ACTUALITATE.....DIVERSE

Scris de Admin 17.02.06 18:33

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO

Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internaţională. Prefaţă şi manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varşovia, Editura Kelter. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaţionale încă din adolescenţă.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc şi-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanţelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani, i-a
răspuns că şi-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea şi personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepţia şi difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominaţia
Rusiei Ţariste, Zamenhof şi-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase şi limbi răscolit continuu de mişcări naţionaliste şi de valuri de
antisemitism. Experienţa opresiunii şi, mai târziu, a persecuţiei
guvenului ţarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale şi, în acelaşi timp, la înţelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deşi Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor şi dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naţionalist şi, în loc să vadă sfârşitul diasporei evreieşti prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniţi printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe ţări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăţilor de
erudiţi, filantropilor şi lingviştilor şi făcând obiectul mai multor
colocvii internaţionale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepţi ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mişcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice şi filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deşi mişcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic şi spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-şi exercite influenţa asupra adepţilor noii limbi,
numiţi în esperanto samideanoj,
adică ”aderenţi la aceeaşi idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă şi susţinătorii ei au fost prigoniţi de guvernul ţarist care
îi suspecta şi din cauză că avuseseră şansa - sau neşansa - de a-şi fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluţionară periculoasă. În fine,
esperantiştii din mai multe ţări au fost mai târziu persecutaţi de
nazism. Dar persecuţia tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaţionale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
şi irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puţin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulţi
susţinători sau simpatizanţi iluştri, de la lingvişti ca Baudouin de
Courtenay (2) şi Otto Jespersen (3), până la oameni de ştiinţă ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoţie sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse ţări şi calităţile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmaţie a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuţie teoretică este inutilă: esperanto funcţionează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanţi
în principalele oraşe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveştile lui Andersen, au fost traduse în esperanto şi există, de
asemenea, o producţie literară originală.
Ca şi în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existenţă, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic şi
gramatică; în aşa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegaţiei pentru alegerea unei limbi internaţionale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuşi în Franţa un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiştilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunţat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri şi, probabil, îmbunătăţiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numeşte ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.

http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html

Scris de Admin 18.01.07 11:16

Teoremele vietii.

Cinci evrei au stabilit principii de baza:
MOISE:Legea e mai presus de totul...
IISUS:Dragostea aproapelui este cel mai important lucru...
MARX:Dragostea trece prin stomac...
FREUD:Sexul e totul...
EINSTEIN:Totul e relativ...

Scris de Admin 09.12.06 8:27

Israelul are arma nucleara
Aura Clara Marinescu
Israelul si-a reafirmat joi “politica ambiguitatii” privind problema atomica, dupa ce noul ministru american al Apararii Robert Gates a spart acest tabu, incluzand oficial statul evreu in randul tarilor care dispun de arsenal nuclear, informeaza AFP. “Israelul nu afirma si nici nu infirma ca dispune de arma nucleara; Este suficient ca exista aceasta temere, ceea ce constituie un element de descurajare”, ACTUALITATE.....DIVERSE - Pagina 13 Detalii_arrow

=====
Un savant rus, in fortareata de la Ashkelom
Traian Dobre Pe malul Mediteranei, in apropiere de Beersheva, se afla atomocentrala de la Ashkelom. Este o fortareata mai bine pa-zita decat Knesset-ul (Parlamentul israelian). Nimeni nu stie exact cati metri coboara sub pamant si ce ascunde. Un lucru este cert: pe langa centrala atomica, aici functioneaza unul dintre cele mai mari centre de cercetari atomice din lume. In urma cu cativa ani, ma aflam in Israel. Priveam de la distanta fortareata. Unul dintre insotitori mi-a spus ca, la condu-cerea centrului de cercetari, a fost numit un savant rus, de renume mondial. Chiar daca nu era evreu, a fost primit cu bratele deschise. De atunci, numarul cercetatorilor rusi a crescut, odata cu migrarea in masa a evreilor din fosta URSS, unde se alesese praful de cercetare. “Putem produce oricand vrem noi, o bomba atomica de ultima generatie. Savantii de aici sunt cei mai buni din lume” – se lauda interlocutorul meu. Atunci nu am crezut acest lucru… CRONICA ROMANA
=====
Israelul poseda bombe atomice!
=====

Scris de Admin 06.12.06 18:10

SUA si Israelul, marii perdanti in 2006
A trecut si 2006. Pentru cei mai multi - cei care traiesc istoria - a fost un an obisnuit. Pentru cei putini - cei care fac istoria -, adeseori inconstienti de aceasta responsabilitate, a fost un an de cumpana, cu mari provocari ce vor marca inceputul unei reasezari a actorilor pe scena lumii. A fost anul in care diplomatia a reusit sa stapaneasca furia razboiului.
Marii perdanti ai acestui an sunt Israelul si SUA.
George W. Bush a atras Occidentul, si in special Statele Unite, intr-un fals razboi impotriva terorismului, atacand Irakul lui Saddam Hussein. Armata sa sta blocata, de trei ani, intr-o mlastina de nisip si petrol, dominata de atentate sinucigase in numele credintei si al luptei impotriva ocupantului. „Violenta endemica erodeaza capacitatea autoritatilor irakiene de a guverna, fortele de securitate sunt ravasite de divizarile confesionale, iar administratia civila, sufocata de coruptie, incompetenta si controlul partidelor, nu se afla la înaltimea dificultatilor“, constata generalul Michael Hayden, directorul CIA. Refuzand sa cedeze in fata apelurilor tot mai frecvente din interior, dar si din Marea Britanie, la o „regandire radicala“ sau la o retragere neintarziata din Irak, presedintele american a declarat ca SUA si aliatii lor trebuie sa faca „un ultim efort decisiv“ pentru „a castiga razboiul“ si, în loc sa înceapa o retragere a trupelor de la anul, ar putea, dimpotriva, sa mareasca numarul fortelor americane.
Asadar, George W. Bush vrea sa castige razboiul din Irak! Cu Saddam Hussein ca si executat, te intrebi ce razboi mai vrea Bush sa castige? Probabil, razboiul impotriva celor ce nu l-au sustinut sa aplice solutia militara totala in Orient, a celor ce critica Israelul, singurul aliat neconditionat al Statelor Unite, aliat obsedat - ca si neoconservatorii lui Bush - de dreptul fortei in apararea intereselor proprii. Republicanii lui Bush au pierdut batalia pentru Congres din cauza, in primul rand, a implicarii europenilor in zone de influenta rezervate in exclusivitate, pana in acest an, americanilor si aliatilor lor israelieni - teritoriile palestiniene si Iranul.
In timp ce un ministru israelian preconizeaza extinderea „lichidarii cu tinta precisa“ a liderilor miscarilor palestiniene ai caror activisti sunt implicati în tirurile cu rachete împotriva teritoriului israelian, Parlamentul European invita statele membre UE sa trimita „observatori militari internationali“ in Fasia Gaza si cere Israelului „sa inceteze imediat orice actiune militara“. Mai mult, acesta deplange faptul ca SUA au recurs la dreptul de veto impotriva unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU privind Fasia Gaza si a cerut Statelor Unite sa-si „redefineasca rolul“, pentru „a sustine incetarea violentelor si instalarea unui nou si veritabil dialog intre parti“.
Respingand orice initiativa privind „incetarea imediata a violentelor“ dintre israelieni si palestinieni, venita din partea europenilor, statul evreu incearca, pe ultima suta de ore a acestui an, prin vocea lui Shimon Peres, sa-l consacre pe presedintele iranian in ochii opiniei publice drept „versiunea persana a lui Hitler, un personaj seminevrotic, care a intors lumea pe dos“.
Marea drama a anului ce va veni ar fi ca, dupa experienta irakiana si libaneza, omenirea sa continue sa considere ca amenintarea intereselor americane si israeliene reprezinta si propria-i amenintare. 2006 a fost primul an cand celelalte mari puteri si natiuni au inteles ca altele le sunt interesele, altele amenintarile. Diferite de ale aliatilor lor, SUA si Israel.
Iar lumea poate fi schimbata in mai bine. Prin dialog si prin negocieri. Nu numai prin varsare de sange!
http://www.lumeam.ro/articol.php?id_articol=536

Scris de Admin 25.11.06 18:17

Oficial ONU: Israelul este mai vinovat decât miscarea Hezbollah

Israelul ar putea fi considerat vinovat pentru actiunile sale din timpul interventiei in Liban intr-o masura mai mare decât militantii Hezbollah, a declarat Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Louise Arbour, informeaza The Jerusalem Post, in editia electronica.
Intrebata daca potrivit legislatiei privind drepturile omului exista diferenta intre atacuri cu racheta menite sa ucida civilii si lovituri militare in care civilii sunt omorâti accidental, Arbour a explicat ca cele doua nu sunt comparabile.
"Intr-un caz poate fi, de pilda, o intentie foarte discutabila - intentia de a face rau civililor care este foarte rea - insa de fapt nu se provoaca mult rau", a afirmat ea. "Dar cum sa il compari cu ipoteza când nu ai aceasta intentie, dar prevezi ca civilii vor muri? Vinovatia pentru atac ar putea sa nu fie la fel de grava, dar consecintele sunt catastrofale", a precizat oficialul.
Arbour a realizat interviul cu jurnalistii de la The Jerusalem Post la finalul vizitei sale de cinci zile in Israel si in teritoriile palestiniene.
Vizita a avut loc pe fondul acuzatiilor de incalcare a drepturilor omului, dupa ce aviatia israeliana a ucis in mod accidental 19 civili la Beit Hanoun.
Potrivit legii penale, "exista o diferenta mica intre nepasare si intentie", a continuat ea. "Este o mica diferenta intre a-ti dori rezultatul si a-l prevedea ca posibil, dar esti nepasator. In termeni de vinovatie, nu este o mare diferenta intre nepasare si intentie".
Arbour a precizat ca aceasta ar putea insemna ca Israelul este vinovat de incalcarile drepturilor omului pentru actiunile sale din Liban.
Marti seara, ea i-a criticat pe palestinieni pentru ca au lansat rachete Kassam asupra statului evreu. Folosirea rachetelor constituie "o incalcare a dreptului international umanitar si utilizarea lor trebuie sa inceteze imediat", a spus ea.
Potrivit acesteia, Israelul are dreptul sa foloseasca totate mijloacele legale sa isi protejeze cetatenii de rachetele Kassam, dar aceste masuri nu ar trebui sa includa lipsirea altora de drepturile omului.

http://www.obiectivdesuceava.ro/index.php?page=articol&ids=24208

Scris de Admin 29.10.06 9:52

Arabii se tem de Iran
Anthony McARTHUR
Reacţia statelor arabe la atacul Israelului asupra Hezbollah şi al Libanului este surprinzător de tolerantă. Lucru care nu trebuie înţeles ca o acceptare de către arabi a Israelului ca stat, ci mai degrabă ca un indiciu al temerii lor de o ameninţare şi mai mare: Iranul.
După răpirea, de către Hamas, a caporalului de nouăsprezece ani Gilad Shalit, pe 25 iunie, forţele israeliene au lansat un atac în Gaza, pentru a determina eliberarea lui. Reacţia arabă nu s-a lăsat aşteptată. Cotidianul pro-guvernamental saudit al-Jazira a numit Israelul “o societate de terorişti”. Publicaţia de stat egipteană al-Gumhuriyah condamna “crimele oribile” ale Israelului în Gaza. În urma întâlnirii din 8 iulie de la Teheran, miniştrii de externe ai statelor vecine Irakului denunţau “atacurile brutale ale israelienilor”.
Criza a escaladat patru zile mai târziu, când teroriştii Hezbollah s-au infiltrat peste graniţa nordică a Israelului şi au răpit doi militari. Prim-ministrul Ehud Olmert a numit raidul “un act de război” şi şi-a instruit armata să lanseze un atac cu toate forţele asupra Hezbollah şi asupra unor ţinte de pe tot teritoriul Libanului. Nici reacţia libaneză, nici cea regională faţă de deschiderea unui al doilea front nu s-au ridicat la aşteptările Hezbollah. Pe 14 iulie, al-Manar, televiziunea Hezbollah-ului, făcea apel la “întreg poporul libanez să se ralieze la mişcarea de rezistenţă islamică” şi să lupte împotriva “agresiunii flagrante” a Israelului.
Acest lucru nu s-a întâmplat. Eliberaţi de ocupaţia siriană, oficialii libanezi s-au exprimat liber. Institutul de Cercetare Media în Orientul Mijlociu a tradus multe dintre reacţii. “Libanul nu este dispus să fie vârful de lance al conflictului arabo-israelian”, a spus fostul preşedinte Amin Gemayel. “Hezbollah va trebui să dea explicaţii poporului libanez”, declara liderul druz Walid Jumblatt pentru Le Figaro. Cotidianul independent al-Mustaqbal din Beirut îl citează pe ministrul libanez al comunicaţiilor Marwan Hamada care spune că “vicepreşedintele sirian Faruq al-Shara dă ordinele, Hezbollah le îndeplineşte, iar Libanul este ostaticul”.
Nici lumea arabă în general nu s-a raliat în unanimitate la demersul Hezbollah. “Trebuie făcută o distincţie între rezistenţa legitimă şi aventurile nesocotite lansate de unele elemente [fără] consultarea şi coordonarea naţiunilor arabe”, consideră agenţia de presă oficială a Arabiei Saudite. Ministrul egiptean de externe Ahmed Abul Gheit a inclus atacurile cu rachete ale Hezbollah-ului în declaraţia de condamnare a actelor de terorism. Chiar şi Liga Arabă, care rareori ratează un prilej de a denunţa Israelul, s-a rezumat la un ton critic necategoric. E adevărat, secretarul general al ligii, Amr Moussa, a condamnat “atacul disproporţionat” al Israelului după întâlnirea din 15 iulie, dar, în loc să lovească doar statul evreu, Saud al-Faisal, ministrul de externe al Arabiei Saudite, a tras de urechi Hezbollah-ul pentru “actele neaşteptate, neadecvate şi iresponsabile”. Delegaţi din Bahrein, Egipt, Iordania, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite l-au susţinut pe al-Faisal. Ahmed al-Jarallah, publicist la Arab Times din Kuweit, a condamnat atât Hezbollah-ul cât şi Hamas-ul într-un editorial din aceeaşi zi, scriind că “din păcate trebuie să recunoaştem că într-un asemenea război singura modalitate de a elimina astfel de «fenomene imprevizibile» este cea aleasă de Israel”.
Am putea fi tentaţi să spunem că acceptarea Israelului pluteşte în aer. Dar un astfel de optimism este nefondat. Nu a avut loc nici o schimbare de direcţie la Riad, Cairo sau Kuweit. Prinţii saudiţi finanţează în continuare terorismul palestinian. Mai degrabă recenta toleranţă a arabilor faţă de situaţia Israelului şi condamnarea de către ei a Hezbollah-ului demonstrează conştientizarea unei ameninţări mai mari la orizont. Wadi Batti Hanna, editorialist la cotidianul naţionalist arab al-Ittijah al-Akhar din Irak, a fost extrem de direct întrebând, pe 15 iulie: “Cât timp vor mai continua să lupte arabii în numele Iranului?”

Ameninţarea iraniană
Anunţul făcut de Condoleezza Rice pe 31 mai, conform căruia administraţia Bush este pregătită să facă uz de opţiunea militară împotriva Iranului a fost primit în întreg Orientul Mijlociu ca un semnal al slăbiciunii americane. “De ce nu recunoaşteţi pur şi simplu că sunteţi slabi şi că sabia voastră s-a tocit?” întreba retoric liderul suprem al Iranului patru zile mai târziu, în timp ce mulţimea ieşită pe străzi în Teheran cerea moartea Americii. O ambarcaţiune a Gărzilor Revoluţionare Iraniene dezvelea recent un banner pe care scria “SUA nu e în stare să facă nimic”, în timp ce trecea pe lângă o navă militară americană în Golful Persic. Încrederea Teheranului în forţele proprii este foarte mare.
Dar, deşi statele arabe şi-au făcut un obicei din a condamna politica externă a SUA, ele primesc cu bucurie umbrela americană. John Mearsheimer şi Steven Walt, de la Universitatea Chicago şi respectiv Harvard, pot susţine că “lobby-ul israelian” distorsionează interesele SUA; dar liderii ţărilor arabe înţeleg că singurele ţări pe care armata americană a luptat să le apere în Orientul Mijlociu au fost Kuweitul şi Arabia Saudită. Emiratele mici din Golf sunt lipsite de apărare fără protecţia SUA. Nu există aproape nici un stat în Peninsula Arabă ai căror soldaţi să nu se antreneze cu trupe americane sau care să nu întâmpine cu bucurie o prezenţă SUA cât de mică pe teritoriul lor. Însă, când membrii Congresului american vorbesc despre înfrângerea şi vulnerabilitatea trupelor SUA în Irak, iar Republica Islamică se apropie de ţelurile sale nucleare, imaginea Teheranului se îmbunătăţeşte în detrimentul SUA.

Neliniştea arabă
Semnele de nelinişte din partea statelor arabe s-au înmulţit în ultimele optsprezece luni. Regele Iordaniei Abdullah II a tras primul semnal de alarmă. Într-un interviu acordat lui Chris Matthews pe 12 decembrie 2004, el avertiza că ascensiunea partidelor şiite sprijinite de Iran în Irak ar putea conduce la conturarea unei “semiluni” şiite care să se întindă din Iran până în Liban. Abdulaziz Hakim, conducătorul Consiliului Suprem al Revoluţiei Islamice în Irak, a catalogat drept “ridicole” comentariile lui Abdullah, dar remarcile sale au avut ecou în ţările arabe. Este adevărat că şiiţii reprezintă doar zece la sută din musulmanii din întreaga lume, dar în regiunea volatilă care se întinde din estul Mediteranei până în Iran, sunniţii şi şiiţii sunt în număr aproape egal. Faptul că şiiţii sunt predominanţi în regiunile petrolifere nu doar din Iran şi Irak, ci şi din Arabia Saudită accentuează aceste temeri. Staţiile tv prin satelit pun şi ele gaz pe foc. O caricatură politică publicată în cotidianul irakian al-Mutamar pe 12 iulie înfăţişează un bărbat turnând benzină cu eticheta “sectarism” în farfuria unei antene parabolice.
Puterea staţiilor de televiziune prin satelit de a alimenta intoleranţa interconfesională este extraordinară. Eram în Sweileh, Iordania, în momentul în care, în noiembrie anul trecut, a apărut ştirea că miliţiile şiite irakiene au torturat prizonieri sunniţi în închisori. Al-Jazeera a difuzat materialul de nenumărate ori, în toate detaliile sale sângeroase. Cafenelele au amuţit, iar oamenii strigau “Abuz!” cu ochii la ecranele televizoarelor. Mai recent, al-Jazeera a amplificat mesajul transmis de Osama bin Laden pe 1 iulie, în care acuza “poporul din sud [şiit]” pentru violenţele din oraşele sunnite ca Ramadi, Fallujah şi Mossul. Situaţia s-a înrăutăţit când miliţiile şiite sprijinite de Iran au devastat cartierul mixt Hay al-Jihad, pe 9 iulie, cerând documente de identitate şi omorându-i pe toţi cei cu nume sunnit.
Majoritatea arabilor percep Israelul ca pe o ţară mică. Egiptul – ţara în care trăiesc o treime din totalul arabilor – se bucură de peste un sfert de secol de o pace rece cu Israelul. În general, statele din Golf ar prefera să facă bani decât să se lupte direct cu Israelul. Deşi nu sunt încântaţi de existenţa statului evreu, pentru ei Ierusalimul nu reprezintă o ameninţare. Nu este cazul şi cu Teheranul. Un gigant numărând 70 de milioane de locuitori, Iranul nu este o putere care să respecte status quo-ul. Angajamentul său ideologic privind exportarea revoluţiei este real. În întreg Libanul şi în toată regiunea, conducătorii arabi văd Hezbollah-ul în adevărata sa formă: o armă de influenţă a Iranului, angajată într-o bătălie interconfesională în inima Orientului Mijlociu.
Un vechi proverb arab spune: “Eu împotriva fratelui meu; eu şi fratele meu împotriva vărului nostru; şi eu, fratele meu şi vărul meu împotriva străinului”. Constrânşi să facă o alegere, arabii sunniţi decid: evreii sunt verii; şiiţii sunt străinii. Diplomaţii americani pot aplauda acest nou pragmatism, dar motivaţiile din spatele lui nu sunt de aplaudat.
Acest articol a fost publicat în numărul 41.[CADRAN POLITIC]

Scris de Admin 27.10.06 15:58

Extrema dreapta rusofona intra în guvernul israelian

Courrier Iinternational (Franta)

articol de: Philippe Randrianarimanana

În fruntea unei coalitii de centru-stînga, premierul Ehud Olmert îl primeste pe Avigdor Lieberman, seful partidului de extrema dreapta Israel Beitenu, în sînul guvernului sau. O alegere care bulverseaza esichierul politic si suscita multe comentarii în presa israeliana. Premierul Ehud Olmert îsi asigura ralierea lui Avigdor Lieberman, deosebit de virulent împotriva arabilor israelieni si popular în sînul comunitatii rusofone a imigrantilor din fosta URSS. Prin acest acord, semnat luni, 23 octombrie, coalitia guvernamentala (condusa de Kadima, partidul de centru-dreapta al lui Ehud Olmert) si care include stînga laburista a lui Amir Peretz, ministrul Apararii, îsi va asigura majoritatea parlamentara prin sprijinul celor 11 deputati din partidul Israel Beitenu. Avigdor Lieberman primeste portofoliul simbolic al Afacerilor Strategice. Dar, "alegerea omului cel mai dezlantuit si iresponsabil pentru un asemenea post constituie o amenintare strategica în sine. Lipsa de retinere a lui Lieberman si limbajul sau necenzurat, comparabil doar cu cel al presedintelui iranian, sînt susceptibile sa aduca dezastrul în întreaga regiune", noteaza "Ha'Aretz" în editorialul sau. Marele cotidian israelian de stînga judeca aspru guvernul Olmert, care, "numindu-l pe Lieberman - un personaj care, cu putin timp în urma, cerea ca Israelul sa bombardeze barajul de la Assuan - în functia de ministru al Afacerilor Strategice, arata ca el si-a pierdut mintile". În "Jerusalem Post", editorialistul Caroline Glick dezvaluie "ce vrea Lieberman". Ambitia lui ar fi ca partidul sau Israel Beitenu sa detroneze Likud ca prim partid de dreapta. "Lieberman stie ca daca Likud se va reconstitui ca mare partid politic si va conduce viitoarea coalitie guvernamentala, visul sau de a transforma Israel Beitenu într-un partid de prim plan si pe el însusi în premier va fi în zadar. În consecinta, Lieberman vrea sa se ralieze fortele lui Olmert pentru a prelungi durata guvernului actual, în speranta ca, blocînd noile alegeri, el va distruge sprijinul de care beneficiaza Likud. Potrivit acestei analize, daca Olmert va ramîne seful guvernului în urmatorii trei ani, Likud va deveni inutil, în timp ce Lieberman, un ministru cu experienta, va avea cîmp liber pentru a deveni premier". Într-o analiza, "Jerusalem Post" subliniaza demarcatia lui Avigdor Lieberman de acesti "fosti colegi de opozitie din Likud si din Uniunea Nationala - Partidul National religios care îl acuza ca si-a tradat alegatorii alaturîndu-se coalitiei de centru-stînga", comenteaza ziarul, amintind ca Lieberman s-a aratat întotdeauna clar cu privire la dorinta sa de a participa la guvern. "Majoritatea alegatorilor lui Lieberman sînt imigranti rusofoni si, daca el ar ramîne în opozitie, nu ar putea sa se angajeze pentru a se ocupa de problemele lor". "Yediot Aharonot" creioneaza un portret al "noului coleg al lui Olmert", un "politician imatur" care "se vede salvatorul patriei evreiesti". În opinia lui, el este singurul antidot la o distrugere a Israelului de catre bombele iraniene sau din cauza amplorii disensiunilor interne. "Este el un extremist?", întreaba "Yediot Aharonot". "Absolut. Dar cel mai important lucru este ca el nu poate fi luat în serios". Într-o contributie editoriala la "Ha'Aretz", Ari Shavit estimeaza ca a venit momentul ca sefii laburistilor sa paraseasca guvernul Olmert. Pentru autor, Amir Peretz a facut o greseala monumentala acceptînd sa se alieze partidului Kadima. Acum, este ultima sa sansa". În concluzie, Partidul Laburist este divizat cu privire la continuarea coalitiei cu premierul. De altfel, potrivit ziarului "Yediot Aharonot", "multe personalitati arabe israeliene se exprima împotriva sefului partidului Israel Beitenu, cunoscut pentru afirmatiile sale politice cu caracter rasial. Pentru liderii arabi israelieni, numirea sa în sînul guvernului dezvaluie adevarul rasist din Israel si se va dovedi nefast si pentru cetatenii evrei".http://www.ziarultricolorul.ro/externe.html?aid=3817

Scris de Admin 18.10.06 19:07

Eutanasierea, legalizata in Israel
Parlamentul israelian a votat legea prin care se autorizeaza eutanasierea bolnavilor incurabili daca pacientii respectivi sunt diagnosticati ca atare si formuleaza o solicitare in acest sens in deplinatatea facultatilor lor mintale, a relatat AFP.
Romania Libera - Editia Online

Scris de Admin 18.10.06 19:04

Emblema suplimentara adoptata de Crucea Rosie Internationala

RADIO ROMANIA ACTUALITATI

Statele membre ale Conventiei de la Geneva au decis astazi alegerea
unei embleme suplimentare pentru Crucea Rosie, care sa-i permita
Israelului sa se alature miscarii. Printre reprezentantii a 125 de
tari, prezenti la conferinta, 98 au votat pentru, 27 impotriva si 10
s-au abtinut. Voturile ostile au venit, in principa, din partea
tarilor arabe si musulmane, cea mai inversunata fiind Siria.

Noua emblema suplimentara a Crucii Rosii
Reporter: Diplomatia israeliana si cea siriana au lucrat intens
pentru a depasi un important obstacol, care impiedica Israelul sa
faca parte din Crucea Rosie Internationala. Delegatiile la o
conferinta speciala din 192 de tari membre ale Conventiei de la
Geneva au hotarat, in final, dupa dezbateri care au fost prelungite
cu trei zile, aprobarea noii embleme suplimentare, care permite
Israelului sa se alature Crucii Rosii Internationale, dupa sase
decenii de excludere. Noua emblema este un patrat rosu, pe fundal
alb, evitandu-se astfel conotatiile politice sau religioase.
Divergentele dintre Siria si Israel au amanat luarea deciziei de
schimbare atat a simbolului Crucii Rosii sau a celui musulman, pe
care paramedicii israelieni nu-l puteau utiliza. De acum, serviciul
israelian de resort poate participa la misiuni umanitare, acceptate
de tarile care gazduiesc aceste operatiuni.
http://rador.srr.ro/stiri2.shtml?categorie=%272extern%27%20and%

Scris de Admin 25.09.06 17:20

Israelul si India, componente ale unui "triunghi strategic" cu SUA

Premierul israelian, Ariel Sharon, declara ieri la New Delhi ca
Israelul este "foarte interesat" de relatii stranse cu India, "una
din tarile cele mai importante din lume".
Sharon a sosit luni in India, unde autoritatile i-au rezervat o
primire grandioasa, insotit de o delegatie de 150 de persoane,
incluzand reprezentanti ai industriei de armament din Israel.
Premierul israelian urmeaza a avea intrevederi cu cei mai inalti
responsabili politici si economici din India. Omologul sau indian,
Atal Behari Vajpayee, afirma ieri ca o "noua forma" a fost data
relatiilor bilaterale, fiind vorba de "o vizita istorica", care va
apropia cele doua tari.
Surse diplomatice, citate de AFP, apreciau ca vizita lui Sharon in
India aduce la lumina discreta apropiere strategica si militara
operata de India si Israel in ultimii ani, spre nelinistea
Pakistanului si a palestinienilor. Timp de decenii, India (peste un
miliard de locuitori) a fost unul dintre principalii aparatori ai
cauzei palestiniene, in special in cadrul miscarii de nealiniere, si
abia in 1992 au fost stabilite relatii diplomatice complexe cu
Israelul. Apropierea s-a accentuat in urma cu cinci ani, cand au
venit la putere, la New Delhi, hindusii, fiind identificate "valori
comune" pentru o alianta intre "una dintre cele mai mici si una
dintre cele mai mari democratii din lume". In paralel, India a cautat
o apropiere de Statele Unite, folosind adesea canalul israelian. Un
inalt responsabil israelian evoca "triunghiul strategic" pe care l-ar
putea forma cele doua natiuni cu Statele Unite, in timp ce Asia
asista la o puternica crestere a activitatii teroriste, in special de
inspiratie radical-islamista.
Serviciile de securitate indiene si israeliene erau ieri in stare de
alerta, in timp ce premierul Sharon isi continua intrevederile cu
liderii de la New Delhi. Mai multe bulevarde din centrul capitalei
indiene erau inchise circulatiei, politistii indieni instalasera
baraje pe principalele artere, in special cele care duc spre palatul
prezidential, in timp ce agentii israelieni efectuau perchezitii.
Ieri erau prevazute manifestatii la chemarea organizatiilor indiene
musulmane si de stanga.
http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z10092003&idx=20

Scris de Admin 10.07.06 16:59

Despre ce este Sion(ism)ul
"De ar porni din Sion izbavirea" (Psalmi)

Conform Dictionarului general al limbii romane de Vasile Breban, Sionismul este o doctrina si miscare pentru constituirea unei comunitati" evreiesti nationale si religioase "pe teritoriul Palestinei, care a culminat cu infiintarea statului Israel in 1948. Deci in ciuda aberatiilor proliferate de filmele "Codul lui da Vinci" si "Omen", care au ironizat si batjocorit poporul sfant- evreii (adepti ai Vechiului Testament)- miscarea sionista nu are nici o legatura cu Sfantul Graal si Maria Magdalena. Conform scrierilor Bibliei, "se va intampla in zilele de pe urma ca muntele casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte. "Caci din Sion va iesi legea cuvantul Domnului". "Sunati din trambita din Sion! "Caci mantuirea va fi pe muntele Sionului cum a fagaduit Domnul, care striga cu glas de tunet din Sion, incat se zguduie cerurile si pamantul. "Eu sunt Dumnezeul, care locuieste in Sion, muntele Meu cel sfant" (Cartea proorocului Ioel). "Domnul va imparati peste muntele Sionului de acum pururea. Din punct de vedere geografic si istoric, "tinutul lor se intindea de la Aroer care este pe malurile pararaului Arnon, pana la muntele Sionului care este Hermonul" (prezenta lui Dumnezeu in DEX), "si cuprindea toata campia de dincoace de Iordan, la rasarit, pana la marginea campiei, sub poalele muntelui Pisga". (2 Samuel). "Fecioara, fiica Sionului te dispretuieste si rade de tine, pe cine ai dispretuit si ai batjocorit, pe cine ai urat tu si impotriva cui ai ridiact tu glasul, si impotriva cui ti-ai ridicat tu ochii, impotriva SFANTULUI LUI ISRAEL" (2 Imparati) "Caci din Israel va iesi o ramasita, si din muntele Sionului cei scapati". (2 Imparati). "Cand va intoarce Domnul inapoi pe prinsii in razboi ai poporului Sau, Iacov se va veseli si Israel se va bucura", "se va bucura muntele Sionului. "Ca sa povestiti celor care vor veni dupa ei, iata Dumnezeu este al nostru in veci de veci, El ne va fi calauza pana la moarte". "Dumnnezeu, da Dumnezeu, Domnul vorbeste din Sion, care este intruparea frumusetii desavarsite, de acolo straluceste Dumnezeu". "El vine si nu tace, inaintea lui merge un foc mistuitor, si imprejurul Lui o furtuna puternica". "El striga catre ceruri sus si pe pamant ca sa judece pe poporul Sau, "strangeti-Mi credinciosii Mei, care au facut legamant cu Mine prin jertfa". "Atunci cerurile vor vesti dreptatea, caci Dumnezeu este cel care judeca" (Psalmi).
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=23559

Scris de Admin 08.07.06 19:41

Israelienii de rând doresc asasinarea liderilor Hamas

Marea majoritate a cetăţenilor israelieni sunt de părere că statul evreu ar trebui să-i asasineze pe liderii mişcării palestiniene Hamas, aflată la guvernare, ca răspuns la criza din Fâşia Gaza, a relevat un sondaj de opinie publicat, ieri, de cotidianul "Maariv". Studiul arată că 82 la sută dintre israelieni se declară în favoarea eliminării fizice a liderilor mişcării islamiste, pe care Israelul o consideră responsabilă de răpirea unui militar israelian, la 25 iunie, şi de recentele atacuri cu rachete. Sondajul de opinie a fost realizat miercuri, cu o zi înainte ca tancurile şi trupele israeliene să pătrundă în nordul Fâşiei Gaza, preluând controlul asupra unor zone părăsite anul trecut de Israel, după 38 de ani de colonizare.
Ofensiva este destinată eliberării caporalului Gilad Shalit şi sistării atacurilor cu rachete lansate din Gaza contra teritoriilor evreieşti. Israelul a sugerat că ar putea viza asasinarea liderilor Hamas dacă Shalit nu este eliberat.
http://www.azi.ro/externe.htm

Scris de Admin 21.06.06 15:27

De la “Mondial” la Tribunal
Turneul final al Campionatului Mondial de Fotabl, adica batalia de o luna de zile care a adunat in Germania 32 de echipe din toate continentele, a trecut pe prim plan in preocuparile majoritatii cetatenilor din Tara Sfanta. Dar cam acelasi fenomen s-a petrecut in majoritatea tarilor indragostite de sportul - rege.
Se intelege, astfel, ca israelienii au dorit sa aiba la domiciliu, prin intermediul televiziunii, partidele de la "Mondial", fiindca o asemenea competitie nu reprezinta doar o intrecere cu balonul rotund pe gazon, ci si un act de cultura. Cu aceasta ocazie multi telespectatori sunt parca indemnati sa deschida un atlas si vada unde-i Togo in Africa, sa citeasca unele date despre aceasta tara a "Continentului negru", sau sa "descopere" pe harta bucatile de pamant care se numesc Trinidad si Tobago din Marea Caraibelor, iar astfel sa-si reimprospateze sau sa-si largeasca orizontul cunostintelor. In plus, prin intermediul TV, inaintea fiecarui meci, amatorii de fotbal pot viziona trecerea in revista a oraselor in care se disputa "Mondialul", sa vada imagini din Germania, adica dintr-un stat care stie sa tulbure lumea inclusiv prin peisajele de vis cu care a inzestrat-o natura.
Numai ca "Mondialul" la fotbal n-a insemnat nicaieri in lume doar un eveniment de prestigiu al sportului cel mai popular - sau dupa cum s-a mentionat - un prilej de imbogatire a culturii, ci din pacate, pe prim plan, un mijloc de profituri banesti prin afaceri de toate tipurile si dimensiunile posibile. Combinatiilor financiare legate de televiziune le-au cazut victima telespectatorii din Israel. Iata despre ce este vorba: emisiunile TV pe cabluri sau "digitale" au introdus diferite programe de sport care au putut fi achizitionate cu un tarif arvunit lunar. Dar pofta de a stoarce bani a crescut, astfel incat beneficiarii emisiunilor sportive au fost supusi unor tarife suplimentare ca sa poata vedea anumite meciuri de fotbal sau de baschet american. Daca nu platesti, n-ai dreptul decat rar la transmisii pe "viu" ale unor intalniri din campionatul englez de fotbal, din cel israelian (care intereseaza nu pentru valoare, ci spre a raspunde cerintelor unor "microbisti" locali), deci te rezumi doar la "reluari". Insa culmea au atins-o sumele cerute telespectatorilor ca sa vada meciurile de fotbal de la "Mondiale". O anumita societate a achizitionat dreptul la emisiune pentru 58 de partide din totalul de 64, deci doar 6 meciuri au ramas la dispozitia posturilor TV 2 si 10 din Israel, spre a le transmite gratuit. Societatea la care ne referim a obtinut monopolul "mondialelor" fapt care putea fi evitat daca Federatia Israeliana de Fotbal lua masurile necesare, interveneau cu utilitate astfel cum o face in cazul campionatului intern sau anumitor competitii internationale. Ca rezultat al monopolului a inceput santajele preturile privind transmiterea televizata a meciurilor, dar nu s-au gasit cumparatori. S-a recurs astfel la solutia cea mai comoda si anume de a se impune o taxa de vizionare care s-a ridicat la aproape 100 de euro pentru fiecare telespectator interesat sa comande "pachetul de meciuri de la mondiale". Bineinteles a izbucnit un scandal public, problema a ajuns si in discutia Knesetului (Parlamentul israelian) dar pana la urma s-a obtinut doar o reducere a sumelor pretinse. Societatea monopolizatoare cu cele de cabluri au stabilit diverse combinatii financiare, astfel incat "Mondialele" in Israel pot fi vazute contra-cost, dar cu tot felul de tarife. Iubitorii de fotbal s-au adresat Tribunalului Suprem care in functia de Inalta Instanta pentru Dreptate solutioneaza plangeri deosebite si au cerut ca transmisiile sa fie fara taxe. Tribunalul a respins intampinarea pe motive ca societatea monopolizatoare a platit si nu poate fi obligata la gratuitati. O a doua cerere adresata tribunalului a pretins ca statiile de cabluri sa nu aiba dreptul de a "intuneca ecranul" in timpul in care televiziunile din alte tari transmit meciuri. Aici problema a fost mai dificila fiindca cenzura acceptata de o institutie judecatoreasca poate crea dispute cu posturile straine, sau chiar cu telespectatorii care achita abonamentele speciale spre a viziona programele din anumite tari. Tribunalul a respins cererea fara sa abordeze fondul, sub pretextul formal ca a fost introdusa tarziu.
In consecinta, Israelul e poate unica tara din lume in care telespectatorii platesc spre a vedea meciurile cupei de fotbal. Aceasta e consecinta santajului prin monopol, a lipsei de preocupare a forurilor competente si a situatiei ridicole ca un "Mondial" trece pe la Tribunal!
http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=1077&art=53672

Scris de Admin 13.06.06 8:24

Saptamana de 10 zileIn fiecare an luna iunie are rezervata in Israel "Saptamana cartii" - numai ca de data aceasta intinderea saptamanii e speciala, 10 zile, adica 7-17.VI.2006. Desigur vorbim despre un fenomen de cultura care priveste raspandirea cuvantului scris in randurile populatiei, in majoritate iubitoare a literaturii, a bogatelor ei ramificatii, romane, nuvele, proza scurta, poezie, eseuri si in plus dedicata tuturor categoriilor de varsta ale cititorilor. Suplimentar notam ca in Tara Sfanta saptamana e afectata cartilor in ebraica, dar in rafturile targurilor de reprezentare si vanzare din toata tara isi au locul si volume in engleza sau rusa. Cu ani in urma mai "rataceau" si cateva lucrari in romaneste, insa in prezent cand spatiul de expozitie este taxat cu sume mai mult decat serioase, din lipsa de fonduri, cele cateva mase cu literatura romaneasca au trebuit sa dispara.
De fapt aici intram in al doilea aspect al saptamanii cartii: primul este cel care priveste valoarea culturii, dar al doilea se refera la fenomenul comercial legat de carti si care - de multe ori - lezeaza efectele educative, de creatie, de invatare sufleteasca, deci elementele fundamentale din obiectivul saptamanii cartii. In cele 7 zile ale cuvantului scris (deci 10 zile in acest an) se deschid expozitii ale volumelor de beletristica in special, dar si alta natura, nu doar in librarii si biblioteci, chioscuri si mese amenajate pe strazi, ci si in targuri uriase organizate in majoritatea localitatilor, in pietele centrale, parcuri, gradini etc, la care participa majoritatea editurilor sau a difuzorilor de carte. Numai ca amatorii de literatura si in general vizitatorii targurilor respective sunt socati de anumite aspecte ale concurentei comerciale, care coboara prestigiul actului intelectual.
Astfel, chiar de la intrarea in spatiul acestora, te intampina baietii sau fetele "de serviciu" ale diferitelor edituri sau difuzori, cu "fluturasi - reclama" care te anunta cat de fericit vei fi daca vei cumpara carti de la anumite edituri; reduceri de preturi pana la 50%, ti se ofera 3 carti diferite dar platesti doar doua, primeste pixuri cadou, capeti un bilet de loterie, nimeni nu te indruma ce titluri sa alegi dupa gustul tau, ci doar sa cumperi. Scena e la fel ca in pietele de zarzavaturi, numai ca aici se vand carti!
Dar lasand "negustoria" cu gustul ei amar in cazul de fata si referindu-ne la valoarea calitativa a lucrarilor din targuri, avem doar cuvinte bune. Cartile arata splendid sub aspect grafic, adevarate lucruri de arta tipografica, autorii nu doar israelienii, unii foarte cunoscuti pe plan mondial, onoreaza actul de cultura, multe volume reprezinta talmacirea ebraica din diverse alte limbi si ne bucuram sa notam aici ca au loc de cinste si carti ebraice traduse din romaneste, apartinand unor scriitori de limba romana.
De mare succes se bucura cartile pentru copii, iar dintre cele destinate adultilor, pe primul loc al cerintelor cititorului localnic se afla romanul, apoi proza scruta si la urma (ca peste tot in lume) poezia.
Fara indoiala "Saptamana cartii" reprezinta si respecta o traditie culturala de mare importanta in Tara Sfanta cu toate neajunsurile provocate de metodele de concurenta; aceasta saptamana de iunie este asteptata anual cu mare interes, iar acum, in 2006 a adus cititorilor peste 1.000 de titluri de carti noi ale celor ce se daruiesc scrisului si cititorilor.

http://www.cronicaromana.ro/tablete-din-tara-sfantasaptamana-de-10-zile.html

Scris de Admin 07.06.06 21:19

ISRAELUL SPIONEAZA IN CONTINUARE SUA?
IN URMA CU 20 de ani, un civil care lucra pentru US Navy a fost pus sub acuzare si judecat pentru spionaj in favoarea Israelului. Jonathan Pollard a pledat vinovat la acuzatia de conspiratie si spionaj si acum isi ispaseste pedeapsa cu inchisoarea pe viata. Dupa ce la inceput liderii israelieni au negat ca Pollard ar fi lucrat pentru ei, mai tarziu si-au asumat responsabilitatea pentru munca sa. >>>>>
http://ro.altermedia.info/international/israelul-spioneaza-in-continuare-sua_2781.html

Scris de Admin 07.06.06 7:57

Opt specii noi de vietuitoare, descoperite de cercetatorii israelieni Mama Natura nu conteneste sa ne uimeasca. Ar mai fi crezut cineva ca mai exista organisme vii de acum milioane si milioane de ani? Si totusi... Specialistii israelieni au descoperit intr-o pestera din orasul Ramle din centrul Israelului un ecosistem antic ce contine opt specii necunoscute. Acestea au fost complet izolate de restul lumii timp de milioane de ani. Speciile au fost trimise specialistilor biologi atât din Israel, cât si de peste hotare, pentru a fi stabilita cu exactitate vârsta lor. Toate animalele descoperite erau in viata, cu exceptia unei specii de scorpion orb. Aceiasi specialisti sustin ca o pestera asemanatoare se afla in România, iar speciile ce traiesc acolo isi procura hrana din compusii sulfurosi ce se gasesc in apa. Se pare ca pestera româneasca, al carei nume nu a fost dezvaluit, ar gazdui nu mai putin de 20 de specii noi!
http://www.ultima-ora.ro/#cmd1

Scris de Admin 02.06.06 18:19

O PRIETENIE DE NEZDRUNCINATA
Langa Mandela se afla Yossel Mashel Slovo, alias “Joe” Slovo. Nascut in Lituania intr-un shtetl [mica localitate cu populatie predominant evreieasca in Europa de Est si Centrala inainte de holocaust] si educat in spirit talmudic, Slovo a activat, incepand cu 1961, in Umkhonto we Sizwe, aripa armata a Congresului National African (ANC) al lui Mandela. In aceasta calitate a planuit si dus la indeplinire mai multe atacuri teroriste asupra albilor din Africa de Sud. >>>>>
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/nelson-mandela-si-joe-slovo_2759.html

Scris de Admin 16.05.06 17:11

Retragerea colonistilor din Gaza - prima sansa reala pentru
rezolvarea unui conflict istoric

Cristina Vasilescu
In aceasta saptamana se incheie un capitol foarte important al
scurtei istorii a Israelului: pentru prima data, statul evreu a
acceptat retragerea cetatenilor sai dintr-un teritoriu aflat sub
ocupatie. Privit dinspre palestinieni, acest gest inseamna
incununarea anilor de sacrificii si rezistenta armata, in timp ce
Israelul sustine ca este un pas unilateral pentru instaurarea
securitatii in regiune. Indiferent de cauzele care au dus la o astfel
de evolutie, retragerea totala din Fasia Gaza si din unele zone ale
Cisiordaniei poate reprezenta inceputul unui real proces de pace,
intr-o zona a carei istorie este plina de evenimente violente.

Conflictul intre arabi si israelieni este un fenomen al epocii
moderne si a devenit un conflict international major, imediat dupa ce
Imperiului Otoman a pierdut puterea in Orientul Mijlociu, in favoarea
Marii Britanii. Conflictul este legat si de cele doua Intifade
palestiniene, dar inseamna cu mult mai mult decat o lupta intre
palestinieni si israelieni, pe cateva fasii de pamant. Mai multe
razboaie si o serie incalculabila de revolte sangeroase si atentate
sunt rezultatul pe care istoria le aminteste in legatura cu aceasta
confruntare. Fundamentat pe ura dintre musulmani si evrei, conflictul
a depasit de mult granitele originilor sale. Pe parcursul istoriei,
in cercul vicios al razboiului dintre Israel si tarile arabe,
Occidentul a avut mereu ceva de spus, iar acum, cele mai mari temeri,
legate de extremism si terorism, sunt alimentate de insusi acest
conflict. Jihadul, lupta "sfanta" a musulmanilor are ca tinta nu doar
Israelul, ci o lume intreaga. In viziunea extremistilor islamici,
Jihadul este razboiul ultim si inseamna "purificarea" lumii, adica
uciderea fiecarei persoane in parte care nu imbratiseaza islamismul.
Copilul legitim al acestui apocaliptic "razboi sfant" este
organizatia Al-Qaida, care sta in spatele atacurilor teroriste din
New-York, Madrid sau Londra, ce au socat omenirea intreaga in ultimii
ani.

Razboiul din 1948, cunoscut drept "Razboiul Independentei Israelului"
sau "Al-Nakba", a inceput odata cu retragerea britanicilor, care
stapaneau initial teritoriul, si declararea oficiala a statului
Israel. Tarile arabe au refuzat Planul Natiunilor Unite prin care se
propunea infiintarea unei capitale internationale a "Palestinei"-
deopotriva crestina, musulmana si iudaica - la Iersualim. Iordania,
Egiptul, Siria, Irakul si Libanul au invadat "Palestina" si s-au
luptat sa distruga nou-nascutul stat israelian. O mare parte a
palestinienilor arabi au fost ucisi sau evacuati de armata
israeliana. In replica, arabii au evacuat evreii din teritoriile
ocupate. In plus, populatia evreiasca din tarile arabe a preferat sa
plece, din cauza sentimentelor antisemite si a opresiunilor la care
erau supusi de arabi. In jur de 800.000 de palestinieni arabi si
600.000 de evrei au devenit atunci refugiati. Evreii au fost
asimilati de Israel, dar plastinienii au fost total neglijati si
niciodata acceptati cu adevarat de tarile arabe. ONU a infiintat
atunci campuri de refugiati pentru palestineini din Fasia Gaza.

Razboiul s-a incheiat cu un armistitiu, dar numai doua state arabe,
Egiptul (in 1978) si Iordania (in 1994) au semnat acel act.
Ierusalimul a fost taiat in doua iar Fasia Gaza si Cisiordania au
fost declarate unitatati geografice distincte.

"Razboiul de sase zile" - 1967

Conflictul a fost initiat de Israel impotriva Egiptului. Atacurile
surprinzatoare ale Israelului au dus la distrugerea intregii flote
aeriene a Egiptului, aflata la sol. Israelul a cucerit atunci Fasia
Gaza si peninssula Sinai. Iordania si Siria au intervenit impotriva
Israelului. In urma conflictului, Iordania a pierdut Cisiordania –
teritoriu format din Samaria si Iudeea, cunoscut drept "West Bank"
(trad. - malul de vest). Siria a pierdut Inaltimile Golan, iar
Ierusalimul a fost cucerit in intregime de Israel, fiind considerat
si acum "teritoriu ocupat".

"Razboiul de Yom Kippur" - 1973

Egiptul si Siria au dorit sa recupereze teritoriile pierdute in 1973
si au atacat Israelul in ziua de Yom Kippur, una dintre cele mai
sfinte sarbatori ale calendarului mozaic. Acest conflict a aratat,
pentru prima data, ca Israelul este vulnerabil. In cele din urma,
isrelienii au invins, recuperand teritoriile pierdute initial si, mai
mult, largind spatiul de ocupatie in defavoarea Egiptului.

Razboiul din 1978 a fost provocat de Israel, care a invadat atunci
Libanul. Desi operatiunea militara a avut efectul scontat, la
interventia SUA, Israelul a semnat acordul de pace de la Camp David
cu Egiptul si si-a retras o parte din fortele militare de pe
teritoriul Libanului. SUA au incercat atunci sa convinga Israelul sa
semneze un acord si cu "Palestina", dar israelienii au refuzat,
pentru ca palestinienii cereau partea estica a Ierusalimului.

Razboiul din 1982 a fost provocat tot de Israel si tot impotriva
Libanului. Scopul declarat al israelienilor era acela de a distruge
militantii organizatiei Fatah, condusi de Yasser Arafat si stabiliti
in sudul Libanului. Arafat a fost nevoit sa se retraga in exil in
Tunisia. Controversatul atac al Israelului, cunoscut si sub
numele "Masacrul de la Sabra si Shatila", a atras critici virulente
din partea comunitatii internationale si a accentuat mai mult decat
oricand ura arabilor impotriva evreilor. In jur de 20.000 de libanezi
au fost ucisi atunci de israelieni. Operatiunile au fost conduse de
generalul Ariel Sharon, actualul prim-ministru al Israelului. Din
acel moment, statul evreu a devenit tinta principala a gruparii
Hezbollah, care lupta si astazi impotriva ocupatiei israeliene.
Incoltit din toate directiile, desi castigase razboiul, Isarelul a
inceput in 1985 sa-si retraga trupele din Liban. Abia in 2000,
Isrelul a anuntat retragerea completa.

Intifada din 1987 sau razboiul sfant al palestinienilor a fost
initiat pentru prima data ca o revolta a tinerilor impotriva
ocupatiei militare din Fasia Gaza si Cisiordania. Liderul palestinian
Yasser Arafat, aflat in Tunisia s-a implicat imediat in revolta. Insa
lucrurile s-au complicat in momentul in care organizatiile extremiste
Hamas sI Jihadul Islamic au intrat in scena. Intifada s-a incheiat
prin "Acordul de pace de la Oslo", din 1993, dintre liderul
palestinian si Israel.

Intifada din 2000 a izbucnit dupa ce politicianul Ariel Sharon, aflat
in campanie electorala, a vizitat "Esplanada Moscheii" din Ierusalim.
Sharon a castigat alegerile si a decis sa izoleze cu ajutorul armatei
disputatul Ierusalim si sa impuna un control strict impotriva
prezentei palestiniene in "orasul sfant". SUA au esuat pentru a doua
oara sa convinga Israelul sa renunte, iar Ierusalimul a
ramas "teritoriu ocupat".

Oficial, cea de a doua Intifada a luat sfarsit, dupa moartea lui
Yasser Arafat, in 2004. Reluarea armistitiului dintre "Palestina" si
Israel a fost parafata in februarie 2005, cu sustinerea UE, SUA si a
Rusiei. Dupa 38 de ani de ocupatie pe teritoriile palestiniene,
premierul israelian Ariel Sharon a propus un plan de retragere a
refugiatilor israelieni din cele 21 de colonii din Fasia Gaza si din
unele colonii din Cisiordania.

Disputa interna din Israel

Este pentru prima data in istorie, dupa razboiul din 1967, cand
Israelul abandoneaza de buna-voie un spatiu cucerit pe teritoriile
palestiniene. Planul de dezangajare al premierului Ariel Sharon, care
a insemnat evacuarea intr-o prima faza a 21 de colonii din Fasia Gaza
si a patru colonii din Cisiordania, a starnit reactii dramatice in
randul evreilor haredi, numiti si ultraortodocsi evrei. O parte
dintre refugiati, acompaniati de mii de israelieni ultraortodocsi
care s-au strecurat in Gaza, in pofida interdictiei militare impuse,
au dat de furca armatei, care a reusit cu greu sa evacueze miile de
protestatari. Colonistii au iesit din case, agitand in semn de
protest steaua galbena a lui David, purtata de evrei in Europa
nazista. De ce se intampla acest lucru? Ce legatura are nazismul cu
retragerea din Fasia Gaza? Ce anume explica furia cu care toata lumea
tine cu dintii de pamantul acestei inguste fasii, impotriva vointei
guvernului care-i conduce si impotriva legilor impuse de acestia?
Cine sunt refugiatii isrelieni care se intorc acum acasa? O serie de
colonii religioase s-au stabilit in zona Gush Katif, din Fasia Gaza,
in anii `70, moment in care Israelul aplica din plin politica
colonizarii pe teritoriile palestiniene. Kfar Darom, Kerem Atsmona
sau asa-zisa capitala Neve Dekalim au fost populate de fanatici
religiosi ultraortodocsi. Acestia sunt membri ai celei mai
conservatoare aripi a iudaismului ortodox. "Haredi" este tradus, in
limba ebraica, "cel ce tremura". Consiliul Yesha reprezinta miscarea
lor de revolta impotriva evacuarii de pe teritoriile palestinene.
Yesha inseamna in ebraica "salvare" si este un acronim pentru Gaza,
Samaria si Iudea (Cisiordania). Diferenta de baza a conceptiei
evreilor haredi, fata de cea imbratisata de majoritatea evreilor,
consta in convingerea haredi ca Moise, pe Muntele Sinai, ar fi primit
de la Dumnezeu nu numai Tora ci si Tanak-ul cartile sfinte ale
religiei mozaice.

Memoria timpurilor in care comunitatile evreiesti erau puternic
discriminate sunt elogiate cu sfintenie de ultraortodocsi. In zilele
noastre, membrii haredi sunt recunoscuti dupa vestimentatia neagra,
dupa accesorii si aspectul lor, care pastreaza cu fidelitate imaginea
stramosilor din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Pentru aceste persoane, parasirea Fasiei Gaza si aceptarea termenului
de stat palestinian este echivalent cu apocalipsa. Credinta haredi ca
acest pamant apartine Isrelului si memoria vie a tumultoasei istorii
a evreilor sunt motivele principale ale disputei cu evreii laici,
care accepta concesiile in speranta unei paci durabile.

http://www.gardianul.ro/index.php?a=externe2005082701.xml

Scris de Admin 16.05.06 17:09

Fasia Gaza

Situata la malul Marii Mediterane intre Israel si Egipt, Gaza este o
bucata de pamant de numai 40 de kilometri lungime si 10 kilometri
latime. Ingusta fasie este unul dintre cele mai populate teritorii
din lume. Aproximativ 1,4 milioane de palestinieni si 9000 de
colonisti israelieni numesc casa Fasia Gaza. 33% din palestinieni
traiesc in campuri de refugiati, finantate de ONU, la limita
subzistentei. Dupa decenii de colonizare masiva ale Israelului,
aplicate deopotriva de guverne de dreapta si guverne de stanga, Fasia
Gaza va deveni, odata cu retragerea totala a colonistilor israelieni,
un teritoriu ce va apartine in intregime palestinienilor.

Dar Israelul, chiar daca si-a retras armata odata cu evacuarea celor
9.000 de refugiati, continua sa controleze toate granitele si
intersectiile din Fasia Gaza.

Cisiordania si Gardul de Separatie

Situatia Cisiordaniei este mult mai complicata, mai ales pentru ca,
dupa colonizarea masiva de dupa 1967, acolo se afla mai bine de
400.000 de refugiati israeleni si tot acolo este si o parte din
Ierusalim. Peste 59% din teritoriu se afla oficial sub control civil
si de securiatate israelian. In plus, Israelul a inceput in 2002 sa
construiasa un gard despartitor care sa impiedice patrunderea
palestinienilor in teritoriul israelian, din motive de securitate.
Acest gard a nascut mari controverse si sunt voci care spun ca, dupa
evacuarea refugiatilor, din unele colonii din Cisiordania, economia
viitorului stat palestinian va fi ucisa de blocajul impus de
israelieni. Aproape 2,3 milioane de palestinieni se afla in
Cisiordania, iar viata acestora depinde in mare parte de munca in
Israel.

Ierusalimul

Orasul, aflat integral sub ocupatie israeliana, este samburele
disputelor ancestrale dintre palestinieni si israelieni. Dupa 1967,
atat estul, cat si vestul orasului sunt controlate de israelieni.
Ierusalimul este capitala religioasa a evreilor, insa Israelul
incearca sa o impuna ca si centru politic recunoscut international.
Pe de alta parte, palestinienii cred ca dreptul asupra estului
Ierusalimului le apartine in mod indiscutabil. Intr-adevar, ocuparea
estului Ierusalimului din 1967 incalca si in acest moment legile
internationale. Dar in estul "orasului sfant" se afla cele mai
importante situri religioase antice, reclamate deopotriva de
musulmani si evrei. Locul pe care s-a aflat "Templul Domnului", din
care nu a mai ramas decat "Zidul Plangerii", este "Sactuarul Nobil"
pentru arabi. Situl religios este atat de important pentru evrei
pentru ca este locul pe care, in antichitate, au fost construite
primele doua temple evreiesti si se crede ca acolo va avea loc
judecata de apoi. Pe de alta parte, si pentru palestinieni si
musulmani, "Sanctuarul Nobil" sau "Esplanada Moscheilor" are o imensa
semnificatie religioasa. In Ierusalim se afla si "Domul Stancii",
unde musulmanii cred ca profetul Mahomed s-a ridicat la cer si a fost
invatat de Dumnezeu unde si cum sa se roage.

http://www.gardianul.ro/index.php?a=externe2005082703.xml

Scris de Admin 16.05.06 17:07

Pacea imposibila - subiect de anecdota

Un vizitator a venit in Israel si a a vazut "Zidul Plangerii". Nestiind
prea multe despre religie, el i-a cerut altui turist sa-i explice
semnificatia locului. Celalalt turist i-a explicat: "Este un zid sacru.
Daca te rogi in fata acestui zid, Domnul te va auzi". Vizitatorul s-a
apropiat de zid si a a spus: "Doamne, adu luminna si caldura in acest
minunat loc". O voce, venita din neant, a raspuns: "Asa va fi, fiule!".
Vizitatorul a continuat: "Adu prosperitate pe acest pamant". "Am sa
aduc, fiule!", a replicat vocea. "Fa in asa fel incat evrei si arabii
sa traiasca impreuna in pace" a mai spus turistul. Vocea a
raspuns: "Vorbesti cu un zid!"

http://www.gardianul.ro/index.php?a=externe2005082702.xml

Scris de Admin 09.05.06 8:20

Luna maiIntre cele mai frumoase luni ale anului se numara una inscrisa in calendar, cu numele cel mai scurt, doar din 3 litere: mai. Oamenii intampina venirea celor 31 de zile care definesc perioada dominanta doua treimi de “Taur” si completata in ultima treime de “Gemeni”, deoarece primavara intra din plin in drepturile ei, strazile se bucura de parfumul si frumusetea copacilor care dau splendida floare a liliacului, iar semnul cerului si stralucirea soarelui incalzesc inimile. Cu toate acestea, cu multi ani in urma, a rulat in Romania un film intitulat “Nu asteapta luna mai”, adica soca lumea cu un titlu oarecum potrivnic realitatii, fiindca aceasta luna a fost intotdeauna asteptata, atat pentru ca marcheaza o perioada cu o natura binefacatoare, cat si pentru evenimentele istorice nationale si mondiale pe care le cuprinde.
In Tara Sfanta insa mai este de asemenea bine primita, desi diferentele climatice nu sunt mari fata de aprilie, iar sub aspectul sarbatorilor din mai pot fi deosebiri de la un an la altul. De ce? Fiindca zilele festive se stabilesc dupa calandarul ebraic, nu gregorian si ca urmare “Ziua Nationala”, in anumiti ani, are loc in aprilie, in altii, in mai.
Anul acesta luna a 5-a a fost intampinata aici de toti cetatenii datorita a doua evenimente din prima saptamana, dar pentru urmatoarele ne vom referi numai la populatia cunoscatoare a limbii romane, care iubeste activitatea cultural - artistica destinata in Israel originarilor din Romania. “Ziua Independentei” a insemnat aniversarea a 58 de ani de la infiintarea Statului Israel, iar conform traditiilor acestor locuri ea a fost sarbatorita prin programe artistice cu zeci de mii de spectatori, prin acordarea unor premii nationale personalitatilor marcante din viata politica, sociala, artistica, stiintifica, sportiva, un concurs international pe teme religioase, serbari campenesti cu muzica si... gratar.
Dupa cum se stie, recent au avut loc in Tara de la Mediterana alegerile pentru noul Parlament iar inceputul lunii mai urma sa definitiveze acordurile de coalitie si stabilirea guvernului. Ceea ce s-a si intamplat, de cateva zile Israelul avand un consiliu de ministri care va trebui sa se confrunte cu infinitele probleme pe care le ridica viata din Orientul Apropiat.
Dar decat sa ne referim la ele, mai bine ne descretim fruntile si intram pe arterele culturale romanesti, care ne promit un “mai” bogat si interesant. Intre “Teatrul Cameri” din Tel Aviv si “Teatrul National” din Craiova exista un acord de colaborare si schimb de spectacole. Ca urmare, in timp ce colectivul actoricesc israelian va fi prezent la Craiova si la Bucuresti, Nationalul craiovean va interpreta la “Cameri” din Tel Aviv “D-ale carnavalului” si “A 12-a noapte”. Vorbim asa doar despre mijlocul lunii mai, iar tot in aceasta perioada va avea loc spectacolul de aniversare a 100 de ani de la nasterea actorului de revista N. Stroe, cel care alaturi de Vasilache a dat estradei romanesti un cuplu de prestigiu si de neuitat. Isi vor da concursul actori renumiti din Romania si Israel, dar asupra evenimentului respectiv, dupa ce va avea loc, vom reveni cu amanunte.
Partea finala a celei de a 5-a luni a anului aduce din Romania in Israel actori ai teatrului “Constantin Tanase” care au anuntat publicului israelian ca vin cu multa muzica, dans, o cantitate apreciabila de umor, in spectacolul intitulat “Femei... femei... femei...”. Ceea ce inseamna: Stela Popescu, Cristina Stamate, Mirabela Dauer, V. Fatu. Dar femeilor sus-mentionate li se adauga Al. Arsinel in travesti, care astfel va deveni Arsinela, precum si cantaretul Dorobantu, ramas fara veleitati feminine.
In orice caz, in orasele in care sunt programate spectacole, reprezentativele sexului frumos si rebel din Bucuresti vor fi primite cu dragoste.
Dupa cum vedeti - revenind la randurile de inceput ale acestei tablete - putem contrazice titlul filmului: “Nu astepta luna mai”. Din contra.

http://www.cronicaromana.ro/tablete-din-tara-sfantaluna-mai.html

Scris de Admin 30.04.06 8:10

Pensiile sunt prea mici
Pensiile de batranete si alocatiile pentru copii care se acorda de catre statul israelian sunt extrem de mici in comparatie cu cele oferite de alte state occidentale, cel putin pentru anul 2004. Un raport al Bancii Israeliene publicat saptamana trecuta, arata ca la capitolul pensiilor, Israelul se afla pe locul 19 din cele 23 de state incluse in studiu. Studiul Bancii Israeliene arata ca pensiile de batranete reprezinta 16 procente din salariul mediu pe economie, si 26 de procente in cazul cuplurilor. La acest procentaj se adauga un ajutor social din partea statului pentru persoanele cu pensii mai mici de o anumita suma. (A. ZAMFIR)

Majorari de salarii

Salariul minim pe economie a crescut cu 3,6 procente ajungand la suma de 3.456,58 de sekeli pe luna, de la 3.335 de sekeli. Majorarea venitului minim asigurat, anuntata inca din luna ianuarie, a intrat abia acum in vigoare dupa cinci ani in care valoarea lui a stagnat. Cresterea de salariu ramane insa insignifianta si sub cei 1.000 de dolari (adica 4.660 de sekeli) pe care ii ceruse presedintele Partidului Muncii, Amir Peretz, in timpul campaniei electorale. De asemenea, s-au majorat cu 20% si alocatiile pentru primul si cel de al doilea copil, ajungand acum la 148 de sekeli pe luna. (A. Z.)

Turistii nu au voie sa lucreze in Israel
Pentru a intra in Israel, turistii trebuie sa posede pasapoarte valabile si sa demonstreze ca au intrat in acest stat numai in scop turistic. Ca urmare a numarului foarte mare de muncitori ilegali aflati in Israel, chiar si cetatenilor din S.U.A. si Europa de Vest li se poate refuza intrarea la punctele de frontiera daca nu poseda bilete dus-intors, fonduri suficiente pentru un sejur sau daca nu garanteaza pentru ei un cetatean israelian.
Toti cei care viziteaza Israelul, inclusiv diplomatii, trebuie sa completeze un formular de intrare. Strainii care intentioneaza sa mearga in continuare in tari arabe sau musulmane (cu exceptia Egiptului si Iordaniei), dupa incheierea vizitei lor in Israel, trebuie sa solicite ofiterului de frontiera sa aplice stampila pe acel formular si nu in pasaport. Altfel, li s-ar putea refuza intrarea in tari ostile Israelului.
Turistii care doresc sa ramana in Israel mai mult de trei luni trebuie sa obtina o prelungire a sederii de la orice birou teritorial al Ministerului de Interne. Principalele birouri ale acestei institutii se gasesc la Ierusalim, Tel Aviv si Haifa.

Regimul vamal
Fiecare turist poate aduce in Israel, fara taxe, urmatoarele articole, dar numai pentru uz personal: maxim 0,2 litri de apa de colonie sau parfum, maxim doi litri de vin, maxim un litru de alte bauturi alcoolice, tutun si tigari dar nu mai mult de 250 de grame, cadouri in valoare de pana la 250 de dolari americani si alimente asortate in greutate de maxim trei kilograme, cu conditia sa nu fie nici un aliment mai greu de peste un kilogram. Aparatura electronica portabila scumpa cum ar fi camerele video sau calculatoarele trebuie declarate la intrarea in tara iar la iesire trebuie prezentate ofiterilor de granita. Ministerul de Interne va sfatuieste sa evitati introducerea pe teritoriul israelian a faxurilor si a aparatelor video de inregistrare. La aeroportul international Ben Gurion functioneaza sistemul vamal rosu-verde iar turistii care aduc unul din bunurile de mai sus pot alege canalul verde prin care nu se percep taxe.
In schimb, se percep taxe vamale pentru urmatoarele articole care trebuie declarate: pentru instumentele profesionale in valoare de pana la 1.650 de dolari americani, pentru barci( cu vasla, cu panza sau cu motor), pentru rulote, pentru echipamente de scufundare portabile si vizibil folosite, pentru discurile sau casetele pe care se afla inregistrate informatii sau muzica, dar in cantitati rezonabile.

Asigurarile medicale
Nu este necesara vaccinarea pentru turistii care intra in Israel decat in situatiile in care acestia provin din zone cu risc ridicat de infectare. Cea mai mare problema a turistilor sunt arsurile, insolatiile si deshidratarea in urma expunerii la soare. Este recomandat ca turistii sa se acomodeze treptat cu vremea din statiunile israeliene, sa foloseasca lotiuni pentru plaja, sa stea la umbra sau in interior, sa poarte imbracaminte usoara care acopera bratele si picioarele si sa bea foarte multe lichide.
Se recomanda tuturor turistilor sa posede o asigurare medicala deoarece costurile de spitalizare in cazuri grave pot atinge cote astronomice. Israelul dispune de un sistem medical foarte dezvoltat, folosind cele mai avansate tehnici, de la operatiile laser la interventii laparoscopice.
Medicamentele prescrise de obicei prin reteta, precum antibioticele, se pot obtine si liber din anumite farmacii iar o consultatie la medic poate costa in jur de 40 de dolari.

Mijloace financiare si de plata, utilizarea cartilor de credit
Turistii pot aduce cu ei in Israel o suma nelimitata de bani, fie lichizi, fie cecuri de calatorie, scrisori de credit sau obligatiuni emise de statul Israel, fie o suma nelimitata de sekeli. Nu este necesar ca sumele de bani sa fie declarate la sosire iar schimburile valutare nu sunt inregistrate.
Moneda locala este sekelul (Nis) care este divizat in 100 de agorozi. Exista patru bancnote: 10 Nis, 20 Nis, 50 Nis si 100 Nis. Cursurile de schimb sunt aproximativ identice la toate bancile si casele de schimb. Iar Visa, Master Card, Euro Card, American Express si Diner’s Club sunt acceptate practic peste tot.

Conduita in spatiul public israelian
Dupa ce ati cumparat un bun sau vi s-a oferit un serviciu, este politicos sa spuneti “toda”, care inseamna “multumesc”. Salutul obisnuit este “shalom”. Cand se viziteaza locurile sfinte, femeile trebuie sa aiba picioarele si umerii acoperiti iar barbatii camasi si pantaloni lungi. Cand se viziteaza altare evreiesti sau muzee memoriale, se obisnuieste ca barbatii sa aiba capul acoperit. Ziua de Shabat este considerata o zi sfanta iar fumatul sau alte comportamente pot fi considerate ofensatoare.

Securitatea si aspectele sensibile ale societatii israeliene
Autoritatile israeliene se confrunta cu o rata mare de delicvente nonviolente (furturile din case, furturile de masini sau hotiile din buzunare), insa se inregistreaza putine delicvente violente (crime sau violuri). Turistii straini nu ar trebui sa isi lase obiectele de valoare in camerele de hotel sau in locuri usor accesibile, la vedere sau in buzunare.
In ceea ce priveste delictele violente, situatia securitatii este o problema pregnanta. Este total nerecomandat ca bagajele sa fie lasate nesupravegheate in locuri publice intrucat genistii politiei le vor arunca in aer ca pe obiecte de provenienta dubioasa cu potential distrugator. Tot datorita pericolului actiunilor teroriste sinucigase, trebuie evitata folosirea autobuzelor ca mijloc de transport in comun precum si aglomeratiile din piete, restaurante sau cofetarii.
Mijloacele de transport cele mai frecvente in Israel sunt autobuzele, trenurile, taxiurile si autoturismele iar metroul se afla numai la Haifa. Parcarea este dificila in marile orase si trebuie cautat un loc in care plata sa nu depaseasca 10 sau 15 NIS pe ora. Inchirierea masinilor este scumpa iar pe autostrada este foarte aglomerat.
Pasagerii care pleaca din Israel este bine sa ajunga la aeroport cu doua sau chiar trei ore inainte de ora decolarii si sa aiba pregatite pasaportul, biletele de avion si banii (de preferinta moneda israeliana) pentru a plati taxa de aeroport (aproape zece dolari SUA, de obicei inclusa in pretul biletului). Este posibila deschiderea bagajelor si o examinare atenta dar politicoasa. Pasagerilor li se solicita de catre reprezentantul securitatii zborului, date despre modul cum au fost pregatite bagajele (personal sau cu ajutoare), despre locurile vizitate si chiar despre persoanele vizitate. (A. ZAMFIR)

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&cat_load=NEWS&art_key=6687

Prezenta romaneasca in Tara Sfanta

Romanii au simtit, inca din primele veacuri crestine, o puternica chemare spre Tara Sfanta. Spre exemplu, Sfantul Ioan Casian, teolog de prestigiu originar din Dobrogea de astazi, incepand cu anul 380, a stat vreme de cinci ani la o manastire din apropierea Betleemului. Calugarii, preotii sau credinciosii romani care ajungeau la Ierusalim primeau atributul de “hagiu” sau “hagi”.
Pe de alta parte, este binecunoscuta generozitatea domnitorilor romani, dar si a altor romani, pentru Locurile Sfinte. In ciuda acesui fapt, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea inceputul secolului al XX-lea, desi nu am avut in tara Sfanta nici un Locas in care sa se inalte rugaciuni si slujbe in graiul lor romanesc.
Ideea unor Asezaminte romanesti la Locurile Sfinte a aparut intre anii 1859-1862, cand s-a infiintat, cu fonduri si ajutoare din Romania, un mic schit romanesc cu hramul “Schimbarea la Fata” pe muntele Taborului. Acesta, insa, din 1892, ramane in administratia Patriarhiei Ierusalimului.
Dupa indelungate staruinte, dupa ce la 28 aprilie 1914 Sfantul Sinod al Bisericii Ierusalimului aprobase zidirea unui asezamant bisericesc romanesc, in anul 1938, se finalizeaza lucrarile de realizare a Asezamantului de la Ierusalim. Dar, datorita razboiului, legaturile Patriarhiei Romane cu Asezaminte romanesti din Tara Sfanta sunt intrerupte. Totusi, incepand cu anul 1962/1963, Patriarhia Romana reuseste sa obtina de la Statul Israel retrocedarea Asezamantului din Ierusalim.
Concomitent cu pregatirile pentru ridicarea Asezamantului de la Ierusalim, potrivit hotararii Patriarhale din 1927, de a ridica doua Locasuri romanesti in tara Sfanta, Patriarhia Romana mai dobandeste un teren pe malul raului Iordan, nu departe de locul unde Mantuitorul primise Botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul. Printre egumenii acestui asezamant s-a numarat si Cuviosul Ioan Iacob, astazi trecut de Biserica noastra Ortodoxa in randul sfintilor. Conflictele militare aparute in zona au adus multe pagube materiale acestui schit romanesc, care, spre sfarsitul anului 1969, se inchide, iar personalul monahal se retrage la Ierihon.
Dupa o munca administrativ-diplomatica de aproape cinci ani, odata cu obtinerea aprobarilor de principiu din partea autoritatilor, la 21 iunie 1999 debuteaza lucrarile de construire a Asezamantului Romanesc pentru pelerinajul organizat din orasul biblic Ierihon. Astazi, Sfantul Asezamant romanesc din orasul biblic Ierihon este in mare masura finalizat.
Bogdan SILVESTRU

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&cat_load=CULTURE&art_key=6663

Scris de Admin 29.04.06 22:17

Pachetul majoritar de actiuni al cunoscutei societati turistice de pe
Valea Prahovei a fost preluat fara a se plati vreun leu

Complexul hotelier Sinaia SA a fost devalizat de controversatul om de afaceri Eliahu Rasin

Madalin Pribu

Afaceristul israelian Eliahu "Eli" Rasin, cel care in urma cu cativa
ani a sustras mai bine de 6 milioane de dolari de pe urma afacerii de
privatizare a Hotelului Bucuresti, din Capitala, a reusit ca fara sa
scoata un ban din buzunar sa devalizeze una dintre cele mai mari
societati hoteliere de pe Valea Prahovei, SC Sinaia SA. Ingineriile
sale financiare au debutat in urma cu mai bine de 10 ani, in momentul
in care israelianul a pus ochii pe Complexul hotelier "Sinaia" din
statiunea cu acelasi nume, precum si pe vilele si terenurile
intravilane care apartineau societatii Sinaia SA, proaspat
privatizata prin metoda MEBO.

In februarie 1995, Sinaia SA transmite statului roman, in calitate de
unic actionar, 30% din capitalul social catre FPP Transilvania-
Brasov, iar restul de 70% catre FPS Bucuresti. La numai doua
saptamani, in martie 1995, societatea se privatizeaza conform Legii
58/1991 prin metoda MEBO. La preluarea actiunilor de la FPS
Bucuresti, "Sinaia-PAS" trebuia sa depuna un avans de 20% din
contractul de vanzare-cumparare, adica 882 milioane de lei. Pentru a
acoperi aceasta suma, PAS contracteaza de la BCR Sinaia un credit pe
care il garanteaza ilegal cu terenurile si imobilele care inca nu-i
apartineau, cata vreme nu se parafase contractul propriu-zis de
vanzare-cumparare. Cu toate acestea, desi ilegal, creditul este
aprobat. Prin urmare, timp de doi ani, adica pana in 1997, societatea
Sinaia SA functioneaza in conditii normale, realizand profit.

Eli Rasin, investitor strategic

In 1997, directorul general al Sinaia SA, Gheorghe Tudorie, propune
actionariatului societatii un plan de modernizare a capacitatii de
cazare si a altor servicii de specialitate, lucru care se putea face
numai prin aprobarea unei infuzii de capital social. In acelasi an,
la 22 mai, directorul general al societatii gaseste si investitorul
strategic, firma Bellway LLC, din Marea Britanie, al carui patron
este nimeni altul decat afaceristul israelian Eli Rasin. Cu toate ca
la vremea respectiva mai multe societati cu capital romanesc sau
strain erau interesate de investirea unor sume importante in Sinaia
SA, Gheorghe Tudorie semneaza cu Eli Rasin o declaratie de
investitor. Documentul semnat prevedea majorarea capitalului social,
prin scoaterea la vanzare a unui numar de 105.185 de actiuni,
cesionarea a 50.000 de actiuni de la membrii Asociatiei Sinaia-PAS,
precum si conditionarea expresa ca membrii PAS sa nu-si exercite
dreptul de preemtiune. Capitalul valoric acoperea cladiri si terenuri
intravilane precum Complexul Hotelier Sinaia, 12 vile, un restaurant
si 48.696 de metri patrati de teren intravilan. Printre vilele
detinute sunt "Rodica", "Luminita", "Camelia", "Silva"
sau "Brandusa".

Actiunile Sinaia SA, subevaluate

Desi si-a exprimat intentia de a investi in societatea prahoveana in
1997, Eli Rasin a reusit sa incheie contractele aferente pe o
evaluare a patrimoniului facuta cu doi ani in urma. Prin aceasta s-au
incalcat prevederile legale conform carora era obligatorie
reevaluarea si aducerea la zi a activelor societatii. Cu ajutorul
directorului general Tudorie se convoaca Adunarea Generala a
Actionarilor, care aproba la 09.07.1997 majorarea capitalului social
cu suma de 11,1 miliarde lei care reprezinta contravaloarea a 105.185
de actiuni. Urmare a acestui aranjament, la numai doua saptamani de
la intrunirea AGA, Tudorie semneaza in numele societatii Sinaia SA
contractul de vanzare-cumparare de actiuni, nr. 1903, cu patronul
Bellway LLC , Eli Rasin. Conform actului semnat de catre cei doi
presedinti, respectiv Gheorghe Tudorie din partea Sinaia SA si Eli
Rasin, din partea Bellway LLC, numarul actiunilor cesionate
israelianului totalizeaza 51% din capitalul social al societatii.

Proprietar pe banii altora

Chiar daca actul parafat de catre cei doi stipuleaza in termeni fara
echivoc drepturile si obligatiile partilor, afaceristul Rasin le
incalca rand pe rand. Astfel, el era obligat, conform paragrafului 3
al contractului 1903 din 24.07.1997 ca, in termen de trei zile de la
data parafarii actului, sa depuna avansul in valoare de 150.000 USD,
reprezentand 10% din pretul total al tranzactiei. Acest avans a fost
virat in conturile SC Sinaia SA, dar banii proveneau de la un credit
obtinut de la BCR Sinaia prin gajarea unor vile si terenuri care nu-i
apartineau lui Eli Rasin. Mai mult decat atat, suma ramasa restanta,
in cuantum de 1,4 milioane USD, trebuia platita in termen de patru
rate semestriale egale, in termen de 24 de luni de la semnarea
contractului, adica pana cel mai tarziu in anul 1999. Suma ramasa
restanta si pe care trebuia sa o plateasca Eli Rasin societatii
Sinaia SA nu a fost insa niciodata virata in conturile societatii.
Pentru a da totusi o oarecare nota de legalitate afacerii prin care
Rasin devenise actionar majoritar fara sa plateasca vreun ban, el
reuseste, cu ajutorul aceluiasi presedinte Tudorie, o renegociere a
contractului. Astfel, Adunarea Generala a Asociatiei Sinaia-PAS,
convocata la 22.10.1999, adica la mai bine de doi ani de la data
semnarii contractului, ia act de scrisoarea nr. 4670/05.07.1999 a
firmei Bellway LLC si aproba modificarea contractului de vanzare-
cumparare 1903/1997 prin prelungirea acestuia pana la data de
31.10.2000, termen de altfel nerespectat de acelasi Eli Rasin. Mai
mult decat atat, fara sa achite nici macar o rata din cele patru
prevazute contractual, presedintele Bellway LLC isi vireaza in
conturile sale sumele provenite de pe urma profitului societatii, el
detinand, cel putin in acte, 51% din actiuni. Astfel, dupa cum
rezulta din Hotararea AGA a societatii Sinaia SA din aprilie 1999,
firma lui Rasin isi umfla conturile, de pe urma bilantului contabil
din 1998, cu peste 267 milioane de lei, bani ce reprezinta
profiturile distribuite pentru cele 51 de procente neplatite
vreodata. Intrucat nici ultimul termen de plata al celor 1,5 milioane
de dolari nu a fost respectat de catre Rasin, Comisia de Cenzori
sesizeaza conducerea SC Sinaia SA de nerespectarea obligatiilor
contractuale. In consecinta, partile semneaza minuta nr.
7912/01.11.2000, prin care se anuleaza pachetul de 105.185 actiuni pe
care Eli Rasin nu l-a putut plati nici macar in 36 de luni.

Rasin isi umfla conturile

Cu toate ca Eli Rasin a achitat, printr-o creditare ilegala, doar 10%
din actiunile preluate, in 2002 el figureaza drept cesionar al unui
numar de peste doua ori mai mare decat cele initiale. Beneficiarii
acestei ciudate tranzactii, cu aprobarea AGA, au fost presedintele
Gheorghe Tudorie si cenzorul Victoria Paun. In urma acestei miscari,
israelianul isi vireaza in contul firmei sale peste 7,3 miliarde lei,
renuntand astfel la procentul majoritar pe care il avea in cadrul
Sinaia SA. Numai ca, in acelasi an, in peisajul prahovean apare
firma "Rainbow Ride Consulting" LLC care cumpara si cele 50.000 de
actiuni ce ii mai ramasesera lui Rasin. Firma "Rainbow", inregistrata
in SUA, nu este altceva decat un paravan pentru mutarea banilor de
catre Rasin, ea apartinand tatalui afaceristului israelian.

Intrucat toate aceste inginerii financiare au fost facute la
adapostul unor hotarari ale Asociatiei Generale a Actionarilor, care
au dat girul devalizarii societatii Sinaia SA, institutiile statului
au ramas impasibile. Astfel, in urma unor sesizari penale, Parchetul
de pe langa Curtea de Apel Ploiesti constata, prin Rezolutia din
20.01.2005, faptul ca "din actele de urmarire penala administrate
impotriva presedintelui SC Sinaia SA, Gheorghe Tudorie, rezulta fara
nici un dubiu ca faptele care ar fi putut constitui - in anumite
conditii - infractiuni s-au comis pana cel mai tarziu la 24 iulie
1997 cand s-a incheiat contractul 1903. Cu exceptia infractiunii de
inselaciune prevazuta de art. 215 Cod Penal - constata procurorul Ion
Ivanescu de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti - toate
celelalte infractiuni pentru care s-au efectuat verificari au pedepse
prevazute de lege de pana la 5 ani inchisoare sau amenda. In aceste
conditii, trecand mai mult de 7 ani de la data comiterii faptelor, in
conformitate cu art. 122 lit. d Cod Penal se constata ca s-a implinit
termenul de prescriptie a raspunderii penale", se specifica in
Rezolutia data in dosarul 150/P/2004 privindu-l pe presedintele SC
Sinaia SA, Gheorghe Tudorie. In concluzie, desi s-au inregistrat
prejudicii importante la societatea prahoveana, nici unul dintre cei
implicati n-a putut fi tras la raspundere penala pe motiv ca faptele,
desi constatate, s-au prescris.

http://www.gardianul.ro/index.php?a=dezvaluiri2005072001.xml

Scris de Admin 24.04.06 21:16

LADINO, ETERN VAGABOND
În anul 1492 soarta a adus la Salonic un val de 30.000 de evrei, expulzati din Spania după ce au refuzat convertirea la crestinism. Începînd de prin secolul al X-lea, comunitătile evreiesti din Europa crestină (lb. ebraică – kahal) s-au consolidat, si-au stabilit regulile de trai. Noii veniti au format si la Salonic o comunitate cu valente culturale deosebite – erau poeti, scriitori, medici, rabini etc. – care a continuat să scrie si să vorbească în dialectul iudeo-spaniol sefardit cunoscut sub numele de ladino . Ladino era pentru noua comunitate limba poporului, dar si cea oficială sau a scriitorilor. După 1941, cînd germanii au ocupat Salonicul, viata culturală a orasului a suferit o gravă sincopă. Comunitatea evreiască din Grecia a fost distrusă în proportie de peste 95%. Putini s-au întors din lagăr, dar au continuat să trăiască în ladino, în care sălăsluiau încă, în haina amintirilor, părintii, bunicii, zilele copilăriei si povestilor. Cei ajunsi în Israel au continuat să vorbească ladino, fie si în familie. Există în Israel, de prin anii 1950, publicatii în ladino – El Tiempo, La luz, La Verdad. Se publică romane, poezie (majoritatea în stil clasic) – unele voci spun că destul de putin – în ladino.
Cercetătoare, eseistă si poetă, Margalit Matititiahu s-a născut în 1935, la Tel Aviv, Israel, într-o familie în care se vorbea ladino. Părintii sînt din Salonic, Grecia, descendenti ai sefarzilor din Leon, Spania, expulzati în timpul Marelui exil spaniol din 1492. A studiat literatura ebraică si filosofia la universitatea Bar-Ilan. Scrie (si) în dialectul spaniol sefardit. Pe lîngă volumele de poezie (este bună cunoscătoare a poeziei evreiesti, engleze, spaniole), Margalit Matitiahu este autoare a unei impresionante opere de cercetare a istoriei evreilor sefarditi din diferite centre balcanice, îndeosebi Salonic. A studiat cu predilectie creatiile în ladino din perioada 1861-1940. Selectii din opera sa poetică au apărut în mai multe limbi. Actualmente este secretar general al Federatiei Uniunilor de Scriitori din Israel. Din opera sa: În spatele ferestrei, ebraică, Ed. Eked, Israel, 1976; Nelinistită în vară, ebraică, Ed. Eked, 1979; Cărti de joc nemăsluite, ebraică, Ed. Eked, Israel, 1983; Expusă, ebraică, Ed. Eked, Israel, 1987; Kurtijo Kemado/ Grădina pîrjolită, (primul volum de poeme bilingv, ebraică-ladino), Ed. Eked, Israel, 1988; Alegrika, bilingv, ebraică-ladino, Ed. Eked, Israel, 1992; Treptele miezului noptii, ebraică, Ed. Tag, Israel, 1995; Pîntecul noptii, ladino, Ed. Tag, Israel, 1997; Lumina serii, ladino, Ed. Ponte Aerea, Leon, Spania, 1997; Calea chinurilor, ladino, Ed. El toro de Barro, Madrid, Spania, 2000; Glasuri în crîng, ladino, Ed. El toro de Barro, Madrid, Spania s.a.m.d.
Poezia scrisă de Margalit Matitiahu are o notă aparte nu doar pentru că este scrisă în ladino (fapt care îi conferă o muzicalitate remarcabilă, cu parfum de nostalgie difuză, infinită/ nostalgia infinita – caracteristică, se spune, oamenilor sudului pentru ceea ce nu au) – ci mai curînd pentru arealul tematic foarte larg: situatia femeii azi, situatia politică din Israel, aspecte psihologice si filosofice ale existentei, peisaje din excursiile în diverse locuri din lume, cu predilectie Spania (în volumul Vagabondo Eternel, de exemplu Podul Castro de León, Castro de los Judeos – în Puente Castro de León, Calle de Santa Cruz, rîul Torío – în Pensamientos sau Rio Torío y los leones etc.). Nu este adeptă a structurilor clasice cultivate de poezia iudeo-spaniolă, nu doar pentru că nu compune romances, coflases ori cansions, ci mai cu seamă pentru aerul de modernitate pe care doreste să-l dăruiască poemelor sale si, implicit, dialectului ladino. Desi acest mod de a scrie nu este întotdeauna înteles de generatiile mai vechi, nu putem spune nici că ar fi respins. Se poate spune, cum remarca dr. Shmuel Refael, profesor la Universitatea Bar Ilan, Israel, că poeziile scrise de Margalit Matitiahu sînt mai apropiate de preocupările ultimelor generatii ale locului decît de poezia traditională.
Vagabondo eternel abordează o ortografie castilianizată , care diferă de dialectul iudeo-spaniol, fiind mai accesibilă cititorului obisnuit cu spaniola modernă, dar lexicul este inconfundabil iudaic . Poezia scrisă de Maragalit Matitiahu pare, adesea, a se situa între doi poli: realitatea concretă si proiectia trecutului, mai curînd a unui illo tempore, îmbrăcat în hainele unor amintiri/ posibile amintiri, în căutarea unui echilibru. Este, poate, poezia unui gen aparte de ataraxie cu iz de ideal si imposibil. Nu o dată cele din jur par a îmbrăca culoarea sepia a amintirilor, parcă necunoscînd sau nefiind supuse fugacitătii rapace a vremii, fără a avea gravată în spatele cuvintelor umbra eroziunii, esecului. Nu este mereu o imagine verticală, în profunzime, de analiză sau de coloratură în detaliu a unei lumi, ci mai curînd un peisaj orizontal, încrustat cu personaje si atitudini (Rosaly, Kavafis, Li Tai Pe, Bach s.a.m.d.), dar cu filoane de profunzime certe, care dau farmec versului. Izvoare foarte diverse par a colora cu susurul lor poezia Margalitei Matitiahu, în care elemente străvechi, istorie/ folclor iberic (iudeo-iberic) se întîlnesc, fuzionînd fără clivaje cu imagini/ tematici moderne, fără dorinta de a autarhiza (cum spunea A.E. Baconsky), în maniera atît de sonoră a lui Lorca, de exemplu, în absolut cuvîntul, ca un veritabil univers în sine. Universul nu este nici cel din viziunea lui Valéry (un cusur/ în puritatea Nefiintei), ci ancorează într-o combustie a sublimului cu accente telurice dar si suav-celeste (fapt care, pe alocuri, pare a o apropia, de exemplu, de poezia lui Pedro Salinas sau Jorge Guillén). Cuvîntul, care, pentru Margalit Matitiahu, cum spunea Heidegger, întemeiază o realitate (care nu se identifică cu universul obiectiv, reproducîndu-i însă esenta) mai mult decît o numeste, este în versurile sale, poate, mai curînd culoarea, adesea cu aer baroc, prin care respiră lumea atît de frumoasă pe care o trimite din inima ei către cititori. În această lume în care, uneori, anii par a avea putine ore, zilele putine momente, (Anios,/ con pocas horas,/ días/ con pocos momentos) vorbele de amor pot fi respirate (… Kavafi/ respiros tus palabras de amor), ca în Meldo tus poemas, Kavafis, noptile atîrnă, ca stropii de vin amărui si femeile, aidoma acelei Rosaly din Indiana, pot avea chip de cu zori/… chip de cu seară si rochii lungi ca singurătatea trupului lor (Rosaly). Locurile – o agora, un pod, o stradă – capătă valente aparte, pendulînd între a dobîndi valoarea de memento emotiv sau excurs abstract (fără a fi obositor, rece), cu metafore care conduc la impresia că totul e lumină, frumusete dar si murmur de întrebări, mai curînd lipsite de dimensiunea apăsătoare/ adîncă a dramei. Personajele par a fi umbre vii care populează acea perpetuă agora care este lumea, prin care fiecare dintre noi poate fi un etern vagabond.
Pentru Margalit Matitiahu poezia, scrisă în ladino (ceea ce ar putea fi si un risc) – un alt etern vagabond care străbate secolele e un tărîm secret al existentei, între cuvînt, muzică si culoare, un act de apropiere de/ o cunoastere a lucrurilor, oamenilor, trăirilor, locurilor si sufletului.
O mentiune aparte pentru acuarelele lui Juan Fernández, care redau locuri îmbrăcate în haină de lumină.

Margalit Matitiahu, Vagabundo eterno (Vagabondo eternel), Ed. Ayuntamienete de León, Collección Aljama, 2001
http://convorbiri-literare.dntis.ro/MARIUSoct3.html

Scris de Admin 24.04.06 17:36

Israel - caminul celei mai mari comunitati evreiesti de pe mapamond

Israel
Israelul va deveni, incepand de anul viitor, caminul celei mai mari
comunitati evreiesti de pe mapamond, indica un raport oficial publicat
astazi. In prezent, in lume exista aproximativ 13 milioane de evrei,
dintre care 5,28 de milioane traiesc in Statele Unite si 5,25 milioane
se afla pe teritoriul Israelului. Raportul citat de France Presse
precizeaza ca cea de-a treia comunitate evreiasca este cea din Franta,
cu 494 de mii de persoane.

RADOR

Scris de Admin 19.04.06 21:24

ANGLICANII II SUPARA PE ISRAELIENI
CONDUCEREA BISERICII ANGLICANE a votat vineri pentru a-si indemna coreligionarii sa retraga investitiile lor in companii implicate in ocuparea teritoriilor palestiniene de catre Israel, informeaza cotidianul britanic The Guardian.
http://ro.altermedia.info/international/anglicanii-ii-supara-pe-israelieni_2438.html

Scris de Continut sponsorizat

ACTUALITATE.....DIVERSE