Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Castro/Guevara[v=]
Pagina 5 din 8
Pagina 5 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Castro/Guevara[v=]
Rezumarea primului mesaj :
ERNESTO CHE GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO DE GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL CASTRO-
RAUL CASTRO-
Lydia
ERNESTO CHE GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO DE GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL CASTRO-
RAUL CASTRO-
Lydia
Ultima editare efectuata de catre Admin in 22.11.15 22:26, editata de 50 ori
Raul Castro adevaratul tiran de la Havana
Raul Castro adevaratul tiran de la Havana
Generalul Pacepa, care l-a cunoscut personal pe noul lider cubanez, dezvaluie ca acesta este un alcoolic care a traficat droguri cu Ceausestii si prezice vremuri chiar mai grele pentru cubanezi.
Generalul Pacepa, care l-a cunoscut personal pe noul lider cubanez, dezvaluie ca acesta este un alcoolic care a traficat droguri cu Ceausestii si prezice vremuri chiar mai grele pentru cubanezi.
Fidel Castro e istorie
Fidel Castro e istorie [2008-02-19]
Liderul Cubei a anunţat în această dimineaţă că renunţă la toate funcţiile de conducere pe care le are în cadrul partidului comunist cubanez, transmite AFP. Fidel Castro alimentase suspansul sâmbătă seară pe tema viitorului său politic, care urma să se clarifice până la sfârşitul lunii, sugerând într-un articol publicat în presa locală că pregăteşte un anunţ "de mare interes". "Nu voi aspira, nici nu voi accepta - repet - nu voi aspira, nici nu voi accepta însărcinarea de preşedinte al Consiliului de Stat şi de comandant suprem", scrie preşedintele cubanez, care, din cauza bolii, a fost practic ţinut departe de putere de aproape 19 luni. [Citeste]
Liderul Cubei a anunţat în această dimineaţă că renunţă la toate funcţiile de conducere pe care le are în cadrul partidului comunist cubanez, transmite AFP. Fidel Castro alimentase suspansul sâmbătă seară pe tema viitorului său politic, care urma să se clarifice până la sfârşitul lunii, sugerând într-un articol publicat în presa locală că pregăteşte un anunţ "de mare interes". "Nu voi aspira, nici nu voi accepta - repet - nu voi aspira, nici nu voi accepta însărcinarea de preşedinte al Consiliului de Stat şi de comandant suprem", scrie preşedintele cubanez, care, din cauza bolii, a fost practic ţinut departe de putere de aproape 19 luni. [Citeste]
Lui Fidel Castro i-au pregatit inclusiv mausoleul
„Lui Fidel Castro i-au pregatit inclusiv mausoleul“
A scapat de 140 de cartuse trase de oamenii lui Castro
Interviu cu disidentul cubanez Pedro Fuentes-Cid, fost tovaras de arme cu Che Guevara si cu Fidel Castro, care l-a si condamnat la moarte.
A scapat de 140 de cartuse trase de oamenii lui Castro
Interviu cu disidentul cubanez Pedro Fuentes-Cid, fost tovaras de arme cu Che Guevara si cu Fidel Castro, care l-a si condamnat la moarte.
Fidel Castro a răpit şi violat o puştoaică
Fidel Castro a răpit şi violat o puştoaicăDupă întâlnirea pe care a avut-o în această săptămână cu Fidel Castro, preşedintele brazilian Lula Da Silva a afirmat că acesta este într-o formă foarte bună. Declaraţia este infirmată însă de agenţiile internaţionale de presă, care consideră că El Lider Maximo nu-şi va putea relua funcţia. Cu toate acestea, cel mai longeviv conducător comunist a ocupat, în tinereţe, prima pagină a ziarelor de scandal prin isprăvile sale sexuale.
Născut la 13 august 1926 într-o familie înstărită de latifundiari, proprietari de plantaţii în estul Cubei, Fidel Castro Ruz a manifestat încă din copilărie trăsăturile de caracter care aveau să devină definitorii pentru imaginea sa contemporană: energie, optimism, tenacitate şi o îndrăzneală fără margini. Portretul s-a întregit în timp cu alte câteva tuşe decisive, care au rămas constante de-a lungul vieţii: remarcabila charismă, apetitul enorm pentru mâncăruri, plăcerea de a face sport şi, nu în ultimul rând, pasiunea pentru oratorie şi retorică.
Retorica, de altfel, s-a dovedit a fi un atu decisiv pentru cariera de avocat, începută în 1950, după terminarea facultăţii de profil la Havana, şi mai apoi în 1959, când, la vârsta de 32 de ani, reuşeşte să preia puterea politică în Cuba, în urma unei lovituri de stat care a dus la răsturnarea regimului corupt al lui Fulgencio Batista.
După ce s-a instalat ca „Jefe Maximo” (lider suprem) al Cubei, Castro şi-a finisat definitiv imaginea emblematică, marcată de barba abundentă, expresia rugoasă şi stilul spartan de viaţă, deprins în perioada luptelor de gherilă. Revoluţia „made in Cuba” a devenit un soi de marcă exclusivistă, originală, care, alături de viziunea socialistă a lui Castro, a contribuit în mare măsură la impactul uriaşei sale charisme.
Câteva tuşe mai puţin cunoscute, dar intens controversate ale potretului lui Castro, conturează însă o viaţă personală marcată, ca şi parcursul său public, de evenimente şi gesturi intempestive şi destabilizatoare. Si mai puţin cunoscute sunt însă relaţiile sale sentimentale, marcate de contradicţii şi ambiguitate.
Rebel fără pricină, cu apucături de violator în numele revoluţei
Viaţa sexuală şi virilitatea liderului cubanez au devenit, destul de curând după preluarea puterii, în anii -60, una din temele preferate de propaganda americană, dar şi subiect favorit de anecdote. Curând, s-au cristalizat două imagini concurente, dificil de conciliat: prima dintre acestea îl prezenta pe Castro în chip de maniac al revoluţiei agricole, care vedea în femei potenţiale mulgătoare de vaci sau şoferiţe de tractor, iar celălalt curent îl portretiza drept un rebel fără pricină cu apucături de violator în numele revoluţei.
Degenerat, alcoolic şi obsedat sexual
Una din anecdotele de acest gen, publicată de ziarul american „Saturday Evening Post”, descrie o întâlnire intimă între Castro şi o admiratoare americană: „Se spune că, fermecată de prezenţa magnetică a lui Castro, de barba, de ochii mari şi limpezi şi de fluenţa lui în limba spaniolă, o domnişoară impulsivă din New York reuşeşte să se strecoare într-o noapte în dormitorul lui. «Fidel», şopteşte ea, mângâindu-l uşor pe eroul adormit, «sunt dornică să slujesc revoluţia. Ce doreşti de la mine?». La care Castro se ridică în capul oaselor şi tună, cu favoriţii tremurându-i ameninţător:
«Tractoare! Tractoare, semănători şi îngrăşăminte!”. Cea de-a doua imagine, promovată de publicaţiile de confesiuni americane şi de presa diasporei cubaneze, se bazează pe relatearea unei mame din Washington, Alice J. Lorentz, care îl acuza pe liderul de la Havana că i-ar fi violat fiica, Marita, în vârstă de 18 ani, după care ar fi obligat-o să se supună unui avort. Situaţia rămâne confuză până în ziua de azi, întrucât acuzaţia nu a fost niciodată infirmată de liderul de la Havana, iar presupusa victimă nu a făcut niciun demers în justiţie. Modul în care a apărut relatarea „interacţiunii” dintre violatorul Castro şi victima Marita pare mai degrabă de domeniul burlescului: „Castro s-a ridicat în picioare: «Marita… hainele. Dă-le jos!». «Nu, nu, Fidel, nu!», a ţipat ea. «Nu mă atinge, sunt virgină!».
Ea l-a zgâriat, iar el a râs: «Trebuie, Marita, eu sunt legea» şi a înşfăcat-o cu sălbăticie, începând să o lovească şi să o zgârie. Marita nu a mai putut merge timp de trei zile”. Presa diasporei cubaneze, care îl caracterizează pe Castro drept „un degenerat, alcoolic şi obsedat sexual”, a tratat însă incidentul cu seriozitate şi a publicat povestea detaliată a brutalei relaţii dintre Castro şi Marita, fiica unui căpitan de transatlantic, care l-a cunoscut pe Castro într-o scurtă oprire la Havana.
Devenit obsedat de tânăra de 18 ani, Castro şi-ar fi pus oamenii pe urmele ei la New York, unde a fost abordată sub pretextul de a fi angajată ca translator şi cazată într-un apartament din hotelul Hilton. Fidel ar fi încercat întâi să îi câştige simpatia, după care, frustrat de insucces, ar fi violat-o cu sălbăticie, timp de mai multe zile, timp în care Marita a fost ţinută ostatică sub paza gărzilor lui Castro şi sub ochii neputincioşi ai poliţiei newyorkeze, care nu putea trece peste imunitatea diplomatică. Ulterior, fata l-a urmat la Havana, unde – anunţând că este însărcinată – a fost constrânsă să se supună unui avort. După asta, Fidel şi-ar fi pierdut interesul pentru ea, iar Marita s-a reîntors la New York, bolnavă psihic.
Cârnăciori picanţi şi poveşti porcoase
Persoanele din anturaj spun că Fidel, în mintea căruia mâncarea şi sexul erau intim asociate, obişnuia să compare aceste povestioare cu un soi de cârnaţi picanţi, numiţi „andullas”, umpluţi cu resturi de organe, învăţând – de altfel – destul de curând să convieţuiască liniştit cu povestioarele exagerate care circulau pe seama lui. Adevărul este însă că liderul maxim a manifestat încă de timpuriu o apetenţă firească pentru sexul opus, dar şi pentru situaţii duplicitare. Inainte de finalizarea studiilor doctorale, în anul 1948, Castro s-a căsătorit cu prima soţie, Mirta Diaz Balart, cu care a avut un fiu, Fidelito, născut un an mai târziu, în 1949. Prins de campania militantistă împotriva regimului lui Batista, Castro şi-a neglijat familia şi chiar a intrat în conflict de interese cu familia soţiei, susţinătoare a lui Batista.
Istoria oficială consemnează că, pe fondul acestor evenimente, în 1955, Mirta a decis să divorţeze de Fidel, aflat în închisoare pentru activităţi subversive împotriva regimului, şi să plece la New York, în Statele Unite, împreună cu fiul lor. Istoria neoficială, însă, susţine că Mirta s-a confruntat destul de timpuriu cu apetitul aventuros al soţului, trezindu-se, spun apropiaţii, în situaţia de a concura pentru a-i intra în graţii cu diverse colege de la facultate sau femei măritate, care îngroşau rândurile de admiratoare ale lui Fidel, la acea vreme propagandist activ şi fervent în lupta contra regimului corupt.
De altfel, este cert faptul că, în aceeaşi perioadă, Castro a avut o relaţie paralelă şi toridă, începută în 1952, cu o tânără cubaneză de condiţie foarte bună, cu simpatii revoluţionare, Naty Revuelta, care era la rândul ei căsătorită. Relaţia a dus la divorţul ambelor părţi, iar în martie 1956, Naty a născut o fetiţă – Alina Fernández-Revuelta. Aceasta a crescut şi, în mod ironic, a fugit din Cuba, în anul 1993, deghizată în turistă spaniolă, cerând azil politic în Statele Unite, unde a făcut carieră ca unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai politicii promovate de liderul de la Havana.
Cel mai sexy lider politic
Cele mai persistente speculaţii referitoare la femeile din suita lui Fidel o au ca protagonistă pe Celia Sanchez, o tovarăşă de arme ceva mai în vârstă, care a rămas consacrată până la moarte, în 1980, drept „însoţitoarea permanentă” a lui Fidel, la care acesta se refugia atunci când nu găsea consolare în altă parte. Ca răsplată a fidelităţii faţă de cauza revoluţionară, Sanchez a deţinut importante poziţii politice, între care cea de secretar al Comitetului Central cubanez şi secretar al Consiliului de Stat, fiind considerată cea mai puternică femeie din Cuba. Primele semne ale bizarei relaţii au apărut în vara lui 1958, în plină luptă de gherilă, când cei doi împărţeau aceeaşi cabană, în tabăra de pe vârful La Plata.
In timpul primului an de insurecţie, când destinul lui Castro atârna de un fir de aţă, Celia a funcţionat ca cel mai eficient curier al trupelor de gherilă, trecând cu o uşurinţă remarcabilă prin zonele de securitate, cu informaţii secrete şi pachete cu bani. Graţie harului său de a se strecura nevăzută, rebelii o numeau „La Paloma” – porumbelul. Charisma lui Fidel a devenit irezistibilă după 1959, când, în luna ianuarie, a intrat triumfător în Havana, iar isteria de masă era în toi. Curând s-a constatat că cei mai ardenţi susţinători ai revoluţionarului erau femeile, care deveneau slabe şi obediente la simpla lui vedere.
Situaţia le-a suscitat americanilor consideraţii neortodoxe, potrivit cărora Fidel pare a fi cel mai sexy lider politic de la Cleopatra încoace. Liderul de la Havana a fost asociat de-a lungul timpului cu numeroase femei, între care Maritza Rosales, actriţa favorită a lui Castro, cu care se spune că ar fi avut o scurtă aventură, la care a renunţat rapid, dată fiind apetenţa starletei pentru… poligamie, iar în anul 1962, ziarele cubaneze din diaspora anunţau căsătoria liderului suprem cu o femeie pe nume Isabel Coto, neconfirmată. De mai bine de 30 de ani însă, Fidel pare să se fi aşezat la „casa lui”, alături de soţia oficială, Dalia Soto del Valle, care a devenit prima doamnă a Cubei în anii -80 şi împreună cu care Castro are cinci fii.
Născut la 13 august 1926 într-o familie înstărită de latifundiari, proprietari de plantaţii în estul Cubei, Fidel Castro Ruz a manifestat încă din copilărie trăsăturile de caracter care aveau să devină definitorii pentru imaginea sa contemporană: energie, optimism, tenacitate şi o îndrăzneală fără margini. Portretul s-a întregit în timp cu alte câteva tuşe decisive, care au rămas constante de-a lungul vieţii: remarcabila charismă, apetitul enorm pentru mâncăruri, plăcerea de a face sport şi, nu în ultimul rând, pasiunea pentru oratorie şi retorică.
Retorica, de altfel, s-a dovedit a fi un atu decisiv pentru cariera de avocat, începută în 1950, după terminarea facultăţii de profil la Havana, şi mai apoi în 1959, când, la vârsta de 32 de ani, reuşeşte să preia puterea politică în Cuba, în urma unei lovituri de stat care a dus la răsturnarea regimului corupt al lui Fulgencio Batista.
După ce s-a instalat ca „Jefe Maximo” (lider suprem) al Cubei, Castro şi-a finisat definitiv imaginea emblematică, marcată de barba abundentă, expresia rugoasă şi stilul spartan de viaţă, deprins în perioada luptelor de gherilă. Revoluţia „made in Cuba” a devenit un soi de marcă exclusivistă, originală, care, alături de viziunea socialistă a lui Castro, a contribuit în mare măsură la impactul uriaşei sale charisme.
Câteva tuşe mai puţin cunoscute, dar intens controversate ale potretului lui Castro, conturează însă o viaţă personală marcată, ca şi parcursul său public, de evenimente şi gesturi intempestive şi destabilizatoare. Si mai puţin cunoscute sunt însă relaţiile sale sentimentale, marcate de contradicţii şi ambiguitate.
Rebel fără pricină, cu apucături de violator în numele revoluţei
Viaţa sexuală şi virilitatea liderului cubanez au devenit, destul de curând după preluarea puterii, în anii -60, una din temele preferate de propaganda americană, dar şi subiect favorit de anecdote. Curând, s-au cristalizat două imagini concurente, dificil de conciliat: prima dintre acestea îl prezenta pe Castro în chip de maniac al revoluţiei agricole, care vedea în femei potenţiale mulgătoare de vaci sau şoferiţe de tractor, iar celălalt curent îl portretiza drept un rebel fără pricină cu apucături de violator în numele revoluţei.
