Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Tismaneanu[V=]
2 participanți
Pagina 4 din 7
Pagina 4 din 7 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Tismaneanu[V=]
Rezumarea primului mesaj :
Vladimir
Leonte
Vladimir
Leonte
Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.04.15 15:51, editata de 19 ori
Un cameleon Leninist: Vladimir Tismaneanu
Un cameleon Leninist: Vladimir Tismaneanu
Nu s-ar putea spune ca ultimele saptamîni nu au adus cîteva surprize pentru amatorii de revelatii documentare în spatiu a ceea ce se numeste "purgatia politica la scara societatii românesti". Sau, mai pe sleau zis: printre chiar cei care îsi revendica exclusivitatea exercitarii mandatului de acuzatori publici în acest furibund si isterizant "proces al comunismului din România". Cazul "dizidentului" Sorin Antohi, dovedit ca "turnator" de drept comun si, mai nou, ca impostor, adica "doctor în stiinte... fara doctorat luat!", este de o rusinoasa si semnificativa notorietate. Revenind, însa, la aceasta desantata campanie lichidatorie, nu putem decît sa repetam ceea ce se stie de mult, anume ca, de fapt, ne aflam în fata unei actiuni care aduce aminte, cum nu se poate mai clar, de "vînatorile de vrajitoare" din America anilor '50 ai veacului trecut. Este, si cu siguranta va ramîne, meritul (de neinvidiat!) al actualului presedinte, Traian Basescu, acela de a fi învestit cu drepturi nelimitate si cu prerogative cvasidiscretionare o asa-zisa "comisie", prezidata de un soi de presedinte, politrukul Vladimir Tismaneanu. Ca, pîna acum, din aceasta "comisie", unii membri s-au autosuspendat, vezi Paul Goma, iar altii au fost siliti sa se autosuspende, vezi, din nou, cazul lui Sorin Antohi, asta nu este decît un argument în plus pentru a sustine ridicolul si stupiditatea însailarii.
Sa revenim, însa, la prezidentele acestei comisiuni - Vladimir Tismaneanu. Sînt, de-acum, larg cunoscute (unii sustin chiar ca... obositor de "larg cunoscute") meritele stiintifice de-a dreptul nepieritoare ale autorului la "demantelarea" (acesta este termenul favorit al d-lui Tismaneanu - nu-i asa?) mecanismelor de manipulare politica si a practicilor de alienare spirituala pe care le-a exercitat prin dictatura comunismul asupra constiintelor tineretului român de-a lungul a aproape 5 decenii. Ceea ce, însa, este mai putin, sau aproape deloc, cunoscut este faptul ca, din frageda tinerete, Vladimir Tismaneanu însusi s-a manifestat ca un factor activ, militant, consecvent implicat, în punerea în opera a acestui arsenal propagandistic. Lucru pe care el si adulatorii sai de serviciu îl oculteaza cu strasnicie. Vorba aceea: "Prietenii stiu de ce..." Numai ca memoria vie a bibliotecii a conservat, cu grija, cîteva pretioase marturii documentare, menite sa ateste crezul politic si militant al tînarului propagandist Vladimir Tismaneanu, care crez politic nu se putea mai bine exprima si pune în valoare decît în revista "Tînarul leninist", publicatia politico-ideologica a CC al UTC. De pilda, în numarul 2/1973 revista acorda, la rubrica "Cenaclu politico-ideologic", un amplu spatiu unei dezbateri organizate la Facultatea de filosofie, Universitatea Bucuresti, dezbatere avînd mobilizatorul slogan "Viata în facultate este un exercitiu politic". (Retineti, va rog, titlul nu este o înterogatie, ci o afirmatie fara drept de apel.) La dezbatere participa, dimpreuna cu cadre didactice si studenti ai respectivei facultati, si studentul V. Tismaneanu (grafiat gresit în preambulul textului "Vasile Tismaneanu"!).
