Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Scris de Admin 06.12.13 20:26

Rezumarea primului mesaj :

Sabaton - Attero Dominatus

https://www.youtube.com/watch?v=9IwmYAdgU18&feature=youtu.be

Scris de Admin 30.10.14 14:19

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/eroi-romani-frontul-stalingrad

Scris de Admin 28.10.14 21:32

Cucerirea Peninsulei Kerci şi a oraşului Harkov

Scris de Admin 24.10.14 9:27

http://cultural.bzi.ro/decizia-lui-hitler-de-a-ataca-grecia-21178

Scris de Admin 22.10.14 10:07

http://cultural.bzi.ro/acesta-este-cel-mai-devastator-bombardament-al-celui-de-al-doilea-razboi-mondial-21081

Scris de Admin 21.10.14 17:01

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ultimele-zile-ale-berlinului

Scris de Admin 21.10.14 14:34

http://cultural.bzi.ro/campania-din-insulele-solomon-21054

Scris de Admin 20.10.14 19:07

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11311/33/
Procesele de la Nürnberg au reprezentat o serie de instante ale tribunalelor militare, desfasurate de fortele aliate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Au fost judecati atunci cei mai importanti membri politici, militari si economici ai Germaniei naziste. Orasul Nürnberg din Germania a gazduit, în primul rând, judecarea criminalilor de razboi de catre un Tribunal Militar International (TMI).

Criminalii de razboi au fost judecati între 20 noiembrie 1945 si 1 octombrie 1946, acuzarea având în vedere douazeci si trei de inculpati dintre marii lideri ai celui de-al „Treilea Reich”. Nu au fost inclusi aici Hitler, Himmler si Goebbels, care se sinucisesera. Martin Bormann a fost judecat în absenta, iar Robert Ley s-a sinucis înainte de proces.

Dupa anuntarea sentintelor de condamnare la moarte, la 1 octombrie 1946, executiile s-au desfasurat la 16 octombrie 1946. Dintre cei doisprezece condamnati, Bormann (despre care nu se stia, la acea data, ca murise în mai 1945, în timpul unei tentative de a fugi din Berlin) si Goering lipseau (acesta s-a sinucis cu cianura cu o zi înainte). În consecinta, zece condamnati au fost executati prin spânzuratoare. Cel insarcinat cu executiile a fost John C. Woods (sergent major în Armata SUA). Se spune ca judecatorii francezi ar fi cerut împuscarea cu pluton de executie a celor cu grade militare, dar judecatorii rusi s-au opus, afirmând ca abominabilii criminali, vinovati de moartea a milioane de oameni nevinovati, au dezonorat haina militara.

Printre cei zece executati la Nürnberg au fost Alfred Jodl („înalt comandant al Wehrmacht”-ului), Wilhelm Keitel („comandant suprem al armatei”), Hans Frank („guvernator-general al Poloniei ocupate”), Joachim von Ribbentrop (ministru de externe al lui Hitler) etc. Dintre cei care au vorbit la proces îi mentionam pe Otto Ohlendorf (lider „SS” si general de politie) care a recunoscut „doar” uciderea a 90.000 de evrei, în timp ce Rudolf Höss (comandant al lagarului Auschwitz) a recunoscut fara nici cel mai mic regret gazarea în masa a evreilor prizonieri. Eroina franceza Marie-Claude Vaillant Couturier (foto), fosta detinuta în lagar, a descris Holocaustul ca martor ocular. (Vom reveni cu aceasta tema).

Scris de Admin 20.10.14 18:21

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11324/8/

Insula Madagascar, a patra ca marime din lume, situata în sud-estul Africii, a reprezentat o locatie strategica pentru fortele aliate în perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Golful Antsiranana din nordul tarii, împreuna cu importantul port Diego Suarez, erau pozitii navale excelente pentru bazele militare care ar fi vrut sa controleze traseele strategice din Oceanul Indian. În consecinta, fortele britanice au condus o campanie de ocupare a insulei de sub controlul fortelor franceze ale guvernului de la Vichy, subordonate lui Hitler.

Deciziile lui Churchill

Colonizarea franceza a Madagascarului a început oficial la 17 decembrie 1885, când regina Ranavalona a III-a a tarii a semnat Tratatul care oferea protectoratul Frantei. La începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fortele japoneze obtinusera victorii importante în sud-estul Asiei si Imperiul Japonez privea acum cu interes catre Oceanul Indian. Mai multe raiduri consistente (cu purtatoare de avioane) au silit flota britanica sa se retraga la bazele din Kenia. Simultan, submarinele japoneze de distanta lunga începusera sa afecteze rutele aliatilor spre Orientul Mijlociu, Australia si sudul Atlanticului. Mai mult, Germania nazista si Imperiul Japonez au pus la cale o actiune de control a punctelor strategice Madagascar, Ceylon (Sri Lanka azi) si Seychelles.

În aceste circumstante nefavorabile, aliatii trebuiau sa ia masuri. Era finele anului 1941 si generalul Charles de Gaulle îi trimite o scrisoare lui Churchill, propunându-i o interventie în Madagascar. Numai ca Winston Churchill, în fruntea Statului Major Britanic, ia atunci mai multe decizii care se vor dovedi foarte eficiente. El organizeaza fortele de interventie în Madagascar sub conducerea generalului Robert Sturges, sub codul „Forta 121”. Operatiunea de debarcare pe acea insula se va numi „Ironclad”, iar pentru cucerirea portului Diego Suarez si a golfului strategic din nordul insulei urmau sa se foloseasca amfibiile, purtatoarele de avioane, distrugatoarele, detectoarele de mine si forta infanteriei... Excelenta organizare britanica a fost sustinuta de avioanele de recunoastere trimise din Africa de Sud.

Primul asalt al amfibiilor britanice s-a produs la 5 mai 1942, iar dupa câteva zile infanteria si-a început marsul spre capitala Tananarive (aflata în centrul tarii, astazi „Antananarivo”). Fortele japoneze au reactionat cu întârziere, iar submarinele si torpiloarele nipone n-au putut opri invazia aliatilor. Dupa ocuparea capitalei, rezistenta locala a slabit foarte mult, iar la 6 noiembrie 1942 a fost semnat armistitiul la Ambavalao. Guvernatorul din partea guvernului de la Vichy, Armand Annet, s-a predat celor doi comandanti britanici, Sturges si Syfret. Dupa razboi, el nu a fost executat si a trait pâna în 1973.

Urmari strategice
Ocuparea Madagascarului de catre fortele aliate au permis o mai buna desfasurare a rutelor de aprovizionare catre Australia si alte zone strategice din Pacific si Atlantic. Guvernator al tarii a fost numit francezul Paul Legentilhomme. Dupa razboi, Madagascarul a reusit sa-si obtina independenta fata de Franta abia la 26 iunie 1960, dupa mai multe turbulente politico-militare

Scris de Admin 20.10.14 17:49

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11308/8/
În perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, în „Teatrul de razboi din Pacific”, Batalia pentru Singapore a reprezentat o umilinta uriasa pentru fortele britanice – în special. Si asta pentru ca Singapore – cel mai mic stat insular din Asia de sud-est, aflat în sudul Peninsulei Malay, la nord de ecuator – era cea mai importanta baza militara britanica din acea zona strategica a Pacificului. Luptele s-au desfasurat între 31 ianuarie si 15 februarie 1942, iar victoria japonezilor l-a determinat pe Winston Churchill sa afirme cu mâhnire ca fost „cea mai mare înfrângere” din istoria tarii sale.

Prizonieri de rang înalt

Contextul istoric al acestei batalii umilitoare pentru Imperiul Britanic a fost urmatorul: pentru a-si sustine industria de razboi si resursele economice curente, Imperiul Japonez avea nevoie de cât mai multe zone de aprovizionare din acea zona a Asiei. Blocada comerciala impusa de aliati a contribuit enorm la decizia de a invada Malaya Britanica. Invadarea Malayei Britanice de catre japonezi s-a desfasurat aproape concomitent cu atacul de la Pearl Harbor (decembrie 1941). Japonezii pregatisera foarte minutios acea invadare din sud-estul Asiei, astfel ca fortele britanice s-au vazut depasite din punct de vedere al dotarii cu armament greu, blindate si avioane de lupta. Britanicii detineau tunuri de coasta (o baterie) de calibrul 38,1 centimetri, dar ale caror proiectile erau eficiente împotriva blindajului navelor inamice, nu si împotriva personalului.

Liderul militar britanic a fost generalul-locotenent Arthur Percival (1887-1966), veteran al Primului Razboi Mondial, care avea la dispozitie peste 80 de mii de oameni. Japonezii erau condusi de generalul Armatei Imperiale Tomoyuki Yamashita (1885-1946), care avea la dispozitie putin peste 30 de mii de militari. Atacurile japoneze asupra plajelor principale ale insulei au fost dublate de o „avalansa aeriana”, venita dinspre bazele din Indochina. În aceste circumstante, generalul Percival nu a luat masurile de întarire necesare în timp util.

Însusi Churchill, care era deja îngrijorat de amploarea atacurilor nipone, i-a cerut lui Percival sa nu capituleze. Numai ca situatia din teren era dezastruoasa pentru britanici. În consecinta, Yamashita îi cere lui Percival sa renunte la „lupta disperata”. Generalul britanic a acceptat sa se predea, pentru a micsora numarul victimelor (ceruse permisiunea superiorilor). Alaturi de Percival, în mâinile japonezilor a mai ajuns generalul-locotenent Lewis Heath (1885-1954) si generalul-maior Merton Beckwith-Smith (1890-1942), cu întreaga sa divizie. Acesta din urma a murit de difterie în noiembrie, pe când era înca prizonier de razboi. În total, peste 80 de mii de soldati britanici, indieni si australieni au fost luati prizonieri, alaturi de cei peste 50 de mii capturati de japonezi în Campania din Malaya.

„Lumina Sudului”

Atât de mare a fost bucuria japonezilor, încât acestia au decis schimbarea numelui Singapore în „Insula Lumina Sudului”. Tratamentul prizonierilor de razboi a fost unul tipic japonez, astfel ca din numerosii prizonieri au supravietuit doar câteva mii. Peste 30 de mii de prizonieri indieni au trecut la japonezi. Învingatorul Yamashita a fost judecat si spânzurat la 23 februarie 1946.

Scris de Admin 20.10.14 17:47

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11293/8/
In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, între liderii (sau reprezentantii) aliatilor s-au desfasurat mai multe întâlniri, care au purtat numele de „Conferinte” – asa cum sunt mentionate în „Istoria Diplomatica a celui de-al Doilea Razboi Mondial”. Astfel, între 1941 (Washington) si 1945 (Postdam), prim-ministru al Marii Britanii Winston Churchill a participat la 16 întâlniri, presedintele SUA Franklin Delano Roosevelt la 12, iar liderul URSS Josef Stalin la numai 7. Acest fapt se poate explica având în vedere si pactul de neinterventie dintre URSS si Japonia, pe când SUA si Marea Britanie se aflau în conflict deschis cu Imperiul Japonez.

Conferinta din Quebec si bomba atomica

„Istoria Diplomatica a celui de-al Doilea Razboi Mondial” mentioneaza ca principalele trei Conferinte din acea perioada tragica a omenirii au fost: Conferinta de la Teheran din 28 noiembrie-1 decembrie 1943 (Stalin, Roosevelt, Churchill), Conferinta de la Yalta (Crimeea) din 4-11 februarie 1945 (frontierele din Europa) si Conferinta de la Postdam din 17 iulie-2 august 1945 (Stalin, Truman si Churchill si urmasul sau Clement Attlee, fostul adjunct, devenit prim-ministru din partea laburistilor, la 26 iulie 1945, în urma alegerilor). În textul de fata ne vom referi la cele doua Conferinte care s-au desfasurat la Quebec (Canada), pentru ca la acele întâlniri la vârf s-a discutat în mod special si despre obtinerea bombei nucleare cu maxima rapiditate, pentru a finaliza proiectul înaintea Germaniei naziste.

Întâlnirea militara ultrasecreta având numele de cod QUADRANT, Prima Conferinta din Quebec s-a desfasurat între 17-24 august 1943 în doua locatii strategice (La Citadelle si Château Frontenac). Au participat Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt si gazda, prim-ministru al Canadei William Lyon McKenzie King. Pe ordinea de zi a celor trei lideri aliati au fost probleme legate de: debarcarea in Franta ocupata de Germania nazista, operatiune care deja avea numele de cod OVERLORD si despre care exista un raport al sefilor de stat major din cadrul aliantei. Pe de alta parte, în vederea debarcarii în Franta, aliatii au analizat modul cum fortele americane ar trebui întarite pe teritoriul Angliei.

Un punct special al discutiilor a fost ideea mult sustinuta de Churchill si anume izolarea Italiei fata de Germania, printr-o debarcare în Mediterana. Dorinta strategica a lui Churchill a fost îndeplinita prin Debarcarea din Sicilia din 1943. Discutiile despre realizarea bombei atomice au avut un rol special, în primul rând datorita semnarii unui pact secret numit „Quebec Agreement” pentru împartasirea tehnologiei nucleare. În consecinta, programul nuclear comun britanic si canadian „Tube Alloys” (activ din 1942) a fost inclus în „Proiectul Manhattan” al SUA (activ din 1942). Amploarea acestui proiect a fost dovedita si prin investitia de peste 2 miliarde dolari 1945 (echivalent 26 miliarde 2014).

A doua Conferinta

Între 12-16 septembrie 1944 s-a desfasurat A Doua Conferinta din Quebec, la care au participat efectiv doar Winston Churchill si Franklin D. Roosevelt, asistati de sefii de stat major ai aliatilor. Principalele probleme dezbatute au fost repartizarea zonelor din Germania, între aliati, dupa înfrângerea lui Hitler. De asemena, s-a analizat „Planul Morgenthau” de demilitarizare a Germaniei – Morgenthau fiind ministrul trezoreriei din SUA.

Scris de Admin 15.10.14 9:41

Povestea eroinei considerata tradatoare de tara

Scris de Admin 14.10.14 9:09

Jean, Marele Duce de Luxemburg in timpul celui de-Al Doilea

Scris de Admin 10.10.14 9:58

TOP SECRET: Atacurile nucleare contra Japoniei - FOTO/VIDEO

Scris de Admin 04.10.14 12:11

http://dezvaluiribiz.ro/luptatoarele-din-armata-rosie/

Scris de Admin 03.10.14 15:33

FOTO din Al Doilea Război Mondial. Cum trăiau oamenii din LENINGRAD în timpul asediului, când 640.000 de ruși au fost uciși

Scris de Admin 03.10.14 12:27

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/ce-fost-infranta-marea-britanie-dunkirk

Scris de Admin 03.10.14 10:53

Racheta germana V-2, prima racheta balistica din lume

Scris de Admin 02.10.14 16:56

http://archive.today/B9pRJ

Prezenta la a zecea editie a simpozionului de la Sighet, din luna iulie a anului acesta, doamna Tatiana A. Pokivailova, de la Institutul de Slavistica din Moscova, ne-a oferit un nou studiu în exclusivitate, bazat pe inepuizabilele surse de documentare reprezentate de arhivele ex-sovietice.

Aceeasi autoare a prezentat misiunea la Madrid a colonelului Ion Popescu, din Serviciul Special de Informatii, trimis în capitala spaniola la insistentele partii americane (Magazin istoric, nr. 10/2001). În ciuda solicitarii formulate de ambasadorul american ca autoritatile de la Bucuresti sa se decida înainte ca trupele sovietice sa se apropie prea mult de granita României, facuta la jumatatea lunii noiembrie 1943, Ion Antonescu a refuzat sa actioneze.

Demersurile românesti de la Lisabona, cât si faptul ca britanicii si sovieticii se consultau în privinta lor sunt deja cunoscute. Iata acum telegramele schimbate între Moscova si Londra, asa cum s-au pastrat în arhivele sovietice.

SEPTEMBRIE-DECEMBRIE 1943.

CONTACTE ROMÂNO-BRITANICE PE MASA LUI STALIN

TATIANA A. POKIVAILOVA

( Moscova)

Înca din 1941-1942, un loc preferat al discutiilor secrete privind maniera desprinderii României de Germania a fost Lisabona. Atât Ion Pangal, cât si Victor Cadere i-au contactat pe diplomatii britanici din capitala lusitana, care, în mod firesc, transmiteau totul acasa, la Londra, cerând instructiuni.

Antonescu a refuzat constant sa creada ca alianta americano-sovietico-britanica functiona într-adevar, considerând ca declaratiile lui Winston Churchill privind refuzul de a trata separat cu aliatii lui Hitler erau doar propaganda.

Ambasadorul britanic în capitala sovietica, sir Archibald Clark Kerr, îi relata însa cu lux de amanunte comisarului poporului pentru Afaceri Externe, V.M. Molotov, la 15 septembrie 1943, toate discutiile purtate cu emisarii români. Scrisoarea purta sigla „Strict secret de importanta deosebita".

„Guvernul român — scria diplomatul britanic — a mai facut un demers, pe care am fost însarcinat sa-l aduc la cunostinta guvernului sovietic. Un personaj important - ati remarcat, desigur, din apelurile anterioare — este un anume domn Pangal, ministrul român la Lisabona [de fapt, Pangal nu mai îndeplinea aceasta functie din anul 1940; într-o telegrama ulterioara, se facea si aceasta corectie]. În dimineata de 12 septembrie acest domn Pangal l-a vizitat din proprie initiativa pe ambasadorul Majestatii Sale la Lisabona. El a declarat ca dl. Dumitru Bors, un jurist român, a sosit pentru câteva zile la Lisabona, cu misiunea de a face un sondaj neoficial privind posibilitatea iesirii României din razboi. El i-a comunicat d-lui Pangal ca guvernul român este sigur acum ca tarile Axei au pierdut razboiul si ca este gata sa cada de acord asupra capitularii neconditionate, dar nu stie care anume sunt pasii practici pe care trebuie sa-i întreprinda pentru a realiza acest lucru. Dl. Bors a subliniat ca trupele sovietice se gasesc înca la 500 km de frontiera româneasca, iar cele anglo-americane se afla si ele la o distanta apreciabila".

Molotov afla, citind traducerea semnata de Valentin Berejkov, ca „guvernul român are doua posibilitati: fie sa capituleze imediat si neconditionat, ceea ce ar atrage dupa sine ocuparea integrala a tarii de catre trupele germane, pâna când fortele aliate vor sosi în acest sector, fie, a doua posibilitate (de fapt, o varianta a primeia), regele si unii membri ai guvernului sa parasesca tara pe calea aerului si sa se puna la dispozitia Aliatilor, putându-se manifesta împotriva nemtilor si crea un guvern român liber. Maresalul Antonescu ar ramâne în acea vreme în România, pentru a mentine ordinea, pâna la venirea armatei aliate de ocupatie".

Din cele declarate de domnul Pangal — scria în continuare trimisul Majestatii Sale — reiese ca dl. Bors parasise tara cu acordul lui Mihai Antonescu, care, împreuna cu regina-mama Elena, dorea sa-l însoteasca pe rege. „Ca loc potrivit pentru organizarea guvernului român se are în vedere Egiptul, desi s-ar putea ca pe drum sa fie nevoie sa se opreasca în Turcia. În acest caz, guvernul se va putea crea pe teritoriul iugoslav, imediat ce acesta va fi din nou ocupat de trupele aliate. Dl. Bors a vrut sa afle daca regele si membrii guvernului vor fi acceptati de catre Aliati, în cazul în care vor parasi tara, si daca regelui îi va fi asigurata securitatea personala. Trimisul Majestatii Sale i-a spus d-lui Pangal ca el nu are mandat sa discute probleme de acest gen si ca opiniile lui vor fi comunicate deîndata la Londra".

.

Cu acordul lui Mihai Antonescu

Trimisul britanic insistase ca era nevoie ca românii sa-si dovedeasca dorinta de a parasi tabara germana prin gesturi concrete, inclusiv prin acte de sabotaj împotriva Wehrmachtului. Kerr se grabea sa-l asigure pe Molotov ca „analizând ambele posibilitati propuse de români, guvernul meu considera ca capitularea neconditionata a României ar oferi mai multe avantaje, chiar daca aceasta actiune ar atrage dupa sine ocuparea imediata a tarii de catre Germania [subliniere cu creionul în textul rusesc — T.P.]. Pe de alta parte, el nu vede nici un avantaj în propunerea ca regele si unii membri ai guvernului sau sa paraseasca tara pentru a forma un guvern român liber în afara granitelor".

Domnul Bors nu ramânea la Lisabona decît pîna pe 16 septembrie, asa ca el avea sa parasesca Portugalia fara un raspuns pentru Bucuresti. „Guvernul meu — îi scria Kerr comisarului poporului pentru Afaceri Externe — considera ca un posibil raspunsla orice demers pe aceasta linie trebuie sa includa afirmatia ca guvernul Majestatii Sale nu poate analiza nici un apel al guvernului român pâna cînd acest apel nu va fi trimis si guvernului sovietic, care trebuie sa aiba forma unei propuneri formulate în mod corespunzator de catre un emisar împuternicit cu semnarea capitularii neconditionate îm fata celor trei aliati principali si ca nici un alt mod de actiune nu prezinta interes pentru guvernul Majestatii Sale".

Archibald Clark Kerr astepta punctul de vedere al guvernului sovietic privitor la demersul românesc pentru a-l comunica la Londra.

La 8 octombrie, deci dupa trei saptamîni, ambasadorul englez afla, dintr-un mesaj-replica al comisarului poporului ca „împartasind opinia guvernului Marii Britanii despre avantajele capitularii neconditionate a României, chiar daca acest lucru ar atrage dupa sine ocuparea sa imediata, guvernul sovietic considera ca ar fi corect ca demersurile guvernului român, prin care îsi exprima acceptarea conditiilor capitularii neconditionate, sa se întreprinda de catre un emisar împuternicit, fata de cei trei aliati principali, adica fata de guvernele Marii Britanii, Uniunii Sovietice si Statelor Unite ale Americii.

Totodata, guvernul sovietic considera necesar sa se sublinieze ca conditiile capitularii neconditionate ce urmeaza a fi prezentate României si modul de îndeplinire a lor impun o elaborare amanuntita, folosind si experienta dobândita în capitularea neconditionata a Italiei unde, dupa cum se observa acum, au existat unele omisiuni.

Între aceste omisiuni s-ar putea include neadoptarea masurilor necesare care sa fi prevenit evadarea lui Mussolini si a altor criminali de razboi importanti, de exemplu, care le-au scapat din mâini Aliatilor si acum creeaza nu putine dificultati în lichidarea rezistentei hitleriste în Italia."

Mussolini - asimilat

Cînd amintea cazul Italiei, Molotov se referea, desigur, la armistitiul ei cu Puterile aliate, la arestarea lui Mussolini, dar mai ales la operatia lui Otto Skorzeny, care printr-o actiune plina de cutezanta îl eliberase în 12 septembrie pe dictator, iar peste trei zile acesta se întîlnea cu Hitler, la al carui ordin se crease Republica Socialista Italia, cu resedinta în orasul Salo, în imediata apropiere a Reichului.

Dar sa revenim la raspunsul lui Molotov. El preciza în finalul scrisorii ca „în ceea ce priveste propunerea lui Pangal ca, în caz de capitulare a României, regele si membrii guvernului român sa parasesca tara si sa constituie pe teritoriul Aliatilor un guvern român liber, guvernul sovietic, la fel ca si guvernul Marii Britanii, nu o considera utila".

O saptamîna mai tîrziu, la 14 octombrie 1943, trimisul britanic revenea, aducând la cunostinta comisarului poporului pentru Afaceri Externe alte informatii despre demersurile românesti de pace, de data aceasta „prin Ambasada Majestatii Sale de la Ankara".

„La 30 septembrie atasatul militar britanic l-a primit pe atasatul militar român, la cererea acestuia din urma. Românul i-a spus ca un coleg al lui, neamt, i-a comunicat cu doua zile în urma ca nemtii spera ca vor putea sa mentina linia de la Riga la Nipru în sezonul de ploi. Aceasta linie mai scurta ar face disponibile 60 de divizii care ar fi folosite pentru contraofensiva din Italia, perioada în care nemtii spera într-o suprematie aeriana temporara. Atasatul militar german si-a exprimat speranta ca daca nemtii vor mentine linia Riga-Nipru, atunci armatele germane se vor retrage pe granita sovieto-polona de dinainte de razboi. În spatele acestei granite se afla a doua linie a apararii germane, care mergea în lungul granitei sovieto-germane din 1939. Aceste linii sunt suficient de puternice, încît sa respinga atacurile frontale sovietice si foarte probabil ca trupele sovietice îsi vor concentra toate eforturile în directia ofensivei asupra României. Germania s-ar putea folosi de aceasta situatie, încheind o pace separata cu Uniunea Sovietica.

Atasatul militar român a spus mai departe ca guvernul german presupune ca între guvernele Regatului Unit, Uniunii Sovietice si Statelor Unite exista un acord prin care trupele britanice si americane nu trebuie sa intre în Balcani. Statul Major General român nu stie daca exista sau nu un asemenea acord, dar el [atasatul militar român] a fost însarcinat de maresalul Antonescu sa transmita atasatului militar britanic un mesaj cu urmatorul continut:

Românii sunt gata sa colaboreze cu fortele armate anglo-americane care vor patrunde în Balcani si pot pune la dispozitia acestor forte urmatoarele resurse:

42 vagoane de aur (sic!)

20 vagoane bancnote

câteva vagoane de grâu

300 vagoane porumb

22 de divizii complet înzestrate, dar fara artilerie antitanc grea si tancuri

un mare numar de piloti instruiti si specialisti în aviatie

rezerve substantiale de benzina cu cifra octanica 80-90, ca si echipamente aflate în arsenale, pentru mai bine de un milion de oameni.

România nu este o tara ocupata si toate aceste resurse se afla sub un total control al României. România mai are si un milion de oameni pe frontul din Crimeea si aceste trupe nu pot fi retrase de acolo, pentru a nu trezi banuielile nemtilor si pentru ca Germania sa nu ocupe România. Statul Major General român considera ca Bulgaria va colabora cu orice trupe anglo-americane si cu cât mai repede vor patrunde Aliatii în Balcani, cu atât va fi mai bine.

În sfârsit, atasatul militar român a subliniat caracterul extrem de secret al acestei propuneri, care — a precizat el — provine oficial de la Statul Major General român. Daca ea va fi cunoscuta de nemti, ei probabil vor ocupa tara.

Informându-ma despre aceasta discutie, dl. Eden mi-a comunicat ca spera sa dezbata aceasta problema la iminenta conferinta. Opiniile guvernului Majestatii Sale referitor la partea politica a acestei propuneri ramân aceleasi cu cele expuse în ultimele paragrafe ale scrisorii mele din 15 septembrie".

Cu împuternicire si fara

Demersurile românesti pe lînga diplomatii englezi de la Lisabona revin în cabinetele de la Kremlin la începutul lunii decembrie, cînd, pe data de 3, V.G. Dekanozov, loctiitorul lui Molotov, primea o scrisoare de la J. Balfour, însarcinatul cu afaceri al Marii Britanii la Moscova.

Acesta relata despre vizita la Lisabona a doi emisari ai lui Antonescu, locotenent-colonelul Ion Popescu, reprezentantul Statului Major General român, si Mihai Marculescu, secretar al Misiunii române în capitala Portugaliei.

De fapt, pentru locotenent-colonelul Ion Popescu (aflam din scrisoare ca I. Pangal îl considera adjunctul sefului Biroului II), misiunea la Lisabona reprezenta o acoperire pentru cea adevarata, la Madrid. Despre aceasta documentele britanice nu sufla o vorba.

Între Pangal si V. Cadere „exista o invidie puternica - scrie Balfour lui Dekanozov - si guvernul mei încearca sa stabileasca care dintre ei ar putea fi considerat ca exprima parerile sincer ale guvernului român [subliniat cu creionul albastru — T.P.]".

Exact dupa zece zile, acelasi Balfour îl înstiinta pe Dekanozov ca verificarile lor, promise, au aratat ca „adevaratul canal prin care sunt exprimate parerile guvernului român trebuie tratat dl. V. Cadere. Dl. Pangal actioneaza fara împuternicirea guvernului român".

Sub aceeasi sigla „Secret de importanta deosebita", Dekanozov era informat cu o zi înaintea sfîrsitului anului 1943 de catre Balfour ca reprezentantul Majestatii Sale la Liabona, Hopkinson, avusese o noua întrevedere cu un român, tot în problema sondajelor de pace. Era vorba despre Camil Demetrescu, secretarul Legatiei, atasat pe lânga cabinetul domnului Mihai Antonescu, care calatorea în calitate de curier oficial. El „avea ordin de la Mihai Antonescu sa transmita urmatoarele:

a) Ministrul român al Afacerilor Externe a acceptat în principiu capitularea neconditionata si propunerea d-lui Pangal ca România sa trimita un reprezentant de încredere care sa semneze documentul.

b) În cazul în care trupele Aliatilor ar patrunde în Balcani, trupele române nu ar opune rezistenta.

c) Ministrul român al Afacerilor Externe este nelinistit, înainte de toate, sa nu transpire vreo informatie privind capitularea neconditionata, înainte ca trupele aliate sa nu se afle la distanta de atac de granita româneasca. El a intrebat ce garantii pot fi date ca asemenea informatii nu vor aparea.

d) El a întrebat care vor fi granitele românesti si daca se va discuta aceasta problema la Conferinta de la Teheran.

Dl. Pangal a declarat d-lui Demetrescu ca este clar ca ministrul român al Afacerilor Externe, chiar daca în principiu accepta capitularea neconditionata, dovedeste, punând asemenea întrebari, ca nu-si da seama cum stau în mod real lucrurile. Dl. Cadere a fost de acord cu acest sfat.

Apoi dl. Pangal i-a comunicat d-lui Hopkinson ca dl. Demetrescu paraseste din nou Lisabona în dimineata de 18 decembrie si l-a întrebat daca Ambasada britanica nu doreste sa transmita vreo înstiintare.

Dl. Hopkinson a raspuns ca dl. Pangal a avut întru totul dreptate sa insiste în discutia sa cu dl. Demetrescu pe faptul ca încercând sa discute despre conditii, românii nu îsi imagineaza situatia reala a lucrurilor. Este necesar sa soseasca un reprezentant de încredere, împuternicit sa semneze documentul capitularii neconditionate în fata celor trei state aliate principale. Orice noua amânare face situatia României cu atât mai putin de invidiat.

Dl. Pangal a afirmat mai departe ca comandantul flotei maritime militare, pe numele sau Calin Botez, care este nominal vice-consul la Lisabona, i-a aratat o scrisoare de la colonelul Ion Popescu (care, dupa cum va amintiti, este pomenit în scrisoarea mea adresata Dv. la 3 decembrie), în care se spunea ca toate informatiile oferite lui în timpul vizitarii Lisabonei sunt trnsmise autoritatilor corespunzatoare de la Bucuresti, unde ele au trezit un mare interes si au fost supuse unui studiu amanuntit si ca el (Popescu) asteapta reîntoarcerea sa grabnica la Lisabona.

În sfîrsit, dl. Pangal l-a înstiintat pe dl. Hopkinson ca dl. Pamfil Seicaru, editorul ziarului Curentul, trebuie sa sosesca la Lisabona pe 23 decembrie, sub pretextul ca face o vizita de Craciun fiicei si ginerelui lui la misiunea româna. Vizita a fost comunicata la telefon cu câteva zile în urma si dl. Pangal crede ca domnul Seicaru, care pastreaza un contact strâns cu cercul din jurul regelui Mihai, va avea unele înstiintari importante.

Dupa cum am anuntat prin scrisoarea mea din 13 decembrie, guvernul meu a stabilit ca dl. Pangal actioneaza fara împuterniciri din partea guvernului român si el considera ca informatia pe care i-a dat-o d-lui Hopkinson trebuie luata cu mare rezerva.

Într-adevar, pare posibil a fi pur si simplu intriga unei mici clici iresponsabile. Dl. Calin Botez si colonelul Ion Popescu — trebuie presupus — sunt membri ai serviciilor secrete române, iar Pamfil Seicaru are reputatia unui ziarist cumparabil si actualmente el duce o campanie vizibil pro-germana în ziarul sau.

Mai mult [...], la Lisabona, dl. Demetrescu înainte de a intra în contact cu dl Pangal, l-a vizitat pe dl Cadere, trimisul român. Din cele declarate de dl Cadere, dl Demetrescu i-a comunicat ca misiunea sa este de a analiza pozitia reala a Aliatilor si de a stabili daca exista o atitudine favorabila României, lucru de care sunt convinse anumite cercuri românesti.

El a spus ca în România exista cinci-sase divizii si ca nemtii insista ca acestea sa fie demobilizate. Românii evita s-o faca. El l-a întrebat pe dl. Cadere daca guvernul meu doreste ca aceste unitati sa fie demobilizate sau trebuie pastrate pentru eventuala lor folosire într-un razboi de partizani.

Aceasta declaratie nu coincide cu cea a d-lui Pangal, ceea ce naste suspiciuni în privinta credibilitatii ei. Ambasadorul Majestatii Sale la Lisabona a primit indicatia de a-i comunica d-lui Pangal ca toate declaratiile ulterioare referitoare la România trebuie facute prin dl. Cadere".

Poate ca în aceasta legatura atât de strînsa între reprezentantii britanici si cei români o nota de apropiere au adus si relatiile camaraderesti între ambasadorul englez la Lisabona, sir R. Campbell si Victor Cadere, doi diplomati care se cunosteau de la Belgrad, unde reprezentasera interesele tarilor lor.

Scris de Admin 02.10.14 11:38

Batalia din Marea Coralilor - Riposta aliatilor

Scris de Admin 02.10.14 11:00

http://cultural.bzi.ro/incredibil-80-de-nazisti-ar-putea-fi-in-viata-20234

Scris de Admin 01.10.14 11:37

http://cultural.bzi.ro/ce-influenta-au-avut-procesele-de-la-n-rnberg-asupra-dezvoltarii-legislatiei-penale-internationale-20181

Scris de Admin 30.09.14 21:57

http://www.gazetademaramures.ro/agresiunea-italiei-in-etiopia-15559

Scris de Admin 30.09.14 17:54

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/inevitabilul-drum-razboi-conferin-munchen

Scris de Admin 30.09.14 17:53

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cainii-para-uti-ti-al-doilea-razboi-mondial

Scris de Admin 25.09.14 10:41

Germania nazista si zilele victoriei

Scris de Continut sponsorizat

Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]

Re: Al Doilea Razboi Mondial[2-----]