Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Castro/Guevara[v=]
Pagina 2 din 8
Pagina 2 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Castro/Guevara[v=]
Rezumarea primului mesaj :
ERNESTO CHE GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO DE GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL CASTRO-
RAUL CASTRO-
Lydia
ERNESTO CHE GUEVARA-
3]Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi...
2]Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este absolut esenţial.
1]Tacerea este o cearta continuata prin alte mijloace.
=====
ANTONIO DE GUEVARA-
Martirii nu au fost martiri pentru suferintele pe care le-au indurat, ci pentru rabdarea de care au dat dovada.
=====
FIDEL CASTRO-
RAUL CASTRO-
Lydia
Ultima editare efectuata de catre Admin in 22.11.15 22:26, editata de 50 ori
Re: Castro/Guevara[v=]
http://www.gandul.info/international/fidel-castro-il-evoca-pe-hugo-chavez-11781648
Re: Castro/Guevara[v=]
http://adevarul.ro/international/in-lume/de-l-a-iubit-mandela-fidel-castro-1_52a30087c7b855ff568502fb/index.html
Re: Castro/Guevara[v=]
http://cultural.bzi.ro/noi-amanunte-legate-de-moartea-lui-che-guevara-au-iesit-la-suprafata-2438
Re: Castro/Guevara[v=]
http://adevarul.ro/cultura/istorie/cum-l-a-invins-castro-kennedy-invazia-golful-porcilor-1_5289de8fc7b855ff560b5a45/index.html
Re: Castro/Guevara[v=]
Raul Castro s-a dus în Rusia pentru a afla secretele îmbălsămării lui LeninInternaţional
Re: Castro/Guevara[v=]
El comandante Che Guevara
La 14 iunie 1928, s-a născut Ernesto Rafael Guevara de la Serna, mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, fost revoluţionar de stânga, lider al regimului comunist cubanez şi insurgent sud-american.
Ernesto Rafael Guevara de la Serna s-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în oraşul Rosario, provincia Santa Fe, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere. Tatăl lui a fost Ernesto Guevara Lynch, iar mama Celia, având strămoşi basci, irlandezi şi spanioli. La vârsta de doi ani, Ernesto Rafael s-a îmbolnăvit de astm bronşic, iar de la vârsta de 3 ani a învăţat şah de la tatăl său şi a participat chiar la concursuri, începând de la vârsta de 12 ani. Mama sa l-a învăţat franceza, pe care o va vorbi în mod curent, fiindu-i utilă mai ales în experienţa africană de mai târziu. Mătuşa sa, de care era foarte apropiat, şi care a crescut-o pe mama sa de la moartea prematură a părinţilor acesteia, era comunistă. În timpul adolescenţei, profitând şi de perioadele de repaus provocate de crizele de astm, Ernesto Rafael a citit scrierile lui Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud şi Bertrand Russell. A arătat, de asemenea, un mare interes şi pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1942, a jucat rugby în echipa liceului.
Reformat din cauza bolii, s-a ambiţionat să ajungă doctor. În anul 1948 s-a înscris la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 a început o călătorie prin America Latină. În ianuarie 1952 a ajuns în Chile, unde a scoperit mizeria în care trăiau minerii din nordul ţării. A ajuns în Peru, în Amazonia, în Columbia şi în Venezuela.
S-a întors acasă complet schimbat. Descoperise marile inegalităţi din America Latină, tragica viaţă a indienilor, aroganţa militarilor. După ce şi-a luat diploma în medicină (12 iunie 1953) a plecat din nou: Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala. La 27 iunie 1954, preşedintele cade victimă unui puci militar. Rămâne în Guatemala până în septembrie 1954, apoi pleacă în Mexic, unde, la 26 iunie 1955, îl întâlneşte pe Fidel Castro. În această perioadă e supranumit Che.