Iata ce declara cu acest prilej precocele anticomunist: "Nu ma feresc sa spun ca am încercat sa fac din activitatea mea un mod de a fi politic. Atitudinea intransigenta însa ne costa, uneori, pentru ca devenim incoozi pentru altii (profesori sau studenti), care fac din rezistenta la schimbare, blazare sau conformism, conditii ale unui trai linistit si dulce. Exista în toate cuvîntarile tovarasului Nicolae Ceausescu îndemnuri la promovarea cu consecventa a noului, la niveluri sau perioade ale structurii politice, la întelegere si sprijin pentru idei novatoare si pentru initiativa."
Discursul propagandistului ad-hoc nu se opreste aici, dimpotriva, el merge, direct si necrutator, la radacina lucrurilor, deci la niveluri de baza ale vietii si muncii de organizatie. "Dar - continua leninistul V. Tismaneanu - ne întîlnim, adesea, cu Ťinertia de josť, care se împiedica mai ales de motive formale. Or, baza actiunii politice este la grupe, în organizatiile de an sau pe facultate. Nu exista întotdeauna o articulare functionala între organismul central si organismul propriu-zis executoriu si initiativele uneori valoroase ramîn suspendate undeva între aceste doua niveluri. S-a spus de atîtea ori ca trebuie sa existe o unitate indisolubila între învatamînt, cercetare si productie. Dar sînt necesare uneori adevarate exercitii de diplomatie pentru a deschide poarta unei uzine cu intentia de a efectua o cercetare. Sîntem priviti ca niste tulburatori ai procesului de productie. E adevarat, si sociologul poate provoca daune, dar acest lucru trebuie prevazut si acceptat".
Se vede treaba ca fronda, apasat anticomunista, a junelui V. Tismaneanu a fost pe placul mai-marilor ideologi ai vremii - sa nu uitam ca, în 1973, ne aflam pe creasta de val a mini-revolutiei culturale a lui Nicolae Ceausescu! - de vreme ce, dupa numai trei luni, adica în numarul 5/1973, îl regasim, tot în calitate de invitat, la o alta dezbatere. Tot în redactia "Tînarului leninist". De data aceasta o dezbatere avînd tema: "Cartea social-politica pentru tineret". Si de aceasta data junele astazi insurgent fata de dogmele de partid si de stat de altadata nu se dezminte. "În spiritul ideii atît de necesare, dupa opinia mea, a asigurarii unui echilibru în planul tematic editorial, as vrea sa arat ca mai asistam la adevarate momente, ca sa nu spunem de crize, uneori de calitate, în timp ce în alte domenii avem doar momente de subproductie, goluri neacoperite, nu numai pe plan cantitativ, ci si calitativ. Pentru perioada imediata, primul fenomen este caracteristic literaturii de etica, estetica, în timp ce domenii ca sociologia, politica economica, stiintele politice ramîn înca în urma. Consultînd, de altfel, si unele proiecte de plan editorial, am observat ca anul 1973 nu aduce modificari prea mari în acest sens. În alta ordine de idei, as ridica problema perisabilitatii continutului multor carti social-politice. Sînt, desigur, necesare si carti care sa serveasca unui anume moment, dar întîlnim astazi în librarii lucrari cu un coeficient de perisabilitate mai mare ca oricînd. În sfîrsit, o alta problema, care pe multi dintre noi ne framînta, este cum ar putea fi întarite legaturile dintre tinerii cercetatori si editurile noastre...".
Pe faza fiind, redactia marseaza: "O colectie pentru tinerii debutanti ar fi o solutie?", iar Volodea prinde ideea din zbor si raspunde la tanc: "De ce nu, o asemenea colectie ar putea deveni o forma de participare activa a tinerilor specialisti la activitatea editoriala. Din pacate, uneori, nu numai editurile, dar si revistele de specialitate sînt mai putin deschise tinerilor, ca sa nu amintesc de o anumita înclinatie a acestora, în ultima vreme, de a fi "deschis" spre o anume tematica ce frizeaza "senzationalul", de cele mai multe ori, un pseudosenzational."
