Kennedy[v=]

A murit sora lui JFK.

Patricia Kennedy Lawford, sora fostului presedinte american J.F.Kennedy si fosta sotie a actorului britanic Peter Lawford, a decedat la virsta de 82 de ani, transmite Reuters. "Sora mea Patricia este de neinlocuit", a declarat fratele acesteia, senatorul Edward Kennedy. "Toti cei care o cunosteau o adorau. Deplingem pierderea ei", a adaugat senatorul. Presedintele Kennedy a avut opt surori si frati, printre care actualul senator de Massachusetts, Edward, si fostul procuror general Robert Kennedy, asasinat in 1968, in timpul campaniei pentru presedintia Statelor Unite. Patricia Kennedy Lawford s-a implicat activ in campaniile politice ale fratilor sai, John, Robert si Edward. A fost casa-torita cu actorul britanic Peter Lawford, cu care a avut patru copii. Cei doi au divortat in 1965 din cauza aventurilor extraconjugale ale actorului. Patricia a fost o iubitoare de arta si si-a dedicat o mare parte din viata activitatilor in interes caritabil.

http://www.7plus.ro/?arhiva=19/09/2006&id=7263

O alta varianta despre moartea presedintelui Kennedy
Fosta prima doamna din Texas, Nellie Connally, care se afla în aceeasi masina cu presedintele Kennedy în momentul în care acesta a fost asasinat, în anul 1963, s-a stins din viata la vârsta de 87 de ani. Familia a gasit-o moarta la biroul ei, în timp ce îsi scria notitele zilnice. Doamna Connally nu prezenta nicio problema de sanatate, motiv pentru care decesul ei a provocat uimire. Sotia fostului guvernator de Texas era ultima supravietuitoare din cei patru pasageri ai masinii în care a fost împuscat Kennedy. În urma cu trei ani, Nellie Connally a scris o carte despre asasinatul de la Dallas, în care a povestit primirea calduroasa de care s-a bucurat presedintele american. „Domnule Presedinte, sigur nu puteti spune ca Dallasul nu va iubeste”, i-a zis doamna Connally lui Kennedy, chiar înainte ca el sa fie împuscat. Sotia guvernatorului a emis teoria potrivit careia asupra lui Kennedy s-au tras doua focuri de arma si asupra sotului ei unul. Comisia de ancheta a stabilit ca trupul presedintelui a fost lovit de doua gloante, dintre care unul a ricosat în guvernator.
http://www.ultima-ora.ro/#Monden

Limuzine ucigase

În urma cu peste 2.000 de ani, latinii sintetizau într-un proverb o realitate: “Cartile au soarta lor”. Ulterior, oamenii au observat ca si casele au o poveste a lor, legata de vietile oamenilor care locuiesc în ele. Au existat însa de-a lungul istoriei si cateva masini ai caror proprietari au murit brutal, uneori misterios, iar noii lor stapani au avut aceeasi soarta si tot asa, ca într-un carusel al mortii, pana la disparitia sau scoaterea din circulatie a respectivelor automobile. Iata cateva din aceste povestiri ciudate.

Mezalianta la Curtea Habsburgilor
Austro-Ungaria anului 1914 reprezinta cea mai veche constructie politica a continentului european, fiind condusa cu mana de fier, de cea mai lunga dinastie a timpului, cea a Habsburgilor (domnind din 1271).
În fruntea imperiului a domnit începand din 1848 cel mai batran monarh al Europei: Franz Joseph. De multe ori împaratul marturisea cu tristete ca soarta nu i-a crutat nici o durere: fusese nevoit sa îsi detroneze tatal (decembrie 1848), sa-si vada fratele, printul Maximilian, executat în Mexic (1867), pe sotia sa Elisabeta ucisa la Geneva (1898) si pe fiul sau, Rudolf, sinucigandu-se la castelul de vanatoare de la Meyerling, alaturi de iubita sa, Maria Vetzera. Ultima catastrofa fusese, dupa batranul împarat, alegerea printului mostenitor în persoana nepotului sau, Franz Ferdinand. Acesta îsi trecea timpul cu petreceri si vanatori fastuoase si îsi alesese ca sotie o doamna din mica nobilime, pe Sofia Choteck. Ea lucrase în cadrul marilor familii ca bona.
O astfel de intrusa în arborele genealogic al Habsburgilor a provocat o adevarata criza batranului monarh.Împaratul a acceptat inevitabilul, dar a pus conditia de a nu o vedea niciodata pe “fiinta aceea groaznica” înaintea ochilor sai. În fata vointei de fier a printului mostenitor, sotia sa a trebuit însa acceptata si, în final, în iunie 1914, evenimentul cel mare s-a produs: în mod oficial Sofia avea sa fie prezentata la palat.

Cuplul princiar,întampinat cu împuscaturi
Pentru acest moment special, Ferdinand a comandat un automobil nou, rosu. Era aceasta o alta palma data împaratului care nu suporta automobilele , nici telefonul sau radio-telegrafia si lumina electrica pe care le considera inventii ale diavolului, iar pe cei ce le foloseau îi numea “blestemati”. Fericit si mandru de masina achizitionata, Franz Ferdinand a hotarat sa faca rodajul automobilului, înainte de a se prezenta la palat, printr-o vizita oficiala la Sarajevo. Ajuns la 28 iunie 1914 în oras, cuplul imperial Ferdinand si Sofia a fost întampinat cu împuscaturi pe drumul spre primarie. Doua ore mai tarziu pornesc din nou cu automobilul sa vada orasul. Atentatorii pandesc din nou si de data aceasta focurile îsi ating tinta, printul mostenitor e împuscat în gat, iar Sofia în abdomen. Medicii se declara neputinciosi. Cu ultimele puteri, Ferdinand îi declara Sofiei ca o iubeste, iar ea îl ia în brate. “Nimeni nu a înteles-o pe ea, nimeni nu îl regreta pe el”, sintetizeaza situatia un mare istoric german, Emil Ludwig.
Nimic mai adevarat ca aceste cuvinte. Batranul împarat Franz-Joseph, la aflarea vestii, va declara: “Cel Atotputernic nu se lasa provocat fara pedeapsa. Ordinea, pe care cu durere eu n-am avut puterea s-o mentin, a fost acum restabilita, prin vointa lui Dumnezeu”.
Singura sa grija a fost ca Sofia sa nu fie îngropata în cripta Habsburgilor, loc pe care, dupa opinia sa, nu îl merita.Asa cum se stie, asasinatul de la Sarajevo a fost flacara ce a dezlantuit primul razboi mondial în care 10 milioane de oameni si-au gasit sfarsitul. Automobilul rosu al printului mostenitor a continuat sa produca, si în anii care au urmat, victime.

“Blindatul” Romanovilor partas la moartea lui Lenin
O alta dinastie, cea a Romanovilor, îsi sarbatorea în 1913 cei 300 de ani de domnie începuti o data cu urcarea pe tron a lui Mihail I.
Petrecerile au fost grandioase, noi palate s-au construit, familia imperiala a primit oua Faberger din aur, fildes si diamante celebrand momentul, iar Nicolae al II-lea (1894-1917) a primit cadou din partea guvernului un automobil blindat spre a îl apara de asasini. În ultima perioada doi prim-ministri fusesera ucisi de atentatori: Stolîpin si Witte, iar lumea se temea ca nu cumva persoana monarhului sa fie o alta tinta a ucigasilor.
Un an mai tarziu începea razboiul mondial, iar Rusia se prabusea învinsa. Trupele germane invadau tara, ocupand Tarile Baltice si Ucraina, milioane de soldati pierind fara speranta. În ferbruarie 1917, tarul Nicolae va fi arestat si detronat. În vara lui 1918, la Ekaterinsburg, tarul si întreaga sa familie vor fi macelariti de comunistii lui Lenin fara proces, într-o crima monstruoasa. Lenin a intrat ca urmare în posesia automobilului blindat care l-a fascinat din primul moment. Ca si fostul tar, a devenit un calator frecvent cu el pana în 30 august 1918 cand mergea spre un miting al muncitorilor comunisti de la Uzina Michaelson.
Acolo, conform obiceiului sau, s-a urcat pe capota masinii blindate si si-a rostit obisnuitul discurs. Cand a coborat si a intrat în automobil, o femeie s-a îndreptat cu o scrisoare catre el. Lenin a coborat geamul si a întins mana. Imediat, doua gloante l-au strapuns. Atentatoarea, Fanya Kaplan, nu a opus rezistenta cand a fost arestata, marturisind cinic ca îsi îndeplinise misiunea. Pe pernele automobilului, Lenin, scaldat în sange, a ajuns la spital. Gloantele îi gaurisera bratul si umarul. În aprilie 1922 Lenin se simte tot mai rau, din cauza celor doua gloante ale atentatoarei. O operatie esueaza. Situatia se va agrava, astfel încat în ianuarie 1924 Lenin moare.

Stalin da masina dusmanului sau
Stalin, temator si cu o mentalitate superstitioasa tipic taraneasca, va refuza masina ai caror proprietari decedasera si o va darui dusmanului sau, Lev Trotki. Doi ani mai tarziu acesta va fi exilat din Uniunea Sovietica, iar în 1941 ucis în Mexic, unde îsi stabilise resedinta. Noul proprietar al masinii Romanovilor va fi presedintele organizatiei muncitoresti din Leningrad: Kirov. Treptat, acesta va deveni unul dintre cei mai celebri responsabili de partid: energic, corect, obtinand rezultate bune atat în agricultura, cat si în industrializare, el va fi un exemplu pentru URSS. Stalin devine gelos pentru ca în 1932, la Congresul PCUS, Kirov e aplaudat mai mult si mai lung decat el si obtine mai multe voturi. Stalin a decis imediat moartea rivalului. Întors la Leningrad, Kirov va fi ucis de un ofiter al N.K.V.D-ului (politia politica), iar Stalin va participa la funeralii, îl va saruta pe Kirov si va promite dreptate. Prima decizie luata a fost topirea automobilului lui Kirov pe care Stalin l-a considerat ca aducator de nenoroc.

“Bolidul” rosu omoara din nou
Dupa asasinat, guvernatorul militar al orasului Sarajevo, generalul Potiorek, a hotarat sa ia el splendidul automobil. Potiorek avea sa descopere mai tarziu ca ghinionul îl va urmari din acest moment. Va fi atacat si învins de armata sarba si destituit de la comanda. O luna mai tarziu, generalul era internat într-un spital de boli nervoase. Înnebunise definitiv. Sa fi fost masina aducatoare de necaz?
Urmasul lui Potiorek la comanda a aflat si el ca ceva nu e în regula cu automobilul. Doi tarani au fost omorati într-un accident, apoi soferul va muri, pentru ca dupa înca doua luni un alt sofer sa fie grav ranit si doi pasageri omorati într-un alt accident, în care a fost implicat celebrul
de-acum automobil.
Omul a înteles ca ceva nu e în regula, asa ca nu a mai folosit masina.
Dupa razboi, în 1918, masina a intrat ca trofeu al armatei sarbe în posesia unui nou guvernator care a avut patru accidente în lant si ca urmare a vandut-o unui doctor celebru.
Negasind nici un sofer dornic sa conduca masina diavolului, doctorul a învatat sa sofeze. Într-o seara însa, întorcandu-se de la un bal, a fost atacat, jefuit si omorat în celebrul automobil rosu. La lantul victimelor masinii se adauga un mosier bosniac care s-a sinucis la un an de la achitionarea automobilului, un mare industrias ce si-a pierdut familia într-un groaznic accident.

Calatorii cu masina diavolului
Apoi un medic comunal care, observand ca în sase luni de cand e “fericitul” proprietar si-a pierdut toata clientela, a vandut urgent aproape pe nimic masina salvandu-se, e drept, ruinat, dar în viata. Noul proprietar, un elvetian temerar, a decis sa schimbe aura neagra a automobilului, fara prea mare succes însa. Pe un teren drept care îi permitea sa mearga cu viteza a accidentat o alta masina, aruncand-o în prapastie si ucigand toti ocupanti automobilului. Ultimul îndraznet a fost un ungur care a reconditionat masina, i-a publicat povestea în Temesvar Zeitung în 24 iunie 1928, pornind o afacere ce parea prospera: calatoria cu automobilul diavolului contra unei taxe piparate.
Cateva luni totul a mers bine pana cand conducand un grup de nuntasi la biserica, celebra masina s-a izbit de un alt vehicul, toti ocupantii sai pierind în accident.
Din acest moment nimeni nu a mai îndraznit sa o repare, fiind dezmembrata si lasata în parasire. Soarta pe care ar fi meritat-o mai demult.

J.F. KENNEDY ,designerul propriului Lincoln
La începutul anilor ‘60 SUA trecea printr-o criza profunda ce parea a marca pierderea cursei pentru dominatie mondiala cu URSS. Boom-ul economic de dupa al doilea razboi mondial încetase, iar America, silita sa lupte pe toate domeniile contra comunismului, parea tot mai putin apta si convinsa de acest lucru. În acest peisaj cenusiu a aparut însa o speranta. Un om tanar, de doar 43 de ani, zambitor si optimist : John Fitzgerald Kennedy. Programul lui, “New Frontier” , a entuziasmat SUA. El propunea: eradicarea saraciei, pacea globala, cucerirea cosmosului. Pentru americani, totul parea posibil cu el. Votul popular l-a adus la Casa Alba. A implicat SUA în Vietnam spre a bloca avansul comunist în Asia, a pregatit primele misiuni în spatiul cosmic, a dus tratative de pace cu sovieticii, în acelasi timp impunand blocada Cubei si aparand Berlinul Occidental.
În acest vartej de schimbari, presedintele a implicat si masina prezidentiala. Pana la el presedintii care îl precedasera se multumisera cu masina lui F.D. Roosevelt. Veche, neagra, prafuita si zgomotoasa, ea nu parea vehiculul gata sa duca poporul american în noul mileniu.
Ca urmare J.F. Kennedy a decis sa construiasca un nou automobil spatios, silentios, cu adevarat prezidential. În plus J.F. Kennedy suferea de o afectiune a coloanei vertebrale (suportase doua operatii), deosebit de dureroasa, ce îl obliga sa poarte în anumite momente carje.
Masina trebuia, într-un cuvant, sa fie speciala pentru satisfacerea nevoilor presedintelui.Jacqueline s-a ocupat de decorare, de tapiteria si de covoroasele din interior. Cuplul prezidential preferase o culoare eleganta - albastrul. Ceea ce sotii Kennedyn- au stiut niciodata a fost ca în timpul constructiei masinii, trei muncitori îi cazusera victime în diverse accidente, iar echipa care o asamblase fusese una ghinionista.

Cursa mortii
Splendida masina a fost folosita doar de cateva ori pana la memorabila vizita în Dallas (noiembrie 1963). Într-un oras ostil, favorabil republicanilor si dispretuindu-l pe Kennedy pentru politica sa de pace cu sovieticii, presedintele a decis sa îsi faca o aparitie eleganta si impunatoare. Automobilul nou-nout, cu steaguri americane, eleganta Jacqueline, toate constituiau pentru John Kennedy argumente ca sa-i cucereasca pe adversarii din Dallas. El era “seful” celui mai bogat stat de pe planeta.Masina l-a asteptat la aeroport. La trecerea pe langa libraria publica, într-o curba, soferul a încetinit si atunci a început macelul.
Primul glont nu si-a atins tinta si nici nu l-a auzit nimeni. Al doilea glont îl atinge însa pe presedinte la gat si e urmat rapid de un al treilea ce îi strapunge spatele; al patrulea îi distruge creierul si în final al cincilea glont îl va rani pe guvernatorul statului Texas care, înspaimantat, striga: “Ne omoara pe toti!”. Masina va porni în tromba spre spital unde în ciuda eforturilor medicilor, la ora 20.00, va fi declarata moartea presedintelui SUA.
Astazi, masina ghinionista care a îndoliat poporul american este proprietatea fundatiei Kennedy. Ea nu a mai facut de atunci nici o cursa...
La finalul acestui periplu ne putem întreba daca exista sau nu masini blestemate sau doar destine ce în mersul lor tragic preiau ca într-un vartej obiectele ce le înconjoara, învaluindu-le cu o unda de mister?