Che Guevara a devenit membru al administraţiei de stânga a preşedintelui Jacobo Arbenz. La 27 iunie 1954, preşedintele a căzut victimă unui puci militar. În cadrul antrenamentelor care au precedat debarcarea în Cuba, Che a practicat karate şi alpinism, escaladând vârful Iztaccihuatl, care măsura peste 5.000 de metri. Pentru meritele sale, Fidel Castro i-a dat lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, şi i-a conferit, la 29 de ani, Steaua José Martín, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia.
După cucerirea puterii, la 9 ianuarie 1959, Che Guevara a primit cetăţenia cubaneză printr-o lege specială. Che Guevara a devenit în 1959 comandantul închisorii Cabana. Timp de şase luni, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959, au fost executaţi acolo cel puţin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declaraţii confidenţiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime. La 26 noiembrie 1959 a fost numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu a ajuns ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. S-a împrietenit cu Jean-Paul Sartre şi cu Simone de Beauvoir, participând în primăvara lui 1960 la un miting de protest împotriva aruncării în aer a unei nave franceze care transporta arme.
În 1966, Bolivia era guvernată de o dictatură militară condusă de René Barrientos, care îl răsturnase de la putere, printr-o lovitură de stat, pe preşedintele ales, Víctor Paz Estenssoro. La cererea lui Fidel Castro, a fost cumpărat un teren într-o regiune montană izolată, Ñancahuazú, de către partidul comunist bolivian. Acest teren era situat într-o zonă geografică foarte îndepărtată de cerinţele lui Che Guevara, acesta acceptând-l pentru a nu mai pierde timp. Aventura în Bolivia se anunţa sinucigaşă. Aici, armata era bine antrenată, iar Partidul Comunist Bolivian nu intenţiona să-l ajute. În noiembrie 1966, Che ajunge în capitala boliviană, după ce a trecut prin Praga, Moscova şi Paris. S-a îndreaptat spre regiunea forestieră Nancahuazu, pentru a forma o şcoală de gherilă.
Grupul său era constituit din 47 guerrilleros, majoritatea bolivieni, dar şi 16 cubanezi aleşi de Che, plus câţiva peruvieni şi argentinieni. Aceştia şi-au luat numele de ELN (Ejército de Liberación Nacional - Armata Naţională de Eliberare), având şi câteva grupuri de sprijin în mediul urban. Guevara credea că va găsi sprijin în rândurile ţăranilor, ale minerilor, însă partidul comunist bolivian era mai degrabă îndreptat spre Moscova decât spre Havana. Pe lângă aceasta, inflexibilitatea lui Che, care a refuzat să lase conducerea gherilei comuniştilor locali, l-a îndepărtat de la un acord cu Mario Monje (liderul Partidului Comunist Bolivian).
Lipsit de sprijinul localnicilor, înconjurat de nişte novici, la 8 octombrie 1967, grupul lui Che a fost capturat. Che Guevara a fost executat o zi mai târziu, la 9 octombrie 1967.Corpul său şi cele ale celorlalţi luptători executaţi au fost luate de armata boliviană şi duse, cu ajutorul ofiţerilor americani şi agenţilor C.I.A., cu elicopterul în orăşelul Vallegrande, unde au fost expuse pentru mass-media, în spitalul local. Sute de persoane, soldaţi, civili şi curioşi au venit să vadă corpurile. Călugăriţele din spital şi din oraş au remarcat asemănarea frapantă cu Isus şi i-au tăiat şuviţe din păr pentru a le păstra ca talismane. După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul şi a păstra o probă a morţii sale, oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret.
După execuţie, militarii bolivieni şi Félix Rodríguez şi-au împărţit lucrurile lui Che, incluzând cele două ceasuri (printre care un Rolex încredinţat lui Che de un camarad muribund) şi jurnalul Lui Che Guevara în Bolivia. Astăzi, o parte din lucrurile sale (printre care lanterna sa) sunt expuse la sediul C.I.A. La 15 octombrie, Fidel Castro a recunoscut moartea lui Guevara şi a proclamat trei zile de doliu naţional. Moartea sa a fost percepută, în acel moment, ca o grea lovitură pentru mişcările revoluţionare sud-americane şi pentru lumea a treia.
În 1997, rămăşiţele lui Che şi ale altor câţiva camarazi au fost exhumate şi identificate cu ajutorul probelor A.D.N., de către o echipă de medici legişti cubanezi, apoi transferate în Cuba. El a fost înmormântat cu funeralii de erou naţional, împreună cu şase dintre camarazii săi de arme din Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (oraşul pe care îl cucerise în timpul revoluţiei din Cuba).
Două, trei, nenumărate Vietnamuri
Chiar în această perioadă Guevara scrie „Mesaj popoarelor lumii”, ce va fi citit la reuniunea tricontinentală (Asia, Africa, America Latină) din Cuba şi care conţine cele mai radicale afirmaţii ale sale: el propune un război mondial deschis contra S.U.A., în contradicţie cu „coexistenţa paşnică” dorită de Uniunea Sovietică şi partidele comuniste din America Latină. Che şi-a început documentul cu una din frazele sale cele mai celebre: „să creăm două, trei, nenumărate Vietnamuri, acesta este consemnul”.
Sfârşitul lui Che Guevara
În 1977, revista Paris Match a publicat un interviu cu Mario Terán despre ultimele clipe ale lui Che Guevara. “Când am intrat, Che era aşezat pe o bancă. Când m-a văzut, m-a întrebat: “Aţi venit să mă ucideţi?”. M-am simţit intimidat şi am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat: “Ce-au spus ceilalţi?” (Simeón Cuba şi Juan Pablo Chang, executaţi cu puţin timp înaintea lui Che – n.n.). I-am răspuns că nu au zis nimic, iar el mi-a replicat: “Erau viteji.” Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau intens. M-am gândit că îmi va lua puşca cu o mişcare rapidă. El, însă, mi-a spus: “Fii liniştit şi ţinteşte bine! Vei ucide un om!”. Atunci m-am retras către uşă , am închis ochii şi am tras o primă rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolind-se şi pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire şi am tras o a doua rafală, care l-a lovit în braţ, în umăr şi în inimă. Era, în sfârşit, mort.”
Câteva controverse
Preşedintele Barrientos a dat ordinul de execuţie al luptătorilor lui Che Guevara. Chiar dacă nu şi-au justificat niciodată decizia, colaboratorii lui Barrientos au crezut că acestuia i-a fost teamă de un proces public ce ar fi atras atenţia internaţională asupra Boliviei, cum s-a întâmplat în cazul lui Régis Debray; el nu voia, de asemenea, ca Che să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, apoi eliberat, ca în cazul lui Fidel Castro.
Există numeroase versiuni asupra gradului de implicare şi de influenţare a S.U.A. şi C.I.A. în această decizie. Preşedintele Barrientos a avut o întrevedere cu ambasadorul Statelor Unite, chiar înaintea execuţiei lui Che. Pe de o parte, documente ale agenţiei, declasificate în timpul lui Bill Clinton arată că C.I.A. nu ar fi dorit ca aventura lui Che în Bolivia să se termine prin moartea sa iar, pe de altă parte, alte surse indică faptul că C.I.A. ar fi făcut presiuni ca Che să fie executat. Cert este că C.I.A. a fost prezentă în momentul morţii lui Che Guevara. Există mai multe versiuni şi în ceea ce priveşte persoana care a dat propriu-zis ordinul de execuţie: unele surse îl indică pe agentul Rodriguez, care ar fi primit ordin de la colonelul Zenteno; alte surse îl indică pe căpitanul Gary Prado Salmon, şeful rangerilor bolivieni. Se pare că Rodriguez i-a dat ordinul de execuţie sergentului bolivian Mario Terán, cu precizarea de a nu-l desfigura, iar rănile provocate să pară a fi făcute în timpul unei lupte. După alte surse, Mario Terán ar fi fost ales prin tragere la sorţi, în cadrul trupelor boliviene, fiindcă ar fi existat o ceartă în privinţa celui care ar fi avut “privilegiul” de a-l ucide pe Che.
La 14 iunie 1928, s-a născut Ernesto Rafael Guevara de la Serna, mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, fost revoluţionar de stânga, lider al regimului comunist cubanez şi insurgent sud-american.
Ernesto Rafael Guevara de la Serna s-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în oraşul Rosario, provincia Santa Fe, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere. Tatăl lui a fost Ernesto Guevara Lynch, iar mama Celia, având strămoşi basci, irlandezi şi spanioli. La vârsta de doi ani, Ernesto Rafael s-a îmbolnăvit de astm bronşic, iar de la vârsta de 3 ani a învăţat şah de la tatăl său şi a participat chiar la concursuri, începând de la vârsta de 12 ani. Mama sa l-a învăţat franceza, pe care o va vorbi în mod curent, fiindu-i utilă mai ales în experienţa africană de mai târziu. Mătuşa sa, de care era foarte apropiat, şi care a crescut-o pe mama sa de la moartea prematură a părinţilor acesteia, era comunistă. În timpul adolescenţei, profitând şi de perioadele de repaus provocate de crizele de astm, Ernesto Rafael a citit scrierile lui Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud şi Bertrand Russell. A arătat, de asemenea, un mare interes şi pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1942, a jucat rugby în echipa liceului.
Reformat din cauza bolii, s-a ambiţionat să ajungă doctor. În anul 1948 s-a înscris la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 a început o călătorie prin America Latină. În ianuarie 1952 a ajuns în Chile, unde a scoperit mizeria în care trăiau minerii din nordul ţării. A ajuns în Peru, în Amazonia, în Columbia şi în Venezuela.
S-a întors acasă complet schimbat. Descoperise marile inegalităţi din America Latină, tragica viaţă a indienilor, aroganţa militarilor. După ce şi-a luat diploma în medicină (12 iunie 1953) a plecat din nou: Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala. La 27 iunie 1954, preşedintele cade victimă unui puci militar. Rămâne în Guatemala până în septembrie 1954, apoi pleacă în Mexic, unde, la 26 iunie 1955, îl întâlneşte pe Fidel Castro. În această perioadă e supranumit Che.
Che Guevara a devenit membru al administraţiei de stânga a preşedintelui Jacobo Arbenz. La 27 iunie 1954, preşedintele a căzut victimă unui puci militar. În cadrul antrenamentelor care au precedat debarcarea în Cuba, Che a practicat karate şi alpinism, escaladând vârful Iztaccihuatl, care măsura peste 5.000 de metri. Pentru meritele sale, Fidel Castro i-a dat lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, şi i-a conferit, la 29 de ani, Steaua José Martín, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia.
După cucerirea puterii, la 9 ianuarie 1959, Che Guevara a primit cetăţenia cubaneză printr-o lege specială. Che Guevara a devenit în 1959 comandantul închisorii Cabana. Timp de şase luni, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959, au fost executaţi acolo cel puţin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declaraţii confidenţiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime. La 26 noiembrie 1959 a fost numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar mai târziu a ajuns ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. S-a împrietenit cu Jean-Paul Sartre şi cu Simone de Beauvoir, participând în primăvara lui 1960 la un miting de protest împotriva aruncării în aer a unei nave franceze care transporta arme.
În 1966, Bolivia era guvernată de o dictatură militară condusă de René Barrientos, care îl răsturnase de la putere, printr-o lovitură de stat, pe preşedintele ales, Víctor Paz Estenssoro. La cererea lui Fidel Castro, a fost cumpărat un teren într-o regiune montană izolată, Ñancahuazú, de către partidul comunist bolivian. Acest teren era situat într-o zonă geografică foarte îndepărtată de cerinţele lui Che Guevara, acesta acceptând-l pentru a nu mai pierde timp. Aventura în Bolivia se anunţa sinucigaşă. Aici, armata era bine antrenată, iar Partidul Comunist Bolivian nu intenţiona să-l ajute. În noiembrie 1966, Che ajunge în capitala boliviană, după ce a trecut prin Praga, Moscova şi Paris. S-a îndreaptat spre regiunea forestieră Nancahuazu, pentru a forma o şcoală de gherilă.
Grupul său era constituit din 47 guerrilleros, majoritatea bolivieni, dar şi 16 cubanezi aleşi de Che, plus câţiva peruvieni şi argentinieni. Aceştia şi-au luat numele de ELN (Ejército de Liberación Nacional - Armata Naţională de Eliberare), având şi câteva grupuri de sprijin în mediul urban. Guevara credea că va găsi sprijin în rândurile ţăranilor, ale minerilor, însă partidul comunist bolivian era mai degrabă îndreptat spre Moscova decât spre Havana. Pe lângă aceasta, inflexibilitatea lui Che, care a refuzat să lase conducerea gherilei comuniştilor locali, l-a îndepărtat de la un acord cu Mario Monje (liderul Partidului Comunist Bolivian).
Lipsit de sprijinul localnicilor, înconjurat de nişte novici, la 8 octombrie 1967, grupul lui Che a fost capturat. Che Guevara a fost executat o zi mai târziu, la 9 octombrie 1967.Corpul său şi cele ale celorlalţi luptători executaţi au fost luate de armata boliviană şi duse, cu ajutorul ofiţerilor americani şi agenţilor C.I.A., cu elicopterul în orăşelul Vallegrande, unde au fost expuse pentru mass-media, în spitalul local. Sute de persoane, soldaţi, civili şi curioşi au venit să vadă corpurile. Călugăriţele din spital şi din oraş au remarcat asemănarea frapantă cu Isus şi i-au tăiat şuviţe din păr pentru a le păstra ca talismane. După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul şi a păstra o probă a morţii sale, oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret.
După execuţie, militarii bolivieni şi Félix Rodríguez şi-au împărţit lucrurile lui Che, incluzând cele două ceasuri (printre care un Rolex încredinţat lui Che de un camarad muribund) şi jurnalul Lui Che Guevara în Bolivia. Astăzi, o parte din lucrurile sale (printre care lanterna sa) sunt expuse la sediul C.I.A. La 15 octombrie, Fidel Castro a recunoscut moartea lui Guevara şi a proclamat trei zile de doliu naţional. Moartea sa a fost percepută, în acel moment, ca o grea lovitură pentru mişcările revoluţionare sud-americane şi pentru lumea a treia.
În 1997, rămăşiţele lui Che şi ale altor câţiva camarazi au fost exhumate şi identificate cu ajutorul probelor A.D.N., de către o echipă de medici legişti cubanezi, apoi transferate în Cuba. El a fost înmormântat cu funeralii de erou naţional, împreună cu şase dintre camarazii săi de arme din Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (oraşul pe care îl cucerise în timpul revoluţiei din Cuba).
Două, trei, nenumărate Vietnamuri
Chiar în această perioadă Guevara scrie „Mesaj popoarelor lumii”, ce va fi citit la reuniunea tricontinentală (Asia, Africa, America Latină) din Cuba şi care conţine cele mai radicale afirmaţii ale sale: el propune un război mondial deschis contra S.U.A., în contradicţie cu „coexistenţa paşnică” dorită de Uniunea Sovietică şi partidele comuniste din America Latină. Che şi-a început documentul cu una din frazele sale cele mai celebre: „să creăm două, trei, nenumărate Vietnamuri, acesta este consemnul”.
Sfârşitul lui Che Guevara
În 1977, revista Paris Match a publicat un interviu cu Mario Terán despre ultimele clipe ale lui Che Guevara. “Când am intrat, Che era aşezat pe o bancă. Când m-a văzut, m-a întrebat: “Aţi venit să mă ucideţi?”. M-am simţit intimidat şi am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat: “Ce-au spus ceilalţi?” (Simeón Cuba şi Juan Pablo Chang, executaţi cu puţin timp înaintea lui Che – n.n.). I-am răspuns că nu au zis nimic, iar el mi-a replicat: “Erau viteji.” Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau intens. M-am gândit că îmi va lua puşca cu o mişcare rapidă. El, însă, mi-a spus: “Fii liniştit şi ţinteşte bine! Vei ucide un om!”. Atunci m-am retras către uşă , am închis ochii şi am tras o primă rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolind-se şi pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire şi am tras o a doua rafală, care l-a lovit în braţ, în umăr şi în inimă. Era, în sfârşit, mort.”
Câteva controverse
Preşedintele Barrientos a dat ordinul de execuţie al luptătorilor lui Che Guevara. Chiar dacă nu şi-au justificat niciodată decizia, colaboratorii lui Barrientos au crezut că acestuia i-a fost teamă de un proces public ce ar fi atras atenţia internaţională asupra Boliviei, cum s-a întâmplat în cazul lui Régis Debray; el nu voia, de asemenea, ca Che să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, apoi eliberat, ca în cazul lui Fidel Castro.
Există numeroase versiuni asupra gradului de implicare şi de influenţare a S.U.A. şi C.I.A. în această decizie. Preşedintele Barrientos a avut o întrevedere cu ambasadorul Statelor Unite, chiar înaintea execuţiei lui Che. Pe de o parte, documente ale agenţiei, declasificate în timpul lui Bill Clinton arată că C.I.A. nu ar fi dorit ca aventura lui Che în Bolivia să se termine prin moartea sa iar, pe de altă parte, alte surse indică faptul că C.I.A. ar fi făcut presiuni ca Che să fie executat. Cert este că C.I.A. a fost prezentă în momentul morţii lui Che Guevara. Există mai multe versiuni şi în ceea ce priveşte persoana care a dat propriu-zis ordinul de execuţie: unele surse îl indică pe agentul Rodriguez, care ar fi primit ordin de la colonelul Zenteno; alte surse îl indică pe căpitanul Gary Prado Salmon, şeful rangerilor bolivieni. Se pare că Rodriguez i-a dat ordinul de execuţie sergentului bolivian Mario Terán, cu precizarea de a nu-l desfigura, iar rănile provocate să pară a fi făcute în timpul unei lupte. După alte surse, Mario Terán ar fi fost ales prin tragere la sorţi, în cadrul trupelor boliviene, fiindcă ar fi existat o ceartă în privinţa celui care ar fi avut “privilegiul” de a-l ucide pe Che.
Re: Castro/Guevara[v=]
Fidel Castro: lumea ar funcționa mai bine dacă ar fi mai multe femei în politică
Re: Castro/Guevara[v=]
Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit cu Raul Castro, în prima sa vizită în Cuba
Re: Castro/Guevara[v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9209/8/
Victoria Revolutiei cubaneze de la inceputul anului 1959 a insemnat ascensiunea spre apogeul carierei politice a lui Ernesto "Che" Guevara, care, prin contributia sa viguroasa la luptele contra fortelor pro-americanului Fulgencio Batista, a devenit, de facto, al doilea om in stat. Fidel Castro avea numai cuvinte de lauda pentru el, poporul cubanez il venera pentru eroismul si devotamentul demonstrate cu prisosinta. Din pacate, revolutionarul argentinian avea sa devina un fel de Robespierre al luptei contra "imperialismului american".
Victoria Revolutiei cubaneze de la inceputul anului 1959 a insemnat ascensiunea spre apogeul carierei politice a lui Ernesto "Che" Guevara, care, prin contributia sa viguroasa la luptele contra fortelor pro-americanului Fulgencio Batista, a devenit, de facto, al doilea om in stat. Fidel Castro avea numai cuvinte de lauda pentru el, poporul cubanez il venera pentru eroismul si devotamentul demonstrate cu prisosinta. Din pacate, revolutionarul argentinian avea sa devina un fel de Robespierre al luptei contra "imperialismului american".
Un revolutionar de profesie
Spiritul inflacarat al lui Guevara nu se putea domoli odata cu instalarea lui Fidel Castro la putere. Luptand in continuare pentru "justitie sociala", Guevara s-a implicat in foarte multe probleme pentru reformarea Cubei, iar pe plan extern nu inceta sa atace capitalismul american care "provocase mizeria Americii latine". Guevara a ajuns sa conduca reforma agrara in Cuba (improprietarirea limitata a fermierilor cubanezi), fapt care i-a determinat pe americani sa instaureze boicotul asupra importului de zahar din Cuba. Acelasi "revolutionar de profesie" s-a implicat si-n pedepsirea aliatilor lui Batista prin condamnarea lor la moarte. Acelasi neobosit "Che" a facut un program de alfabetizare a populatiei rurale. Fidel l-a numit ministru al industriilor si, ca un apogeu al importantei pe care i-o acorda, i-a dat si portofoliul finantelor si postul de presedinte al Bancii Nationale Cubaneze! Cu acest prilej, Ernesto Guevara a semnat bancnotele doar cu "Che", desi in toata lumea se impune iscalitura in clar.
Toate aceste puteri interne i-au adus porecla de "tar", devenind legal al doilea om in stat. Dar pentru Guevara adevarata revolutie era cea morala. "Omul nou cubanez" nu trebuia sa fie un materialist, caci asa ar fi devenit "capitalist". Reforma morala la care visa revolutionarul nu a dat rezultatele asteptate, si nici reformele economice. Adept al strangerii relatiilor cu URSS (ca si Fidel Castro), Guevara aspira la mult mai mult. El voia ca URSS sa se implice direct in distrugerea capitalismului american. "Razboiul rece" dintre cele doua mari puteri nu-l interesa. De aceea, Guevara a fost cel care a facilitat instalarea bazelor sovietice de rachete balistice nucleare in Cuba. Americanii (trupe de cubanezi exilati) invadasera Cuba prin Golful Porcilor (1961), dar fusesera respinsi. Criza rachetelor din 1962 si atitudinea agresiva a lui Guevara l-au pus pe ganduri pe Fidel Castro.
Doua esecuri si executia
Guevara declarase ca "daca rachetele ar fi fost cubaneze, ar fi atacat SUA si ar fi murit milioane de oameni pentru victoria socialismului"... Din acel moment, Fidel Castro a inceput sa-l trimita pe tovarasul sau in lungi turnee diplomatice in Asia, Africa si Europa. De altfel, Guevara incepuse sa critice la fel de aprig URSS si SUA. Discursurile sale (inclusiv la ONU) devin delirante si ruptura de Castro este iminenta. Guevara renunta (1964) la cetatenia cubaneza si in ultimii ani ai vietii se implica in proiecte utopice: revolutia anti-Mugabe in Congo si apoi revolutia din Bolivia - ultima tara unde s-a refugiat clandestin. Cu foarte putini adepti, Guevara este capturat de trupele presedintelui bolivian Barrientos si executat la 9 octombrie 1967. "Exportul de revolutie" esuase. Avea 39 de ani si lasase in Cuba o nevasta cu cinci copii.
Re: Castro/Guevara[v=]
http://cronicaromana.com/2012/01/30/raul-castro-anunta-o-vasta-operatiune-impotriva-coruptiei-din-cuba/
Re: Castro/Guevara[v=]
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9194/8/
Figura emblematica de rebel comunist, de revolutionar care dusmaneste de moarte "capitalismul american aducator de inechitate si saracie", Ernesto Guevara a fost un devorator autodidact de cultura politica, filosofie si literatura universala de cea mai buna calitate. Crescut intr-o familie cu vederi de stanga si avand o apreciabila biblioteca de peste trei mii de volume, cel care s-a dedicat initial medicinii a devenit inca din prima tinerete un aparator al celor nevoiasi si fara speranta. E tulburator sa stii ca omul care i-a citit pe Aristotel, Nietzsche, Freud si Marx, pe Kipling, Faulkner si Kafka (printre altii) a luptat cu arma in mana conducand trupe de guerila si a executat cu sange rece tradatori ai cauzei socialismului.
Figura emblematica de rebel comunist, de revolutionar care dusmaneste de moarte "capitalismul american aducator de inechitate si saracie", Ernesto Guevara a fost un devorator autodidact de cultura politica, filosofie si literatura universala de cea mai buna calitate. Crescut intr-o familie cu vederi de stanga si avand o apreciabila biblioteca de peste trei mii de volume, cel care s-a dedicat initial medicinii a devenit inca din prima tinerete un aparator al celor nevoiasi si fara speranta. E tulburator sa stii ca omul care i-a citit pe Aristotel, Nietzsche, Freud si Marx, pe Kipling, Faulkner si Kafka (printre altii) a luptat cu arma in mana conducand trupe de guerila si a executat cu sange rece tradatori ai cauzei socialismului.
Trezirea la realitate
Nascut la Rosario, Argentina, in 1928, din descendenti spanioli si irlandezi, Ernesto Guevara Lynch ar fi putut avea un destin lipsit de probleme materiale, de intelectual cu o meserie stabila. Dar tatal sau (Lynch), care spunea ca are sange de rebel irlandez, i-a insuflat de timpuriu ideile sale de stanga capatate in timpul razboiului civil din Spania. Fiului sau ii placea enorm sa citeasca si sa faca sport, in pofida unei sanatati subrede (astm). La 20 de ani intra la Universitatea din Buenos Aires, la medicina. Dar dupa doi ani, cu Ernesto se intampla ceva asemanator cu destinul lui Buddha (comparatia nu-mi pare deloc deplasata): el pleaca in lume pentru a-si insusi realitatile sociale si pentru a-si intari convingerile de stanga conform carora discrepantele dintre staturile sociale sunt inacceptabile. Pe o biclicleta cu motor calatoreste prin Argentina (1950), iar anul urmator pleaca intr-o lunga calatorie prin aproape toata America de Sud, intr-un fel de turneu de recunoastere care a durat opt luni (parcurgand opt mii de kilometri). Se angajeaza voluntar in mine (Chile), practica meserii umile si chiar lucreaza intr-o leprozerie din Peru.
Scrie totul in "Jurnal pe motocicleta" (publicat mai tarziu de "New York Times", cu mare succes). Ca si Buddha, printul care nu ducea lipsa de nimic, Ernesto cunoaste mizeria saraciei, boala si foametea, impregnandu-se cu dorinta de a face o schimbare in folosul defavorizatilor.
In pofida acestor lungi pelerinaje socio-politice, el absolva facultatea devenind in 1953 "Doctor Ernesto Guevara". Dar ceea ce a constientizat in America Latina ii va schimba definitiv destinul.
Intalnirea cu Fidel Castro
Continuandu-si periplul prin America de Sud, Ernesto devine amicul presedintelui democrat al Guatemalei, Jacobo Guzman. 1953 a fost anul in care a murit Stalin si Guevara a jurat sa distruga "caracatita imperialista". Prin intermediul unor oameni de stanga, el face cunostinta cu Fidel Castro, liderul miscarii revolutionare "26 iulie" aflat in exil si care ataca fortele presedintelui cubanez pro-american Batista la Santiago de Cuba (al doilea oras dupa Havana). In acelasi timp, Guevara obtine arme (din Cehoslovacia) pentru Guzman, caci miscarile de dreapta din Guatemala luau amploare. Intra in militiile comuniste, dar, cu sprijinul SUA (CIA) Guzman este inlocuit cu pro-americanul Carlos Armas. In acea vreme i s-a dat porecla "Che", care este o interjectie, iar in unele dialecte inseamna "barbat". Dezamagit de situatia din Guatemala, Guevara se va alatura trup si suflet revolutionarilor cubanezi, prilej cu care va cunoaste gloria mondiala. Vom urma si noi destinul uluitor al acestui om, care va ajunge sa-si doreasca un razboi URSS-SUA pornit de la bazele militare din Cuba.
Re: Castro/Guevara[v=]
"Greu de ucis": Fidel Castro, record la tentative de asasinat
Fidel Castro este persoana asupra careia s-au produs cele mai multe tentative de asasinat.
Fidel Castro este persoana asupra careia s-au produs cele mai multe tentative de asasinat.
Pagina 2 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Pagina 2 din 8
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum