ITALIA

UFFIZI, prima galerie de artă din lume
Galeria Uffizi este cel mai cunoscut muzeu din Florenta. Colectia sa de pictura renascentista, gazduita de un palat din secolul al XVI-lea, este cu adevarat deosebita si contine lucrari ale celor mai celebri pictori ai epocii, inclusiv Michelangelo, da Vinci si Botticelli.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9717/7/

Minunatul oras, considerat capitala comertului mediteranean, este o acumulare de comori artistice si arhitectonice, un amestec de nobila mandrie si profunda melancolie. Plin de monumente de tot felul: statui, parcuri, catedrale si palate, cu o Universitate datand din 1471, o Academie de Belle-Arte din 1751, un Institut de Muzica purtand numele marelui Verdi, orasul, cunoscut din Antichitate, si-a impus suprematia comerciala in bazinul estic al Mediteranei si s-a aflat intr-un permanent conflict cu Venetia pentru aceasta suprematie. Aflat pe tarmul de nord-vest al Italiei, intr-un golf al Marii Ligurice, este si astazi cel mai mare port al tarii, un important nod de comunicatii, centru cultural, comercial si industrial, supravietuind vicisitudinilor istoriei.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9670/30/

Lucrarile arhitectonice initiate de Cezar si de Augustus in Roma au fost continuate de imparatii romani pentru a le preaslavi gloria si pentru a se impune prin grandoarea acestora in fata marilor puteri ale Antichitatii. Monumentalitate si arta sunt imperativele impuse care se regasesc in constructii precum: Colosseum, Panteon, termele din Caracalla... O atentie speciala a fost acordata Forului (sau Forumului) Roman, inima Romei, aflat intre colinele Capitoliu si Palatin si palatul regal, care simboliza puterile sacre ale suveranilor (construit in secolul al VI-lea i.Hr.). Este primul ansamblu arhitectural, centru politic, cultural, religios si economic.

Călătorii: Roma, un oraş spectacol

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9625/30/

Pe tarmul din nord-vestul Golfului Neapole, in Cumae, se afla o formatiune vulcanica colinara pe care, altadata, a fost ridicat un templu. Colonistii greci care s-au stabilit in Italia, in secolul al VIII-lea, au construit aici o cetate grandioasa pe platforma colinei. In varf, se afla Templul lui Jupiter, un reper extrem de util pentru corabieri, iar spre baza colinei, Templul lui Apollo, din care au ramas fundatiile si cateva ruine ale zidurilor. La poale se afla o pestera in care Sibila, faimoasa clarvazatoare a lumii antice, facea profetii. In Antichitatea orientala circulau versuri in care erau rostite mesaje profetice si sfaturi atribuite unor prezicatoare cunoscute sub denumirea de sibile. La originea acestei practici s-ar fi aflat o femeie din Marpessus (langa Troia) care isi rostea profetiile sub forma de ghicitori. Traditia s-a raspandit in intreaga lume greaca si apoi in cea romana.

[GALERIE FOTO] Jurnal de calatorie: Napoli si misterele sale

FOTO SUPERBE: Lacurile italiene: o destinaţie de vis

• Italia reprezintă mai mult decât Roma, Veneţia şi Domul din Milano. Lacurile italiene sunt superbe şi orice vacanţă petrecută acolo poate fi considerată mai mult decât reuşită.Peisajele sunt superbe şi merită fiecare euro.
  

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9534/7/

Roma - Cetatea Eterna - leagan al crestinatatii si al latinitatii, ne fascineaza nu doar prin cele sapte vestite coline, prin multimea palatelor si a bisericilor, prin parcuri si muzee, prin ruinele Colisseumului si prin Columna Traiana ci si prin fantanile sale - 300 la numar, sustin cei care au avut timpul sa le numere. Plasate de cele mai multe ori in piete publice, unele au devenit simboluri ale orasului si nu intamplator compozitorul Ottorino Respighi le-a dedicat poemul simfonic "Fantanile Romei".

Turism


Colosseumul, cel mai mare amfiteatru

Turism


Biserica Sfantul Petru - o comoara!

Turism


Celebrul Amfiteatru roman

Baptisteriul Arienilor din Ravenna


Ridicat între sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea de cãtre regele ostrogot Theoderic cel Mare (493-517) şi contemporan cu basilica Sant’ Appolinare Nuovo, monumentul este o mãrturie a creştinismului timpuriu în formã arianã. În 565, dupã condamnarea finalã a sectei, mica structurã octogonalã din cãramidã a fost transformatã într-un oratoriu sub numele de Sfânta Maria. Cãlugãrii i-au adãugat o mãnãstire în timpul exarhatului Ravennei (sec.VI – 751), dedicatã Sfintei Maria in Cosmedin. În jurul anului 1700 construcţia trece în domeniul privat, iar în 1914 este achiziţionatã de guvernul italian.

Baptisteriul se aflã la 43 de metri sud-vest de faţada catedralei ariene Santo Spirito, bisericã cunoscutã sub aceastã denumire din secolul al XV-lea, dar ridicatã iniţial pentru episcopul arian de Ravenna, sau cel puţin aşa susţine Agnellus, care vorbeşte despre un episcopium şi un baptisteriu aflate acolo. Un document din 551 se referã la o ecclesia legis Gothorum sanctae Anastasie, care a fost interpretatã drept catedrala arianã dedicatã lui Anastasius sau Sfintei Anastasia. Iniţial biserica nu avea nici narthex, nici atrium, iar construcţiile ulterioare pe partea de vest au ascuns vederii felul în care aceasta era legatã de baptisteriu. Un zid încã vizibil între acesta şi Santo Spirito, adesea numitã Casa di Drogdone, conţine decoraţii de secol X-XII în partea superioarã, dar este dificil de precizat data construcţiei (undeva între secolele VII şi XII).

Deşi nu s-a pãstrat la fel de bine ca duplicatul sãu ortodox, ce a rãmas ne permite sã observãm cã parţial a fost inspirat de clãdirea precedentã. Nicio sursã istoricã nu-l menţioneazã. Prima informaţie despre el o avem de la Agnellus, care povesteşte cã pe vremea sa era o mãnãstire patronatã de Fecioara Maria in Cosmedin, conţinând un altar al Sfântului Nicolae[1]. Mozaicurile sunt bine prezervate, ca şi cele din Sant’ Apollinare Nuovo, şi sunt supuse interpretãrilor în vederea gãsirii unor urme de teologie şi iconografie arianã. În pofida varietãţii de interpretare, s-a încercat totuşi sã se realizeze o distincţie între mozaicurile de aici şi cele de la Baptisteriul Ortodox şi de a le conferi însemnãtate pentru ostrogoţii sau romanii care se botezau aici.

În primele secole de creştinism botezul este o problemã mult discutatã, întrucât este rit central în viaţa religioasã a credinciosului şi are legãturã şi cu luptele cristologice. În Matei, 28:19, Iisus cere apostolilor sã rãspândeascã credinţa, botezând în numele Tatãlui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Pasajul era adesea citat când se iscau polemici cu privire la natura Fiului şi Sfântului Duh. Diferenţele dintre botezul arian şi cel ortodox erau o problemã ardentã pentru liderii Bisericii din secolele IV-VI în est şi în Spania. În secolul al IV-lea arienii extremişti discipoli ai lui Eunomius atrãgeau atenţia prin practicile lor baptismale neobişnuite: foloseau o cufundare în loc de trei, botezau în numele morţii lui Iisus sau a unei Trinitãţi inegale, îi rebotezau pe cei care fuseserã botezaţi în alt rit. Aceste practici erau condamnate de cãtre teologii ortodocşi, mai ales rebotezarea, exceptând cazul în care persoana nu fusese botezatã în numele Sfintei Treimi. Nu existã însã mãrturii ale prezenţei Eunomienilor în Italia şi alţi arieni se pare cã nu foloseau ritualuri baptismale distincte de cele ortodoxe[2]. Cu toate acestea, în secolul al IV-lea în De Trinitate, Eusebius de Vercelli îi numeşte pe arieni ipocriţi pentru cã boteazã în numele unei Treimi a cãrei consubstanţialitate nu o admit. Spre deosebire de Spania vizigotã, Italia ostrogotã nu cunoaşte diferenţe pregnante între riturile baptismale la arieni şi ortodocşi. Unii preoţi spanioli au instituit botezul cu o cufundare pentru a se deosebi de arienii care practicau pe cel cu trei. Pe de altã parte, Papa Vigilius (sec. VI) era în favoarea triplei cufundãri, precum şi în defavoarea rebotezãrii arienilor din Italia. Şi episcopul Martin de Braga, în secolul al VI-lea, remarcã similitudinile de ritual şi liturghie ale celor douã forme de creştinism[3].

Baptisteriul este o prismã octagonalã cu patru absidiole, ca şi cel ortodox. Iniţial profilul clãdirii era diferit, nucleul octagonal fiind înconjurat pe şapte pãrţi de un ambulatoriu acoperit lat de 1, 9 metri, lâsãnd expusã doar absida esticã mai mare. Intrãrile în ambulatoriu flancau absida esticã, dând deci în catedralã, în vreme ce intrãrile spre nucleul octogonal se aflau pe pereţii nord- şi sud-vestici, deci pe partea opusã. Excavãrile zidurilor exterioare şi elementele pãstrate din construcţie aratã cã ambulatoriul consta dintr-o serie de camera rectangulare şi pasaje neregulate din jurul absidiolelor, separate de câte o deschidere în arcadã şi boltite cu cãrãmidã. Accesul în ambulatoriu s-ar fi putut face pe partea de nord sau sud din faţa absidiolelor, dar nu ar fi fost o vedere clarã din exterior spre nucleul octogonal. Ambulatoriile poligonale care înconjoarã baptisterii octagonale mai sunt cunoscute şi la Porec, San Giovanni in Canosa sau Ca’Bianca. Este posibil sã fi servit drept spaţiu de aşteptare, de depozitare sau pentru anumite pãrţi din liturghie.

Construcţia s-a bazat pe cãrãmidã romanã variatã şi refolositã, dovadã cã aprovizionarea cu cãrãmidã de epocã imperialã scãzuse. Fapt obişnuit în Ravenna, nivelul iniţial al podelei se afla la 2,31 metri sub nivelul prezent. Podeaua a fost ridicatã de cel puţin patru ori in istoria clãdirii, ceea ce faciliteazã observarea rãmãşiţelor pereţilor sub nivelul primei repavãri. Baptisteriul are o lãţime generalã de 9 metri, un diametru interior de 6,75-6,85, o lungime a zidului exterior de 3,40 şi o lungime interioarã a zidului de 2,86, de la nivelul originar al podelei pânã la zidurile exterioare sunt 8,5 metri. O fereastrã a fost inseratã în fiecare perete imediat deasupra nivelului ambulatoriului extern, marcatã azi printr-o cornişã. Bolta rãsãre de la 9,35 metri deasupra podelei iniţiale, iar apexul domului se înalţã la 11,07 deasupra acesteia. Tranziţia de la octagon la baza circularã a domului este realizatã cu ajutorul unor mici pandantive. Domul, ca şi cel al catedralei ariene şi al mausoleului Gallei Placidia, este din cãrãmidã şi acoperişul este susţinut de un amestec de mortar şi amfore. Una peste alta, diametrul baptisteriului arienilor este 56% din cel al baptisteriului ortodox, probabil din cauza statutului minoritar al sectei.

Absidiola din est este mai largã şi mai adâncã, iar nivelul sãu inferior se pare cã se ridica puţin deasupra restului spaţiului. Fiecare absidiolã avea cel puţin o nişã în partea inferioarã a zidului, probabil pentru articole liturgice[4]. Rãmãşiţe de altare mici, de la o datã ulterioarã clãdirii originale s-au descoperit în absidiolele din vest şi sud, unul dintre ele este posibil sã fi fost altarul Sf. Nicolae menţionat de Agnellus. Cristelniţa era orientatã uşor spre est, iar scopul absidei mai proeminente din est nu este cunoscut.

Un fapt interesant este excavarea celor şase morminte din octagon, utilizarea unui baptisteriu ca şi capelã mortuarã fiind ceva neobişnuit. Conform lui M. Mazzotti, înmormântãrile au avut loc când clãdirea a fost convertitã de la arianism, pentru a marca faptul ca nu mai era folositã drept baptisteriu[5]. În interior, excavãrile din 1916-1919 şi 1969 au relevant mari cantitãţi de mosaic şi stucco, precum şi imitaţie de marmurã pictatã. Sigurele decoraţii care au fost pãstrate sunt mozaicurile domului. Acestea au fost restaurate în secolul al XVII-lea şi apoi în al XIX-lea, dar restaurarea a constat doar în mici peticiri, iconografia rãmânând intactã. Lucrãrile au fost realizate în diverse faze de diferiţi artişti. Douã sunt propuse de Deichmann şi Gerola: prima, contemporanã cu construcţia, din care dateazã medalionul central, tronul, apostolii Petru, Pavel şi cel din spatele lui Pavel, iar a doua datatã în secolul al VI-lea[6]. Nordström, care propune trei faze, susţine cã totuşi nu aveau cum sã existe diferenţe cronologice mari între ele, pentru cã deja prin 560 baptisteriul trecea la biserica ortodoxã[7]. Mozaicurile domului cuprind douã zone: într-un medalion central, separat de cercul exterior printr-o coroanã decorative este o reprezentare a botezului lui Iisus de cãtre Ioan Botezãtorul, care stã pe o stâncã spre dreapta şi ţine o cârjã, poartã barbã şi nu are nimb. Iisus nu are barbã dar are nimb, iar buricul sãu este centrul domului. Deasupra capului sãu planeazã porumbelul, cu apã sau luminã curgându-i din plisc[8]. În stânga avem o personificare a râului Iordan sub forma unui om cu pãr alb, barbã, coarne portocalii, o matie verde, un sceptru de trestie şi o amforã. Înconjurând medalionul central este o procesiune de apostolic radicand obiecte spre un tron împodobit pe care se aflã o cruce cu pallium purpuriu. Nimbul lui Petru este alb, al lui Pavel albastru, al celorlalţi bej; Petru ţine cheile, Pavel pergamentele cu legea, ceilalţi coroane. Cel mai neobişnuit aspect al procesiunii este faptul cã are o orientare opusã scenei baptismale, asa incât crucea este în contrapunct cu capul Mântuitorului.

Comparând imaginile cu cele din baptisteriul ortodox constatãm şi similitudini şi diferenţe. Acestea din urmã au atras însã atenţia asupra cãutãrilor de ordin teologic, în speranţa relevãrii unor semnificaţii ariene. Dincolo de asemãnãri ( Iisus nud, Ioan Botezãtorul, Iordanul, procesiunea, crucea întronatã), trãsãturi distincte pentru batisteriul arian sunt: Ioan Botezãtorul în dreapta privitorului, Iordanul de dimensiunea celorlalte personaje, orientãrile diferite ale apostolilor şi botezului, coroanele oferite crucii întronate, background auriu pentru apostoli, Petru şi Pavel oferã altceva decât ceilalţi, apostolii au aure colorate, apostolii nu sunt numiţi.

Întrebarea este dacã aceste trãsãturi sunt rezultatul talentului artistic sau ale unor intenţii de ordin teologic, estetic sau funcţional. Inversarea scenei botezului şi importanţa râului sunt diferenţe compoziţionale majore. Stângãcia figurilor din scena botezului a fost atribuitã fie inadecvãrii artistice, fie poziţia episcopului la botez, fie dorinţei de a se diferenţia de ortodoxism. Dimensiunea Iordanului şi agresivitatea figurilor din jurul lui Iisus au fost interpretate mai degrabã ca alegeri estetice[9] decât purtãtoare de vreun mesaj arian. Orientãrile diverse ale scenei botezului şi procesiunii apostolice aruncã privitorul într-o stare de confuzie. Se poate sã fi fost din cauza unei distante cronologice între medalionul central şi scena cu apostolii sau era o aluzie la ritual: episcopul din este putea sã vadã botezul de la început, în vreme ce botezatul vede întâi procesiunea. Strict visual vorbind, cele douã scene sunt separate. Un mesaj subtil arian se poate deduce: arienii nu au dorit ca apostolii sã ofere coroanele lui Iisus. Cum botezul este momentul de prim plan al expresiei Trinitãţii şi apostolii sunt trimişi sã îl sãvârşeascã în numele ei, orientarea diferitã conţine o urmã de anti-Trinitate în ea. Totodatã lipsa numelor apostolilor poate sugera cã este vorba mai mult de adepţi decât de apostoli, element specific ideologiei ariene. Şi cu privire la tron avem douã potenţiale explicaţii: fie funcţionalã, care spune cã zona procesiunii contrage douã zone din domul ortodox, iar tronul doar a fost transpus în cadrul procesiunii, sau ideological, susţinând cã apostolii oferã coroanele unei prezenţe simbolice a lui Iisus (crucea pe tron) şi nu fiului botezat[10]. Tronul mai poate fi interpretat şi ca un simbol pentru Dumnezeu-Tatãl, fiind în linie cu Iisus şi Sf. Duh, sau pentru episcope, sau pentru rege. În fine, coroanele evocã imaginea bãtrânilor din Apocalipsã, tronul devenind o etimasia, o aluzie la a doua venire a lui Iisus. Altã problemã este dacã apostolii într-adevãr oferã daruri tronului sau dacã nu cumva le primesc ei, cel puţin cheile şi legile sunt date de sus. Neobişnuitã este omisiunea numelor apostolilor, cel mai probabil intenţionatã. În afarã de Petru, pavel şi Andrei, recognoscibili dupã trãsãturi, ceilalţi nu pot fi identificaţi, deşi au şi ei diverse caracteristici. Este posibil sã se fi accentuat ideea generic de discipol. Apare şi un element facial interesant şi rar în reprezentãrile de epocã, este vorba de o mustaţã fãrã barbã, ce apare pe unele monede cu conducãtori goţi şi care exprimã ideea cã aceştia erau parte din comunitatea creştinã[11].

În concluzie, este greu de stabilit dacã existã sau nu aspecte de ideologie arianã în baptisteriu. Singura certitudine se rezumã la gradul mai pronunţat de diferenţiere faţã de monumental creştine niceniene. Dupã cum afirma şi Cummins, faptul cã mozaicurile nu au fost distruse dupã convertirea clãdirii înseamnã cã nicenienii nu le-au considerat ofensive sau ostentativ ariene[12]. Interpretãrile pot fi în egalã mãsurã ariene, niceniene sau pur şi simplu funcţionale. În timp ce imaginile dispun de o neutralitate teologicã, iconografia baptisteriului acomodeazã ostrogoţii din Ravenna cu contextul creştin arian, conotat mai mult etnic decât religios.

Toate drumurile duc la Roma!

Turism


Ce putem vizita in Venetia

Turism


Obiective turistice in Roma

Castelul Sforzesco

Unul dintre simbolurile orasului Milano, alaturi de vestitul Dom si nu mai putin vestita Opera este, fara indoiala Castelul Sforzesco. Aflat in centrul orasului, acesta are o istorie straveche. Intre 1358-1368 Galeazzo Visconti inalta o fortareata pe care o numeste "Castelul Portii Giovia", deoarece se afla in apropierea portii cu acelasi nume. Succesorii lui Visconti au inceput sa locuiasca aici din 1412, largindu-l si infrumusetandu-l si preferandu-l altor resedinte, deoarece se simteau protejati de dusmani in spatele zidurilor groase. Devastat si jefuit dupa moartea lui Filippo Maria in 1437, castelul a fost reconstruit de Francesco Sforza in 1452. Acesta a incredintat conducerea lucrarilor arhitectului Filarete, caruia i se datoreaza celebrul turn cu orologiu.

Puntea Suspinelor din Veneţia poate fi din nou admirată (FOTO) 03.12.2011 | 2 Comentarii

Turiştii şi gondolierii pot admira din nou unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Veneţiei – Puntea Suspinelor – după finalizarea unui proiect de restaurare care a durat 3 ani.
› citeşte mai mult

Turism


Insula Capri. Puncte de atractie

Turism


Venetia, Regina Adriaticii

Toscana, paradisul vacanţelor


Dacă vrei să-ţi petreci concediul într-un paradis al vacanţelor, atunci ar fi bine să alegi Toscana (Italia). Aproape pretutindeni găseşti o multitudine de palate şi cetăţi...

Mai înclinat decât la televizor!” • Pisa şi Turnul său miraculos
* înşelătoarele unghiuri din care poate fi admirat Turnul din Pisa îl fac să pară mereu diferit: turiştii nu se sfiesc nici să urce până la ultimul nivel al acestuia, nici să facă poze în care mimează că îl sprijină cu o mână, nici să se aşeze pe iarbă, pentru a-l privi de la nivelul solului!

Castelul Piccolomini
Secolul al XIV-lea reprezinta pentru Italia redescoperirea comorilor arhitecturale grecesti si romane. Acest secol, (Quattrocento) marcheaza inceputul Renasterii, revolutia in arta coincizand cu o mai mare stabilitate politica, reprezentand sfarsitul Evului Mediu. Printre asezarile care au inflorit de-a lungul acestei perioade si cea imediat urmatoare trebuie amintit oraselul Pienza, aflat la o mica distanta in sud de Siena, in Toscana. Ghidurile de calatorie il descriu adesea ca „incantator” si „elegant” fiind un excelent exemplu de prezervare a Renasterii secolului al XVI-lea, realizat dupa un plan cu o monumentala piata patrata in centru.
Aici s-a nascut, in 1405, remarcabilul umanist Aeneas Silvius Piccolomini, care, in 1458, a devenit papa Pius al II-lea. Chiar din primul an al pastoririi sale si-a vizitat locul nasterii, unde i-a gasit atat pe fostii prieteni din tinerete cat si pe conducatorii comunitatii doborati mult prea devreme de povara varstei. Hotarat sa faca ceva in aceasta privinta, a apelat la arhitectul si sculptorul florentin Bernardo Rossellino, un fost elev al vestitului Leon Batista Alberti, cerandu-i sa deseneze o noua piata orasului. Aceasta urma sa gazduiasca o catedrala (Duomo), palatul episcopal, primaria si un palat stralucitor purtand numele familiei Piccolomini.

Intre 1459-1462, Rossellino a realizat pentru locul de nastere al lui Pius al II-lea unul dintre primele exemple renascentiste ale „orasului ideal”. El a conceput noua piata – acum Piata Pius al II-lea – dupa o perspectiva indrazneata, asemanatoare mai degraba unei scene de teatru. A ridicat aici doua mari palate, asezate piezis, de o parte si de cealalta a Domului. Acesta are o fatada clasica simpla, din piatra de Istria si au interior neobisnuit de scurt dar suficient de inalt.

In stanga Domului a plasat palatul episcopal. In partea dreapta, pe langa fantana care invioreaza aerul, in piata elegant pavata, Rossellino a inaltat capodopera vietii sale, marele Palat Piccolomini.

In realizarea palatului se vad clar influentele marelui Batista Alberti, existand asemanari evidente intre constructia de aici si Palatul Rucellai din Florenta, opera a maestrului. Rosselino a interpretat insa totul intr-o maniera proprie, oferind astfel o anume originalitate operei sale. Palatul este construit in jurul unei curti interioare cu coloane corintiene si scari urcand de la incaperile familiei de la parter la etajul de deasupra. Are o fatada pe trei nivele dintre care, cele doua superioare sunt impodobite cu logii sustinute de coloane. De un efect deosebit este fatada dinspre gradina, aceasta fiind realizata ca un amfiteatru, in trei trepte, cu porticuri elegante prin care Pius al II-lea putea privi pana departe, spre Val d’Orcia, splendorile Toscanei.

Gradina, in cel mai pur stil italian, reprezenta o oaza de liniste pentru marele papa carturar, care, in scrierile sale ii amintea pe romani si originea lor latina, urmarind ca un veritabil vizionar si realizarea unei ligi antiotomane.

Centrul orasului a fost completat in 1462 cand Pius al II-lea a si rebotezat orasul cu numele pe care il poarta si astazi, el numindu-se initial Corsignano. In acelasi an a emis un ordin (o bula) prin care interzicea distrugerea antichitatilor romane din regiune. Acesta a constituit un prim pas in actiunile de prezervare a antichitatilor si a altor relicve istorice.

Influenta unor asemenea centre citadine a depasit repede hotarele Italiei, avand un efect deosebit asupra tarilor vecine. Printre acestea trebuie mentionata Franta, unde Francisc I a fost unul dintre pionierii revolutiei renascentiste in arhitectura.

[VIDEO] Cum se inunda Venetia?
Stiati ca in fiecare an o parte dintre canalele din Venetia sunt drenate pentru mentenanta?

Locuri ce merita vizitate in Torino
Un oras puternic industrializat