ISTORIE=AUSTRIA

Rezumarea primului mesaj :

Amintirea imparatesei Sisi
Pentru cei mai multi dintre noi Viena inseamna muzica si gradini. Este orasul lui Straus, orasul Dunarii Albastre si al vestitului Práter. Pentru altii insa Viena este o istorie sapata in piatra, o istorie ascunzând multe drame si multe secrete. Una dintre cele mai notabile cladiri ale orasului este Hofburg (Cetatea) a carei constructie a inceput in anii 1200, când principele Leopold al VI-lea a cerut sa se inalte aici un castel-cetate. Acesta trebuia sa cuprinda mai multe cladiri si ansamblul a fost sporit de-a lungul a opt secole. Cladirile, legate intre ele, au devenit in zilele noastre constructii de interes public si reprezinta in cea mai mare parte muzee prezentând colectii de familie ale Habsburgilor.Citeste mai departe...

Prototipul monarhului luminat

20 ianuarie 1612 - A murit imparatul Rudolf II
Fiu si succesor al lui Maximilian II, imparat al Sfantului Imperiu, rege al Boemiei, Ungariei si Croatiei, si al Mariei de Spania, Rudolf s-a nascut la Viena, pe 18 iulie 1552 si aici isi va petrece si primii ani de viata. La 11 ani este trimis la curtea unchiului sau, Filip II, regele Spaniei, unde va ramane opt ani, intr-o atmosfera inchistata si dominata de prezenta amenintatoare a Inchizitiei. Aceasta experienta il va influenta profund, Rudolf dovedind, pentru tot restul vietii sale, o fire rezervata, ascunsa si tematoare.

60.000 de albine au stup pe acoperişul Operei din Viena

Trista poveste a lui Millimetternich
Daca a existat vreo epoca in care batrana Europa a
parut sa faca o pasiune pentru dictatori, atunci cu siguranta – lasand
deoparte absolutismul monarhic – aceasta a fost cea interbelica. Din
Spania si pana in URSS, lideri cu mana forte exercitau in mod
discretionar puterea, actionand cat mai populist posibil in vreme ce-si
eliminau fara mila opozantii. Salazar, Primo de Rivera, Franco, Hitler,
Carol II al nostru, bulgarul Kimen Gheorghiev sau Stalin s-au impus la
putere apeland la o demagogie gaunoasa, care avea sa arunce tarile lor
in haos, in cele din urma. Singurul ce face figura distincta, printre
aceste figuri sumbre ale istoriei moderne, este cancelarul austriac
Engelbert Dollfuss, personaj carismatic si probabil unul dintre cei mai
iubiti dictatori din toate timpurile...


Un complex de inferioritate aducator de beneficii
Nascut
in 1892, in Texing, in Austria de Jos, ca fiu al unei tinere naive si
extrem de credincioase, Josepha Dollfuss, Engelbert nu si-a cunoscut
niciodata tatal. Firea religioasa a mamei sale si-a pus o puternica
amprenta asupra personalitatii copilului, astfel incat acesta a fost
decis inca de mic sa devina preot, urmand chiar seminarul
romano-catolic. Ajuns insa la adolescenta, opiniile sale privind
religia au inceput sa se schimbe si ca urmare a renuntat la cariera
ecleziastica, hotarandu-se sa studieze Dreptul la Universitatea din
Viena, dupa care a urmat studii economice la Berlin.
Statura
lui liliputana l-a facut inca de tanar sa se simta complexat. Avea doar
150 cm si din acest motiv era vesnic obiectul ironiilor generale,
neavand nici un fel de succes la sexul slab. Complexul de inferioritate
i-a fost insa de folos, declansand in el energii nebanuite si
determinandu-l sa dea dovada de o vointa de fier de a se impune. Din
cauza inaltimii, a fost respins de comisia de incorporare, la inceputul
primului razboi mondial. Dar tanarul isi dorea cu ardoare sa lupte
pentru Austria, asa ca in cele din urma a fost acceptat si trimis pe
frontul din Alpi. A luptat cu o vitejie invers proportionala cu statura
lui, fiind ranit si luat prizonier de italieni. Dupa razboi, a ocupat o
functie in ministerul Agriculturii si a devenit, in 1927, director al
Camerei de Agricultura a Austriei de Jos. Aderand la Partidul Social
Crestin, a fost numit, atunci cand acesta a ajuns la putere, sef al
Cailor Ferate si, un an mai tarziu, in 1931, ministru al Agriculturii
si Padurilor.
„Austrofascismul”, contra „regimurilor gemene”
Dollfuss
a devenit cancelar pe 20 mai 1932, ca sef al unui guvern de coalitie,
cu misiunea fundamentala de a depasi situatia economica dezastruoasa
cauzata de Marea Criza intr-un stat care fusese vaduvit, prin tratatele
de la Versailles, de puternica industrie prelucratoare din Boemia si
Moravia. Pozitia lui a fost extrem de precara, intrucat opozitia avea
doar un membru mai putin, in Parlament. Ironiile la adresa sa nu
inceteaza: este numit Millimetternich – joc de cuvinte facand trimitere
la milimetru dar si la ilustrul cancelar austriac din secolul
precedent, printul Klemesns von Metternich. In cafenelele din Viena,
clientii nu mai comanda o cafea mica, ci un „Dollfuss”.
Dar
cancelarul nu ia in seama aceste sageti ci isi vede de treaba. El
profita de neintelegerile din forul legislativ, spre a-l dizolva,
considerandu-l nereprezentativ. Cand deputatii s-au opus acestei
masuri, dorind sa se reuneasca in plen, spre a-l demite, Dollfuss a
trimis politia sa inchida portile Parlamentului, trantind usa in nas,
daca ne putem exprima astfel, democratiei din Austria... Si totusi,
actiunea lui nu era a unui lider lipsit de responsabilitate si dornic
sa-si impuna cat mai grabnic dictatura personala. Cancelarul avea
informatii precise ca, odata cu venirea la putere a lui Adolf Hitler,
in Germania, Partidul National-Socialist Austriac (DNSAP) facea tot
posibilul pentru a-i pune acestuia tara pe tava – sa nu uitam ca insusi
Hitler se nascuse in Austria.
Pe de alta parte,
influenta tot mai mare a URSS in Europa, in conditiile crizei
economice, crescuse influenta comunistilor in randul maselor. Fara sa
ezite, Dollfuss a interzis activitatea DNSAP si a Partidului Comunist,
plasandu-le in afara legii si, sub stindardul Partidului Social
Crestin, a instaurat o dictatura inspirata de fascismul italian.
„Austrofascismul” a cautat, de altfel, sprijinul lui Mussolini,
singurul in care Dollfuss avea incredere ca l-ar putea ajuta, impotriva
tendintelor tot mai agresive manifestate de Hitler. De altfel cei doi
au facut un schimb de „scrisori secrete”, prin care dictatorul italian
se angaja sa garanteze independenta Austriei. Calculele erau abile:
Dollfuss isi asigura un protector iar Mussolini instala o zona-tampon
intre el si Germania nazista. Cancelarul austriac nu facea un secret
din a numi regimurile lui Hitler si Stalin „gemene”, sugerand ca doar
austrofascismul si italofascismul puteau face fata acestor amenintari.
O moarte de martir
Semnele
ca inamicii lui Dollfuss nu stateau nici ei cu mainile in san n-au
intarziat sa apara. In octombrie 1933, dictatorul a scapat ca prin
minune dintr-un atentat pus la cale de Rudolf Dertill, un tanar nazist
de 22 de ani. Nazistii austrieci se dedau la tot mai multe provocari si
curand tara se vede macinata de razboi civil, chiar si pe strazile
Vienei izbucnind ciocniri intre autoritati si gruparile paramilitare,
stipendiate, in secret, de Berlin. In fata amenintarii, cancelarul isi
consolideaza pozitia, convocand un Parlament, doar din membrii
partidului sau si instituind, pe 1 mai 1934, o noua constitutie, care
distrugea orice urma de democratie in Republica Austria, transformand
practic tara intr-un stat politienesc.
Dar timpul
nu a mai avut rabdare cu ambitiosul sef de stat: pe 25 iulie 1934, un
comando de nazisti austrieci patrund in cladirea Cancelariei si il
impusca. Timp de patru ore, cancelarul agonizeaza, pe o canapea, caci
criminalii nu permit nimanui sa-i acorde ajutor, si moare in cele din
urma, din cauza hemoragiei. Puciul pregatit de ei, si care avea ca scop
final anexarea Austriei de catre Germania, va esua insa, din cauza
atasamentului armatei fata de cauza lui Dollfuss.
Nazistii
sunt respinsi iar Mussolini maseaza trupe la granita cu Austria,
amenintandu-l pe Hitler ca, daca va invada tara, asa cum era prevazut,
Italia va declara razboi Germaniei. Cei opt asasini ai lui Dollfuss
sunt prinsi si executati fara judecata iar Kurt Schuschnigg devine noul
cancelar al Austriei. Partida era totusi pierduta pentru sustinatorii
independentei tarii caci, odata cu disparitia lui Dollfuss s-au naruit
si sperantele unei posibile rezistente fata de pretentiile lui Hitler.
Desi initial multi i s-au opus, in cele cateva luni cat a guvernat,
Dollfuss a luat o serie de masuri care-i vor atrage simpatia maselor.
Imprumutul
de 9 milioane de lire de la Liga Natiunilor se va dovedi un balon de
oxigen pentru economia austriaca, sufocata de criza. Pe de alta parte,
el s-a dovedit un aparator al religiei, cucerind sprijinul catolicilor
austrieci in lupta impotriva comunistilor atei si a nazistilor pagani.
Ca dovada a atasamentului fata de el, peste un milion de austrieci –
adica aproape o sesime din intreaga populatie a tarii! – asista la
funeraliile sale, intelegand ca de acum calea spre acapararea Austriei
de catre Hitler era doar o chestiune de timp...

Opera din Viena

Viena, stralucitoarea capitala a vechiului Imperiu Habsburgic, orasul plin de muzica si de nostalgii, inalta spre soare multime de palate. Dintre acestea, Palatul Operei Nationale, prima cladire care te intampina pe Ringstrasse – strada care incercuieste ca un inel vechiul centru – impresioneaza prin eleganta si masivitate, prin supletea coloanelor si multimea statuilor.

Amintirea imparatesei Sisi
Pentru cei mai multi dintre noi Viena inseamna muzica si gradini. Este orasul lui Straus, orasul Dunarii Albastre si al vestitului Práter. Pentru altii insa Viena este o istorie sapata in piatra, o istorie ascunzând multe drame si multe secrete. Una dintre cele mai notabile cladiri ale orasului este Hofburg (Cetatea) a carei constructie a inceput in anii 1200, când principele Leopold al VI-lea a cerut sa se inalte aici un castel-cetate. Acesta trebuia sa cuprinda mai multe cladiri si ansamblul a fost sporit de-a lungul a opt secole. Cladirile, legate intre ele, au devenit in zilele noastre constructii de interes public si reprezinta in cea mai mare parte muzee prezentând colectii de familie ale Habsburgilor.Citeste mai departe...