Castro/Guevara[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ERNESTO  CHE  GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO  DE  GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL  CASTRO-
RAUL  CASTRO-
Lydia 

Fidel Castro a inviat din `morti`.

Presedintele cubanez Fidel Castro a pus capat unei taceri de 40 de zile, risipind speculatiile privitoare la starea grava in care s-ar fi aflat. Simbata, televiziunea de stat l-a aratat in timp ce citea ziarele si mergea fara ajutor. "Acum, cind dusmanii m-au declarat prematur muribund sau mort, am placerea sa le trimit compatriotilor si prietenilor din lume acest scurt material filmat", a spus presedintele, imbracat in alb, rosu si albastru, culorile echipelor nationale cubaneze, cu numele sau brodat pe piept. Castro, care se refac ...continuare

Cuba fără Fidel

George ANGLIŢOIU

Istoria omenirii a stat mai mereu sub semnul revoluţiei, acel proces de schimbare a traiectoriei generale a uneia sau a mai multor ţări. Succesul revoluţiei şi durabilitatea efectelor acesteia depind însă în primul rând de “perisabilitatea” liderului carismatic întrucât nici calitatea manifestului revoluţionar şi nici activismul participanţilor nu pot substitui imperativul de a avea un şef. Aşa se explică de ce majoritatea revoluţiilor nu au supravieţuit existenţei fizice a iniţiatorilor, chestiunea succesiunii la conducere dovedindu-se a fi crucială.


Generaţia bărboşilor cool
Anii 1958-’59 aduceau în prim-planul atenţiei internaţionale o nouă generaţie latino-americană de revoluţionari condusă de cubanezul Fidel Castro şi de prietenul său argentinianul Che Guevara. Succesul repurtat în Cuba prin înlăturarea dictatorului Batista va deveni rapid momentul eroic fondator şi legitimant al voinţei de putere a stângii mai mult sau puţin marxiste de pe continentul latino-american. Opoziţia vehementă a Statelor Unite faţă de perspectiva înlocuirii regimurilor conservatoare cu unele marxiste – rod al exportului “revoluţiei cubaneze” – se va dovedi finalmente a fi un obstacol mult prea greu de depăşit de către epigonii lui Fidel Castro. Hăituirea, prinderea şi execuţia lui Che Guevara în Bolivia (1967) sau efemerul regim al lui Salvador Allende în Chile (1973) sunt relevante în acest sens.
Popularitatea lui Fidel Castro atât până la prăbuşirea blocului comunist în 1989, cât şi – paradoxal – în perioada post-Război Rece atunci când Moscova, principalul sponsor al Havanei, îşi va retrage sprijinul politic şi economic, va rămâne constant la cote înalte.
Explicaţiile sunt multiple. Astfel, dacă între anii ‘50-’70 febra revoluţionară este la apogeu, îndepărtarea în timp faţă de episodul glorios 1958-’59 va duce nu numai la încremenirea în trecut a Cubei din cauza blocadei comerciale americane, ci şi la o formulă tipic comunistă de idealizare a trecutului. În consecinţă, deşi Fidel şi companionii săi trecuseră de prima tinereţe şi nu mai revoluţionau nimic, El Comandante nu putea fi portretizat de către propaganda de partid altfel decât tânăr, viguros, invincibil, infailibil, după modelul leninisto-stalinist. Un astfel de imaginar politic ajunge să hrănească atât dorinţele oneste de justiţie socială ale unor categorii tinere nu neapărat educate (cazul Americii Latine, acolo unde şi în prezent analfabetismul, cu excepţia Cubei, constituie o mare problemă), cât şi pornirile de frondă şi aventură ale tinerilor che guevarişti din Vest.

Eternul şi fascinantul Fidel
Fidel Castro este bătrân, ca şi revoluţia sa. A împlinit pe 13 august venerabila vârstă de 80 de ani care l-a găsit însă la spital, operat ca urmare a unor probleme intestinale. Propaganda oficială a trecut astfel printr-o perioadă extrem de dificilă, încercând să cosmetizeze realitatea şi să convingă atât poporul cubanez, cât şi comunitatea internaţională (neprietenoasă) că El Lider Maximo stăpâneşte pe deplin situaţia politică, în pofida unei stări rebele de sănătate.
Dar la Havana sunt elemente ale unei crize la cel mai înalt nivel, întrucât nu poţi masca la nesfârşit (după cum nu a reuşit nici maestrul propagandei Joseph Goebbels cu al său Reich de 1000 de ani) realitatea politică. Astfel, mass-media cubaneză a trebuit să informeze asupra transferului temporar a prerogativelor spre fratele mai mic al lui Fidel, anume Raul Castro, ministru al Apărării încă din perioada eroică. Speculaţiile din presa occidentală şi din mediile de exilaţi cubanezi din Florida asupra stării reale de sănătate a lui Fidel au fost alimentate şi de un alt fapt – amânarea aniversării publice a liderului până pe 2 decembrie, ziua forţelor armate revoluţionare.

Un Castro mai mic
Dar de ce o criză politică totuşi? Să fim bine înţeleşi. Dovada nu o reprezintă îmbolnăvirea liderului, supus ciclurilor vieţii la fel ca orice alt muritor, ci absenţa unui înlocuitor viabil.
Raul Castro este din mai multe puncte de vedere o persoană problematică. În primul rând, este aproape la fel de bătrân ca Fidel, având 75 de ani. În al doilea rând, este fratele lui Fidel, un mare semn de întrebare pentru ierarhia democratică a statului revoluţionar cubanez şi o clară confirmare a faptului că despoţiile comuniste supuse izolării internaţionale nu au de regulă decât soluţii în familie (vezi cazul Coreei de Nord a fondatorului Kim Ir Sen sau cel al României Ceauşeştilor). În al treilea rând, presa occidentală l-a portretizat în repetate rânduri pe Raul a fi un baron al drogurilor sau cel puţin un facilitator al exportului columbian spre SUA, menit să “destabilizeze” securitatea adversarului ideologic şi fibra morală a tineretului american dezorientat.

Discipolul Chavez
America Latină este caracterizată la începutul secolului XXI de revirimentul mişcărilor populiste de stânga, numitorul lor comun fiind anti-americanismul. Cea mai vehementă dintre acestea este cea condusă de generalul Hugo Chavez în Venezuela. Fără a intra în detalii (vezi în acest sens articolul Venezuela în zodia socialismului dictatorial dintr-un număr precedent), trebuie totuşi reliefată filiaţia politică de la care se revendică omul-forte de la Caracas: Simon Bolivar – Fidel Castro, amândoi campioni ai luptei împotriva tiraniei străine.
La mijlocul lunii august, Chavez a efectuat o vizită la Havana, în semn de solidaritate cu Fidel, prilej cu care propaganda oficială a avut în sfârşit posibilitatea să-l arate pe patriarhul cubanez din nou în carne şi oase. Chavez, îmbrăcat în roşu şi însoţit de generalissimul Raul Castro, glumeşte cu Fidel, îmbrăcat tot în roşu şi vizibil suferind pe patul său de spital. Raul îi înmânează lui Chavez un tablou din tinereţe (sic!) al fratelui său, pentru ca mai apoi să vedem cum maestrul şi discipolul savurează împreună nişte iaurt, aliment popular, iar nu unul elitist (de genul ambroziei mitice a zeilor). Fiindcă finalmente liderii carismatici sunt şi ei oameni. Cresc, îmbătrânesc, suferă de boli şi… au obsesia atentatelor, adică acele acte ilicite din punct de vedere moral şi juridic menite să le curme viaţa fizică şi politică predestinată salvării celorlalţi.

Cuba post-Fidel, din nou capitalistă şi pro-americană?
Insula lui Fidel este mult prea aproape de coastele americane (circa 80 de mile maritime sud de Miami) pentru a nu rămâne un obiectiv strategic pentru americani. Retorica oficială americană a rămas aceeaşi – reîntoarcerea la democraţie, scop în care fondurile alocate au fost suplimentate la 60 de milioane de dolari anual. Eşecul lamentabil şi straniu al manevrei din Golful Porcilor (1961) nu a mai fost urmat de o altă tentativă făţişă de înlăturare a lui Fidel, fiind preferată blocada (atât de eficientă în timpul crizei rachetelor din 1962).
Fidel va fi trecând peste această problemă medicală, pentru a se confrunta însă cu una politică mult mai gravă, anume aceea a viitorului moştenirii sale revoluţionare. Scenariul previzibil în cazul morţii sale ar fi acela al succesiunii fratelui Raul, confruntat cu o presiune americană crescândă, dar sprijinit din exterior de Chavez. Regimul acestuia din urmă are la rândul său o soartă incertă, nefiind scutit de o opoziţie puternică din interior şi expus deopotrivă izolării internaţionale promovate de la Washington. Arma economică venezueleană este petrolul, miză uriaşă în actuala criză energetică, pe când Havana lui Raul n-ar putea miza decât pe eternele ţigări de foi, pe rom şi pe trestie-de-zahăr. Prea puţin pentru a putea rezista pe o insulă în care americanii au o puternică bază militară la Guantanamo. Nu trebuie omisă totodată semnificativa imigraţie cubaneză din Florida, cu puternice interese capitaliste şi funciare datând din perioada pre-revoluţie, pre-naţionalizare.
Posteritatea lui Fidel este însă deja asigurată, fiindcă întotdeauna vor exista nostalgici (vezi cazul României post-ceauşiste sau al Rusiei post-staliniste) atât în rândul populaţiei obişnuite, cât şi al intelectualilor. Iar spre deosebire de mari creatori ca Mozart, Beethoven, Van Gogh care au murit săraci şi neapreciaţi, liber-cugetătorul/ateul Fidel Castro se va fi bucurat de toate plăcerile şi măririle din viaţa asta. Rămân însă suferinţele şi nedreptatea cauzate prea multor altora.
Acest articol a fost publicat în numărul 41.[CADRAN POLITIC]

Trei ore cu Che Guevara
Rene Burri, unul dintre cei mai mari fotografi din lume, a fost zilele acestea in Romania. Numele sau a ramas legat pentru tot-deauna de fotografiile facute legendarului Che Guevara. Totul a durat trei ore. Memorabile.

Fidel Castro sufera de cancer in faza terminala

Primul Congres al muncitorilor cubanezi fara Fidel Castro

Che Guevara, marfa capitalista!

Washingtonul asteapta moartea lui Castro:

Cine este fratele lui Fidel Castro, Raul?
Liderul Cubei, Fidel Castro, a declarat că starea sa de sănătate e stabilă, într-un comunicat difuzat de televiziunea naţională.


El a fost operat în urma unei hemoragii intestinale şi i-a predat puterea, temporar, fratelui său, Raul Castro.

Ce se ştie despre acesta?

Raul Castro a fost aproape jumătate de secol al doilea om în stat. Acum este preşedintele Cubei.

El are 75 de ani şi a stat dintotdeauna în umbra fratelui său mai mare, Fidel, fiind cu un cap mai scund decât el şi neavând charisma şi verva oratorică a acestuia.

Raul a fost desemnat oficial succesor al lui Fidel Castro la un congres al Partidului Comunist din octombrie 1997. Unii spun că Raul este mai extremist decât Fidel Castro.



Fratele liderului cubanez s-a născut în 1931, cel mai tânăr dintre cei trei fraţi ai familiei.

La 24 de ani a participat în tentativa eşuată de îndepărtare a regimului Fulgencio Batista, drept pentru care a stat în închisoare aproape doi ani, alături de Fidel Castro.

Când au fost eliberaţi, cei doi au plecat în Mexic pentru a pregăti nava Granma pentru o expediţie revoluţionară în Cuba, la sfârşitul anului 1956. Se crede că în acest răstimp, Raul s-a împrietenit cu Che Guevara, cu care i-a făcut cunoştinţă şi lui Fidel Castro.

La revenirea în Cuba, banda de revoluţionari a dus un răboi de gherilă din munţii Sierra Maestra, îndepărtând de la putere în cele din urmă regimul Batista în 1959.

Se crede că Raul a influenţat, din spatele cortinei, şi politica financiară a Cubei. Dar în iunie el a indicat că e cel mai probabil ca ţara să aibă o conducere colectivă, prin Partidul Comunist, după moartea fratelui său.



Analiştii au opinii diferite în privinţa lui Raul Castro ca lider al Cubei. Unii cred că va fi un lider mult mai radical, citând un comentariu făcut de Fidel Castro acum aproape 10 ani, care a spus "în spatele meu sunt alţii mult mai radicali ca mine".

Alţii sunt însă de părere că Raul Castro va duce ţara pe drumul tranziţiei către un comunism mai de piaţă.

Dar există şi o a treia categorie care spun că, la cei 75 de ani pe care îi are, Raul Castro va fi lider pentru puţin timp şi deci impactul preşedinţiei sale va fi limitat.



http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/08/060802_raul_castro.shtml

Inlocuitorul lui „El lider maximo”

Chestiune de timp: Raul Castro este ultimul dintre cei sapte fii ai lui Angel Castro, cu cinci ani mai mic decat Fidel Castro, a fost revolutionar in Sierra, dar eclipsat de “Che” Guevara si Cienfuegos, in fine ministru al Apararii si numarul doi in guvernul cubanez. Dar oare cand ii va veni randul lui Raul..., se intreaba Corriere della Sera, citat de Rompres. Trecerea anotimpurilor nu este in favoarea sa. A intuit acest lucru in urma cu 30 de ani, intr-un discurs rostit in fata Comitetului central al Partidului Comunist, la Havana: “un minut dupa celalalt, timpul ne prezinta nota sa de plata inexorabila. Si ne scurteaza viata”. Chiar daca el lider maximo i-ar preda timona, nu ar fi realist sa ni-l imaginam multa vreme la putere, fiindca Raul Castro si-a sarbatorit zilele acestea 75 de ani de viata: la aceasta varsta mai poate fi oare considerat succesorul lui Fidel? Pentru Constitutia cubaneza (articolul 94) nu exista nici o indoiala: “In caz de absenta, boala sau moarte a presedintelui, functia va fi preluata de prim-vicepresedinte”. Chiar Fidel a avut grija in repetate randuri sa-l “investeasca” pe fratele mai mic; prima data oficial, in 1985: Raul la putere, afirma Fidel, este “o certitudine”. Dispozitivul castrist De cealalta parte a Golfului, vecinii, eterni dusmani si deci atenti observatori, americanii, confirma ca intre cei doi frati intelegerea ramane puternica: “Daca nu ar fi asa, Fidel l-ar fi concediat deja. In schimb, Raul este foarte respectat si este considerat inca in deplinatatea facultatilor”, afirma Frank Mora, expert in probleme cubaneze al Institutului militar din Washington. “Trebuie luat foarte, foarte in serios”, adauga colegul canadian Hal Klepak. Considerat o persoana dura, autoritara - unii isi amintesc si de represiunea “contrarevolutionarilor” din anii ‘60, dupa rasturnarea dictatorului Batista - si chiar brutala. Multi il considera insa o persoana serioasa si credibila, care ar fi in masura sa controleze, fara probleme, dispozitivul castrist. Si sunt multi si cei care spera: o predare a puterii “soft” intre frati ar merge pe linia continuitatii - dar si a capacitatii “de ghepard” a regimului de a “se schimba pentru a dura” (aluzie la fraza din romanul Ghepardul, de Giuseppe Tommasi di Lampedusa, “sa schimbam totul, pentru ca totul sa ramana asa cum este”). In favoarea predarii stafetei sunt si cei care au interese comerciale in insula: potrivit unor analisti, Raul ar conduce Cuba spre o ulterioara deschidere capitalista. Dupa modelul chinez de “socialism-liberal”, pentru care a manifestat un interes accentuat in timpul vizitei efectuate la Beijing in 1997. Se spune ca a fost foarte curajos in perioada Revolutiei, dar niciodata carismatic, nici capabil sa starneasca entuziasm. El a fost, inainte de Fidel, cel care a “descoperit” comunismul, cu calatoriile sale la Moscova si la Praga; el l-a intalnit in Mexic pe Ernesto Guevara, care i-a inteles forta si l-a adus in Cuba; el a faurit pretioasele relatii cu URSS si a elaborat apoi strategiile pentru a aborda prabusirea blocului socialist (privind spre China). Dar mai cu seama, el a fost cel care a strans randurile in jurul lui Fidel. Totusi, locul sau a fost intotdeauna in umbra. Iar multi, acum cand “el lider maximo” se apropie de varsta de 80 de ani (in august), iar cel mai mic a implinit 75, se intreaba daca este cazul sa-l scoata din culise chiar in momentul crepusculului. Insusi Fidel si-a pus intrebarea. In Le Monde Diplomatique, presedintele cubanez abordeaza problema succesiunii, afirmand: “Raul incepe sa se apropie ca varsta de mine, anii continua sa se adune... Noile generatii sunt cele care le inlocuiesc pe celelalte, pe cele mai vechi...”

Corriere della Sera


http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=4235

Un nou post pentru înlăturarea lui Fidel Castro
Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a anunţat crearea unui nou post care - conform spuselor sale - va grăbi înlăturarea de la putere a preşedintelui Cubei, Fidel Castro. Ea l-a numit pe Caleb McCarry, un republican, în funcţia de Coordonator al Tranziţiei din Cuba.


"Timp de aproximativ 50 de ani regimul Castro a condamnat poporul cubanez la o soartă tragică de sărăcie şi reprimare", a declarat doamna Rice.

"Mii de cubanezi au fugit din cauza acestui coşmar şi mulţi dintre ei au venit în America unde au găsit libertatea", a spus secretarul de stat american.

"Pentru a pune capăt cât mai rapid tiraniei lui Castro preşedintele Bush a creat Comisia de Asistenţă pentru Cuba, iar anul trecut aceasta a propus o strategie care să conducă la o tranziţie paşnică spre democraţie în Cuba."

"Îl numesc pe Caleb McCarry în funcţia de coordonator al tranziţiei din Cuba", a anunţat doamna Rice.


http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/07/050729_rice_cuba.shtml

ERNESTO  CHE  GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO  DE  GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL  CASTRO-
RAUL  CASTRO-
Lydia