Degenerat, alcoolic şi obsedat sexual
Una din anecdotele de acest gen, publicată de ziarul american „Saturday Evening Post”, descrie o întâlnire intimă între Castro şi o admiratoare americană: „Se spune că, fermecată de prezenţa magnetică a lui Castro, de barba, de ochii mari şi limpezi şi de fluenţa lui în limba spaniolă, o domnişoară impulsivă din New York reuşeşte să se strecoare într-o noapte în dormitorul lui. «Fidel», şopteşte ea, mângâindu-l uşor pe eroul adormit, «sunt dornică să slujesc revoluţia. Ce doreşti de la mine?». La care Castro se ridică în capul oaselor şi tună, cu favoriţii tremurându-i ameninţător:
«Tractoare! Tractoare, semănători şi îngrăşăminte!”. Cea de-a doua imagine, promovată de publicaţiile de confesiuni americane şi de presa diasporei cubaneze, se bazează pe relatearea unei mame din Washington, Alice J. Lorentz, care îl acuza pe liderul de la Havana că i-ar fi violat fiica, Marita, în vârstă de 18 ani, după care ar fi obligat-o să se supună unui avort. Situaţia rămâne confuză până în ziua de azi, întrucât acuzaţia nu a fost niciodată infirmată de liderul de la Havana, iar presupusa victimă nu a făcut niciun demers în justiţie. Modul în care a apărut relatarea „interacţiunii” dintre violatorul Castro şi victima Marita pare mai degrabă de domeniul burlescului: „Castro s-a ridicat în picioare: «Marita… hainele. Dă-le jos!». «Nu, nu, Fidel, nu!», a ţipat ea. «Nu mă atinge, sunt virgină!».
Ea l-a zgâriat, iar el a râs: «Trebuie, Marita, eu sunt legea» şi a înşfăcat-o cu sălbăticie, începând să o lovească şi să o zgârie. Marita nu a mai putut merge timp de trei zile”. Presa diasporei cubaneze, care îl caracterizează pe Castro drept „un degenerat, alcoolic şi obsedat sexual”, a tratat însă incidentul cu seriozitate şi a publicat povestea detaliată a brutalei relaţii dintre Castro şi Marita, fiica unui căpitan de transatlantic, care l-a cunoscut pe Castro într-o scurtă oprire la Havana.
Devenit obsedat de tânăra de 18 ani, Castro şi-ar fi pus oamenii pe urmele ei la New York, unde a fost abordată sub pretextul de a fi angajată ca translator şi cazată într-un apartament din hotelul Hilton. Fidel ar fi încercat întâi să îi câştige simpatia, după care, frustrat de insucces, ar fi violat-o cu sălbăticie, timp de mai multe zile, timp în care Marita a fost ţinută ostatică sub paza gărzilor lui Castro şi sub ochii neputincioşi ai poliţiei newyorkeze, care nu putea trece peste imunitatea diplomatică. Ulterior, fata l-a urmat la Havana, unde – anunţând că este însărcinată – a fost constrânsă să se supună unui avort. După asta, Fidel şi-ar fi pierdut interesul pentru ea, iar Marita s-a reîntors la New York, bolnavă psihic.
Cârnăciori picanţi şi poveşti porcoase
Persoanele din anturaj spun că Fidel, în mintea căruia mâncarea şi sexul erau intim asociate, obişnuia să compare aceste povestioare cu un soi de cârnaţi picanţi, numiţi „andullas”, umpluţi cu resturi de organe, învăţând – de altfel – destul de curând să convieţuiască liniştit cu povestioarele exagerate care circulau pe seama lui. Adevărul este însă că liderul maxim a manifestat încă de timpuriu o apetenţă firească pentru sexul opus, dar şi pentru situaţii duplicitare. Inainte de finalizarea studiilor doctorale, în anul 1948, Castro s-a căsătorit cu prima soţie, Mirta Diaz Balart, cu care a avut un fiu, Fidelito, născut un an mai târziu, în 1949. Prins de campania militantistă împotriva regimului lui Batista, Castro şi-a neglijat familia şi chiar a intrat în conflict de interese cu familia soţiei, susţinătoare a lui Batista.
Istoria oficială consemnează că, pe fondul acestor evenimente, în 1955, Mirta a decis să divorţeze de Fidel, aflat în închisoare pentru activităţi subversive împotriva regimului, şi să plece la New York, în Statele Unite, împreună cu fiul lor. Istoria neoficială, însă, susţine că Mirta s-a confruntat destul de timpuriu cu apetitul aventuros al soţului, trezindu-se, spun apropiaţii, în situaţia de a concura pentru a-i intra în graţii cu diverse colege de la facultate sau femei măritate, care îngroşau rândurile de admiratoare ale lui Fidel, la acea vreme propagandist activ şi fervent în lupta contra regimului corupt.
De altfel, este cert faptul că, în aceeaşi perioadă, Castro a avut o relaţie paralelă şi toridă, începută în 1952, cu o tânără cubaneză de condiţie foarte bună, cu simpatii revoluţionare, Naty Revuelta, care era la rândul ei căsătorită. Relaţia a dus la divorţul ambelor părţi, iar în martie 1956, Naty a născut o fetiţă – Alina Fernández-Revuelta. Aceasta a crescut şi, în mod ironic, a fugit din Cuba, în anul 1993, deghizată în turistă spaniolă, cerând azil politic în Statele Unite, unde a făcut carieră ca unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai politicii promovate de liderul de la Havana.
Cel mai sexy lider politic
Cele mai persistente speculaţii referitoare la femeile din suita lui Fidel o au ca protagonistă pe Celia Sanchez, o tovarăşă de arme ceva mai în vârstă, care a rămas consacrată până la moarte, în 1980, drept „însoţitoarea permanentă” a lui Fidel, la care acesta se refugia atunci când nu găsea consolare în altă parte. Ca răsplată a fidelităţii faţă de cauza revoluţionară, Sanchez a deţinut importante poziţii politice, între care cea de secretar al Comitetului Central cubanez şi secretar al Consiliului de Stat, fiind considerată cea mai puternică femeie din Cuba. Primele semne ale bizarei relaţii au apărut în vara lui 1958, în plină luptă de gherilă, când cei doi împărţeau aceeaşi cabană, în tabăra de pe vârful La Plata.
In timpul primului an de insurecţie, când destinul lui Castro atârna de un fir de aţă, Celia a funcţionat ca cel mai eficient curier al trupelor de gherilă, trecând cu o uşurinţă remarcabilă prin zonele de securitate, cu informaţii secrete şi pachete cu bani. Graţie harului său de a se strecura nevăzută, rebelii o numeau „La Paloma” – porumbelul. Charisma lui Fidel a devenit irezistibilă după 1959, când, în luna ianuarie, a intrat triumfător în Havana, iar isteria de masă era în toi. Curând s-a constatat că cei mai ardenţi susţinători ai revoluţionarului erau femeile, care deveneau slabe şi obediente la simpla lui vedere.
Situaţia le-a suscitat americanilor consideraţii neortodoxe, potrivit cărora Fidel pare a fi cel mai sexy lider politic de la Cleopatra încoace. Liderul de la Havana a fost asociat de-a lungul timpului cu numeroase femei, între care Maritza Rosales, actriţa favorită a lui Castro, cu care se spune că ar fi avut o scurtă aventură, la care a renunţat rapid, dată fiind apetenţa starletei pentru… poligamie, iar în anul 1962, ziarele cubaneze din diaspora anunţau căsătoria liderului suprem cu o femeie pe nume Isabel Coto, neconfirmată. De mai bine de 30 de ani însă, Fidel pare să se fi aşezat la „casa lui”, alături de soţia oficială, Dalia Soto del Valle, care a devenit prima doamnă a Cubei în anii -80 şi împreună cu care Castro are cinci fii.
Marturia lui Pedro, camaradul si victima lui Fidel Castro
Marturia lui Pedro, camaradul si victima lui Fidel Castro
EVZ a stat de vorba cu omul care, dupa ce a luptat pentru Revolutia in care a crezut si dictatorul de la Havana, a fost inchis 16 ani pentru ca s-a opus politicii acestuia.
EVZ a stat de vorba cu omul care, dupa ce a luptat pentru Revolutia in care a crezut si dictatorul de la Havana, a fost inchis 16 ani pentru ca s-a opus politicii acestuia.
Marturia lui Pedro, camaradul si victima lui Fidel Castro
Marturia lui Pedro, camaradul si victima lui Fidel Castro
EVZ a stat de vorba cu omul care, dupa ce a luptat pentru Revolutia in care a crezut si dictatorul de la Havana, a fost inchis 16 ani pentru ca s-a opus politicii acestuia.
EVZ a stat de vorba cu omul care, dupa ce a luptat pentru Revolutia in care a crezut si dictatorul de la Havana, a fost inchis 16 ani pentru ca s-a opus politicii acestuia.
Castro vorbeste de retragere
Castro vorbeste de retragere Liderul cubanez a lasat pentru prima data sa se inteleaga ca ar putea renunta la putere, pentru a deschide „calea unor persoane mai tinere”.
Fidel Castro, greu de ucis
Fidel Castro, greu de ucis
PROFIL
Si-a condus tara atat de mult timp, incat aproape trei sferturi din populatia cubaneza nu a cunoscut alt lider politic.[Citeste]
PROFIL
Si-a condus tara atat de mult timp, incat aproape trei sferturi din populatia cubaneza nu a cunoscut alt lider politic.[Citeste]
El Che..... mitul neatins de timp
Vedere din off
El Che – mitul neatins de timp
De ce, la 40 de ani de la disparitia sa, Ernesto Che Guevara este inca un icon? Daca ar fi sa alegem o emblema, un idol,
El Che – mitul neatins de timp
De ce, la 40 de ani de la disparitia sa, Ernesto Che Guevara este inca un icon? Daca ar fi sa alegem o emblema, un idol,
Fata ascunsa a lui Che
Fata ascunsa a lui Che
Un aventurier si un iresponsabil a ajuns sa fie obiect de adoratie. Carti precum aceasta a lui Jacobo Machover restabilesc, oportun, adevarul.
Dintre articolele si cartile aparute cu ocazia celor 40 de ani scursi de la moartea lui Che Ghevara se detaseaza volumul lui Jacobo Machover intitulat Fata ascunsa a lui Che (Buchet - Chastel, 2007). Machover s-a nascut la Havana in 1954, traieste in exil in Franta din 1963, este profesor universitar la Avignon si Paris. Cartea sa nu este o simpla biografie, ci o adevarata ancheta ce tine cont de scrisorile si discursurile lui Che, de corespondenta lui, de marturiile celor care l-au cunoscut. Rezultatul - un text pasionant, care se citeste pe nerasuflate si unde impostura mitului Che Guevara e denuntata cu logica si verva.
Mai intii, pregatirea profesionala. Argentinianul Ernesto Ghevara pretindea ca a urmat studii de medicina. Diploma de licenta nu s-a gasit niciodata. Guevara n-a exersat profesia de medic. A preferat sa calatoreasca in America Latina, fara un scop anume si initiindu-se, vag, in doctrina comunista. Era, de fapt, un aventurier in cautare de senzatii tari. Intilnirea cu Fidel Castro a fost, se stie, decisiva. A ajuns in Cuba, unde a preferat statutului de medic (care sa-i ingrijeasca pe raniti) pe acela de luptator revolutionar.
Nu bisturiul era unealta preferata a lui Che. Il fascinau pistoalele si mitralierele. Cit s-a aflat in Sierra Maestra, intre 1956-1958 luptind impotriva dictatorului Batista, a executat cu mina lui o serie de "tradatori" si de "informatori", pe care ii considera pur si simplu niste "viermi". Marturiile pe care le aminteste autorul sint zguduitoare. Ii lichida pe "condamnati" (condamnati fara proces, fireste) cu un singe rece si o cruzime inumane. Pe unii ii obliga - in cea mai buna traditie stalinista - sa-si recunoasca greselile (imaginare).
Dupa ce Fidel Castro a ajuns la putere, Che a fost numit comandant al faimoasei inchisori La Cabaña. In cele sase luni cit a condus inchisoarea, Guevara a ordonat 180 de sentinte de condamnare la moarte. Halucinant e si un alt fapt: pe 11 decembrie 1964, vorbind de la tribuna Natiunilor Unite, Che a facut un adevarat elogiu al executiilor si al stirpirii contrarevolutionarilor, in totala indiferenta a membrilor Adunarii.
Ideologic, inainte de a-l cunoaste pe Castro, Che era un mare admirator al lui Stalin (ii placea sa semneze scrisorile Stalin II). Avea notiuni vagi de marxism si manifesta mai curind inclinatii trotkiste si maoiste. Trotkista este, spre exemplu, ideea revolutiei permanente. Oricum, Guevara este cel care, inaintea lui Castro, a imprimat revolutiei cubaneze un caracter marxist. Fie si numai pentru a-i provoca pe americani o data in plus...
Guevara, atit de admirat de Sartre si de atitea spirite luminate, ii dispretuia profund pe intelectuali. Ii considera vinovati aprioric si nu credea ca ar putea deveni revolutionari adevarati. Regimul castrist a aruncat in puscarie, se stie, mii de intelectuali. Partea amuzanta e ca Guevara se considera el insusi... poet, remarcindu-se, printre altele, printr-o oda ardenta adresata lui Fidel Castro. Tot Che a inventat munca "voluntara" de duminica precum si lagarele de munca. Unde, bineinteles, erau "reeducati" si intelectualii.
Probabil ca Fidel a avut ideea nastrusnica de a-l numi pe Che guvernator al Bancii Nationale. Guevara n-avea nici un fel de pregatire in materie. In foarte scurt timp, a reusit sa dezorganizeze economia si sa faca sa se prabuseasca moneda nationala, care era pina atunci egala cu dolarul. Che voia, oricum, sa desfiinteze banii (utopia comunista...) si sa-i rasplateasca pe oameni, pentru munca lor, cu insigne, diplome de merit, evidentieri etc.
Cam tot in aceeasi perioada Che Guevara incepe sa se detaseze de politica pro-sovietica a lui Castro iar simpatiile lui maoiste sint tot mai evidente. Se hotaraste sa plece din Cuba si sa se puna in serviciul "Revolutiei mondiale".
Castro trebuie sa fi primit cu satisfactie aceasta decizie: scapa de un partener incomod si erau toate sansele ca acesta sa devina un martir, numai bun pentru propaganda cubaneza. Che se duce mai intii in Congo, unde se ilustreaza din nou prin violenta si cruzime. Aventura e un esec, servind doar la implantarea militarilor cubanezi in mai multe tari africane (in numele "internationalismului proletar"). Urmatoarea etapa - Bolivia, unde lupta de gherila condusa de Che a fost o adevarata catastrofa. N-a gasit la taranii bolivieni sprijinul necesar, a luat decizii militare eronate si haotice, a fost prins cu usurinta si executat. Devenise, in sfirsit, martir. Asa a luat nastere mitul lui Che.
Pentru Fidel Castro, moartea lui Guevara a fost o sansa uriasa. Putea celebra cultul unui mort stiind bine ca nu mai are nici un rival care sa-i ameninte puterea. Mitul a luat proportii si in Europa, mai ales in Franta. Cel supranumit "macelarul de la Cabaña" a devenit o icoana revolutionara, un simbol al dorintei de libertate. Sartre l-a numit, Dumnezeule!, "omul cel mai complet al timpurilor noastre". Un aventurier si un iresponsabil a ajuns sa fie obiect de adoratie. Carti precum aceasta a lui Jacobo Machover restabilesc, oportun, adevarul.
Un aventurier si un iresponsabil a ajuns sa fie obiect de adoratie. Carti precum aceasta a lui Jacobo Machover restabilesc, oportun, adevarul.
Dintre articolele si cartile aparute cu ocazia celor 40 de ani scursi de la moartea lui Che Ghevara se detaseaza volumul lui Jacobo Machover intitulat Fata ascunsa a lui Che (Buchet - Chastel, 2007). Machover s-a nascut la Havana in 1954, traieste in exil in Franta din 1963, este profesor universitar la Avignon si Paris. Cartea sa nu este o simpla biografie, ci o adevarata ancheta ce tine cont de scrisorile si discursurile lui Che, de corespondenta lui, de marturiile celor care l-au cunoscut. Rezultatul - un text pasionant, care se citeste pe nerasuflate si unde impostura mitului Che Guevara e denuntata cu logica si verva.
Mai intii, pregatirea profesionala. Argentinianul Ernesto Ghevara pretindea ca a urmat studii de medicina. Diploma de licenta nu s-a gasit niciodata. Guevara n-a exersat profesia de medic. A preferat sa calatoreasca in America Latina, fara un scop anume si initiindu-se, vag, in doctrina comunista. Era, de fapt, un aventurier in cautare de senzatii tari. Intilnirea cu Fidel Castro a fost, se stie, decisiva. A ajuns in Cuba, unde a preferat statutului de medic (care sa-i ingrijeasca pe raniti) pe acela de luptator revolutionar.
Nu bisturiul era unealta preferata a lui Che. Il fascinau pistoalele si mitralierele. Cit s-a aflat in Sierra Maestra, intre 1956-1958 luptind impotriva dictatorului Batista, a executat cu mina lui o serie de "tradatori" si de "informatori", pe care ii considera pur si simplu niste "viermi". Marturiile pe care le aminteste autorul sint zguduitoare. Ii lichida pe "condamnati" (condamnati fara proces, fireste) cu un singe rece si o cruzime inumane. Pe unii ii obliga - in cea mai buna traditie stalinista - sa-si recunoasca greselile (imaginare).
Dupa ce Fidel Castro a ajuns la putere, Che a fost numit comandant al faimoasei inchisori La Cabaña. In cele sase luni cit a condus inchisoarea, Guevara a ordonat 180 de sentinte de condamnare la moarte. Halucinant e si un alt fapt: pe 11 decembrie 1964, vorbind de la tribuna Natiunilor Unite, Che a facut un adevarat elogiu al executiilor si al stirpirii contrarevolutionarilor, in totala indiferenta a membrilor Adunarii.
Ideologic, inainte de a-l cunoaste pe Castro, Che era un mare admirator al lui Stalin (ii placea sa semneze scrisorile Stalin II). Avea notiuni vagi de marxism si manifesta mai curind inclinatii trotkiste si maoiste. Trotkista este, spre exemplu, ideea revolutiei permanente. Oricum, Guevara este cel care, inaintea lui Castro, a imprimat revolutiei cubaneze un caracter marxist. Fie si numai pentru a-i provoca pe americani o data in plus...
Guevara, atit de admirat de Sartre si de atitea spirite luminate, ii dispretuia profund pe intelectuali. Ii considera vinovati aprioric si nu credea ca ar putea deveni revolutionari adevarati. Regimul castrist a aruncat in puscarie, se stie, mii de intelectuali. Partea amuzanta e ca Guevara se considera el insusi... poet, remarcindu-se, printre altele, printr-o oda ardenta adresata lui Fidel Castro. Tot Che a inventat munca "voluntara" de duminica precum si lagarele de munca. Unde, bineinteles, erau "reeducati" si intelectualii.
Probabil ca Fidel a avut ideea nastrusnica de a-l numi pe Che guvernator al Bancii Nationale. Guevara n-avea nici un fel de pregatire in materie. In foarte scurt timp, a reusit sa dezorganizeze economia si sa faca sa se prabuseasca moneda nationala, care era pina atunci egala cu dolarul. Che voia, oricum, sa desfiinteze banii (utopia comunista...) si sa-i rasplateasca pe oameni, pentru munca lor, cu insigne, diplome de merit, evidentieri etc.
Cam tot in aceeasi perioada Che Guevara incepe sa se detaseze de politica pro-sovietica a lui Castro iar simpatiile lui maoiste sint tot mai evidente. Se hotaraste sa plece din Cuba si sa se puna in serviciul "Revolutiei mondiale".
Castro trebuie sa fi primit cu satisfactie aceasta decizie: scapa de un partener incomod si erau toate sansele ca acesta sa devina un martir, numai bun pentru propaganda cubaneza. Che se duce mai intii in Congo, unde se ilustreaza din nou prin violenta si cruzime. Aventura e un esec, servind doar la implantarea militarilor cubanezi in mai multe tari africane (in numele "internationalismului proletar"). Urmatoarea etapa - Bolivia, unde lupta de gherila condusa de Che a fost o adevarata catastrofa. N-a gasit la taranii bolivieni sprijinul necesar, a luat decizii militare eronate si haotice, a fost prins cu usurinta si executat. Devenise, in sfirsit, martir. Asa a luat nastere mitul lui Che.
Pentru Fidel Castro, moartea lui Guevara a fost o sansa uriasa. Putea celebra cultul unui mort stiind bine ca nu mai are nici un rival care sa-i ameninte puterea. Mitul a luat proportii si in Europa, mai ales in Franta. Cel supranumit "macelarul de la Cabaña" a devenit o icoana revolutionara, un simbol al dorintei de libertate. Sartre l-a numit, Dumnezeule!, "omul cel mai complet al timpurilor noastre". Un aventurier si un iresponsabil a ajuns sa fie obiect de adoratie. Carti precum aceasta a lui Jacobo Machover restabilesc, oportun, adevarul.
Che Guevara, urmărit de dictaturile care au eleborat planul
Che Guevara, urmărit de dictaturile care au eleborat planul Condor
Luni 08 octombrie 2007, 10:33
Înainte de a lansa planul Condor, dictaturile sud-americane l-au urmărit pe Che Guevara, potrivit unui document dat ieri publicităţii. Documentul a fost descoperit de Martin Almada, un avocat... continuare
Luni 08 octombrie 2007, 10:33
Înainte de a lansa planul Condor, dictaturile sud-americane l-au urmărit pe Che Guevara, potrivit unui document dat ieri publicităţii. Documentul a fost descoperit de Martin Almada, un avocat... continuare
Che Guevara avea un simţ al umorului foarte sec
Che Guevara avea un simţ al umorului foarte sec
Marţi 02 octombrie 2007, 16:26
Odată cu apropierea celei de-a 40-a aniversare de la moartea lui Che Guevara, un volum cu memoriile eroului, scrise de fosta sa soţie, Aleida March, face valuri în New York. Citeşte toată... continuare
Marţi 02 octombrie 2007, 16:26
Odată cu apropierea celei de-a 40-a aniversare de la moartea lui Che Guevara, un volum cu memoriile eroului, scrise de fosta sa soţie, Aleida March, face valuri în New York. Citeşte toată... continuare
Fantoma lui Che Guevara continua sa bintuie in America de Su
Fantoma lui Che Guevara continua sa bintuie in America de Sud Tradat de taranii bolivieni, care nu au crezut in insurectia si ideile lui, Che Guevara (nascut in Argentina, pe data de 14 iunie 1928) a fost capturat de armata si de un comando CIA pe data de 8 octombrie 1967. A fost executat a doua zi, trupul sau pe jumatate dezbracat si plin de noroi fiind expus in spalatoria spitalului Nuestro Seסor de Malta, dupa ce, in prealabil, a fost imbalsamat cu acid formic. Astazi, in aceiasi Bolivie, condusa de un presedinte stingist, Evo Morales, Che Guevara este considerat un sfint. Celebra fotografie realizata de Alberto Korda (cunoscuta in intreaga lume) este considerata de multi sud-americani un fel de icoana - uneori este chiar insotita de o candela si, de cele mai multe ori, i se adreseaza rugaciuni. Tot in aceiasi Bolivie, si tot in acelasi spital Nu ...
continuare
Fidel Castro -/Imperiul si insula independenta/
Fidel Castro - „Imperiul si insula independenta”
Dedicata „noilor generatii”, prima dintr-o serie de trei „cronici” consacrate conflictului dintre regimul castrist si administratia de la Casa Alba, a fost publicata miercuri in cele doua ziare „de casa” ale comunistilor cubanezi, „Granma” si „Juventud Rebelde”. Autorul, nimeni altul decat „El Lider Maximo”, relateaza, pret de o pagina si jumatate, fapte si intamplari din istoria zbuciumata a Cubei, de la „plebicist” incoace.
CURS DE ISTORIE. "Istoria Cubei in ultimii 140 de ani este aceea a luptei pentru pastrarea identitatii si independentei nationale, dar si istoria evolutiei imperiului Statelor Unite, pretentia permanenta a acestora de prelua controlul asupra regiunii, si metodele utilizate de Casa Alba pentru a-si mentine dominatia globala", si-a prefatat presedintele cubanez creatia.
In prima parte a „cronicii”, Castro pune accentul pe "impunerea Amendamentului Platt" (1901), clauza introdusa in prima constitutie cubaneza ce autoriza Statele Unite sa intervina in Cuba, dupa iesirea insulei din sfera de influenta a Spaniei. "Partea cea mai rea a amendamentului a fost ipocrizia, inselatoria, machiavelismul si cinismul planului de cucerire. Baza navala americana de la Guantanamo Bay, este o consecinta a acestui amendament”. Clauza „Platt” a fost abrogata in 1934 de presedintele Franklin D. Roosevelt.
Dedicata „noilor generatii”, prima dintr-o serie de trei „cronici” consacrate conflictului dintre regimul castrist si administratia de la Casa Alba, a fost publicata miercuri in cele doua ziare „de casa” ale comunistilor cubanezi, „Granma” si „Juventud Rebelde”. Autorul, nimeni altul decat „El Lider Maximo”, relateaza, pret de o pagina si jumatate, fapte si intamplari din istoria zbuciumata a Cubei, de la „plebicist” incoace.
CURS DE ISTORIE. "Istoria Cubei in ultimii 140 de ani este aceea a luptei pentru pastrarea identitatii si independentei nationale, dar si istoria evolutiei imperiului Statelor Unite, pretentia permanenta a acestora de prelua controlul asupra regiunii, si metodele utilizate de Casa Alba pentru a-si mentine dominatia globala", si-a prefatat presedintele cubanez creatia.
In prima parte a „cronicii”, Castro pune accentul pe "impunerea Amendamentului Platt" (1901), clauza introdusa in prima constitutie cubaneza ce autoriza Statele Unite sa intervina in Cuba, dupa iesirea insulei din sfera de influenta a Spaniei. "Partea cea mai rea a amendamentului a fost ipocrizia, inselatoria, machiavelismul si cinismul planului de cucerire. Baza navala americana de la Guantanamo Bay, este o consecinta a acestui amendament”. Clauza „Platt” a fost abrogata in 1934 de presedintele Franklin D. Roosevelt.
Pagina 5 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Pagina 5 din 8
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum