şi tăcut, mai degrabă decât spectaculos.

Un alt şiretlic, care îi oferă virusului impresia de legalitate, arată cât de complex este alcătuit. El implică certificate digitale, emise pe internet de companii care testează activitatea serverelor sau programelor şi certifică dacă sunt protejate anti-virus. Firmele taiwaneze Realtek Semiconductor şi JMicron Technology se numără printre aceste tipuri de firme.

În ianuarie 2010, o versiune a Stuxnet a fost certificată prin Realtek. Acest fapt a fost urmat, în iulie 2010, de o versiune cu certificat emis de JMicron. Ambele certificate fuseseră furate. Organizarea acestui furt a presupus fie un jaf armat în cartierele generale ale ambelor companii, ori un furt informatic pe care foarte puţini hackeri îl pot îndeplini.

4.Numai un stat putea produce Stuxnet
O analiză a unei agenţii secrete europene, cu care jurnaliştii SPIEGEL au luat legătura, susţine că unui programator i-ar fi fost necesari aproximativ trei ani pentru a crea Stuxnet, cu un preţ de ordinul milioanelor de euro. Symantec susţine că numai testele în fabrica-machetă ar fi ocupat jumătate de an timpul a cinci până la zece programatori. Conform agenţiei inteligente, "actorii non-guvernamentali" pot fi "excluşi virtual" din echipa care a dorit inventarea Stuxnet. Membrii Consiliului Federal de Securitate Germană, un comitet guvernamental pe probleme de apărare a cărui întâlniri sunt secrete, a avut impresia aceluiaşi fapt la întâlnirea din 25 noiembrie 2010 din Berlin.

VIDEO. Hackerii pregătesc OPERAŢIUNEA FACEBOOK. Când vor da lovitura

Cum vrea Israelul să "distrugă întreg spaţiul virtual" al Iranului. Premierul Netanyahu: "Trebuie să devenim o superputere cibernetică globală"

http://www.gandul.info/international/cum-vrea-israelul-sa-distruga-intreg-spatiul-virtual-al-iranului-premierul-netanyahu-trebuie-sa-devenim-o-superputere-cibernetica-globala-8580952

În timp ce 250.000 de israelieni protestează în stradă si cer alimente mai ieftine şi costuri mai mici legate de locuinţe, autorităţile investesc masiv în alte sectoare.

Astfel, Fox News[color=#000]scrie că Israelul a pus bazele unui [color=#0494e1! important]centru militar de comandă, care să poarte un război contra Iranului. Asta pentru că oficialii de la Tel Aviv devin din ce în ce mai îngrijoraţi că un atac convenţional asupra centralelor nucleare din Teheran ar fi un eşec.

Razboaiele cibernetice

http://www.askmen.ro/Razboaiele_cibernetice-a9645.html

Infrastructura numeroaselor tari a avut de suportat diverse atacuri cibernetice in ultima perioada. SUA, de exemplu, au anuntat, prin intermediul Pentagonului ca au o noua strategie asupra spatiului virtual.

Aceasta noua strategie implica o schimbare substantiala ce include clasificarea sabotajului computerizat drept un act de razboi. Am putea fi martorii primelor raspunsuri militare la atacurile cibernetice.

"Dacă foloseşti atacuri cibernetice pentru a ne dezactiva reţelele electrice, nu fi surprins dacă te vei trezi lovit de o rachetă", a descris un oficial din armata SUA noua strategie.
Pentagonul intentioneaza să foloseasca conceptul de "echivalenta" pentru a decide caror atacuri cibernetice sa raspunda cu arme conventionale.

In acest fel, in functie de felul atacurilor cibernetice, acestea pot primi inapoi un atac militar, bazat pe forta armata traditionala. Cele care pot primi un asemenea raspuns sunt cele care produc pierderi de vieti omenesti, daune materiale grave sau dereglari ale functionarii societatii. Pentagonul a mai anuntat si faptul ca pun la cale un sistem ce ar reprezenta o copie a internetului, intitulat National Cyber Range.

Acesta va fi un spatiu de simulare si antrenament virtual ce va permite pregatirea de strategii şi tehnici de atac sau de aparare in spatiul virtual. 2012 este anul in care acesta va fi activ si este va fi conceput de DARPA, aceeasi oameni care au lansat si Arpane, stramosul internetului din ziua de azi.

Recent, NSA (Agenţia de Securitate Natională a SUA) a anuntat un parteneriat cu majoritatea furnizorilor de conexiuni la Internet din SUA in cadrul caruia vor scana traficul de date transportat de acestea, in scopul detectarii atacurilor cibernetice si eliminării lor.Una dintre tarile care au reactionat prompt la aceasta decizie este China, care a dat o replica in ziarul armatei chineze: "o incercare grabita de a obtine avantaje militare pe Internet, ridicand un nou război virtual pe o culme furtunoasa". Acuzatiile acestora au facut imediat valuri la nivel international, avand sustinatori de fiecare parte.
Acelasi jurnal militar chinez, cunoscut pentru faptul ca reflecta gandirea conducătorilor militari din China, a adaugat ca "actiunile americanilor ne reamintesc ca pentru a proteja siguranta natiunii noastre pe Internet este nevoie să acceleram dezvoltarea capacitătilor de aparare si sa grabim pasii prin care vom concepe o armata a Internetului puternica".

China nu a fost singura tara care a reactiona la pericolul cibernetic, Germania alaturandu-se si lansa pe 16 iunie 2011 centru de securitate cibernetica.

Ministerul de interne al Germaniei a declarat ca: "protejarea infrastructurii esentiale este elementul cheie al cibersecuritatii". Si Guvernul Romaniei a aprobat infiintarea Centrului National de Raspuns la Incidente de Securitate Cibernetica.

Armele secrete ale armatei SUA – delfinii si leii de mare
Inca din anii ’60, Statele Unite si cateva alte tari au antrenat delfini si lei de mare pentru a depista in mare mine si scafandri, pentru a recupera torpile inactive si pentru a testa echipamente folosite in exercitiile marinei militare.

In lumea mai putin cunoscuta a contraterorismului, unul dintre cele mai eficiente sisteme de detectie este un animal de circa 270 de kilograme, care munceste pentru 9 kilograme de peste pe zi. Marina americana a tinut secret acest program, pana in anii 1990. In prezent, in program sunt inclusi circa 75 de delfini din Pacific si 35 de lei de mare californieni.

Recupereaza echipamente de milioane de dolari

Nu numai ca aceste mamifere marine depisteaza obiecte si aduc inapoi armatei americane echipamente de milioane de dolari, dar ele ajuta si la salvarea de vieti omenesti. Acestea sunt antrenate, printre altele, si sa detecteze inotatorii ostili. Oficialii americani au estimat ca mamiferele acvatice au recuperat torpile si instrumente militare de pe fundul marii in valoare de milioane de dolari.

Delfinii si siguranta nationala

In 2002 au existat informatii secrete, potrivit carora teroristi din al Qaida se pregateau sa atace navele americane folosindu-se de scufundatori-kamikaze. A fost unul dintre momentele in care delfinii si leii de mare au actionat pentru siguranta Statelor Unite. In caz de conflict, aceste animale pot fi transportate, in 72 de ore, pentru a-si indeplini misiunea oriunde in lume, cu un avion cargo C-130, iar cel mai recent exemplu il constituie delfinii care au fost dusi in Irak, pentru a depista mine in Golful Persic. Unii dintre acesti „veterani” ai razboiului din Irak s-au intors acasa si au o noua misiune: sa pazeasca submarinele nucleare in bazele lor din porturile Bremerton, Washington, si Groton, Connecticut.

Hackerii chinezi îngrozesc întreaga lume

Războiul Rece, înlocuit de războiul informatic
Un expert american în lupta antiteroristă a avertizat, miercuri, în legătură cu un “război al codurilor informatice” care a luat locul Războiului Rece, cu consecinţe potenţial devastatoare.



“A fost Războiul Rece, a fost războiul împotriva terorismului (…), acum avem un război al codurilor“, a afirmat fostul agent CIA Cofer Black, într-o intervenţie la salonul informatic Black Hat de la Las Vegas.

“Pentru al-Qaida, este natural să (…) intre în spaţiul virtual”, a spus Black, care a lucrat timp de 28 de ani pentru Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite, transmite Mediafax.

El consideră că ampla operaţiune de spionaj informatic dezvăluită miercuri de compania de securitate informatică McAfee, care a vizat mai mult de 70 de organizaţii şi guverne din întreaga lume, nu reprezintă decât un prim semnal, care anunţă o campanie de amploare.

James Lewis, expert la Centrul de studii strategice şi internaţionale (CSIS), consideră că, deşi elementele prezentate de McAfee nu reprezintă dovezi “concludente în sens juridic” împotriva Beijingului, acestea confirmă suspiciunile privind intenţiile Chinei.

Potrivit unui raport publicat miercuri de compania McAfee, mai mult de 70 de organizaţii şi guverne, printre care se numără agenţii ONU şi mai multe grupuri americane de apărare, au fost, în ultimii ani, ţinta unor ample campanii de spionaj informatic, iar analiştii consideră că originea acestora se află în China.

Operaţiunea a început în iulie 2006, cu o intruziune în serverele informatice ale unei companii de construcţii sud-coreene şi s-a încheiat în iunie 2011, potrivit McAfee, care afirmă că autorii atacurilor au fost interesaţi în principal de date privind sistemele de apărare americane şi de reţelele de comunicaţii prin satelit.

Fost agent CIA: "Lumea a intrat în Războiul Codurilor"
Un fost agent CIA a spus că lumea a intrat într-un război al „codurilor informatice" care a luat locul Războiului Rece, iar consecinţe pot fi devastatoare.

"Am avut Războiul Rece, am avut Războiul împotriva terorismului, acum avem Războiul Codurilor", a declarat fostul agent CIA, Cofer Black, care a lucrat timp de 28 de ani pentru Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite.

Acest tip de război este cu atât mai complicat cu cât nu ai idee cu cine te lupţi: atacatorii îşi pot masca foarte bine identitatea, spune el.

"Fiecare naţiune va lansa propriile atacuri cibernetice şi grupurile extremiste vor avea în arsenal, pe lângă atacurile fizice, şi metode de atac informatic", a avertizat Cofer Black.

„Spaţiul virtual va fi o componentă cheie a oricărui conflict din viitor, fie el purtat cu un stat sau cu un grup terorist", potrivit veteranului CIA.

Cofer Black consideră că ampla operaţiune de spionaj informatic dezvăluită miercuri de compania de securitate informatică McAfee, care a vizat mai mult de 70 de organizaţii şi guverne din întreaga lume, nu reprezintă decât primul semnal al unei campanii de amploare.

Util: parola de 8 caractere, floare la ureche


Potrivit cercetătorilor, numărul minim de caractere pentru parole trebuie să treacă de la 8 la 12. Pentru a demonstra inutilitatea unei parole scurte, cercetătorii americani au cumpărat câteva plăci video pe care le-au programat să facă o serie de calcule simple. Aceştia au avut nevoie de numai 2 ore pentru a sparge o parolă de 8 caractere. Pentru a sparge o parola de 12 caractere, in condiţii similare, ar fi nevoie de 17.134 de ani. Chiar şi un hacker cu sisteme de calcul mai sofisticate poate decripta o parolă de 11 caractere în 180 de ani.

Potrivit specialiştilor, parola ta nu ar trebui să conţină cuvinte din dicţionar sau combinaţii logice de litere, în schimb ar trebui să conţină atât majuscule cât şi minuscule, cât şi semne de punctuaţie şi cifre.

Cum pot hackerii să fure parole prin intermediul fotografiilor postate pe Facebook

VIDEO: "Atenţie, Iran". Americanii testează bomba capabilă să distrugă buncăre

Liveleak.com publică un video în care americanii testează o bombă de tip "bunker buster" (spărgătorul de buncăre), care cântăreşte 907 kilograme.


Liveleak.com publică un video în care americanii testează o bombă de tip "bunker buster" (spărgătorul de buncăre), care cântăreşte 907 kilograme.

Terorismul în era internetului
Anders Behring Breivik, autorul masacrului din Norvegia, a declarat că fapta sa nu este decât o „acţiune de marketing", cu ajutorul căreia ucigaşul dorea să facă publicitate tratatului său - redefinind astfel relaţia dintre real şi virtual şi aducând în prim-plan răspândirea ideilor radicale prin internet.

Ca urmare a atacurilor din Norvegia, mai multe guverne din Europa au adus în discuţie noi măsuri de supraveghere a site-urilor considerate „extremiste". Astfel, politicianul german Hans-Peter Uhl, membru al partidului conservator de guvernământ, a cerut arhivarea datelor tuturor utilizatorilor din Germania pentru şase luni: toate e-mailurile, mesajele, SMS-urile, toate paginile vizitate sau comentariile scrise pe forumuri de fiecare cetăţean ar sta astfel la dispoziţia poliţiei şi serviciilor secrete - deşi, în martie 2010, o lege identică a fost declarată neconstituţională de cea mai înaltă instanţă judecătorească din Germania.

În Finlanda, vicepreşedintele poliţiei a declarat că în urma atacurilor forţele de ordine au intensificat monitorizarea internetului, în timp ce în Estonia un secretar de stat pentru siguranţa naţională a cerut posibilitatea identificării mai rapide a adreselor IP - o serie unică de numere cu ajutorul căreia poate fi identificat fiecare utilizator al internetului.

Însă mulţi activişti pentru drepturile omului sunt îngrijoraţi că politicienii ar putea folosi atacurile din Norvegia pentru a îngrădi libertăţile existente pe internet. Joe McNamee, de la ONG-ul European Digital Rights, a declarat pentru Deutsche Welle că „adeseori, aceste măsuri ar fi fost irelevante şi nu ar fi putut împiedica tragediile în urma cărora sunt propuse - însă nu contează, politicienii vor să umple un «vacuum de confidenţă» cu ceva, orice, până şi ceva nefolositor sau chiar contraproductiv".

Instigă Jeremy Clarkson la terorism?

Dacă s-ar putea spune că abordarea subiectului de către politicieni este, în multe cazuri, alimentată de o dorinţă populistă, nu se poate spune că subiectul în sine nu merită atenţie; Breivik a fost inspirat (şi influenţat) de o pleiadă de bloggeri şi jurnalişti cunoscuţi drept critici la adresa islamului - mulţi dintre aceştia făcând însă parte din mainstream. Printre alţii, el îl citează pe jurnalistul şi scriitorul american Mark Steyn, ale cărui articole apar în ziare respectabile, sau pe Jeremy Clarkson, celebrul prezentator al emisiunii Top Gear şi editorialist la prestigiosul cotidian britanic The Times. De asemenea, internetul pare să fi avut un rol important în viaţa lui Breivik - majoritatea informaţiilor conţinute de tratatul său de 1.500 de pagini provin din mediul online: articole, statistici, până şi instrucţiunile de construire a bombei care a ucis şapte oameni la Oslo.

Însă pentru Breivik internetul este mai mult decât un agregator de informaţii şi idei; ucigaşul a înţeles poate mai bine decât alte organizaţii teroriste puterea internetului de a îşi disemina manifestul - care, de altfel, a şi fost conceput ca atare. Breivik explică pe două pagini de ce a ales formatul Word pentru publicare şi oferă cititorilor sfaturi cum să descarce programul necesar pentru a îl citi şi cum să îl convertească în alt format, dacă doresc. De asemenea, Breivik şi-a însoţit manifestul de o înregistrare video postată pe Youtube - un fel de spot promoţional pentru carte. Dacă organizaţiile teroriste musulmane folosesc uneori internetul pentru a se lăuda cu realitatea creată de ele, postând înregistrări ale unor execuţii sau atentate sinucigaşe, Breivik a ales calea contrară - folosind realitatea (adică acţiunile sale teroriste) ca reclamă la manifestul său.

Desigur că şi în cazul isla-miştilor atacurile sunt un mod de a atrage atenţia asupra ideologiei - însă Breivik a încercat să perfecţioneze propaganda acestora, manifestul său adresându-se deliberat unei generaţii pentru care internetul nu mai are secrete şi care îl foloseşte atât pentru a acumula informaţii, cât şi drept extindere a vieţii sociale (de menţionat că Breivik adunase pe cele două profiluri ale sale peste 7.000 de prieteni, oameni pe care îi considera apropiaţi din punct de vedere ideologic). Breivik a gândit manifestul în cele mai mici detalii - neuitând să adauge mai multe poze ale sale la sfârşit, oferind astfel media materialul cu care să îşi ilustreze articolele.

Hackeri împotriva lui Breivik

Organizaţia de hackeri Anonymous, cunoscută în principal pentru atacuri asupra unor site-uri guvernamentale sau ale unor mari companii, şi-a propus să elimine manifestul lui Breivik din internet - însă nu prin cenzură, ci prin ridiculizare.

Astfel, într-un apel adresat tuturor celor interesaţi, Anonymous cer internauţilor să descarce manifestul, să manipuleze textul şi pozele şi apoi să urce documentul înapoi pe internet - sub acelaşi nume şi pe cât mai multe siteuri, astfel încât originalul lui Breivik să se scufunde într-o mare de copii false, devenind din ce în ce mai greu de găsit.

Scopul definit de Anonymous este ca „Anders să devină un personaj ridicol, pe care să nu îl mai ia nimeni în serios". Rămâne de văzut în ce măsură acţiunea lor va avea succes - şi dacă, aşadar, mulţimea de anonimi din care este format internetul va fi în stare să ducă la bun sfârşit această operaţiune de autopurificare.

Geopolitica foamei va dicta aliantele viitorului

Painea cea de toate zilele nu ne-o da nimeni pe degeaba. Iar cand pretul fainei creste, impactul este covarsitor de la un capat la altul al globului.



Starea de saracie, pe care se straduiesc legiuitorii s-o rezolve inca din antichitate, va fi elementul hotarator care va dicta geopolitica.

Faina si orezul, care sta la baza nutritiei omenirii, vor face si desface aliante. Pentru americanii care cheltuie pe hrana cam o zecime din venituri, nu e o calamitate scumpirea produselor de baza. Insa pentru cei doua miliarde de locuitori ai planetei care intra in categoria saracilor si care cheltuiesc intre 50 si 70 la suta din veniturile familiei pe hrana, scumpirea produselor de baza inseamna reducerea hranei la o singura masa pe zi. De aici, riscul extrem de ridicat de revolte. Nicio oranduire, din niciun timp istoric, nu a rezistat la revoltele maselor, la revolutii, mai ales atunci cand motivatia a fost foamea. De aceea se cauta o strategie la nivel global de satisfacere a burtii maselor, la propriu!

La vreme de rastriste, hrana se stocheaza

Indicele Pretului Alimentelor elaborat de ONU a depasit cu mult orice previziune. In 2011, opt luni consecutive a inregistrat o crestere constanta. Revoltele din lumea araba si nordul Africii a obligat piata mondiala sa incaseze soc dupa soc. Alimentele devin rapid elementul conductor al politicii globale. Noua geopolitica alimentara depinde intr-o mai mare masura de crizele financiare care cuprind lumea decat de starea vremii. Pentru ca atunci cand nu se coc granele intr-o parte a globului, exista posibilitatea ca necesarul sa fie acoperit prin importuri. Insa crizele financiare transforma statele in elemente conflictuale, care prefera sa stocheze alimentele pentru propriul folos, decat sa exporte, mai ales ca vin vremuri grele. La nivel global, populatia creste in ritm alert, practic in fiecare zi se mai adauga 219.000 de oameni la „pranz”. In fiecare an, fermierii lumii trebuie sa hraneasca un plus de 80 de milioane de oameni.

Revoltele painii inlocuiesc revolutiile ideologice

Incepand din acest an, se prevad revolte ale painii, nu revolutii ideologice. Zine el-Abidine Ben Ali al Tunisiei, Hosni Mubarak al Egiptului, Muammar al-Qaddafi al Libiei (tara care importa 90 la suta din granele necesare hranei) ar fi putut infrange lesne revoltele daca ar fi avut ce pune pe masa populatiei. Dar n-au avut si nici n-au fost imprumutate. Acesta este doar inceputul. China, mare consumatoare de orez, datorita economiei intr-o dezvoltare rapida, devine si o mare consumatoare de produse diverse, pe masura ce tot mai multe familii acced pe scara sociala si primul lucru pe care-l fac este sa-si diversifice mancarea.

Foame de dragul masinii

Cel mai mare granar al lumii, SUA, ar putea tine intreaga lume departe de catastrofa foametei. Insa, fiind si o mare consumatoare de energie, a inceput sa-si dezvolte sisteme de convertire a granelor in combustibil de masini. In 2010, SUA a convertit 400 milioane de tone de grane, dintre care 126 de milioane in etanol pentru distilariile de combustibil. De aceea, pretul la grane merge in functie de pretul petrolului, astfel incat sa fie profitabil sa folosesti granele pentru obtinerea combustibilului. Brazilia a adoptat acelasi sistem, fiind pe locul doi in lume la convertirea granelor, dupa care urmeaza UE, cu 10 la suta din energia necesara transportului bazata pe biocombustibil. In aceste conditii, apa, graul si orezul devin arme mult mai eficiente decat orice armata. Cine dispune de acestea poate dicta politica in tarile aflate in deficit. Fara buna intelegere, raman razboaiele. Iar razboaiele foamei sunt cumplite, pentru ca oamenii nu mai au nimic de pierdut.

Aliantele apei

India si China sunt cele mai mari consumatoare de hrana. India are 20 de milioane de sisteme de irigatii, reusind sa hraneasca astfel 175 de milioane de oameni. In nordul Chinei, sunt concentrate sistemele de irigare, producandu-se jumatate din necesarul de grau si o treime de porumb, hranindu-se astfel 130 milioane de oameni. Cand rezervele naturale de apa vor scadea din cauza transformarilor climei si solurile se vor desertifica, cel mai mult vor fi afectate nordul si vestul Chinei, vestul Mongoliei, centrul Africii, Coreea de Nord. Tarile cu o agricultura puternica, sustinuta si de un regim pluviometric natural si bogate in ape vor putea sa-si faca aliati unde nici nu gandeau.

Se arendeaza terenuri agricole in tari straine

Deocamdata, Japonia sustine un pret global normal la orez, dar cu calamitatile care afecteaza fermierii nu se stie cat va mai putea. Vietnamul, nr.2 ca exportator de orez, cand nu are un an bun, cum a fost 2008, nu mai exporta nici macar un bob, asigurand hrana poporului. Abilitatea de a produce mancare devine o noua forma de negociere geopolitica. In acelasi an, 2008, Rusia si Argentina au sistat exportul la grau. Arabia Saudita, Coreea de Sud si China s-au vazut nevoite sa inchirieze terenuri agricole in alte tari pentru a-si asigura necesarul de grane. Etiopia si Sudanul inchiriaza cel mai ieftin, mai putin de un dolar pe 4000 de metri patrati pe an. Asta in timp ce popoarele acestor tari subzista prin ajutoare alimentare de la ONU! Dar nu ne mira de ce tarile puternice au recunoscut independenta Sudanului de Sud. Banca Mondiala a calculat ca numai in 2010 au fost inchiriate 140 milioane de acri. Acest gen de „politica” genereaza conflicte si legate de raurile mari de alimentare cu apa, folosite in agricultura, in cazul Eiopiei si Sudanului, Nilul.

Investitiile in agricultura, cele mai profitabile

Genul acesta de inchirieri se fac fara acordul populatiei, care se trezeste ca nu mai are voie sa munceasca pamantul propriei tari. Revoltele izbucnesc continuu, ca o reactie in lant si toate au la baza lipsa alimentelor de stricta necesitate. China a luat in arenda 2,5 milioane de acri in Filipine si toate granele obtinute de pe aceste terenuri se duc acasa. Revolta filipinezilor a determinat guvernul sa sisteze afacerea. Coreea de Sud negocia luarea in arenda a trei milioane de acri in Madagascar. Cand s-a aflat, guvernul a cazut, ca si intelegerea. Astfel de negocieri incearca si tarile lipsite de apa suficienta. „Arendeaza” munti bogati in izvoare in alte tari. Numai guvernele proaste incheie astfel de afaceri paguboase si din punct de vedere economic si politic. Tarile cu potential agricol trebuie sa-si dezvolte infrastructura in asa fel, incat sa-si mareasca exporturile, nu sa-si „inchirieze”izvoarele si pamantul. Ce inseamna dezvoltarea infrastructurii agricole? Dezvoltarea parcului de masini agricole, construirea de silozuri, asigurarea mainii de lucru, echipament de irigatii, asigurarea energiei necesare pompelor etc. Banca Mondiala apreciaza ca doar 37 la suta dintre proiectele de dezvoltare pentru care i s-a solicitat sprijinul erau pentru agricultura. Foarte putin fata de ceea ce urmeaza sa vina.

“Al-Qaida 2.0″ îngrijorează SUA

Comandantul forţelor SUA pentru operaţiuni speciale, Eric Olson, este îngrijorat de apariţia unei “Al-Qaida 2.0″, cu lideri noi.





Este vroba despre clericul Anwar Al-Awlaki din Yemen, născut în SUA şi care înţelege America mai bine decât îl înţeleg americanii pe el, relatează joi Associated Press.

Responsabilul american, care participă la Forumul de Securitate de la Aspen, consideră, în acelaşi timp, că organizaţia Al-Qaida a lui Osama Ben Laden este însângerată şi aproape de final, după raidul din primăvară în care Ben Laden a fost ucis şi care a reprezentat pentru reţeaua teroristă o directă în bărbie, transmite Moldpres.

În schimb, există mai mulţi lideri noi ca Al-Awlaki, care îşi rafinează permanent metodele de comitere de atacuri şi găsesc teritorii noi, neguvernate, unde pot să-şi pregătească operaţiunile.

Olson, care face parte din Navy Seals, a mai apreciat că, deşi în următorii ani cea mai mare parte a trupelor convenţionale americane angajate în acest moment în teatre de operaţiuni se vor întoarce acasă, forţele speciale vor continua să-i combată pe terorişti peste tot în lume timp de încă un deceniu.

Atacurile hackerilor impotriva institutiilor de stat americane drept reactie la politica anti WikiLeaks poate duce la cenzura pe internet

Atacurile hackerilor indrepreptate impotriva institutiilor de stat americane ca reactie la politica anti WikiLeaks poate duce la o politica de cenzura pe internet precum si la masuri importante de monitorizare a actiunilor utilizatorilor atat in ceea ce priveste casutele proprii de email cat si conturile de pe retelele de socializare si gadget-urile cu conexiune la internet.

In ultima perioada mai multe grupuri de hackeri au atacat MasterCard, Amason, PostFinance, PayPal dar si alte site-uri ca reactie la blocarea conturilor WikiLeaks.

Companiile cu pricina au fost atacate dupa ce la presiunile administratiei americane au sistat colaborarea cu organizatia WikiLeaks fapt ce a produs multe probleme pentru hostarea site-ului WikiLeaks prin impiedicarea donatiilor dar si prin inghetarea conturilor bancare.

Grupul de hackeri “Anonymous” actioneaza independent si anonim iar printre atacurile din trecut ale grupului se numara si atacul masiv asupra site-urilor bisericii Scientologe.In mai multe posturi pe twitter dar si alte declaratii online grupul mentioneaza ca sustin libertatea presei si a internetului precum si organizatia WikiLeaks si misiunea acesteia de a spori transparenta guvernamentala prin dezvaluirea minciunilor si abuzurile statului.

Cu toate acestea masurile lor poate avea consecinte nedorite pentru majoritatea utilizatorilor de internet. Treptat administratia americana incepe tot mai activ sa implementeze o legislatie care sa permita mai usor autoritatilor sa spioneze comunicarea online atat in ceea ce priveste adresele individuale de email cat si conturile de pe platformele de socializare, activitatea de pe marile site-uri precum si telefonia mobila. Obama spera sa impuna obligativitatea ca toate dispozitivele de comunicare online sa aiba implementat un mijloc prin care sa poata fi interceptate printr-o simpla comada.

Aceasta politica de reglementare a internetului nu este deloc noua primi pasi fiind facuti odata cu administratia Clinton. Monitorizarea jurnalistilor si celorlalti formatori de opinie nu reprezinta deloc o idee noua nici pentru America.

Daca politica actuala va fi continuata Statele Unite ar putea sa se asemene in ceea ce priveste libertatea pe internet cu alte state care practica diferite forma de monitorizare si cenzura pe internet fapt ce ar insemna o grava lovitura pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Culmea umilintei: site-ul politiei informatice italiene, spart de hackeri!

Hackerii din cadrul grupu- rilor LulzSec si Anonymous si-au batut joc de poli- tistii care se ocupa de infractiunile informatice. Centrul National Anticri- minal Informatic italian pentru Protectia Infrastructurilor Critice s-a trezit cu site-ul spart de hackeri! Detalii»