Ce a urmat, se stie. Dupa o vreme, în colectia "Dezbateri ideologice" a Editurii Politice, editura CC al PCR, debuta o tînara speranta politico-ideologica a regimului comunist. Care purta numele - ati ghicit! - Vladimir Tismaneanu. Si, zau asa, cum ar fi putut tocmai Editura Politica sa nu fie receptiva la sugestiile formulate într-o dezbatere organizata si publicata de revista teoretica a CC al UTC, "Tînarul leninist", de vreme ce aceasta dezbatere fusese realizata de catre asist. univ. Liviu Turcu?! (Orice asemanare cu numele cunoscutului anticomunist de azi nu este, cîtusi de putin, întîmplatoare !!!).
Înca o situatie care evidentiaza conditia de cameleon politic precoce a leninistului Vladimir Tismaneanu, care astazi a lepadat culoarea rosie de altadata pentru alte flamuri
http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=3856
Nu s-ar putea spune ca ultimele saptamîni nu au adus cîteva surprize pentru amatorii de revelatii documentare în spatiu a ceea ce se numeste "purgatia politica la scara societatii românesti". Sau, mai pe sleau zis: printre chiar cei care îsi revendica exclusivitatea exercitarii mandatului de acuzatori publici în acest furibund si isterizant "proces al comunismului din România". Cazul "dizidentului" Sorin Antohi, dovedit ca "turnator" de drept comun si, mai nou, ca impostor, adica "doctor în stiinte... fara doctorat luat!", este de o rusinoasa si semnificativa notorietate. Revenind, însa, la aceasta desantata campanie lichidatorie, nu putem decît sa repetam ceea ce se stie de mult, anume ca, de fapt, ne aflam în fata unei actiuni care aduce aminte, cum nu se poate mai clar, de "vînatorile de vrajitoare" din America anilor '50 ai veacului trecut. Este, si cu siguranta va ramîne, meritul (de neinvidiat!) al actualului presedinte, Traian Basescu, acela de a fi învestit cu drepturi nelimitate si cu prerogative cvasidiscretionare o asa-zisa "comisie", prezidata de un soi de presedinte, politrukul Vladimir Tismaneanu. Ca, pîna acum, din aceasta "comisie", unii membri s-au autosuspendat, vezi Paul Goma, iar altii au fost siliti sa se autosuspende, vezi, din nou, cazul lui Sorin Antohi, asta nu este decît un argument în plus pentru a sustine ridicolul si stupiditatea însailarii.
Sa revenim, însa, la prezidentele acestei comisiuni - Vladimir Tismaneanu. Sînt, de-acum, larg cunoscute (unii sustin chiar ca... obositor de "larg cunoscute") meritele stiintifice de-a dreptul nepieritoare ale autorului la "demantelarea" (acesta este termenul favorit al d-lui Tismaneanu - nu-i asa?) mecanismelor de manipulare politica si a practicilor de alienare spirituala pe care le-a exercitat prin dictatura comunismul asupra constiintelor tineretului român de-a lungul a aproape 5 decenii. Ceea ce, însa, este mai putin, sau aproape deloc, cunoscut este faptul ca, din frageda tinerete, Vladimir Tismaneanu însusi s-a manifestat ca un factor activ, militant, consecvent implicat, în punerea în opera a acestui arsenal propagandistic. Lucru pe care el si adulatorii sai de serviciu îl oculteaza cu strasnicie. Vorba aceea: "Prietenii stiu de ce..." Numai ca memoria vie a bibliotecii a conservat, cu grija, cîteva pretioase marturii documentare, menite sa ateste crezul politic si militant al tînarului propagandist Vladimir Tismaneanu, care crez politic nu se putea mai bine exprima si pune în valoare decît în revista "Tînarul leninist", publicatia politico-ideologica a CC al UTC. De pilda, în numarul 2/1973 revista acorda, la rubrica "Cenaclu politico-ideologic", un amplu spatiu unei dezbateri organizate la Facultatea de filosofie, Universitatea Bucuresti, dezbatere avînd mobilizatorul slogan "Viata în facultate este un exercitiu politic". (Retineti, va rog, titlul nu este o înterogatie, ci o afirmatie fara drept de apel.) La dezbatere participa, dimpreuna cu cadre didactice si studenti ai respectivei facultati, si studentul V. Tismaneanu (grafiat gresit în preambulul textului "Vasile Tismaneanu"!).
Iata ce declara cu acest prilej precocele anticomunist: "Nu ma feresc sa spun ca am încercat sa fac din activitatea mea un mod de a fi politic. Atitudinea intransigenta însa ne costa, uneori, pentru ca devenim incoozi pentru altii (profesori sau studenti), care fac din rezistenta la schimbare, blazare sau conformism, conditii ale unui trai linistit si dulce. Exista în toate cuvîntarile tovarasului Nicolae Ceausescu îndemnuri la promovarea cu consecventa a noului, la niveluri sau perioade ale structurii politice, la întelegere si sprijin pentru idei novatoare si pentru initiativa."
Discursul propagandistului ad-hoc nu se opreste aici, dimpotriva, el merge, direct si necrutator, la radacina lucrurilor, deci la niveluri de baza ale vietii si muncii de organizatie. "Dar - continua leninistul V. Tismaneanu - ne întîlnim, adesea, cu Ťinertia de josť, care se împiedica mai ales de motive formale. Or, baza actiunii politice este la grupe, în organizatiile de an sau pe facultate. Nu exista întotdeauna o articulare functionala între organismul central si organismul propriu-zis executoriu si initiativele uneori valoroase ramîn suspendate undeva între aceste doua niveluri. S-a spus de atîtea ori ca trebuie sa existe o unitate indisolubila între învatamînt, cercetare si productie. Dar sînt necesare uneori adevarate exercitii de diplomatie pentru a deschide poarta unei uzine cu intentia de a efectua o cercetare. Sîntem priviti ca niste tulburatori ai procesului de productie. E adevarat, si sociologul poate provoca daune, dar acest lucru trebuie prevazut si acceptat".
Se vede treaba ca fronda, apasat anticomunista, a junelui V. Tismaneanu a fost pe placul mai-marilor ideologi ai vremii - sa nu uitam ca, în 1973, ne aflam pe creasta de val a mini-revolutiei culturale a lui Nicolae Ceausescu! - de vreme ce, dupa numai trei luni, adica în numarul 5/1973, îl regasim, tot în calitate de invitat, la o alta dezbatere. Tot în redactia "Tînarului leninist". De data aceasta o dezbatere avînd tema: "Cartea social-politica pentru tineret". Si de aceasta data junele astazi insurgent fata de dogmele de partid si de stat de altadata nu se dezminte. "În spiritul ideii atît de necesare, dupa opinia mea, a asigurarii unui echilibru în planul tematic editorial, as vrea sa arat ca mai asistam la adevarate momente, ca sa nu spunem de crize, uneori de calitate, în timp ce în alte domenii avem doar momente de subproductie, goluri neacoperite, nu numai pe plan cantitativ, ci si calitativ. Pentru perioada imediata, primul fenomen este caracteristic literaturii de etica, estetica, în timp ce domenii ca sociologia, politica economica, stiintele politice ramîn înca în urma. Consultînd, de altfel, si unele proiecte de plan editorial, am observat ca anul 1973 nu aduce modificari prea mari în acest sens. În alta ordine de idei, as ridica problema perisabilitatii continutului multor carti social-politice. Sînt, desigur, necesare si carti care sa serveasca unui anume moment, dar întîlnim astazi în librarii lucrari cu un coeficient de perisabilitate mai mare ca oricînd. În sfîrsit, o alta problema, care pe multi dintre noi ne framînta, este cum ar putea fi întarite legaturile dintre tinerii cercetatori si editurile noastre...".
Pe faza fiind, redactia marseaza: "O colectie pentru tinerii debutanti ar fi o solutie?", iar Volodea prinde ideea din zbor si raspunde la tanc: "De ce nu, o asemenea colectie ar putea deveni o forma de participare activa a tinerilor specialisti la activitatea editoriala. Din pacate, uneori, nu numai editurile, dar si revistele de specialitate sînt mai putin deschise tinerilor, ca sa nu amintesc de o anumita înclinatie a acestora, în ultima vreme, de a fi "deschis" spre o anume tematica ce frizeaza "senzationalul", de cele mai multe ori, un pseudosenzational."
Ce a urmat, se stie. Dupa o vreme, în colectia "Dezbateri ideologice" a Editurii Politice, editura CC al PCR, debuta o tînara speranta politico-ideologica a regimului comunist. Care purta numele - ati ghicit! - Vladimir Tismaneanu. Si, zau asa, cum ar fi putut tocmai Editura Politica sa nu fie receptiva la sugestiile formulate într-o dezbatere organizata si publicata de revista teoretica a CC al UTC, "Tînarul leninist", de vreme ce aceasta dezbatere fusese realizata de catre asist. univ. Liviu Turcu?! (Orice asemanare cu numele cunoscutului anticomunist de azi nu este, cîtusi de putin, întîmplatoare !!!).
Înca o situatie care evidentiaza conditia de cameleon politic precoce a leninistului Vladimir Tismaneanu, care astazi a lepadat culoarea rosie de altadata pentru alte flamuri
http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=3856
Tismăneanu: Regimul comunist din România, vinovat de crime î
Tismăneanu: Regimul comunist din România, vinovat de crime împotriva umanităţii
SENATUL EVZ: De ce a fost spanzurat Imre Nagy?
SENATUL EVZ: De ce a fost spanzurat Imre Nagy? Vladimir Tismaneanu: "Problema comunismului romanesc, intre altele, este ca nu a fost nicicum apt sa genereze un curent revizionist marxist."
Tismaneanu - un caz?
Tismaneanu - un caz?
Gabriel Liiceanu a comentat, intr-o emisiune de televiziune, prezenta lui Vladimir Tismaneanu in fruntea Comisiei prezidentiale pentru analizarea dictaturii comuniste. Spunea ca ar fi un caz de incompatibilitate intrucat, candva, in prima sa... Adam Michnik si onoarea traditiei disidente
SENATUL EVZ: Adam Michnik si onoarea traditiei disidente Vladimir Tismaneanu: "Normalitatea democratica ii apare lui Michnik drept preferabila unui climat de isterie punitiva, in care dialogul este privit de catre extremistii de diverse nuante drept capitulare sau tradare".
Comisia lui Basescu, rolul URSSsi comunizarea Romaniei
Comisia lui Basescu, rolul URSSsi comunizarea Romaniei
Cum se investighează crimele comunismului la români
Cum se investighează crimele comunismului la români
Tismăneanu: Dosarul lui Iliescu nu e în arhiva C.C.
Tismăneanu: Dosarul lui Iliescu nu e în arhiva C.C.
Comisia Tismaneanu copiaza la comunism mai mult decit ceilal
Comisia Tismaneanu copiaza la comunism mai mult decit ceilalti
Biblioteca lui Tismaneanu
Biblioteca lui Tismaneanu
de Adrian Vaduva/JURNALUL NATIONAL
Pentru politologul Vladimir Tismaneanu, "Cartea" este echivalenta
aerului pe care il respira. Fara carti, viata ar insemna o trista si
abulica stare de neant.
Jurnalul National: Care a fost prima carte care v-a facut sa puneti
la indoiala doctrina comunista?
Vladimir Tismaneanu: Este greu de spus care carte anume, insa
probabil ca au fost doua lecturi esentiale care mi-au deschis ochii.
Prima a fost romanul lui Arthur Koestler "Intuneric la amiaza" (l-am
citit in franceza cu titlul "Le Zero et l'Infini"). Tot in acea
perioada, deci aveam 15-16 ani, am citit "Omul revoltat" de Albert
Camus.
Cum reuseati sa aveti acces la cartile unui Raymond Aron sau Hannah
Arendt, avand in vedere ca erau autori prohibiti in aceea perioada?
Accesul mi-a fost usurat de faptul ca sora mamei mele, Cristina Luca-
Boico, fosta luptatoare in Rezistenta franceza, aducea de la Paris
carti pe care le devoram. Intre acestea, imi amintesc de memoriile
lui Arthur London (L'Aveu) despre procesul-spectacol de la Praga din
toamna anului 1952, de cartile lui Trotsky, precum si numeroase
lucrari de sociologie, filosofie si istorie politica. Pe Aron l-am
citit mai ales gratie prietenului meu Alexei Florescu, al carui tata,
fostul ministru al chimiei Mihail Florescu, devenit ministru secretar
de stat la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, detinea o
fabuloasa biblioteca de stiinte umane. Cartile Hannei Arendt sunt o
alta istorie. Primele doua lucrari ale ei mi le-a adus cadou Florica
Jebeleanu dintr-o calatorie la Paris. Auzisem de Hannah Arendt din
emisiunile Monicai Lovinescu la Europa Libera. Florica, cu care am
fost coleg de scoala si am ramas buni prieteni, mi-a adus cartea
despre criza culturii si o lucrare de eseuri intitulata "Du mensonge
à la violence" (De la minciuna la violenta). Mai tarziu, Dumitru si
Mona Tepeneag mi-au daruit carti cruciale pentru intelegerea
totalitarismului, intre care "Marea Teroare" de Robert Conquest. Sa
nu uit, in anii liceului (la actualul "Jean Monnet"), Lena Rautu,
fiica temutului Leonte, mi-a permis sa imprumut (fara stirea tatalui
ei) lucrari de istorie politica dintr-o biblioteca de ideolog
dedublat despre care s-ar putea scrie un eseu.
Care au fost cartile care v-au influentat cel mai mult copilaria,
adolescenta, maturitatea?
Cartile care mi-au influentat adolescenta: "Muntele vrajit" si
nuvelele lui Thomas Mann, "Demonii" lui Dostoievski, "Castelul" lui
Kafka, eseurile lui Camus. Au urmat apoi lecturile filosofice: Hegel,
Nietzsche, Sartre, Simone Weil, Unamuno, Berdiaev, Heidegger,
Jaspers, Marx, Lukacs, Ernst Bloch, Gramsci, Adorno, Castoriadis.
Desigur, mereu si tot mai mult Raymond Aron.
Voiaj fara retur
Cand ati plecat din Romania ati reusit sa luati vreo carte cu
dumneavoastra? Daca nu, ati reusit sa va recuperati biblioteca dupa
1990?
Nu am luat decat vreo doua carti cu mine, cred ca romane politiste.
Nici nu se punea problema sa plec cu cartile favorite, as fi atras
atentia vamesilor. Era vorba de o calatorie turistica, prima mea
iesire in Vest, deci nu era dezirabil sa apari ca pregatit pentru un
voiaj fara retur. Cartile mele din tara au mers la diversi prieteni
(vedeti ca personific cartile?). Nu mi-am propus nici o recuperare
dupa 1990, am socotit ca o revolutie inseamna sa pornim totul de la
capat. Regret ca printre cartile ramase si ratacite prin alte
biblioteci se aflau si unele imprumutate de mine de la unii prieteni.
Intre acestea, eseul despre revolutie al Hannei Arendt, imprumutat de
la criticul de arta Radu Bogdan.
"Nu exista o Carte a Cartilor in politologie"
Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ati facut pentru a
intra in posesia unei carti?
Mi-am petrecut prima saptamana a anului 1972 in sala de documentare
de la BCU citind cartea lui Lukacs "Istorie si constiinta de clasa".
Primisem un permis de lectura la acest fond special, dar pentru o
luna, si ca atare nu am mers la diverse petreceri bucurestene,
preferand sa meditez in acea sala pe marginea a ceea ce Maurice
Merleau-Ponty a numit "aventurile dialecticii".
Este cartea cea mai mare avere pe care o poate avea un om?
Depinde de om: pentru mine o existenta fara carti este asemeni uneia
fara aer sau apa, o trista si abulica stare de neant.
Preferati editiile de lux ale unui volum sau apreciati editiile
populare?
Am pierdut de mult snobismul editiilor cartonate. Ce conteaza sunt
ideile dintr-o carte. Ceea ce nu inseamna ca, atunci cand am pregatit
impreuna cu Silviu Lupescu editia romaneasca din Stalinism pentru
eternitate (Polirom, 2005), nu am insistat pe ideea editiei hard
cover.
Care este cartea pe care ati recitit-o de cele mai multe ori?
"Demonii" lui Dostoievski, "Levantul" lui Mircea Cartarescu,
memoriile lui Canetti.
Din punctul dumneavoastra de vedere, cine este autorul (roman sau
strain) cel mai indreptatit pentru a vorbi despre democratie?
Vaclav Havel: un om care si-a sacrificat multi ani de viata si
cariera pentru a trai in adevar.
Pentru a intelege politica (in general) care sunt autorii care
trebuie cititi?
Machiavelli, Aron, Karl Popper, Koestler, Orwell.
Exista o Carte a Cartilor a politologiei?
Nu, si nici nu cred ca este posibila ori de dorit.
Care a fost prima carte pe care ati citit-o?
Banuiesc ca basmele lui Hauff. Dupa ani de zile, cand am implinit 50
de ani, Adriana Babeti si grupul "A Treia Europa" mi-a daruit-o: un
exemplar imbatranit, venit dintr-o lume spulberata, insa pentru mine
de o imensa valoare.
Drum nesfarsit
Care este cel mai vechi volum din biblioteca dvs.? Dar cel mai nou?
Cred ca "Istoria literaturii" de G. Calinescu e cea mai veche. Cea
mai noua, respectiv cea mai recenta cumparata, "Jurnalul lui Kornei
Ciukovski", o carte cutremuratoare despre destinul intelighentiei
ruse in secolul orgiilor ideologice (am numit secolul al XX-lea).
Pagini extraordinare despre Ahmatova, Soljenitin, Ehrenburg, Isaiah
Berlin, Paustovski, Pasternak, Samuil Marsak, Kaverin si multi, multi
altii.
Din punctul dvs. de vedere, care este definitia cartii?
Un drum care nu se sfarseste niciodata.
"Sare pe rani vechi, deschise"
"Sare pe rani vechi, deschise"
http://www.ziua.ro/display.php?id=206168&data=2006-08-28
http://www.ziua.ro/display.php?id=206168&data=2006-08-28
Preludiul Revolutiei Maghiare - vara anului 1956
Preludiul Revolutiei Maghiare - vara anului 1956
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6597&art=16500&cHash=d027b09429
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6597&art=16500&cHash=d027b09429
Tismaneanu spune ca atmosfera de acum seamana cu aceea din C
Tismaneanu spune ca atmosfera de acum seamana cu aceea din Cehia anilor ‘90, cind se pornea lustratia."
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6583&art=16468&cHash=1da2eab06e
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6583&art=16468&cHash=1da2eab06e
Ungureanu si V. Tismaneanu
Ungureanu si V. Tismaneanu
http://www.ziua.ro/display.php?id=204830&data=2006-08-05
http://www.ziua.ro/display.php?id=204830&data=2006-08-05
Turnat de prieteni, demonizat de Securitate: Vladimir Tisman
Turnat de prieteni, demonizat de Securitate: Vladimir Tismaneanu
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6242&art=15498&cHash=3bc4b61a8f
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=6242&art=15498&cHash=3bc4b61a8f
"In Romania, nimeni nu a spus niciodata "imi pare
"In Romania, nimeni nu a spus niciodata "imi pare rau"
http://www.evz.ro/article.php?artid=264753
http://www.evz.ro/article.php?artid=264753
Romania vazuta din Banat : Comisia Tismaneanu
Romania vazuta din Banat : Comisia Tismaneanu
http://www.evz.ro/article.php?artid=264094
http://www.evz.ro/article.php?artid=264094
Detergenţii conceptuali ai domnului Tismăneanu
Detergenţii conceptuali ai domnului Tismăneanu
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=3360
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=3360
Intelectualii si sfirsitul comunismului - Criza din 1956
Intelectualii si sfirsitul comunismului - Criza din 1956
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=5946&art=14552&cHash=175a1d5eae
http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=5946&art=14552&cHash=175a1d5eae
"UN UNCHI AL LUI VLADIMIR TISMANEANU A FOST GENERAL KGB
"UN UNCHI AL LUI VLADIMIR TISMANEANU A FOST GENERAL KGB"!
http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=1269
http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=1269
Pagina 4 din 7 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Pagina 4 din 7
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum