ISTORIE=GERMANIA

 Otto al III-lea s-a nascut într-o localitate aflata astazi pe teritoriul landului North Rhine Westfalia, în iulie 980. A fost singurul fiu al regelui Otto al II-lea. Tatal sau a convins Dieta imperiala sa-l numeasca pe fiul sau unicul mostenitor al tronului Sfântului Imperiu Roman. Moartea subita a tatalui sau a determinat o lupta pentru putere a varului Henry al II-lea, care fusese deposedat de Otto al II-lea de titlul nobiliar, dupa o rebeliune. Situatia a creat confuzie, caci mama si bunica lui Otto al III-lea se aflau în Italia, dar ulterior au preluat regenta... Când Otto al III-lea a devenit lider independent al imperiului, primul sau gest a fost sa înabuseasca revolta triburilor de slavi, recucerind cetatea Brandenburg ocupata de rebeli.

 În anul 996, Otto al III-lea a primit si titlul de rege al Italiei si a preluat stapânirea asupra Romei. În consecinta, el a reusit sa-l instaleze ca papa pe varul sau, Gregory al V-lea – primul papa de etnie germana. Ulterior, Otto al III-lea a salvat pontificatul varului sau, ordonând executia uzurpatorilor care-l contestau. Dupa moartea lui Gregory, el l-a instalat papa pe Sylvester al II-lea, preluând total controlul asupra papalitatii. Pe planul relatiilor europene, Otto al III-lea a dus o politica de buna vecinatate cu Polonia, Ungaria si Boemia. O actiune memorabila pentru istoria Europei a fost încoronarea si crestinarea regelui Stefan I al Ungariei, în anul 1.000.

 Politicile împaratului nu erau pe placul aristocratiei din Roma, care a organizat o rebeliune si Otto al III-lea a pierdut controlul Cetatii Eterne. Pe drumul de întoarcere de la Roma, împaratul s-a îmbolnavit subit si a murit la 21 de ani.

PAUL IOAN

 El ajunge pe tron la 17 august 1786 si a domnit pâna la moarte, în 1797. Cronicile spun ca a fost un copil cu mare libertate de miscare, care nu prea suporta sa fie cicalit. Prefera sa-si faca toate placerile si sa ocoleasca rigorile educationale la nivelul sau princiar. La 21 de ani s-a casatorit cu Elisabeth-Christine de Braunschweig-Lüneburg, în 1765. Numai ca aceasta tentativa de mariaj a fost un esec si, din motive ramase obscure, casatoria a fost dizolvata patru ani mai târziu. Foarte repede, Frederick William s-a casatorit cu Fredericka Louisa de Hesse-Darmstadt. Cu aceasta a avut sapte copii, numai ca regele era destul de nestatornic si a început o relatie cu Wilhelmina Enke, care i-a nascut cinci copii. Acesteia i-a construit un castel si a facut-o contesa.

 De altfel, firea prizoniera placerilor l-a determinat pe acest rege prusac sa comita si bigamia. El a fost implicat în doua casatorii morganatice, cu Elisabeth Amalie si apoi, dupa moartea acesteia, cu Sophie Juliane. A avut alti sapte copii cu aceste neveste. În popor se raspândise porecla de „grasanul mult-iubitor”. El a fost placut de mase datorita masurilor pozitive luate în domeniul educatiei si al comertului, ca si în domeniul artelor, unde a fost un sprijinitor lui Beethoven si al lui Mozart. Cu toate acestea, a fost un critic al iluminismului si un aparator al traditiilor protestantismului (el fiind calvinist, adept al reformatorului francez Jean Calvin).

  A fost un adversar al Revolutiei franceze si s-a opus raspândirii ideilor anti-monarhice ale liderilor revolutiei si l-a sprijinit pe Ludovic al XVI-lea al Frantei. Frederick William al II-lea a murit în 1797, la 53 de ani. Desi fiul sau favorit a fost Graf Alexander (nelegitim), i-a succedat la tron fiul Frederick William al III-lea, nascut de a doua sotie legitima.