SPANIA[V=]

Madeira, insula primăverii eterne

Barcelona, probabil cel mai frumos oraş din lume

Plajele spaniole, adevarate bijuterii ale tinutului iberic
Spania este una dintre destinatiile de top ale acestei veri. }inutul iberic atrage turistii ca un adevarat magnet. Frumoasele plaje continentale, cam aglomerate ce-i drept, sunt irezistibile pentru cei care doresc sa fie dezmierdati de soare si sa se racoreasca cu un cockteil. Peisajele de vis si spiritul latin sunt combinatia perfecta pentru un sejur de cinci stele.

Potrivit „hotnews.ro”, cele mai apreciate sunt statiunile din regiunile Costa del Sol, Costa de la Luz si Costa Verde. Se afla la vest de Strâmtoarea Gibraltar, de-a lungul Andaluziei, la granita cu Portugalia. Apele albastre ale Oceanului Atlantic te ispitesc, la fel ca si orasele istorice din apropiere (Cadiz, Sevilla, Tarifa).
Costa del Sol
Majoritatea plajelor de aici sunt „condimentate” din loc in loc cu baruri in aer liber si restaurante tipic spaniole ce servesc peste proaspat. Datorita darniciei naturii, sumedeniei de atractii si destinatii turistice, statiunile populare Marbella, Malaga si Torremolinos sunt mai tot timpul arhipline. La Marbella, se afla una dintre cele mai vestite promenade din Europa: Avenida del Mar. Costa del Sol este locul ideal si pentru nudisti, acestia având la dispozitie nu mai putin de patru plaje.
Costa de la Luz
Cuprinde 300 de kilometri de coasta la Oceanul Atlantic intre Ayamonte, granita cu Portugalia, si Punta de Tarifa, in strâmtoarea Gibraltar. Cuprinde doua provincii din Andaluzia, Huelva si Cadiz, precum si câteva rezervatii naturale. Este un adevarat paradis pentru iubitorii de natura datorita plajelor intinse, pastrate intacte asa cum au fost ele date de la mama natura.
Costa Verde
Se afla in nordul Spaniei, de-a lungul Golfului Biscay, si cuprinde statiunile Gijon, Santander si San Sebastian. Peisajul este extrem de diferit de cel intâlnit in Andaluzia. Plajele sunt stâncoase si seamana extrem de mult cu vestul Irlandei. Pe Costa Verde nu este aglomeratie, turistii preferând plajele tipic spaniole.
Insulele Baleare
Aflate in vestul Marii Mediterane, intre Spania si nordul Africii, Insulele Baleare sunt invadate an de an de milioane de oameni din toate colturile lumii, toti dornici de a se relaxa pe minunatele plaje din arhipelag, de a savura preparatele culinare si de a lua parte la cele mai salbatice petreceri. Cele patru insule principale, Mallorca, Menorca, Ibiza si Formentera, si-au pastrat individualitatea, având peisaje si caracteristici diferite. Cert este ca Insulele Baleare ofera ceva tuturor, indiferent de gusturi si dorinte. Ibiza este capitala petrecerilor in Europa. Are cele mai mari si cele mai bune cluburi de noapte din lume. Mallorca este cea mai mare insula din arhipelag si este vizitata anual de sase milioane de turisti. Acestia prefera partea sudica a insulei, zona neatinsa de industria turismului, cu munti abrupti si plaje generoase. De aici, se poate face o excursie cu vaporasul catre arhipelagul Cabrera, unde apele sunt limpezi precum cristalul si se pot face scufundari. Menorca este o insula linistita, cu plaje putin populate si sate de pescari. Cât despre Formentera, aici plajele sunt retrase, iar la golfuri se poate ajunge usor din Ibiza. Un exemplu ar fi Playa de Mitjorn, cea mai populara din Spania, pentru cei care vor sa se elibereze de haine si de griji.

...continuare

Valencia si ceramica sa

Oras al palatelor si al zidurilor stravechi, al coridelor si al Cidului Campeador, Valencia este si un oras al muzeelor. Exista aici galerii de arta, muzee nationale de istorie, un celebru muzeu al stiintelor si un la fel de celebru acvariu, unic in Europa. Locuitorii nu uita insa nici o clipa faima lor de mesteri faiantari, la fel de priceput ca marii lor rivali, mesterii italieni.In aproape toate orasele din regiune, exista asezaminte inchinate ceramistilor spanioli, dar cel mai cunoscut este, fara indoiala, cel valencian de pe strada Sfantul Martin Vincente in apropiere de Reina Plaza. Muzeul se afla in vecinatatea bisericii San Martin, o constructie gotica la origine dar realizata in cele din urma in stil baroc. Cel mai frumos detaliu al acestei constructii este grupul statuar de bronz, aflat in nisa de la intrare, realizat in 1494 si reprezentandu-l pe Sfantul Martin alaturi de un om sarman. Putin mai departe se ridica Palatul Marchizului de Dos Aguas, una dintre cele mai populare cladiri valenciene, sediul Muzeului National de ceramica.
Eleganta cladire, declarata monument artistic in 1941, a fost construita la sfarsitul secolului al XV-lea, complet transformata in 1740 si restaurata la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aspectul sau impunator este dat in primul rand de intrarea decorata in veritabil stil rococo, o lucrare in alabastru semnata de Hipólito Roviro si Ignacio Vergara. Este o alegorie a apei, a raului, reprezentand doi atlanti, deasupra unor vase rasturnate din care curge apa. In acelasi timp este o anumita interpretare a titlului marchizului care a comandat constructia.
Muzeul contine ample colectii de ceramica, de la epoca iberica pana in zilele noastre. Se gasesc aici lucrari din Talavera, Sevilla sau Toledo. Multe dintre acestea sunt donatii asa cum sunt cele patru piese de Picasso din colectia personala a artistului, doua dintre ele fiind in mod special dedicate muzeului. Acestora li se adauga o colectie de ceramica suedeza contemporana si cele 600 de piese din portelan de China. Muzeul expune de asemenea o veche bucatarie valenciana realizata din materiale autentice.
In muzeu sunt de asemenea reprezentate o multime de mestesuguri din regiune. Exista expozitii permanente de evantaie, matasuri, tapiserii, sticlarie, mobila. Un loc important il ocupa caricaturile si desenele unor artisti din secolul XX ca Pinazo si Benlliures si alte obiecte cum ar fi eleganta trasura facuta in jurul anului 1750 de aceeasi artisti care au decorat intrarea in cladire. Intregul muzeu te transporta intr-o alta lume, o lume in care timpul a incremenit daruindu-le celor care pasesc aici un strop de inegalabila frumusete.

Vacanţe ieftine pentru microbişti

Tenerife - insula primăverii eterne

Noile paradisuri

Lloret de Mar şi Calella, bijuteriile Cataloniei

Palma de Mallorca, perla din Baleare

Popasuri la Toledo

Vacanţe de zece zile în ţara lui Don Quijote cu doar 600-700 de euro


http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070525&cat=14&subcat=100&subart=56827


Spania este a doua cea mai populară ţară din punct de vedere turistic din lume, după Franţa, cu 52 de milioane de vizitatori pe an. Cele mai populare destinaţii sunt metropolele Madrid şi Barcelona, la care se adaugă oraşele Cordoba, Sevilla, Granada şi Malaga în Andaluzia. Destinaţii turistice de succes sunt, de asemenea, Toledo, Salamanca şi Santiago de Compostela. Ţara muzicii flamenco şi a coridelor, Spania este şi unul dintre centrele culturale ale Europei, ţara unde s-au născut El Greco, Velazquez, Goya, Dali, Picasso.
Spania este şi o destinaţie populară de vară, cu Valencia, Insulele Canare şi Insulele Baleare, şi este asociată cu plajele însorite de pe coasta mediterană. Litoralul mediteranean este situat între graniţa cu Franţa în nord şi stramtoarea Gibraltar în sud şi cuprinde patru mari "costa" - Brava, Dorada, Blanca şi del Sol, incluzand un lung şir de staţiuni balneo-maritime - Torremolinos, Marbella, Estepona, Fuengirola, Tossa del Mar.

Pe firul istoriei

Agenţiile de turism romaneşti abundă în oferte cu destinaţia Spania, semn că există cerere pentru aceste meleaguri. Pentru cei care sunt interesaţi de un circuit cultural-istoric, compania Iri Travel oferă un circuit de 10 zile - sosire la hotel în Costa Brava, excursie full day în Barcelona, vizită la Toledo, Cordoba. Circuitul continuă cu vizita oraşului Sevilla şi a Catedralei Santa Maria de la Sede, considerată a treia din lume ca mărime. Următorul obiectiv este Andaluzia - Costa del Sol, una dintre cele mai atractive riviere din Spania, aflată pe ţărmul Mediteranei, unde este situată Malaga - capitala în Costa del Sol, locul unde s-a născut celebrul pictor Picasso. Granada reprezintă următorul popas, oraş născut în epoca preistorică, colonizat de romani şi cucerit în sec. VIII de triburile arabe, ultimul oraş musulman creştinat în 1492, pe vremea reginei Isabela de Castilia şi a lui Ferdinand de Aragon. Opţional, poate fi organizată o seară spaniolă, cu spectacol de flamenco înainte de ultima vizită, Valencia. Preţurile diferă în funcţie de perioadă - 668 euro începand din 25 iunie şi 675 euro începand cu 23 iulie sau 3 septembrie. Preţul include transportul cu avionul Bucureşti - Barcelona - Bucureşti şi cel cu autocarul pe toată durata circuitului, 9 nopţi de cazare cu mic dejun la hoteluri de trei stele. Preţul nu include asigurarea medicală, taxele de aeroport ( 97 euro), seara spaniolă în Granada, cu cină, băuturi, spectacol flamenco şi transport hotel (opţional): 60 euro. Grupul minim este de 40 persoane. Pentru un număr mai mic (30-39 pers.), se va realiza excursia cu un supliment de 50 euro/pers.

Şi Aladin Travel oferă un circuit în Spania. Preţul este de 599 euro pentru 10 zile şi include transportul cu avionul şi cazare la hotel de trei stele, cu mic dejun inclus. Plecări: 23 iunie, 14 iulie, 4 august, 25 august, 15 septembrie. Nu sunt incluse în preţ taxele de aeroport - 99 euro/ persoană, biletele de intrare la obiectivele turistice, excursiile opţionale. Se vor vizita Valencia, Barcelona, Costa Maresme, Saragoza, Madrid, Toledo, Cordoba, popas pe Costa del Sol la Malaga, se vizitează Granada, Valencia - oraşul luminilor.

Pe plajele spaniole

Ofertele pentru petrecerea vacanţei pe litoralul spaniol sunt numeroase, iar condiţiile, în funcţie de posibilităţi.
În hotel situat la 2 km de centrul staţiunii Santa Susana, la 150 m de plajă, preţul este de 499 euro, cu mic dejun inclus, transportul fiind asigurat cu avionul. Camerele sunt dotate cu baie proprie, telefon, TV, minibar, aer condiţionat şi balcon. Hotelul dispune de restaurant, bar, miniclub, piscină în aer liber cu secţiune pentru copii, piscină acoperită, saună, gimnastică, jacuzzi, tenis de masă, biliard. După data de 25 iunie, aceeaşi ofertă este la preţul de 549 euro. Preţul ajunge la 679 euro la sfarşitul lunii iulie-începutul lunii august şi scade după 17 septembrie pană la 499 euro.
O altă ofertă este cea la Lloret de Mar, cu hotel situat la 400 m de plajă şi la 800 m de centrul staţiunii, în camere dotate cu TV satelit, aer condiţionat, telefon, minifrigider (extra), balcon, baie. Tariful, în regim de demipensiune şi cu transportul asigurat cu avionul, este de 549 euro începand cu data de 11 iunie. Preţurile maxime sunt atinse la mijlocul lunii iulie.
Pentru Costa del Sol puteţi rezerva la Carpe Diem Travel, în Torremolinos, la hotelul de trei stele Adriano, în centrul staţiunii, la 10 minute de plajă, pentru 31 de euro pe noapte pe tot parcursul lunii iunie, cazare în cameră dublă, cu mic dejun inclus. În luna august, tariful ajunge la 63 de euro pe noapte.
Pentru Mallorca, Playa de Palma, aceeaşi agenţie propune sejururi la hotelul Caballero - trei stele - la preţul de 28 de euro pe noapte, la începutul lunii iunie, pentru cazare în cameră dublă, cu mic dejun şi cină. Preţul ajunge la 49 euro între 16 iulie şi 15 septembrie. Mallorca este cea mai mare dintre insulele Arhipelagului Balear. Datorită poziţiei sale privilegiate în Marea Mediterană, Mallorca are un climat deosebit de plăcut. Există circa 300 de zile însorite pe an: cca 5 ore însorite pe zi, iarna, şi 10 ore însorite, în lunile de vară.

Turismul de grup sau... familie

Pentru grupuri, există şi varianta închirierii unui imobil. Villa Victoria, spre exemplu, se poate închiria în luna iulie 2007 pentru 2640 euro pe săptămană. Vilă panoramică, dar nu de lux, cu piscină privată, situată între Lloret de Mar şi Tossa de Mar, este formată din 2 etaje cu 4 dormitoare duble, 2 cu paturi matrimoniale şi 2 cu paturi individuale, 1 pat etajat pentru 2 persoane, 2 băi cu cadă, bucătărie complet echipată, TV satelit, DVD.
Şi un apartament poate fi închiriat prin Family Travel. La Lloret de Mar, în luna august, apartamentul de 65 m pătraţi, situat la 100 m de plajă, cu living, 3 dormitoare duble, 2 băi complete, bucătărie echipată, TV, lift şi terasă, costă 1440 euro pe săptămană.

Cu rucsacul, ca în studenţie

Există şi variante mai ieftine pentru studenţi şi nu numai. Pentru Spania, Ibiza, Florida Centre Hotel and Apartments practică un tarif de 25 de euro pe noapte pentru o cameră single şi mic dejun inclus.

Turul Barcelonei cu Gaudi si Dali

Guansii – urmasii legendarilor atlanti?
De cand lumea „civilizata” a auzit despre ei, s-a vorbit despre guansi, locuitori ai Insulelor Tenerife, ca despre unul dintre cele mai curajoase popoare din cate au existat. Cu mai bine de 500 de ani in urma, conchistadorul spaniol Alonso Fernández de Lugo a sosit pe insule, intovarasit de 2000 de soldati inarmati, avand ordinul expres al regelui Spaniei de a supune teritoriul Tenerifelor.Dar, dupa cum precizeaza cronicile vremii, Bencomo, regele din Raoro (astazi La Orotava), cea mai puternica cetate guansa, si unul dintre cei noua regi ai insulelor, i-a infruntat cu darzenie. Armata sa, formata din oameni imbracati in blanuri de animale, si avand sulite si topoare, i-a atacat pe trufasii spanioli, masacrandu-i pana la unul si alungandu-i de pe insule.
Dupa un an, insa, invadatorii au revenit si, macinati si de molima pe care ostasii lui Alonso Fernández de Lugo o adusesera cu ei, guansii au fost nevoiti sa se supuna. Dar chiar si asa, revoltele lor impotriva spaniolilor s-au tinut lant, Tenerifele fiind mereu considerate „butoiul cu pulbere” al Spaniei, alaturi de }ara Bascilor. Regimul de exterminare la care monarhia britanica i-a supus pe irlandezi s-a repetat aidoma asupra guansilor, autorii masacrului fiind „preacuviosii” regi catolici spanioli.
Cultura si civilizatia guansa a fost sistematic distrusa si interzisa, guansii au fost nevoiti sa-si schimbe numele pentru a putea fi acceptati pe continent. Mai mult decat atat, in timpul dictaturii lui Franco, a vorbi despre guansi, in bine sau in rau, era cu desavarsire interzis! Astazi, cand vremurile de trista amintire ale masacrelor savarsite de cuceritorii spanioli au trecut, oamenii de stiinta incearca sa rezolve enigma misteriosilor guansi.
Cei noua regi
Oficial, se crede ca ei proveneau de pe coastele nord-africane. Dar rapoartele arheologice demonstreaza fara echivoc ca acesti oameni, care ajunsesera la o civilizatie infloritoare (aveau si un alfabet, care s-a pierdut, cunosteau ceramica, practicau o agricultura intensiva etc) nu aveau nici un fel de cunostinte de navigatie. Barcile lor erau mici, primitive, si nu le-ar fi permis sa ajunga aici, venind din Africa.
Mai curand, s-ar parea ca ei au fost aici dintotdeauna... Si atunci ajungem la o ipoteza exotica, dar deloc incredibila, potrivit careia guansii ar reprezenta urmasii legendarilor atlanti. Iar infatisarea lor cu totul deosebita, care i-a uluit pe conqistadorii spanioli, pare inca un argument in acest sens: guansii erau blonzi, inalti, aveau ochii albastri, adica exact opusul populatiilor berbere de pe coastele Africii, din care oficial ar descinde!
In alta ordine de idei, faptul, deja pomenit, ca erau guvernati de noua regi, pare a fi o reminiscenta a vechii stapaniri atlante, unde de asemenea existau noua conducatori. Spre deosebire de toate populatiile din jur, care aveau o religie politeista, guansii erau monoteisti, iar ei nu au fost influentati in nici un fel de popoarele cu care au venit in contact – fenicienii, grecii, romanii – desi acestea aveau o civilizatie infloritoare. Cu alte cuvinte, din analiza tuturor acestor solide argumentatii, ar rezulta ca Insulele Tenerife ar fi ultimul petic de pamant care a mai ramas la suprafata, in urma scufundarii legendarului continent Atlantida.

Sagrada Familia, sapata la temelie
Monumentala catedrala din Barcelona, amenintata de tunelul de metrou.

In insulele salbatice
Ofertele pentru această vară au ajuns deja la agenţiile de turism, iar cei care doresc să petreacă o vacanţă într-un loc nu foarte popular precum Bulgaria sau Tunisia pot alege o excursie în Portugalia, mai exact pe insula Madeira.
Situată la 700 kilometri la vest de coasta africană, la nord de insulele Canare şi la sud-est de Azore, insula Madeira face parte dintr-un grup de insule portugheze din nordul Oceanului Atlantic. Împreună cu insula locuită Porto Santo, aproape de 7 ori mai mică ca Madeira şi cele trei insuliţe nelocuite Deserta Grande, Bugio Chao şi Baixo, formează arhipelagul Insulelor Sălbatice.
Madeira fost descoperită în anul 1418 pe când era acoperită de păduri seculare ce au fost defrişate ulterior, pentru a face loc plantaţiilor şi culturilor de cereale. Chiar şi numele i se trage de la aceste păduri, Madeira însemând lemn şi pădure în portugheză. Insula, căreia i se mai spune şI “Vasul floral plutitor” sau “Grădinile Domnului”, este străbătută de drumuri formând tuneluri tăiate în stânci abrupte, urmărind serpentine înguste, cu treceri neaşteptate pe sub cascade.
Chiar dacă ţărmurile cu faleze înalte sunt foarte atrăgătoare, Madeira are un mic dezavantaj şi anume acela de a nu avea plaje cu nisip, ele fiind formate din pietricele. Acest aspect este, însă, compensat de apele limpezi şi jocurile nautice. Temperatura variază între 18 şi 24 de grade Celsius, pe toată perioada verii.
După o zi la plajă turiştii pot porni spre Funchal, capital Madeirei, ce are ca punct de atracţie excursia cu “cable car”, un fel de teleferic, ce asigură transportul a opt persoane deasupra insulei până la cei mai înalţi munţi ai insulei. Nici cei care doresc să se distreze o noapte întreagă nu vor fi dezamăgiţi, Madeira având nenumărate cluburi.
Insula Madeira este faimoasă şi pentru vinurile sale. Vinul de Madeira, Dao, un vin roşu şi Calares, un vin alb sunt cele mai populare pe insulă, localnicii ţinând foarte mult la produsele locale. Mâncarea portugheză este de cele mai multe ori simplă consumându-se foarte mult peşte şi diverse supe precum “sopa de maresco” – o ciorbă de moluşte gătită şi servită cu vin.
Cele mai atractive oferte
Perioada de vacanţe în Madeira începe în 12 iunie, iar doritorii pot alege între hoteluri de la trei până la cinci stele. Un sejur de şapte zile la Hotel Madeira Regency Palace de cinci stele costă 913 euro de persoană, cu tot cu transport şi cazare, în timp ce la hotelul Orca Praia de trei stele o vacanţă poate ajunge la 749 de euro cu toate serviciile incluse.

Incepand de anul viitor, Valencia va gazdui Formula 1 Oraşul spaniol Valencia va gazdui, incepand din 2008 si timp de cel putin 6 ani, un Mare Premiu de automobilism- Formula 1 pe un circuit urban, a anuntat joi autoritatile regionale.

Circuitul va fi amenajat in apropierea portului, unde are loc in prezent cea de-a 32-a editie a Cupei America la iachting, si in apropierea centrului, unde se afla Cetatea artelor si Stiintelor. Acordul, mult asteptat de locuitorii orasului, care se asteapta la beneficii mari de la mediatizarea unui asemenea eveniment, a fost incheiat dupa mai bine de un an de negocieri.

Potrivit presei spaniole, lucrarile de amenajare vor incepe intr-o luna. Pentru ca o tara nu poate avea doua Mari Premii cu numele sau, aceasta cursa, de la Valencia, va primi numele de Marele Premiu al Europei, care disparuse din calendarul pe 2007, ultimul avand loc in Germania, pe circuitul de la Nurburgring.

Superlativele Valenciei
Orasul spaniol expune o colectie arhitecturala fascinanta, cu echilibru intre trecut si prezent.
Cand copiii vor sa joace fotbal la Valencia, se duc in albia raului si iau palmierii ca stalpi pentru poarta. Apa nu mai curge pe aici de peste 30 de ani. S-ar putea crede ca Dumnezeu avea un scris hieroglific, ca nici el nu mai putea sa-l descifreze, sau ii tremura mana atunci cand a desenat Val [...]

Barcelona, visul lui GaudiCapitala Cataloniei oferă un spectacol inegalabil de forme, culoare şi lumini O uriaşă expoziţie de arhitectură modernă, ce poartă semnătura inconfundabilă a lui Antonio Gaudi i Cornet. Aşa ar putea fi definită pe scurt Barcelona, al doilea oraş ca mărime din Spania şi capitala provinciei autonome catalane.
De la stilul roman şi gotic până la ornamentele moderne, mozaicuri jucăuşe, sticlă colorată, faianţă, lemn, marmură şi piatră, în combinaţii care sfidează convenţionalul, Barcelona reuneşte creaţii ale unor arhitecţi catalani celebri, ca Luis Domenech i Montaner sau Puig i Cadafalch. Prin definiţie oraş al artelor, capitala Cataloniei este şi locul unde s-a născut pictorul Pablo Picasso. În partea veche a oraşului, foarte aproape de casa unde s-a născut Picasso, se află un muzeu ce-i poartă numele şi care combină un palat în stil mudéjar, din secolul al XVI-lea, restaurat - Palacio de Buenvista - cu o serie de clădiri moderne ce evocă stilul Pueblos Blancos. Cartierul gotic - Ciutat Vella, din centrul vechii Barcelone - este o concentrare de clădiri medievale, în stil gotic, cu străduţe înguste, întunecoase, legate prin scuaruri înconjurate de terase şi cafenele. Fiecare casă sau gang are povestea sa. Anul acesta, Barcelona celebrează centenarul uneia dintre cele mai faimoase clădiri din lume, Casa Mila, realizată de arhitectul Antonio Gaudi. Cunoscută şi sub numele La Pedrera, adică mina de piatră, Casa Mila a fost terminată în 1907. Descrisă mai mult ca o sculptură decât ca o clădire, construcţia reprezintă una dintre atracţiile turistice ale oraşului. Un tur pe „La Rambla", bulevard celebru al Barcelonei, destinat exclusiv pietonilor, străjuit de copaci şi animat de flaşnetari, dansatori, mimi, florărese şi vânzători ambulanţi, este o experienţă de neuitat. Strada porneşte de la Piaţa de păsări şi Palatul Virreina - o construcţie în stil rococo - continuă cu Piaţa Boqueria, Mozaicul lui Miró (creaţie în pavaj a celebrului artist), Gran Teatre del Liceo, renumita clădire a Operei din Barcelona, şi se sfârşeşte în port, la Monumentul lui Columb.
Cheia de boltă a operei lui Gaudi o reprezintă însă emblema oraşului - Sagrada Familia (Catedrala Sfintei Familii), începută în urmă cu peste 120 de ani şi neterminată încă. "Această catedrală, odată terminată, va reprezenta mulţumirea mea faţă de Sfânta Familie care m-a ajutat să realizez tot ceea ce mi-am propus", spunea Gaudi. Timp de 43 de ani, Gaudi a adăugat structurii gotice iniţiale improvizaţii bizare şi turnuri ce seamănă mai degrabă cu un castel de nisip. Nu ocoliţi nici Parcul Güell, cea mai mare creaţie a lui Gaudi din Barcelona sau de joi până duminică inclusiv, începând cu ora 21, spectacolul jeturilor de apă şi lumini al fântânii de la Palatul Montjuic (Placa Espanya). Cel mai bine este să ajungeţi mai devreme pentru a vedea la lumina zilei palatul şi panorama ce se deschide spre port şi o parte a oraşului. La palat se poate ajunge mai ieftin cu metroul, funicularul şi autobuzul o staţie sau mai scump, cu telefericul.
Această catedrală, odată terminată, va reprezenta mulţumirea mea faţă de Sfânta Familie
Antonio Gaudi

Evident ca Martha Bibescu a facut pentru România în masura în care a lucrat si pentru sine. Ca si în cazul celorlalte doua mari scriitoare aristocrate, Elena Vacarescu si Ana de Noailles, o familie spirituala si chiar de sînge, din care faceau parte si Anton si Emanuel Bibescu, si Rachel Brâncoveanu, si Elena Sutu, sotia scriitorului Paul Morand, si Maria Cantacuzino, sotia pictorului Puvis de Chavannes, si altii ca ei/ele, care aveau bani si relatii, si au lucrat cu spor pentru România. Martha Bibescu, dupa a carei carte, Katia, s-a facut un film important, cel putin pentru filmografia Daniellei Darrieux, protagonista lui, a stiut la modul ideal sa îmbine interesul personal cu interesul national, diplomatia sinelui cu diplomatia generala, în favoarea tarii. E firesc ca un ambasador sa aiba si interese personale, dar sa nu ramîna la ele, sa le depaseasca. Adica sa le puna în slujba interesului national. Ea a lucrat pentru România, impunîndu-se si prin opera personala: i s-au tradus cartile în franceza, iar una dintre ele a fost si ecranizata, cum am spus, fapt care nu s-a facut din bani publici. A fost în anturajul lui Marcel Proust, cel care a scris o pagina emotionanta în faimosul sau op În cautarea timpului pierdut despre George Enescu, respectiv despre Sonata de Frank pe care a ascultat-o în interpretarea sa. Desigur, nu toti ambasadorii Românei pot fi Martha Bibescu. Dar daca actuala doamna ambasador a României în Spania nu-l iubeste pe Enescu, mi-e greu sa cred ca iubeste România. Filmul este o arta care are un mare impact diplomatic. Americanii s-au impus cu codul hollywoodian. Mesajul unui film patrunde mai lesne în constiinta oamenilor decît toate eforturile diplomatice. Se stie ca multe guverne si conducatori politici au facut lobby cu ajutorul filmului, iar codul Hays spune ca "acolo unde patrunde filmul american, patrunde si marfa americana". Cu un film bun, într-o ora poti sa-i cuceresti pe oameni, poti sa ti-i faci prieteni pe viata, cum mi-am facut eu din unii spectatori de la Madrid si Alcala de Henares. Doamna din Brasov spunea ca o asemenea seara n-a mai trait de mult, iar fata din Satu Mare mi-a spus ceva si mai socant: "Mai aveti astfel de filme care sa ne faca sa lacrimam pentru tara?". Sigur ca am. Am Miracolul românesc, am Craciun în Maramures si Tara colindelor, de plida, care se afla în toate comunitatile românilor din America. Prin film cuceresti mai lesne lumea. Una din caile cele mai sigure de promovare a valorilor românesti în lume ar trebui sa fie filmul. În special genul docudrama. Dar la Bucuresti nimeni nu vrea sa înviem dupa 50 de ani de îngropaciune. Traim o tragedie a izolarii, la care lucreaza de zor politicienii, care de 17 ani "fac totul" ca sa mentina ruptura între ei, între interesele lor si vointa poporului, care e voia lui Dumnezeu, a credintei si a valorilor lui. Românii care au fost la eveniment erau socati de ceea ce se întîmpla în tara, de lupta surda pentru putere, de interminabilele certuri între guvernanti, care, ziceau, ne fac si noua rau aici, fiindca daca e rau în tara, imaginea acestui rau ne atinge si pe noi. Brasoveanca spunea ca am vrea sa facem si noi aici ceva pentru România, dar nu ne ajuta politica tarii. Cînd va coincide oare vointa poporului, care a votat schimbarea si intrarea în UE, cu vointa politicienilor? Înca nu s-au saturat, înca mai au de furat? Si sansa cea mare pentru cultura româna în Spania sînt românii, faptul ca, asa cum spunea si directoarea adjuncta a ICR, Diana Cofsinski, un om responsabil, cu o deschidere intelectuala autentica, sînt aici circa un milion de români si ne putem sprijini pe ei! Însa mecanismul înca nu functioneaza, nu au personal de serviciu, sînt atîtea lipsuri! Organizarea unui eveniment la Madrid, în conditiile în care aici sînt sute de evenimente pe zi, e un lucru superdificil. Trebuie facut promo cu mult timp înainte, nu în ziua evenimentului, sau sa te bazezi pe un anunt în "El Cultural". Ma uitam la afisele de pe strazi, cît erau de insistente cu unele evenimente, anuntate cu luni de zile înainte. Dar pîna si slujbele speciale de la biserici sînt anuntate din timp. Nu mai vorbesc de produsele obisnuite, care au parte de o continua reclama electronica. Exista o competitie si la acest capitol, iar televiziunile au canale speciale pentru reclame. Mi-a placut ca la hotelul "Rosales" nu erau programe deocheate dupa miezul noptii, asa cum avea sa se întîmple si la un alt hotel din buricul tîrgului, cum se spune, unde m-am mutat pentru ca era mai ieftin. Se afla pe strada San Augustin si-l recomand tuturor celor care merg la Madrid, pentru ca e în apropierea parcului strajuit de statuia lui Cervantes, la doi pasi de El Prado. De aici am putut strabate tot Madridul, în toate directiile, care mi se pareau foarte accesibile, fie ca o luam spre Plaza Mayor si Palacio Real, fie spre Biblioteca Nationala, fie spre Piata Spaniei sau pe Paseo del Prado spre Estation de Atocha. Care e o gara super, ecologica, fiindca înainte de a ajunge la terminalul propriu-zis, unde sînt anuntate si de unde pleaca trenurile, treci printr-o gradina tropicala, plina de tot felul de plante exotice si de sunete de aburi, ca într-o sera de vis. Sera calatoriei în lumea larga! Dar despre alte asemenea amanunte si minuni ale Madridului, cu alt prilej. (Sfîrsit)

Tenerife, insula primaverii vesnice
http://www.curierulnational.ro/?page=articol&editie=1418&art=89967
Insulele Canare sunt sapte insule de origine vulcanica situate in Oceanul Atlantic, in apropierea coastei de nord-vest a Africii, apartinand Regatului Spaniei. Tenerife este cea mai mare insula a arhipelagului, dar nu aceasta caracteristica a facut din Tenerife una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta. Vegetatia luxurianta, rocile vulcanice cu forme ciudate, plajele, dar mai ales clima dulce pe tot parcursul anului sunt bogatiile acestui colt de lume.
In centrul insulei se intalneste El Teide, piscul cel mai inalt din Spania, avand o inaltime de 3.717 m. Insula este un mare masiv muntos, ca o piramida colosala, care urca de pe tarmurile involburate de apele limpezi ale oceanului pana la cele mai inalte culmi ale muntilor. De la nord la sud, diversitatea locurilor este covarsitoare, iar posibilitatile de petrecere a timpului sunt nelimitate, beneficiind de conditii climatice de exceptie, cu temperaturi care nu coboara de regula sub 20 C si nu urca mai mult de 30 C.
Locuitorii insulelor adora sarbatorile locale, care tin, de obicei, minimum trei zile. Majoritatea festivitatilor tin de religie, si in acea vreme de la mic la mare imbraca costumele traditionale si se servesc mancaruri locale.

Hoteluri cu gradini tropicale

Cei ce doresc sa-si petreaca vacanta aici au posibilitatea de a alege dintr-o multitudine de hoteluri. Primul hotel pe care il propunem este situat in Playa de Las Americas, o locatie cu totul si cu totul speciala pentru toti amatorii de soare si foarte multa distractie. Las Palmeras este un hotel de 4*, inconjurat de o superba gradina tropicala, cu acces direct la faleza.
Hotelul are un total de 363 camere duble, 51 camere single, 76 Junior Suites, 29 apartamente, camere pentru persoane cu deficiente, camere pentru nefumatori, baie complet echipata cu uscator de par, telefon cu linie directa, TV, aer conditionat, seif, terasa sau balcon, minibar (la cerere), muzica.
Un adevarat spectacol culinar se desfasoara in restaurantele acestui hotel. Posibilitatile de recreere, de practicare a sporturilor sunt multiple: 2 piscine exterioare, 1 piscina incalzita, 1 piscina pentru copii, 4 terenuri de tenis, ping pong, biliard. Pretul porneste de la 663 euro/pachet/persoana. Pretul include bilet de avion, cursa charter LTE: Bucuresti – Tenerife – Bucuresti (fara taxe de aeroport), transfer aeroport – hotel – aeroport si 6 nopti de cazare cu demipensiune (mic dejun si cina).

Gran Hotel Bahia del Duque Resort

Unul dintre cele mai frumoase hoteluri este Gran Hotel Bahia del Duque Resort 5*. Cladirile au fost construite in stil renascentist cu influente victoriene si sunt inconjurate de gradini luxuriante. Daca doriti sa simtiti diferenta atunci nu veti regreta ca ati ales acest hotel. Calitatea si luxul invaluie totul intr-o atmosfera magica. Scopul este ca toti clientii ce aleg acest hotel sa se bucure de linistea si pacea inspirata de imprejurimi. Aeroportul Reina Sofia se afla la 17 km. De la hotel se poate ajunge usor la Parcul National Teide. Hotelul are in dotare 9 restaurante cu specialitati pentru toate gusturile. El Bernegal – bufete tematice. El Duque – bucatarie continentala. La Tasca – specialitati locale. La Trattoria – paste, pizza, specialitati italienesti. La Brasserie – mancaruri frantuzesti.
La Hacienda – salate, fripturi, gratare. Beach Club – bucatarie mediteraneana, specialitati cu orez si peste. Casa del Lago – pentru ocazii speciale, mancaruri specifice insulelor Canare; 8 baruri: La Placita, La Zumeria, El Chiringuito, El Rincon del Café, Café Bahia, Piano Bar – muzica live, Bar Azul, La Tosca.
Pentru a face sport sau intretinere hotelul va pune la dispozitie 8 piscine cu sezlonguri si umbrele gratuit, minigolf, sah, tenis de masa, biliard, 5 terenuri de golf in apropiere, 3 terenuri de tenis, 2 terenuri de squash, volei pe plaja, tir cu arcul, gimnastica, aerobic, Tai Chi, sauna, fitness, masaj, parasailing, surfing, schi nautic, scufundari, pescuit, calarie, lectii de salsa.
Alte facilitati: magazine, salon de infrumusetare, coafor, Internet, observator astronomic, 26 sali pentru conferinte cu o capacitate de pana la 950 locuri, banchete, expozitii si festivitati. Camerele sunt decorate in stil baroc si cu influente marocane – fiecare poarta un nume de floare.
Tariful porneste de la 1.149 euro/pachet/persoana si include biletul de avion, cursa charter LTE si 6 nopti de cazare cu mic dejun.

Unica jungla din Europa

In parcul exotic Las Aguilas, cu o vegetatie abundenta, descoperiti singura jungla din Europa, unde aveti ocazia sa admirati o multime de animale care traiesc in habitatul lor natural sau puteti asista la hranirea crocodililor. Transportul la acest parc se realizeaza gratuit, cu autocarele Parcului Las Aguilas.

Balene si delfini

In Tenerife, puteti admira balenele si in realitate. Se poate inchiria un catamaran, un yacht, o barca cu fundul de sticla sau un schonner si va puteti aventura in a descoperi viata acestor minunate creaturi. Cu putin noroc, in aceeasi excursie, veti avea ocazia de a vedea delfinii. La Gomera, cunoscuta ca si Insula lui Columb, este inca neatinsa de activitatile turistice. Pana la aceasta insula se ajunge cu un ferry, iar din port veti fi preluati de o masina care va va conduce in cele mai incredibile locuri, de o frumusete nealterata, incluzand Parcul National Garajonay si mici sate linistite.

Articol realizat cu sprijinul Marshal Turism/ www.marshal.ro

Desigur, n-ar trebui sa fiu sceptic sau întunecat ca cerul Madridului în acel sfîrsit de martie, caci, asa cum îmi spunea si Horia Barna, sînt primul care îl prezint pe George Enescu în premiera în capitala Spaniei. Dar asta nu ma poate însenina cînd nu vad pe nici un afis al teatrelor sau salilor de concerte ale Madridului vreun nume de artist român! Cînd nu vad nici o carte a unui scriitor român în vastele librarii ale marelui oras! Cînd nu am întîlnit nici o opera semnata de vreun plastician român în monumentalele muzee ale Madridului! Românii sînt pe Calle de la Montera, calea perditiei! Si în jurul lui Oso y madrońo, gura-casca, bisnitari, viitori infractori, prostituate, caci oamenii care au venit la treaba nu bat trotuarele! Nu ma îndoiesc ca printre emigranti sînt si români seriosi, muncitori, dar eu vorbesc aici de valorile culturale ale României, de oamenii cu care tara s-ar putea mîndri, cu egalii lui Picasso, nu?! Cînd, la întoarcere, aveam sa-mi exprim acest punct de vedere trist, dl. Patapievici, directorul ICR, mi-a spus: "D-le Modorcea, nu uitati ca timp de 50 de ani noi am fost morti!". Asa o fi, dar de 17 ani sîntem vii si ce-am facut în acesti ani? Ce urma a lasat dl. Petre Roman, prim-ministru, ministru de externe, spaniolist, cu rude în Spania, a facut macar un trotuar? Nu. Dimpotriva, acum a ajuns sa bata trotuarul, om batrîn, rusine sa-i fie! Dar un mondialist ca Theodor Stlojan sau atîti europenisti, care se plimba la Bruxelles ca la ei acasa?! Dar Adrian Nastase, care promitea miere si s-a îndopat cu falsuri Brîncusi si alte surcele zambacciene, de a ajuns rusinea intelectualilor români?! Au facut ceva guvernantii post-decembristi pentru promovarea valorilor românesti în lume? În marea si magnifica Spanie, Eminescu, Brîncusi, Enescu sau Grigorescu nu exista, cultura româna în general nu exista, pentru ca derbedeii din fruntea tarii nu-i iubesc pe scriitori si artisti si au cooperat numai la rau, de aceea am tot dat înapoi ca racul, vorba lui Eminescu. Mai rau ca acum n-a fost. Fiindca raul vine din interior. Politicienii au înrait un popor vechi si nobil! Cum e posibil ca eu sa fiu primul care face aici, la Institutul Cultural Român de la Madrid, un eveniment Enescu?! Dar Enescu e cu siguranta cunoscut în mediile muzicale madrilene, spaniole în general, si ma gîndesc la prietenia sa cu marele violoncelist Pablo Casals, care îl aprecia la superlativ pe muzicianul român si a facut enorm pentru cunoasterea sa în Spania. Dar acest lucru nu e cunoscut de culturnicii nostri de aici sau de la Madrid. Si e posibil ca la acest eveniment sa nu vina nimeni de la Ambasada României, care cica ar fi condusa de o femeie tînara, cu anumite calitati!? Ce situatie dezastruoasa în diplomatia româneasca! Numai chilipirgii. De la ei porneste handicapul. Cînd va exista un climat diplomatic sanatos, ca în perioada regalitatii, cînd mesagerii României erau valori ca Elena Vacarescu, Martha Bibescu si alte doamne ale culturii române? Sigur, exista si un alt handicap: la ICR din Bucuresti m-am întîlnit cu Ada Milea, care pregateste nu stiu ce proiect ca s-o cunoasca lumea. Foarte bine, dar cînd i-am vorbit de prietenia lui Enescu si Casals a plecat rusinata capul. Nu auzise de Pablo Casals. Asadar, educatia trebuie sa înceapa cu noi, de la noi. Daca vrem sa ne impunem valorile, e musai sa le cunoastem si noi pe ale altora. Nu pot sa-i învinovatesc pe madrileni ca n-au auzit de Enescu atunci cînd o doamna ambasador nu stie cine a fost Pablo Casals! Si cînd ma gîndesc ca orice meloman adevarat stie ca Enescu si Casals au sustinut împreuna sute de concerte! Relatia lor si opiniile lui Casals pot fi gasite în cartile lui Viorel Cosma. Casals îl considera pe Enescu "the greatest musical phenomenon since Mozart" (cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace)! Cînd te poti mîndri cu asemenea fapte, ti-e rusine în schimb ca esti român cînd îti întîlnesti semenii cersind pe strazile Madridului, sub nepasatoarea stiinta a ambasadorilor nostri si a celor care i-au numit! Guvernantii nostri nu fac nimic nu numai pentru promovarea valorilor românesti în lume, desi ICR are bani dublu cît bugetul Ministerului Culturii, dar nici pentru atragerea românilor în general, sa le asigure locuri de munca, sa nu-si paraseasca tara, sa nu ne faca de rîs în lume! Dimpotriva, guvernantii se tin de vendete si sînt mari umblatori prin lume, dar nu vor sa învete nimic de la altii! S-a întrebat oare vreunul: cum au stiut spaniolii sa se dezvolte asa de repede si sa stîrneasca un impact asemanator cu un miracol? Cum? Mi-a spus tot batrînul de la cerveceria: "Sînt doua motive. Noi am avut o dictatura serioasa, nu ca a dvs., apa de ploaie, apoi dupa Franco am avut un sistem de reforme reale. Reformele initiate si împlinite cu o disciplina de fier, iata secretul Spaniei de azi!". O Spanie forte, ca si cladirile Madridului, care impresioneaza prin masivitate, prin frumusete si soliditate, care înseamna putere si stabilitate.

Sigur ca, în contrast cu Madridul, Bucurestiul te face sa-i plîngi de mila! Sigur ca-i întelegi pe cei care aleg o astfel de cale, sa-si caute norocul într-o piata libera, puternica si functionala. Dupa aspectul exterior, se vede ca aici, în Spania, sistemul e pus la punct si functioneaza. La noi nu functioneaza fiindca domina impostura, aproape nimeni nu e la locul potrivit. Sansa de a face misionariat pentru cultura româna o au altii, fara vocatie, fara opera. Dovada, repet, ca nu exista la Madrid nici o urma a valorilor românesti. Ca sa cuceresti lumea, nu e suficienta doar initiativa individuala, doar lupta de unul singur, e nevoie de o politica speciala în domeniul cultural, de un proiect si program amplu sprijinite de stat. Cu o floare, faptul ca l-am prezentat pe George Enescu pentru prima oara la Madrid cîtorva spectatori, nu se face primavara. Acest eveniment trebuie repetat în toate orasele Spaniei, în toate orasele lumii, trebuie multiplicat si sustinut ca o reclama americana. Fapt care, din pacate, nu se va putea împlini niciodata, din cauza românilor, tot mai alterati, a invidiei si a inertiei lor, a lipsei lor de altruism! Sînt mai convins ca niciodata ca lucrurile nu merg bine la noi în tara din cauza noastra, a fiecarui român în parte. Si am vazut schimbarea la românii care au fost la eveniment si cu care m-am întretinut dupa conferinta, la un pahar cu vin. O doamna era din Brasov, stabilita la Madrid cu cei trei copii. Una era din Satu Mare, împreuna cu sotul ei, spaniol, îndragostit de România si sarmalele ei! A învatat româneste cu dictionarul englezo-român. O alta tînara era din Iasi, a facut filologia, n-a gasit de lucru si a venit aici. E înca ratacita, dar cu speranta ca va gasi ce cauta. Pe chipurile acestor oameni se vedea deja imprimat sistemul în care au intrat, o anume teama, o disciplina, un respect pentru sine si ceilalti. N-ai fi zis ca mai planeaza asupra lor pecetea de hoti si puturosi sau mincinosi pusa adesea românilor. Ce mare curaj trebuie sa ai ca sa te dezradacinezi, ca sa pleci în lume, unde auzi ca e mai bine pentru altii care au plecat înaintea ta, sa traiesti în provizorat sau sa te stabilesti undeva, unde nu ai radacini, sa traiesti doar ca sa supravietuiesti, cu speranta ca la a doua sau a treia generatie urmasii tai vor fi adoptati în noua tara. Si apoi ce greu e sa reusesti! Cîti oameni trebuie sa lucreze pentru tine ca sa devii un star, de exemplu? Cîte forte trebuie sa concureze ca sa ajungi în top!? Cînd esti tînar, n-ai opera, iar cînd ai opera, ai albit, nu mai ai vreme sa o impui. Ce paradox! Viata este ca o capcana, fiecare cu destinul sau! Si cîta rînduiala trebuie sa existe, cît consens între natura si aspiratiile umane ca sa existe un popor, ai carui membri sa aiba un destin si ideal comun! Poporul, ca sa existe ca natiune, ca unitate nationala, are nevoie de viata si munca fiecarui cetatean al sau, dar daca institutiile statului nu le ofera conditii, indivizii se împrastie si el risca sa se destrame. Poporul român a rezistat în istorie ca prin miracol, poate datorita limbii si credintei, dar si agresiunilor din afara, care l-au facut sa fie unit. Acum e mai greu, fiindca au aparut tentatiile, în primul rînd tentatia civilizatiei apusene. Spre care se îndreapta deopotriva valorile si o imensa patura de rataciti, care n-au sansa sa faca nimic pentru tara lor, fiindca aici, în strainatate, tara de adoptie îsi apara propriile valori si obiceiuri si nu face decît sa-i asimileze pe cei mai buni. Ceilalti, restul... devin slugi sau fac trotuarul. Discutam cu o doamna, Ileana Bucurenciu, filolog, bibliotecara, care mi-a luat trei carti cica sa le traduca, desi pîna acum n-a mai tradus nimic. Si se afla aici de zece ani! Si ea mi-a spus cît de greu e sa impui valori straine într-o tara ca Spania, care are extrem de dezvoltat cultul propriilor valori! Ba mai mult, spaniolii refuza sa vorbeasca o alta limba în afara limbii materne. La supermercado nici un vînzator nu stie ce înseamna "beer", desi scrie pe cutie, sub "cerveza". Pentru ei nu exista decît "cerveza", desi sînt extrem de amabili cînd le spui si echivalentul în alte limbi. Zîmbesc, te asculta, dar îsi vad de glasul lor interior. La televizor, nu sînt decît programe în spaniola. Si orice film strain este dublat în limba spaniola. Într-o seara, pe Canalul 5 a fost programat filmul Amen, al lui Costa-Gavras, cu multi actori români, printre care si Marcel Iures într-un rol principal. Si, normal, a fost dublat în spaniola. O tara ca Spania stie sa-si apere valorile si fericirea, în primul rînd prin limba, care este sacra.

Impresii din Madrid (I)
Ce face diferenta dintre Bucuresti si Madrid? Museo Prado, în care au încaput parca toate capodoperele plastice ale lumii? Librariile ca niste biblioteci? Aeroportul Barajas, ca o simfonie arhitectonica din otel si sticla, un adevarat labirint minotauric? Limba spaniola, atît de cantabila si iute, ca un rîu de munte, care tradeaza o natura de conquistador? Clima, faptul ca Madridul e situat la circa 700 metri altitudine si respiri un aer ca la Sinaia? Numarul dublu sau chiar triplu de locuitori? N-o sa va vina sa credeti: nimic din toate acestea nu m-a socat. M-a socat cu totul altceva, ceea ce la Bucuresti a disparut fara urma: trotuarul! Madridul e un oras al trotuarelor, adica al pietonilor. Nu exista o masina pe trotuare, care sa blocheze libertatea de a merge, un drept elementar al omului. Cum am ajuns pe strada Marqués de Urquijo, nu departe de Piata Spaniei, la hotelul "Rosales", unde Institutul Cultural Român din Madrid îmi rezervase o camera, mi-am lasat bagajele si am iesit imediat în strada: uimitor, nu-mi venea sa cred ca trotuarele sînt libere! Cum, e posibil asa ceva? Pot sa pasesc în voie, fara sa ma ciocnesc de nimeni, de oamenii care, la Bucuresti, alearga bezmetic printre masinile instalate pe trotuare, care le bareaza calea? Dimpotriva, aici o retea de piste largi, pavate cu dale de piatra sau marmura, împînzeste tot Madridul si fiecare trotuar e al tau, al pasilor tai! Nimeni nu te înghionteste, e loc pentru toata lumea, pentru tot fluviul de oameni care se însiruie non-stop, zi si noapte, pe sute de kilometri patrati, oriunde ajungi! Si oriunde ajungi, e mereu ca în centru, aici nu exista periferie, peste tot e centru, peste tot sînt aceleasi dale de marmura pavate pentru pasii tai! O, ce fericire! Obisnuit cu debandada din Bucuresti, unde strada si trotuarele sînt ocupate de masini, iar pietonii se descurca asa cum pot, fapt care se petrece exact si în viata lor sociala, ca si în politica dîmboviteana, nu mi-a venit sa cred ca mi-am recapatat dreptul elementar: acela de a merge nestingherit pe trotuar! Toate cele sapte zile cît am stat în Madrid nu am facut decît sa profit la maximum de aceasta placere a mersului liber, simtindu-ma precum peripateticienii antici în agora! Au fost cele mai frumoase zile din viata mea de citadin, sa ma plimb continuu, infinit, zeci si zeci de ore, într-un oras al cladirilor impunatoare si al fîntînilor de tot felul, al parcurilor si al aerului de munte, un oras mioritic, cu dealuri si vai, cu verdeata imensa, cu gradini londoneze, cu arbori pe marginea trotuarelor, dar mai ales cu oameni supercivilizati, extrem de amabili daca le ceri o informatie, oameni relaxati, deloc încrîncenati sau grabiti, cu tabieturi, cum ar fi pauzele lungi de masa sau zilele continui de sarbatoare pe care le leaga ca în prezicatoarea lui Creanga: "Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si atunci sa fie praznic si nunta!" Si, vai, ce mai praznic si nunta în tot Madridul, mai ales în zona Puerta del Sol, unde sînt cîrciumioare, asa-zisele cervecerias (berarii), una lînga alta, iar viata de noapte e un permanent carnaval. Ferice de pasii care te duc în Plaza Mayor, ca o mica cetate strajuita de statuia lui Filip al III-lea, unde se danseaza si cînta în draci, cum nici n-a visat arhitectul Juan de Herrera, autorul si al lui El Escorial, sau fetele regale care participau aici la toate marile ceremonii madrilene. Lumea turuie întruna, zgomotos, bea si manînca fara griji, parca s-a nascut asa, în aceasta stare de veselie, ca în pînzele lui Goya din "perioada neagra". Zona seamana cu Soho, faimosul cartier londonez. Iar daca nimeresti la Museo de Jambon, de pe Calle Carrera, colt cu Calle San Jeronimo, o sa vezi ce n-ai mai vazut nicaieri: o imensa mare de jamboane, din care tai cît poti, ca sa mesteci cu jerez si cerveza! E bine sa ramîi în partea asta a orasului, în zona pietei Calderon de la Barca, caci daca treci de El Oso (Ursul), de punctul zero al orasului, care e simbolizat prin Oso y madrońo, cum se numeste arborele din care manînca ursul, nume de la care vine denumirea Madrid, ai si pasit pe calea pierzaniei. Ea se numeste Calle de la Montera, care da în Puerta del Sol, în piata Primariei, si e rezervata prostituatelor si pestilor, sex shop-urilor si jocurilor mecanice si de noroc, celor care fac afaceri cu carne vie, puah, ce contrast, ce aproape sînt raiul si iadul unul de celalalt, le desparte o pojghita atît de subtire, o piata, un urs, Oso y madrońo, catarat ca vulpea la struguri! Pe aici, între Cines Acteon (ce nume simbolic, vînatoresc!) si Las Vegas sau Metropol Hostel, ai sa auzi multe glasuri dîmbovitene, ca: "Ramona, da-te-ncoa', fa! Maricico, misca-te, nu sta ca loazba!" si alte asemenea. Si locul e puzderie de cersetori sau falsi cersetori, care vîneaza mai ales fraieri ca tine, curiosi, cu aparatul de filmat la ochi, gata sa-i filmeze, ca în clipa urmatoare sa fii înconjurat de cîtiva handralai din mafia cersetorilor, care îti golesc buzunarele pentru ca ai filmat fara permisiunea lor! E ceva strain de Madrid, de Spania, de spiritul locului în general, e ceva importat, adus, impus, cum îmi spunea un madrilean în vîrsta, cica nu de multi ani se întîmpla asa ceva în orasul lui natal. Numai în America, mai exact, la Los Angeles, în Downtown, mi s-a mai întîmplat asa ceva, în lumea homeless-ilor!

Gran Canaria si Tenerife, cele mai potrivite destinatii de primavara

O Spanie in miniatura
Sevilla, orasul simbol al descoperirii Americii

Sa nu te grabesti, daca vrei sa patrunzi in sufletul unuia dintre cele mai tulburatoare orase asezate in Mediterana, Sevilla, tinut nascut dintr-o legenda, caci aici Hercule l-a ucis pe Gerion, despuindu-l de toate bunurile, si apoi si-a luat un rastimp de odihna pe malurile raului Guadalquivir.
O istorie straveche poate fi contemplata din Giralda sau Turnul de Aur, turnuri pe care musulmanii le inaltasera fie sa poata controla cu privirea trecerile pe rau, fie, ca minaret, sa-si poata canta rugaciunile, slavindu-l pe Alah.
In soarele dulce de ianuarie, printre florile stralucitoare de bougainvillaea, primavara eterna a acestui oras de peste 5.000 de ani iti pare o binecuvantare izvorata din rugaciunile aduse, pe rand, de toti prelatii atator religii ce s-au succedat pe aici. Langa oras, la Aljarafe, dolmenele marturisesc ca aici au existat locuitori cu 5.000 de ani inainte de Hristos. Mai tarziu, fenicienii au venit pe fluviu sa-si urmeze destinul lor de cei mai priceputi comercianti ai Mediteranei. Le-au urmat grecii si cartaginezii. Orasul se numea pe atunci Hispalis, si in jurul anului 203, un oras roman, pe numele sau Italica, era creat de Scipio Africanul, la inceput drept garnizoana militara, ca sa devina apoi locul unde se vor naste doi mari imparati ai Romei: Traian si Hadrian. Cezar va transforma Hispalis in capitala, o va ridica la rangul de colonie, oferindu-le locuitorilor cetatenia romana. Gloria trecatoare a Romei lasa loc navalirii vizigote si, dupa ce fusese centrul economic, politic si administrativ al intregii peninsule si a nordului Africii, ea redevenea capitala si sub domnia germanicilor. Cucerita la 712 de arabi, va primi numele de Isbilia, denumire ce contine germenele celui de Sevilla. Iat-o acum mare oras musulman, consumand uniunea culturilor dintre islamici si goti si mai apoi convietuind cu evreii si facand sa se nasca stralucita cultura arabo-andaluza, ce va atinge aici in secolul XI o culme, dupa caderea Califatului de Cordoba. La 1248, Ferdinand al III-lea de Castilia cucerea orasul ce incepea de atunci sa se numeasca Sevilla.
Expulzandu-i pe musulmani, Ferdinand al III-lea se arata tolerant cu evreii, lasandu-i sa locuiasca in cartierele cu frumoasele nume crestine de Santa Cruz si San Bartolome. In timpul regilor crestini Ferdinand si Isabela, Sevilla devine capitala Castiliei, si de aici pornesc expeditiile lui Amerigo Vespucci, cel ce va darui numele sau Lumii Noi.
Sevilla este fructul a trei culturi si apogeul fiecareia dintre ele a lasat monumente extraordinare, bijuterii de arhitectura, de arta peisagistica, de urbanism, in placuta clima a Mediteranei, constituind nu numai un oras-muzeu, dar si un loc cu un stil de viata de un rafinament si o seninatate exemplare.
Turnul simbol al Sevillei, Giralda, domina orasul si, urcandu-i scarile asezate in forma de melc, poti privi acoperisurile orasului, panorama ampla, monumentele si Guadalquivirul albastru, ba chiar si frumoasa expozitie universala inaltata acum zece ani. Minaret al moscheii pe al carui loc se inalta catedrala de azi, el este marcat de destinul inscriptionat pe o piatra amplasata pe latura nordica a sa: "Consacrat eternitatii". Privesti de la inaltimea ferestrelor sale si descoperi Patio de los Naranjos (Curtea Portocalilor), cam tot ceea ce a mai ramas din trecatoarea glorie a vechii moschei.
Ca un triumf al credintei crestine, aparuta in aceste locuri cam prin secolul al II-lea si oficializata in secolul al IV-lea, Catedrala orasului este cea mai mare din Spania si a treia ca marime in Europa, dupa Sfantul Petru de la Roma si Sfantul Paul din Londra. La 1401, cand decideau daramarea moscheii si construirea catedralei, Consiliul bisericesc consemna in actele sale decizia: "Sa construim in asa fel, incat generatiile viitoare sa ne creada nebuni". In stilul goticului tarziu, cu influentele renascentiste care il completeaza, cu planul rectangular imens ce realizeaza un edificiu cu cinci nave adapostind capodopere de arta exceptionale, si monumentul funerar dedicat lui Cristofor Columb (ce n-a mai fost transportat la Havana, caci Spania tocmai pierduse colonia cubaneza), cladirea este un glorios monument pe care nu te saturi sa-l descoperi, cu voluptate. Capilla Mayor si El Coro, construite si pictate timp de un secol, iti insiruie cele peste 1.000 de figuri ce populeaza Vechiul si Noul Testament, ce retraiesc vechile intamplari in spatele unui extraordinar grilaj din fier forjat.
In piata iluminata puternic de Soare si pe care turistii si localnicii nu vor sa o paraseasca nici un moment, intalnesti Alcazarul, castelul in stil mudejar la a carui realizare au participat arhitecti arabi, desi a fost realizat la 78 de ani dupa ce maurii parasisera Sevilla, alaturare de cladiri si gradini, vestigiu fabulos din vremea regilor catolici.
Farmecul cartierului Santa Cruz e dificil de descris, caci el trebuie trait. Romantic si plin de poezie, refacut cu iubire de edilii orasului, el adapostea 400 de familii de evrei dedicate activitatii bancare si comerciale, marturisindu-si convingerile spirituale in cele patru mari sinagogi, devenite azi biserici. La 1483, expulzati definitiv, ei vor lasa locuitorilor orasului incantatoare strazi inguste si constructii elegante, adapostind la randul lor curti interioare - patio - cu arbori de portocal si flori de muscata, in care marea protagonista este apa micilor fantani - lux arab pastrat cu gelozie numai intimilor locuintei. In pietele luminoase cu mici restaurante, cafenele si magazine de amintiri te odihnesti pret de o chocolate con churros inainte de a porni spre alte descoperiri fermecatoare, caci nu poti vedea Sevilla intr-o singura zi.
Arhivele Indiilor si intregul trecut referitor la descoperirea si cucerirea Americii, ascuns in condici si carti, sunt asezate intr-o cladire de stil renascentist, care multa vreme a fiintat si ca bursa de marfuri. Biblioteca somptuoasa, din lemn pretios provenit din Americi, gazduieste jurnalul lui Cristofor Columb, faimoasa harta a globului pamantesc desenata de celebrul Juan de la Costa, si mai bine de 380.000 de documente despre istoria americana a Spaniei.
Plimbandu-te prin oras, printre multele biserici baroce, unde, intrand, te poti racori un moment, printre casele elegante si monumentele foarte bine intretinute, mai intalnesti si o alta frumusete speciala a Sevillei: parcurile. Parcul Maria Luisa, creat in secolul al XIX-lea, apartinea Palatului Pan Telmo, si nu departe de el se inalta cladirea Universitatii, unde functiona de mult vechea fabrica de tutun - La Tabacalera -, si daca patrunzi pe aleile sale pline de arbori, te asteapta si alte surprize. Cu orgoliul ramas de pe vremea cand in imperiul ei soarele nu apunea niciodata, in 1929, Spania a organizat aici Expozitia Iberoamericana, creand piete ad-hoc spectaculoase, cum este Piata Spaniei, si lasand fiecarei tari libertatea de a-si construi un pavilion, multe din ele transformate astazi in institutii publice sau consulate ale unor state ce participasera la expozitie.
Casa de Pilatos nu trebuie nici ea uitata. Inceputa la sfarsitul secolului al XV-lea, ea reuneste trei stiluri, ce teoretic n-ar trebuie sa stea impreuna: patio-ul este un exemplu de stil mudejar, cu stucaturi delicate, si azulejos cu inflexiuni metalice, inconjurat cu statui antice pe toate cele patru laturi. Capela in stil gotic are o cupola in stil mudejar si goticul flamboyant este puternic prezent si in aceasta resedinta privata de mare aristocrat.
Pe frumoasele bulevarde, ca Paseo de Cristobal Colon, ce margineste apa Guadalquivirului, pe strazile inguste ale orasului medieval, in pietele inflorite in care portocalii isi scutura cu generozitate fructele, pe aleile marginite de palmieri, alaturi de Turnul de Aur al orasului, Sevilla, fermecatoare, vesela, dar totodata patrunsa de credinta, este si locul in care de Saptamana Sfanta, Fecioara - La Macarena - e plimbata in inconfundabilul ei costum de Regina a Cerului. Toate procesiunile ei, de la cea de Corpus Christi si pana la Feria de Abril si Romeria del Rocio, vorbesc despre inseparabila impreunare dintre credinta si lumea veseliei, venita direct din paganism, de la greci, si poate si mai de demult. Cu fierbintea ei credinta catolica si omagiul adus celor mai inalte modele, Iisus si Maria, Sevilla este si locul celor mai pasionate festivaluri de flamenco, a unor muzici si inconfundabile dansuri. Sevilla, o Spanie in miniatura, si-a lasat toate civilizatiile sa se imbratiseze sub surazatorul cer al Andaluciei.
http://www.curentul.ro/arhive/2002/curentul.php?numar=20020302&cat=9&subcat=100&subart=14712

Tenerife