ACTUALITATE.....DIVERSE

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO
 
Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internaţională. Prefaţă şi manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varşovia, Editura Kelter. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaţionale încă din adolescenţă.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc şi-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanţelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani, i-a
răspuns că şi-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea şi personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepţia şi difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominaţia
Rusiei Ţariste, Zamenhof şi-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase şi limbi răscolit continuu de mişcări naţionaliste şi de valuri de
antisemitism. Experienţa opresiunii şi, mai târziu, a persecuţiei
guvenului ţarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale şi, în acelaşi timp, la înţelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deşi Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor şi dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naţionalist şi, în loc să vadă sfârşitul diasporei evreieşti prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniţi printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe ţări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăţilor de
erudiţi, filantropilor şi lingviştilor şi făcând obiectul mai multor
colocvii internaţionale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepţi ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mişcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice şi filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deşi mişcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic şi spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-şi exercite influenţa asupra adepţilor noii limbi,
numiţi în esperanto samideanoj,
adică ”aderenţi la aceeaşi idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă şi susţinătorii ei au fost prigoniţi de guvernul ţarist care
îi suspecta şi din cauză că avuseseră şansa - sau neşansa - de a-şi fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluţionară periculoasă. În fine,
esperantiştii din mai multe ţări au fost mai târziu persecutaţi de
nazism. Dar persecuţia tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaţionale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
şi irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puţin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulţi
susţinători sau simpatizanţi iluştri, de la lingvişti ca Baudouin de
Courtenay (2) şi Otto Jespersen (3), până la oameni de ştiinţă ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoţie sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse ţări şi calităţile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmaţie a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuţie teoretică este inutilă: esperanto funcţionează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanţi
în principalele oraşe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveştile lui Andersen, au fost traduse în esperanto şi există, de
asemenea, o producţie literară originală.
Ca şi în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existenţă, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic şi
gramatică; în aşa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegaţiei pentru alegerea unei limbi internaţionale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuşi în Franţa un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiştilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunţat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri şi, probabil, îmbunătăţiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numeşte ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.
 
http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html

Israelul este pregatit de negocieri de pace cu tarile arabe
Ziarul Gandul | 16 aprilie 2007
Israelul este pregatit sa deschida negocieri asupra initiativei de pace propuse de tarile arabe, a anuntat, ieri, premierul israelian Ehud Olmert. "Noi suntem pregatiti sa avem discutii cu intreg grupul tarilor arabe si as fi fericit sa ascult ideile lor despre initiativa saudita" de pace, reactivata de Liga araba in cadrul recentei reuniuni de la Riad, a afirmat Ehud Olmert in cadrul reuniunii saptamanale a cabinetului sau, dupa cum relateaza AFP. "Sper ca astfel de reuniuni vor putea sa aiba loc", a adaugat Ehud Olmert. Declaratia premierului israelian intervine cu cateva ore inainte de intalnirea sa programata la Ierusalim cu presedintele palestinian Mahmoud Abbas, discutiile dintre cei doi lideri urmand sa vizeze probleme de securitate si economice, precum si orizontul politic privind rezolvarea conflictului israeliano-palestinian.
Problema frontierelor, statutul Ierusalimului si problema refugiatilor palestinieni nu figureaza pe ordinea de zi a discutiilor Olmert-Abbas, a precizat purtatorul de cuvant al premierului israelian.

Omul-amfibie se intoarce
Cu decenii in urma, Ihtiandros - nefericitul om-peste nascut din fantezia autorului rus de literatura de anticipatie Alexandr R. Beleaev - era un personaj mai mult decat fascinant, dar totusi, o fiinta utopica. In mod bizar insa, imposibila faptura revine in actualitate. De fapt, nu un anume individ mutant, ci orice om care s-ar putea folosi de un gen de branhii artificiale pentru a respira sub apa.Capcana pentru aer
Dispozitivul a fost conceput de inginerul israelian Alon Bodner, ideea venindu-i in urma vizionarii episodului „Amenintarea fantomei”, din celebrul „Star Wars”. Fara sa se complice prea mult, el s-a gandit ca pestii nu ies la suprafata pentru o gura de oxigen si nu folosesc... echipamente de scufundatori, ci recupereaza aerul din apa marii, pentru a respira. Despre ce e vorba? Provenind direct din atmosfera, acesta este dizolvat in oceanul planetar. De pilda, la adancimea de 10 metri, amestecul contine 34% oxigen si 63% azot. Un „cocteil” ceva mai bogat in oxigen decat cel cu care narile noastre sunt obisnuite, dar perfect respirabil.
Exista, fireste, si o problema majora, in faptul ca acest aer e de fapt captiv al uriasei mase de lichid. Pentru a-l elibera, trebuie sa-si intre in rol branhiile artificiale. In conceperea lor, Bodner a facut apel la cursurile de fizica din scoala, amintindu-si de cercetarile englezului Henry, care acum mai bine de doua secole a studiat dizolvarea gazelor in lichide. Astfel, a demonstrat ca pe masura ce scade presiunea exercitata asupra unui lichid, acesta elibereaza gazele dizolvate din componenta sa.
Terenul de tenis din... plamani
Inginerul israelian s-a gandit ca, pentru a separa aerul de un volum de apa, ar fi „suficient” sa fie supus lichidul unei scaderi de presiune. Pentru aceasta, a folosit binecunoscuta centrifuga: apa a fost astfel proiectata catre peretii aparatului, in timp ce in depresiunea aparuta in mijloc s-a adunat aerul eliberat si de unde a putut fi recuperat. Experimentul l-a repetat intr-un acvariu, folosindu-se de mijloace simple (o centrifuga, o pompa pentru apa si un balon pentru captarea aerului) si rezultatul a fost iarasi pozitiv.
Adevarata problema insa abia acum apare: cum sa fie construit prototipul care sa poata fi purtat pe corp de un scafandru? Mai ales ca omul, se stie, e mare consumator de aer si deci ar avea nevoie de un sistem de „branhii” foarte mare. Ca sa ne facem o imagine asupra acestui amanunt, sa ne gandim ca, in corpul nostru, alveolele pulmonare au sarcina de a recupera oxigenul din aerul inspirat. Daca acestea ar fi desfacute si etalate, ar atinge dimensiunile unei jumatati de teren de tenis! Suprafata capabila sa extraga intr-un minut oxigenul din 10 litri de aer. Or, un litru de apa marina nu contine decat circa 2% oxigen, ceea ce inseamna ca prototipul lui Bodner ar trebui sa prelucreze 200 litri de apa pe minut. Inseamna ceva, nu?
Pregatiti-va de concedii subacvatice!
Fara sa se dea batut, temerarul inventator s-a gandit iarasi ca miniaturizarea branhiilor artificiale este, intr-adevar, dificila, dar nu imposibila. In prezent, cu o prudenta explicabila, dar si surprinzator de optimist, el a marturisit ca un asemenea prototip de purtat pe corp se afla deja intr-un stadiu de fabricatie avansat. Pana la dezvaluirea intregului secret, a intrat totusi, fatalmente, pe bursa zvonurilor.
Va fi dispozitivul respectiv ceva de dimensiuni XXL? Nu-i chiar atat de grav, pentru ca va putea fi folosit pe submarine, cu avantaje imense. Mai mult, Bodner se gandeste si la o alta destinatie pentru inventia sa: echiparea statiilor de cercetari submarine, cum este laboratorul Aquarius, din largul coastelor Floridei. Aici, la 15 metri adancime, cercetatorii nu sunt autonomi, intrucat respira datorita unor compresoare instalate pe uscat. Cu „branhiile” lui Bodner insa, sejurul submarin ar deveni o lunga vacanta. Si totul a pornit de la „Star Wars”. Sa fie oare acest film un fel de privire in viitor?

Veninul mortal al unui paianjen, la baza unui tratament contra impotentei
http://www.7plus.ro/?arhiva=13/04/2007&id=21209
Cercetatorii israelieni specializati in rezolvarea disfunctiilor sexuale examineaza virtutile substantelor toxice mortale produse de citeva specii de paianjen pentru a le putea utiliza in tratarea acestei boli. Potrivit cotidianului Yediot Aharonot, printre aceste arahnide se numara si vaduva neagra, un paianjen cu venin mortal, dar si alte doua insecte care se gasesc in Africa si America Latina. Cercetatorii au ajuns la aceasta idee dupa ce au remarcat faptul ca persoanele care au fost intepate de acesti paianjeni au "avut erectii prelungite", informeaza aceeasi publicatie. Cercetarile sint in curs si sint coordonate de profesorul Ilan Grinolad, de la departamentul de urologie din cadrul spitalului Rambam din Haifa. "Este vorba de primele cercetari de acest tip si sintem de parere ca vor fi de ajutor unui numar mare de barbati", a declarat Grinolad cotidianului israelian.

Israelul a refuzat o vizita a presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko

Autoritatile israeliene au refuzat cererea presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko de a efectua o vizita in Israel, cu ocazia Zilei dedicate martirilor Holocaustului si comemorarii eroilor, care va fi sarbatorita la 16 aprilie, relateaza cotidianul Kommersant, in editia electronica.
Ministerul israelian de Externe a cerut in ultimii ani Kievului sa stabileasca o data pentru o vizita oficiala, termenul acesteia fiind insa amânat in repetate rânduri.
Iuscenko a fost de acord, in urma cu doua saptamâni, si a adresat o cerere Ministerului israelian de Externe pentru a efectua o vizita in aceasta tara in timpul sarbatorii.
Potrivit cotidianului israelian Mariv, Iuscenko intentiona sa profite de o vizita programata la muzeul Yad Vashem, pentru a face o paralela intre Holocaust si Holodomor - foametea care a afectat Ucraina in perioada 1932-1933.
Kievul sustine oficial ca foametea a fost un act de genocid impotriva Ucrainei, orchestrat de URSS, si cere recunoasterea lui pe plan international. Peste 60 de tari au semnat un document propus de Ucraina, care cere confirmarea genocidului. Israelul nu a semnat insa acest pact.
Ministerul israelian de Externe a trimis o cerere ambasadei ucrainene de la Tel Aviv, prin care cere stabilirea unei alte date pentru vizita lui Iuscenko, dat fiind programul supraincarcat al presedintelui interimar, Dalia Itzik.

Israelul blochează vânzarea de armament american
Înalţi oficiali militari americani au declarat, sub protecţia anonimatului, că autorităţile israeliene şi-au manifestat îngrijorarea faţă de vânzarea de arme sofisticate către statele arabe musulmane din regiunea Golfului Persic.

În ciuda faptului că aceste state sunnite sunt vechi aliaţi politici şi militari ai Statelor Unite, precum Regatul Arabiei Saudite, Kuwait, Qatar, Bahrein sau Emiratele Arabe Unite, oficialii militari israelieni consideră că, prin achiziţionarea unor sisteme de armament performante americane, va fi modificat raportul de forţe, punând în pericol avantajul militar al lsraelului faţă de rivalii regionali arabi.

Conform „New York Times“, responsabili politici şi militari israelieni au efectuat, în ultimele luni, mai multe deplasări neoficiale la Washington, pentru a convinge partea americană să suspende tranzacţia sau să instituie măsuri de control asupra modului în care armamentul va fi folosit. Oficialii israelieni s-au arătat extrem de „îngrijoraţi“ faţă de posibilitatea ca o serie de sisteme avansate de luptă, cum ar fi rachetele cu sistem de ghidaj de precizie, să ajungă în înzestrarea aviaţiei de luptă saudite sau a altor state arabe din regiune.

Opoziţia israeliană s-a intensificat, în urma acordurilor de colaborare militară bilaterală, semnate recent de majoritatea statelor arabe din regiune, îndreptate în principal împotriva ameninţării pe care o reprezintă Republica Islamică Iran, stat majoritar şiit. Experţii israelieni consideră că, sub pretextul acestor acorduri, echipamentul militar şi expertiza americană va fi folosită pentru consolidarea armatelor arabe, putând forma baza unor noi coaliţii regionale antiisraeliene, animate de ideologia islamistă.

Citând un important reprezentant al industriei americane de apărare, mass-media din SUA condideră că întreaga tranzacţie ar putea valora mai mult de cinci-zece miliarde de dolari, putând fi extinsă pentru o perioadă lungă de timp, incluzând noi categorii de arme sau servicii de specialitate. Răspunzând obiecţiilor formulate de autorităţile israeliene, un înalt responsabil din cadrul Ministerului Apărării de la Ryadh a declarat, pentru cotidianul saudit „al-Yaum“, că implicarea Israelului în decizia americană de a livra armamentul către regatul saudit influenţează în mod negativ imaginea SUA în regiune.

Conform „al-Yaum“, oficialul militar saudit a declarat că autorităţile ţării sale vor lua în considerare şi alte oferte internaţionale privind achiziţionarea de armament. Datorită obiecţiilor israeliene, planurile de notificare a Congresului SUA, în legătură cu posibila vânzare de armament, obligatorii conform legislaţiei americane, au fost amânate de mai multe ori, până la mijlocul lunii aprilie. Pe lista ce va fi prezentată spre aprobare sunt incluse atât sisteme de luptă ofensive, cât şi destinate apărării, ca sistemul antirachetă „Patriot“, precum şi nave maritime ce vor fi folosite pentru consolidarea securităţii rutelor petroliere ce traversează regiunea, aflate sub ameninţarea constantă a Iranului.

Oficiali americani au mai precizat, pentru mass-media, că administraţia de la Wasghinton pregăteşte o serie separată de livrări de arme către armata israelienă, cu scopul oficial de a diminua îngrijorările exprimate de autorităţile de la Ierusalim.

Statul evreu, subliniază aceleaşi surse, este cel mai important beneficiar al asistenţei militare americane, ceea ce îi conferă un avantaj strategic important în confruntarea politică cu majoritatea statelor arabe. Mediile de specialitate au avertizat asupra pericolului pe care îl reprezintă presiunile politice israeliene în această problemă, la adresa alianţei antiiraniene neoficiale, compusă din SUA, statele arabe şi Israel.

Nancy Pelosi, in divergentele Israelului cu SiriaIsraelul nu a transmis Siriei niciun mesaj ca accepta apelurile acesteia la reluarea dialogului de pace israeliano-sirian, cu ocazia deplasarii la Damasc a presedintelui Camerei Reprezentantilor a Congresului SUA, Nancy Pelosi, aceasta vizita fiind criticata vehement de Casa Alba, informeaza in editia sa online de astazi ziarul israelian Haaretz, consultat de Rompres.

Intr-un comunict special de "clarificare", biroul de presa al guvernului precizeaza ca pozitia Israelului privind Siria nu a suferit nicio schimbare.
[Premierul Ehud Olmert i-a declarat de altfel doamnei Pelosi ca Israelul continua sa considere Siria drept "parte a axei raului, care incurajeaza terorismul in intregul Orient Mijlociu", potrivit aceluiasi document.

Israelul a reactionat astfel la comunicatul difuzat de Nancy Pelosi, la incheierea convorbirilor avute ieri la Damasc cu presedintele sirian Bashar Al Assad.

In document, presedintele democrat al Camerei Reprezentantilor afirma ca a transmis sefului statului sirian un mesaj din partea lui Ehud Olmert, conform caruia Israelul este dispus la negocieri de pace cu Siria.

Viaţa într-un kibbutz Imaginaţi-vă un loc în care cea mai bună proprietate se închiriază fără bani şi unde pleci din magazin cu tot ce îţi trebuie fără să plăteşti. Copiii îşi petrec întreaga zi cu bonele, iar vârstnicii sunt foarte bine îngrijiţi. Iar pentru toate acestea, trebuie să lucraţi într-un loc unde nu sunt şefi. Sună prea bine pentru a fi adevărat? Aşa arată viaţa într-un kibbutz. Sau, cel puţin, aşa era pentru că lucrurile încep să se schimbe încet-încet.

Kibbuz-ul este o comunitate, de cele mai multe ori rurală, bazată pe legături socialiste, în sensul original al cuvântului. Aceste comunităţi au fost importante încă de la înfiinţarea statului Israel şi au rămas până în prezent o formă de solidarizare socială. În ultimul timp, însă, unii locuitori ai kibbutzurilor resping ideea idealurilor comune în favoarea celor private. Cei mai mulţi dintre cei care trăiesc în kibbutzi Deganya sunt la a treia sau a patra generaţie de rezidenţi. Mulţi dintre ei au considerat că egalitatea şi traiul în comun nu îi mai satisfac şi au decis să îmbrăţişeze valorile societăţii de consum. Abraham Shapiro are 85 de ani şi şi-a trăit întreaga viaţă în kibbutz.

"Când am venit la Deganya visam să trăim într-o comunitate unită. Şi acum căutăm să clădim o comunitate, dar în alt mod. Abandonarea egalităţii, ca valoare fundamentală, prezintă riscul ca, în timp, să scadă solidaritatea în comunitate", spune Abraham Shapiro, rezident.

Situat pe ţărmul Mării Galileei, Deganya a fost înfiinţat în 1910 de un grup de tineri imigranţi evrei, proveniţi din Estul Europei. După decenii în care membrii au beneficiat de hrană, bunuri de consum, haine şi servicii în funcţie de nevoi, 85 % dintre aceştia au votat în favoarea proprietăţii private. O mare parte dintre rezidenţi regretă sfârşitul vechiului mod de viaţă şi pierderea valorilor în care au crezut.

"Am pierdut bucuria colectivă. Simt că fiecare lucrează pentru propria casă, propriul suflet şi propria bunăstare", este de părere Nirit Hadar, rezident.

Potrivit vechilor reguli, membrii acestor comunităţi nu aveau în proprietate nici măcar încălţămintea pe care o purtau. Astăzi, alături de vechile preocupări precum creşterea vitelor şi pomicultură, la Deganya există o fabrică hight-tech care asigură cea mai mare parte a veniturilor. În noul sistem, membrii îşi păstează salariile fără să le mai depună într-un fond comun ca până acum, dar sunt nevoiţi să plătească taxe, ca să susţină sistemul de sănătate, educaţie şi evenimentele culturale.

• Israelul va accepta o pace cu vecinii, dar peste cinci ani
Comentând planul pe care liderii arabi l-au rediscutat la Riad, premierul israelian a apreciat că statul evreu ar putea semna un acord de pace global cu adversarii din regiune peste cinci ani.
Liderii Ligii Arabe au aplaudat, ieri, în unanimitate, planul de pace în regiune, revigorat de saudiţi: relaţii diplomatice cu un stat evreu care se retrage între frontierele cucerite până în 1967. În prezent, doar Egiptul şi Iordania au relaţii diplomatice cu Israelul.
Mai ales preşedintele fără stat Mahmud Abbas a pledat cu pasiune în favoarea aranjamentului propus de Arabia Saudită, adică un stat palestinian în teritoriile ocupate, cu capitala în Ierusalimul de Est. "Confirm că palestinienii vor ţine întinsă mâna a pace către poporul israelian", a declamat Abbas în faţa omologilor regi, emiri sau preşedinţi.
Israelul a respins însă exact această iniţiativă saudită în 2002. Restul a fost Intifada. Premierul Ehud Olmert a anunţat, acum, în presa israeliană, că doreşte să pornească un dialog cu Arabia Saudită şi alte state arabe moderate asupra planului aprobat încă o dată de liderii arabi. "Apare un bloc de state care înţeleg că au greşit când au afirmat că Israelul este cea mai mare problemă a omenirii. Este o schimbare revoluţionară de atitudine", a afirmat premierul Olmert în ediţia de weekend a cotidianului "Haaretz".
Dialogul pare să fie unul durabil, fără ca asta să sune neapărat bine. "Există o reală posibilitate ca Israelul să poată semna un acord de pace global cu inamicii săi în cinci ani", a mai spus Ehud Olmert, de data asta pentru cotidianul "Yediot Aharonot".

Liga Arabă cere teritoriile ocupate de Israel Lucrările summit-ului Ligii Arabe de la Riyadh s-a încheiat fără a se ajunge la o unitate politică şi diplomatică panarabă în privinţa conflictelor sângeroase ce afectează regiunea. Rivalitatea dintre Regatul Arabiei Saudite şi Egipt, pentru supremaţia politică în lumea arabă, precum şi respingerea de către statul Israel a propunerii de pace arabe, demonstrează proporţiile acestui fiasco.

Declaraţiile liderilor ţărilor arabe prezenţi la cel de-al 19 summit al Ligii Arabe au reiterat divergenţ ele de opinii privind modul de rezolvare a problemelor politice, economice şi sociale cu care se confruntă lumea arabă. Absenţa de la Riyadh a liderului libian Muammar al-Gaddafi a demonstrat încă odată lipsa de perspectivă a Ligii Arabe, transformată treptat într-o arenă de luptă politică între diferite regimuri politice dictatoriale din ţările arabe.

În ciuda eforturilor imense depuse pentru organizarea summit-ului, elitele politice arabe au arătat o lipsă clară de viziune privind viitorul ţărilor pe care le conduc. Conform mediilor de specialitate, singura soluţie pentru revitalizarea rolului regional şi internaţional al „Ligii Arabe“ este o reformă instituţională drastică, prin care organizaţ ie să evolueze spre o „Uniune Arabă“.

Pricipala temă de pe agenda oficială a summit-ului arab a fost votarea propunerii de pace arabe, cunoscută sub „Declaraţ ia de la Beirut“, adoptată în 2002. Liderii arabi au decis să lanseze un apel direct „guvernului israelian şi tuturor israelienilor“, pentru a accepta termenii diplomatici şi politici oferiţi de Liga Arabă, fără ca aceasta să sufere modificări. Conform rezoluţiei adoptate unanim de participanţi în timpul şedinţelor închise de miercuri, partea arabă inivită statul Israel „să accepte iniţiativa arabă de pace şi să profite de ocazia din prezent, pentru a relua procesul de negocieri directe şi serioase pe toate planurile“.

Liderii arabi reafirmă în rezoluţie că „pacea corectă şi globală în regiune nu poate fi realizată decât prin intermediul unei retrageri totale israeliene din teritoriile palestiniene şi arabe ocupate, inclusiv din Podişul Golan şi teritoriile din sudul Libanului“. Un alt punct important pentru agenda politică panarabă a fost reiterată în rezoluţia adoptată, act ce subliniază necesitatea ca procesul de negocieri directe arabo-israelien să conducă „la o rezolvare echitabilă a problemei refugiaţilor palestinieni, în conformitate cu rezoluţia Adunării Generale a ONU 194 din 1948 şi la refuzul colonizării sub orice formă, precum şi la crearea unui stat palestinian independent şi suveran, cu capitala în Ierusalimul de Est“.

Reacţia diplomaţiei de la Tel-Aviv a fost promită şi dură, vicepremierul israelian Shimon Peres, un veteran al negocierilor oficiale şi neoficiale cu ţările sau grupările arabe, a declarat ieri că statul Israel refuză să accepte necondiţionat iniţiativa de pace, subliniind necesitatea negocierilor directe. Ministrul israelian a precizat pentru radioul public israelian că „există un singur mod de a depăşi divergenţ ele, şi anume negocierea, fiind imposibil ca cineva să spună: trebuie să acceptaţi ca atare ceea ce vi se propune“.

În opinia sa „dacă Israelul acceptă această iniţiativă, negocierile nu vor mai avea niciun sens“, exprimându-şi nemulţumirea faţă de ultimatumurile frecvente ale statelor arabe la adresa statului evreu. Oficialii israelieni, preluaţi de massmedia internaţională, au declarată că planul prezentat de Liga Arabă ar putea fi punct de plecare pentru negocieri, dacă în acesta se specifică faptul că refugiaţii palestinieni se reîntorc în zonele controlate de viitorul stat palestinian şi nu pe teritoriul ce va rămâne în componenţa statului Israel.

La rândul său ministrul de externe de la Tel-Aviv, Tzipi Livni, a subliniat la începutul lunii martie 2007 că aceste clauze care se referă la soarta refugiaţilor palestinieni fac imposibilă „acceptarea iniţiativei în forma sa actuală“. Ipoteza susţinută de reprezentanţii autorităţilor israeliene este respinsă cu vehemenţă de Egipt şi majoritatea statelor Ligii Arabe, unde şiau găsit refugiu cei aproximativ două milioane de refugiaţi palestinieni şi urmaşii acestora. Cele mai grav afectate sunt Regatul Haşemit al Iordaniei, Siria, Liban şi Egipt, unde populaţia palestiniană refugiată este în mod tradiţional adversară declarată a autorităţilor locale.

Cotidianele de limbă arabă „al- Jumhuriayah“ şi „al-Rayh“ au reluat declaraţ iile mediilor politice palestiniene prin care statele arabe sunt acuzate că fac pace cu Israelul în detrimentul intereselor politice şi economice legitime ale poporului palestinian. Într-o manevră ce a fost caracterizată drept un „răspuns forte“ israelian la oferta arabă de pace, armata statului Israel şi-a suplimentat trupele detaşate în regiunea podişului Golan, ca măsură de precauţie împotriva Siriei şi forţelor de gherilă ale mişcării libaneze şiite Hezbollah. Aceste desfăşurări de trupe au vizat, conform cotidianului arab „al-Wast“, unităţi militare ale forţelor speciale, precum şi trupe blindate şi de artilerie grea, folosite cu precădere de către partea israeliană în confruntările transfrontaliere de intensitate mică şi medie.

Regiunea strategică a podişului Golan, aflată în dispută cu Republica Arabă Siriană, a fost capturată de statul evreu în urma războiul din 1967, „Războiul de şase zile“, anexându-l ulterior printr-o iniţiativă care nu a fost recunoscută pe plan internaţional. Generalul Gaby Ashkenazy, şeful Statului Major al armatei israeliene, considerat un exponent al aripii dure, a declarat că „nu există indicii serioase care să arate că Siria iniţiază vreo acţiune militară împotriva Israelului“, precizând că regimul de la Damasc „îşi modernizează considerabilul arsenal militar“.

El a ameninţat voalat partea siriană că procesul de consolidare a prezenţei militare israliene în Golan va continua, respingând orice posibilitate de renunţare necondiţionată la teritoriile ocupate. Înaltul oficial militar a declarat într-o şedinţă cu uşile închise ale Knesset-ului, parlamentul israelian, că „data viitoare când vom intra într-un război, va trebui să-l câştigăm rapid, unde nu se va mai pune problema cine a câştigat şi cine a pierdut“. Dominarea lucrărilor summit-ului de către problema palestiniană a facilitat schimbul dur de replici între liderii arabi, precum şi folosirea tribunei de la Riyadh pentru câştigarea unor „puncte“ în confruntarea cu SUA.

Profitând de statutul de organizator al ţării sale, regele saudit Abdullah, a criticat dur politica americană în regiune, caracterizând prezenţa americană în Irak drept „ocupaţie ilegală“, susţinut şi de preşedintele irakian Jalal Talabani. Declaraţiile politice ale monarhului saudit sunt considerate de o parte a mass-media de limbă arabă drept o dovadă în plus a duplicităţii politicii saudite, ce încearcă în acest mod să îşi consolideze controlul politic şi economic asupra altor state arabe. Profitând de veniturile petroliere enorme, precum şi de protecţia militară americană, monarhia saudită a lansat o nouă ofensivă pentru obţinerea dominaţiei în lumea musulmană arabă.

Planul de pace arab a fost respins de israelieni

Diplomat britanic, dezbracat de garzile de securitate israeliene
Ziarul Gandul | 29 martie 2007
Garzile de securitate de la institutiile israeliene sunt atat de zeloase in exercitarea meseriei incat risca sa dea nastere unor incidente, de exemplu, diplomatice. Iar pentru oalele sparte de garzi platesc oficialii. Astfel, ministerul de Externe israelian a trebuit sa prezinte oficial scuze consulului general adjunct al Marii Britanii in Israel, Janet Rogan, dupa ce aceasta a fost obligata sa se dezbrace in timpul controlului de securitate, inaintea unei vizite la biroul premierului din Ierusalim. Faptul ca este unul dintre cei mai importanti diplomati din Israel nu a parut sa aiba vreo importanta. Rogan insotea o delegatie de oficiali britanici care urma sa se vada cu seful de Cabinet al premierului Ehud Olmert si cu un consilier pe probleme de politica externa.
Lista cu numele persoanelor din delegatie fusese deja trimisa la cabinetul premierului. Totusi, cand au ajuns la poarta institutiei, oficialii britanici nu au fost primiti imediat, iar Janet Rogan a fost chemata pentru un control corporal. Rogan a refuzat, pe motiv ca este diplomat. (Dispozitivul de securitate de la institutiile publice din Israel este extrem de strict, dar diplomatii sunt in general scutiti de controlul corporal). Intr-un final, a fost insotita dupa un paravan, perchezitionata si obligata sa isi ridice fusta. Umilita si socata de ceea ce i se intampla, femeia a izbuncit in plans. Incidentul a ajuns pana la urechile premierului Olmert, care, nervos pe excesul de zel al garzilor de securitate, a cerut o ancheta interna. (A.M.Merticaru)

Ultimatum arab: Pacea noastra sau razboi

http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=9998&art=26591&cHash=002051e12

Daca Israelul nu accepta planul de pace arab, viitorul va ramine in miinile „lorzilor razboiului”, avertizeaza Arabia Saudita.

La summitul Ligii Arabe de la Riad, statele arabe arata ca nu mai au rabdare, nu mai vor negocieri nesfirsite cu Israelul si planuri de pace nepuse in practica. Cu Arabia Saudita pe post de lider, arabii s-au decis sa semneze un plan de pace propus de sauditi. Documentul presupune recunoasterea statului Israel la schimb pentru teritoriile arabe ocupate in urma razboiului din 1967 si infiintarea statului palestinian in Cisiordania si Fisia Gaza cu Ierusalimul de Est drept capitala.

Sauditii pacificatori

„Noi am facut tot ce ne statea in putere in lumea araba“, a declarat pentru „Telegraph“ printul Saud al-Faisal. „Acum depinde exclusiv de cealalta parte, pentru ca, daca pacea e dorita cu adevarat, nu e suficient ca numai o tabara sa vrea asta. E nevoie ca ambele tabere sa si-o doreasca la fel de mult“, a adaugat printul Saud.

Mingea, in terenul Israelului

Statele arabe in frunte cu Arabia Saudita considera ca, daca acest plan arab de pace este refuzat de Israel, atunci destinul regiunii va trece din miinile celor care doresc pacea in cele ale „lorzilor razboiului“. Printul Saud a exclus orice noi negocieri cu Israelul, spunind ca discutiile si compromisurile nu au avut nici un rezultat pina acum. „Alte tari arabe au recunoscut Israelul, si ce-au obtinut? De exemplu, Egiptul. Si atitudinea Israelului pentru o posibila pace nu s-a schimbat deloc“, a adaugat categoric printul saudit. Israelul cunoaste planul propus de Arabia Saudita, dar are rezerve serioase, mai ales in legatura cu o posibila intoarcere a refugiatilor palestinieni.

Diplomatie antiiraniana

De ce preia Arabia Saudita tot mai des, in ultima vreme, rolul de diplomat-sef al regiunii? Sauditii si in general statele arabe par sa doreasca tot mai mult o pace cu Israelul, mai ales in conditiile in care din mijlocul lor se afirma tot mai mult un strain - indo-europeanul Iran. Agenda Iranului a fost perceputa, inca de la revolutia Islamica siita din ’79, ca o amenintare la adresa arabilor, majoritar sunniti. Arabia Saudita a preluat conducerea in frontul impotriva Iranului, ba chiar a lansat un avertisment Teheranului - „Nu ne deranjeaza Iranul, dar daca vrea rol de lider, sa vada mai intii daca este si in interesul celor pe care vrea sa ii conduca“, a spus printul Saud.

Umbra nucleara

Asa cum in ’79, statele arabe sunnite se temeau ca Iranul va exporta revolutia islamica siita si le va subrezi prin influenta minoritatilor siite, acum in 2007 aceleasi state arabe se tem de un Iran nuclear. Cu arma nucleara Iranul ar domina fara apel regiunea. Printul Saud a spus diplomatic ca tara sa nu va cauta sa obtina arme nucleare, ca reactie la un eventual Iran nuclear. „Nu vom face asta in nici o circumstanta“, a declarat Saud pentru „Telegraph“. Dar dupa un moment de tacere a completat: „Nici o circumstanta previzibila….“

Liga Arabă relansează planul de pace cu Israelul Liderii lumii arabe au decis relansarea unei iniţiative de pace cu statul evreu, formulate în urmă cu cinci ani, şi au cerut Guvernului israelian să accepte acest plan. Rezoluţia de reactivare a planului formulat la Beirut în 2002 a fost votată în unanimitate, la finalul primei zile a celui de-al XIX-lea Summit al Ligii Arabe, care se desfăşoară la Riad.

Documentul este o iniţiativă a regelui saudit Abdallah şi propune Israelului normalizarea relaţiilor cu toate statele arabe. De asemenea, Liga Arabă cere Israelului să reglementeze chestiunea întoarcerii refugiaţilor palestinieni în Cisiordania şi Gaza. Diferenţa semnificativă faţă de planul de pace de la Beirut constă în faptul că noul document propune şi mecanisme de promovare a eforturilor de pace.

Acestea constau în grupuri de lucru la care vor participa statele arabe, membrii Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, format din SUA, Rusia, ONU şi Uniunea Europeană, precum şi Israelul.

Reacţia Guvernului israelian a fost mai degrabă temperată. Tel-Avivul afirmă că are nevoie de timp pentru a studia propunerea făcută la Summit-ul Ligii Arabe, care se va încheia astăzi. Premierul Ehud Olmert s-a arătat dispus să reia dialogul politic pe baza documentului de la Beirut, atât cu palestinienii, cât şi cu Siria, cu care negocierile de pace sunt îngheţate din 2000.

Diplomaţii saudiţi opinează că noua ofertă constituie o ultimă şansă de pace pentru Israel şi că un eventual refuz ar putea însemna că statul evreu preferă continuarea conflictului.

Secretarul general al ONU critica zidul israelian de securitate din Cisiordania
Ziarul Gandul | 26 martie 2007
Secretarul general al Natiunilor Unite, Ban Ki-moon, a declarat, duminica, in cursul unei vizite in Cisiordania, ca zidul de securitate pe care Israelul il construieste in teritoriile ocupate provoaca suferinta in randul populatiei palestiniene, relateaza Mediafax. Ban, aflat la prima sa vizita in regiune, in calitate de secretar general ONU, a declarat ca proiectul palestinian priveaza palestinienii de accesul la "un trai decent, educatie, sanatate si alte servicii". "Este foarte trist si tragic sa vad multi oameni suferind din cauza construirii acestor ziduri", a declarat acesta, vizitand un sector al barierei in apropiere de Bethleem. Ban a vizitat o tabara de refugiati palestinieni, apoi s-a deplasat in orasul Ramallah pentru a se intalni cu presedintele Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas.
"Imi voi consolida fermitatea, angajamentul de a depune eforturi pentru instaurarea pacii in Orientul Mijlociu", a declarat Ban inaintea intalnirii cu Abbas.

Secretarul general ONU a declarat, sambata, ca nu intentioneaza sa se intalneasca cu premierul palestinian Ismail Haniyeh, dar va purta discutii cu ministrii de Finante si de Externe care nu fac parte din gruparea Hamas. Ban Ki-moon se va intalni, luni, cu premierul israelian Ehud Olmert. Secretarul general al ONU a recomandat insa Israelului sa il accepte pe Mahmoud Abbas ca partener pentru negocierea procesului de pace, la finalul intalnirii cu liderul Autoritatii Palestiniene. "Obtinerea pacii inseamna ca partile sa mearga mult mai departe decat au facut-o pana acum", a subliniat Ban. "Mesajul meu pentru Israel si comunitatea internationala de aici, din Ramallah, este ca sunt convins ca presedintele Abbas este pregatit" pentru acest lucru, a adaugat Ban.

Secretarul general al ONU a declarat ca prioritatile guvernului palestinian de uniune nationala sunt restabilirea ordinii in Fasia Gaza unde violentele interne au izbucnit din nou in ultimele zile, eliberarea militarului israelian Gilad Shalit si consolidarea unei acord de incetare a focului cu Israelul in teritoriile ocupate.

Demersul secretarului general al ONU pare sortit esecului. Primul ministru israelian, Ehud Olmert, l-a acuzat duminica pe presedintele Autoritatii palestiniene, Mahmoud Abbas, ca ar fi incalcat intr-o maniera �'flagranta'' angajamentele pe care si le-a asumat fata de Israel. �'Seful Autoritatii palestiniene a incalcat intr-o maniera flagranta o serie de angajamente asumate fata de Israel, in special pe acela de a nu forma un guvern de uniune nationala (alaturi de Hamas) inainte de eliberarea lui Gilad Shalit, soldatul israelian rapit la sfarsitul lunii iunie de militanti palestinieni'', a sustinut Ehud Olmert in deschiderea sedintei saptamanale cabinetului israelian, la Ierusalim, potrivit Rompres.

FRANTA A CERUT ISRAELULUI SA ATACE SIRIA
Presedintele francez, Jacques Chirac, a asigurat Israelul, la inceputul conflictului din Liban, din vara anului 2006, ca Franta va sprijini un atac israelian impotriva Siriei, a anuntat ieri postul de radio al armatei israeliene, citat de Jerusalem Post. Potrivit sursei citate, mesajul presedintelui francez, care a fost livrat printr-un canal secret, sugera Israelului sa invadeze Damascul si sa darame regimul condus de Bashar al-Assad. In schimb, Chirac a dat asigurari ca Franta va sprijini Israelul in timpul conflictului. Mesajul transmis de la Paris preciza ca Siria este responsabila de tensiunile din nordul Israelului, incurajand miscarea islamista Hezbollah sa atace. "Presedintele Chirac considera Siria direct responsabila de tentativa de subminare a regimului libanez", a declarat fostul ambasador israelian in Franta, Nissim Zvilli. "El ii considera direct responsabili de asasinarea (fostului premier libanez) Rafik Hariri si de inarmarea Hezbollah. De asemenea, el aprecia ca Siria oferea instructiuni (gruparii) Hezbollah", a adaugat acesta. In martie 2006, cu cateva luni inainte de izbucnirea conflictului, Chirac a avertizat Siria ca orice tentativa de destabilizare a Libanului va primi o replica dura din partea comunitatii internationale.

Ce stia Israelul inaintea atacurilor de la 9/11?(I)
=====
Ce stia Israelul inaintea atacurilor de la 9/11?(II)
=====
Ce stia Israelul inaintea atacurilor de la 9/11?(III)
=====
Ce stia Israelul inaintea atacurilor de la 9/11? (ultimul episod)

Ţările "bune" şi ţările "rele": sondaj BBCIsraelul, Iranul, Statele Unite ale Americii şi Coreea de Nord sunt, în percepţia publică, cele patru "oi negre" ale lumii. Un sondaj comandat de BBC relevă că 56% dintre cele 28.000 de persoane chestionate au o părere negativă despre Israel. Iranul este prost văzut de 54% dintre repondenţi, Statele Unite ale Americii de 51% şi Coreea de Nord de 48%.

Pe de altă parte, Canada, Uniunea Europeană, Franţa şi Japonia sunt cel mai bine văzute de către participanţii la sondajul efectuat în 27 de state de pe glob.

Marea Britanie, China şi India au o imagine mult mai favorabilă, spre deosebire de Rusia despre care doar un sfert dintre repondenţi au o părere bună. Realizatorii sondajului au explicat că opinia publică internaţională tinde să aibă o părere proastă despre ţările cu o imagine marcată de puterea militară.

În acelaşi timp, ţările ale căror relaţii internaţionale sunt marcate de puterea diplomaţiei, numită şi soft power, sunt, în general, mai bine percepute la nivel internaţional.
http://www.realitatea.net/46845_Tarile-bune-si-tarile-rele--sondaj-BBC-.html

Un pirat al aerului iranian se converteste la iudaism

Ziarul Gandul | 03 martie 2007

Piratul aerului - un musulman iranian - care in septembrie 1995 a deturnat un avion iranian de linie spre Israel a decis sa se converteasca la iudaism, scrie cotidianul israelian Maariv, preluat de Rompres. "Voi (israelienii) m-ati primit calduros. Moral, eu am o datorie fata de voi, iata de ce am decis sa ma convertesc'' la iudaism, declara piratul iranian al aerului Rezza Jabari. La 19 septembre 1995, Jabari, care era steward pe un avion al companiei aeriene iraniene Kish Air, a deturnat catre Israel aparatul, avand la bord 174 de pasageri, sub amenintarea unei arme. Condamnat la opt ani de inchisoare, el a fost eliberat dupa efectuarea a patru ani si jumatate din pedeapsa si s-a instalat in localitatea israeliana Eilat, de la Marea Rosie, cu ajutorul unor evrei originari din Iran, care l-au adoptat.

Israelul, la un pas sa fie exclus din faimosul concurs Eurovision
Ana Maria MERTICARU | 03 martie 2007

Romanii mai au de invatat in privinta scandalurilor iscate in lumea muzicala inaintea celebrului Eurovision. Reteta perfecta pentru a-ti creste sansele de a castiga concursul este sa prezinti o melodie putin iesita din tipare, atragand astfel atentia organizatorilor, dar si presei europene care sa faca valva in privinta cantecului respectiv. Singurul risc pe care si-l asuma artistul este sa fie scos din competitie inainte de a apuca sa urce pe scena. Intr-o astfel de situatie se afla Israelul, care ar putea sa nu participe deloc anul acesta la Eurovision pentru ca melodia aleasa "Push the Button" a formatiei Teapacks are un mesaj politic "inadecvat", sustin organizatorii concursului, citati de Associated Press.
Nu e prima data cand Israelul socheaza la Eurovision, dar probabil ca europenii nu sunt foarte pregatiti pentru o partitura care vorbeste cu putina ironie despre realitatile cu care se confrunta aceasta tara. Versurile cantecului, cu care statul evreu se va prezenta la 10 mai la Helsinki, asta in cazul in care organizatorii nu se vor incapatana sa il scoata din concurs, denunta explicit politica nucleara a Teheranului. "Exista lideri nebuni care vor sa distruga cu tehnologii diabolice si vor sa apese butonul", spune cantecul care vorbeste despre cosmarul unei apocalise nucleare, in special despre politica iraniana.

Melodia, votata si de juriu si de telespectatori pentru a le reprezenta tara, dezvaluie teama israelienilor fata de programul nuclear al Republicii islamice. Tinta principala a textului este liderul de la Teheran, Mahmud Ahmadinejad, care si-a exprimat public dorinta de a vedea sters de pe harta statul evreu. Cam asa canta solistul Kobi Oz: "Lumea e plina de teroare/ Si daca cineva face o eroare/ Ne va arunca pe toti in aer... Si nu vreau sa mor/ Vreau sa vad cum cresc flori / Nu vreau sa fiu kaput-kaboom". Versurile cantate in engleza, franceza si ivrit pot la fel de bine sa ascunda si teama de atacurile militantilor palestinieni, mai ales ca Kobi Oz este din Sderot, orasul lovit frecvent de rachetele Qassam lansate din Gaza, informeaza "The Independent". "Mesajele explodeaza pe mine/ Rachetele zboara si cad tot pe mine". Versurile critica putin si politica Israelului, israelienii fiind prinsi intre "inselatorii politice si rapiri". In ciuda temei apocaliptice, "Teapacks" nu este o formatie metal sau hard rock: melodia lor amesteca rockul cu ritmuri mediteraneene si orientale. Un cantec care nu trebuie sa fie pe placul tuturor pentru ca arta adevarata, sustine Oz, citat de "The Independent", ii face pe oameni sa polemizeze. Yoav Ginai, presedintele juriului desemnat de Autoritatea israeliana pentru radiodifuziune, l-a descris pe Oz ca "fiind unul dintre cei mai originali compozitori ai tarii". Ginai este autorul melodiei "Diva", interpretata de transexualul Dana International, castigatoarea Eurovisionului in 1998. Conform "Le Figaro", formatia Teapacks ar putea face o figura frumoasa pe scena din Helsinki, asta in cazul in care i se va permite sa ajunga sub lumina reflectoarelor. [email]ana.merticaru@gandul.info[/email]

Libanul a descoperit o reţea care spiona Hezbollahul pentru servicii secrete europeneExperţii libanezi din domeniul securităţii au descoperit o presupusă reţea de informaţii, care spiona gruparea Hezbollah pentru servicii secrete europene, scrie cotidianul libanez "As Safir", citat de „Jerusalem Post". Potrivit "As Safir", Departamentul General de Securitate al Libanului a arestat un inspector aeroportuar, după ce a "observat acţiuni suspecte" la Aeroportul Internaţional „Rafik Hariri". Publicaţia adaugă că inspectorul era unul dintre principalii membri ai presupusei reţele de spionaj. "As Safir" nu precizează când a fost arestat acesta, dar afirmă că inspectorul a fost deferit justiţiei militare. Conform cotidianului, agenţii secreţi libieni, care îl monitorizau pe inspectorul arestat, au descoperit că încerca să recruteze angajaţi ai aeroportului şi alţi civili, care să lucreze pentru serviciile europene de informaţii. Misiunea reţelei era să "monitorizeze centrele şi instituţiile grupării şiite Hezbollah, precum şi poziţiile militare" ale acesteia. În timpul unui raid, efectuat la locuinţa inspectorului, au fost confiscate mai multe hărţi, fotografii şi casete video ale birourilor Hezbollah din Beirut şi din suburbiile din sudul capitalei libaneze, precum şi din sudul şi estul Libanului. Publicaţia britanică "The Times" scria că Hezbollah construieşte noi linii de fortificaţii la nord de râul Litania, în imediata apropiere a zonei de securitate controlată de ONU, pe teritoriul Libanului. Gruparea a cumpărat - cu banii jos - terenul pe care construieşte fortificaţiile de la creştini şi druizi, prin intermediul unor afacerişti şiiţi. Publicaţia susţine că lucrările nu pot fi interpretate decât ca pregătiri pentru un nou conflict cu Israelul.

Enigma intelectului evreu
Contributia evreilor la geniul uman depaseste orice proportie, raportat la numarul lor. Cred ca sunt un popor imens. Nu numai ca au dat lumii doi giganti precum Iisus Hristos si Karl Marx, dar si-au permis si luxul de a nu urma nici pe unul, nici pe altul. (Sir Peter Ustinov, actor britanic)[/size]
Alaturi de marii oameni ai Torei, ale caror talente rare ne sunt cunoscute si al caror nivel intelectual este stiut prin scrierile lor, de-a lungul tuturor generatiilor, avem dovada multiplicarii individualitatilor evreiesti care se disting prin realizarile lor intelectuale (stiintifice, filozofice, literare, sociale etc.) in cadrul societatii occidentale si neoccidentale moderne.
Procentul evreilor care au reusit in cultura sociala si in lumea spiritului continua sa fie cel mai ridicat, raportat la populatia mondiala. Si se pare ca aceste individualitati apartin succesului evreiesc colectiv si exprima geniul (ca putere de creatie teoretica exclusiva) poporului in expresia sa cea mai stralucitoare.
Numarul evreilor pe intreg globul este, in prezent, de cca 14 milioane, adica 0,4% din populatia mondiala care numara aprox. sase miliarde de oameni, in timp ce arabii musulmani reprezinta un procent foarte ridicat: 20%, adica aproape 1,2 miliarde de oameni. Totusi cu cate Premii Nobel credeti ca se lauda popoarele arabe, incepand din 1901, anul infiintarii fundatiei care decerneaza prestigioasa distinctie (botezata dupa numele omului de stiinta suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, si careia i-a lasat mostenire intreaga sa avere) si pana in 2002? Numai cu cinci laureati, intre care trebuie sa-l includem si pe Yasser Arafat…
In schimb, contributia evreilor la cultura in general este mare si diversa si s-a produs in special ca urmare a aclimatizarii lor la societatile neevreiesti si a integrarii in economia celor mai multe tari in care locuiesc. Numerosi evrei se regasesc in toate domeniile reflexiei si ale artei, multi dintre ei castigand o importanta recunoastere internationala.
De asemenea, un mare numar de evrei descoperim printre laureatii celui mai prestigios premiu international, inchinat unei grandioase lucrari lasate mostenire spre binele umanitatii - Premiul Nobel. Dintr-un total de 270 de laureati, 124 sunt evrei, reprezentand 45% din cei ce s-au bucurat vreodata de aceasta onoare. Exista si cercetatori care sunt de parere ca, datorita realitatii conform careia, pe parcusul timpului, au fost decernate 600 de Premii Nobel - deoarece distinctia a fost inmanata si mai multor laureati concomitent sau unui intreg grup de cercetare - proportia evreilor ar fi de doar 25% din totalul laureatilor.
Fapt e ca peste 30% din detinatorii americani ai Nobelului in stiintele naturale sunt evrei, iar peste 80% din laureatii evrei din intreaga lume provin din familii sarace, in timp ce aproape 90% din laureatii neevrei s-au nascut intr-o familie bogata, daca e sa dam crezare informatiilor siteului oficial al Fundatiei Nobel.
Printre celebritatile de prima mana, fizicianul Albert Einstein, geniul care a revolutionat fizica moderna (a castigat Premiul Nobel in 1921, nu pentru legea relativitatii, ci pentru progresele in domeniul fizicii cuantice si descoperirea efectului fotoelectric!), avea obiceiul de a se prezenta pe sine drept un om fara talente deosebite: „Nu sunt decat un curios entuziast“. Se pare ca, dupa autodefinitia lui Einstein, fiecare evreu dezvolta un talent de indrazneala si o curiozitate intelectuala potentiala. In 1922, Einstein tinea o conferinta la Universitatea franceza Sorbona, in care afirma, cu umorul care-l caracteriza: „Daca legea relativitatii se va verifica, Germania va afirma ca sunt german, iar Franta ca sunt cetatean al lumii. Iar daca se va constata ca m-am inselat, francezii vor zice ca sunt neamt, iar germanii ca sunt evreu…“.
Prestigiosul Premiu Nobel nu este singura caracteristica prin prisma careia ii putem judeca pe evrei, dar cu siguranta una remarcabila. La fel stau lucrurile si in privinta renumitei distinctii ce poarta numele jurnalistului american Joseph Pulitzer (al carui tata era evreu). Premiul, decernat in Statele Unite in fiecare an, pentru contributii aparte in diferite domenii ale jurnalisticii si culturii (literatura, biografie si stiinte) indica si el un numar de laureati evrei si un procent de reusita mare, raportat la numarul minoritar al evreilor in populatia americana. Conform datelor existente, se pare ca, incepand din 1917 - primul an de decernare - si pana in prezent, dintre cei 171 de laureati Pulitzer, 17 persoane, adica 10%, sunt evrei. Este un fapt uimitor, daca avem in vedere ca procentul populatiei evreiesti in totalul americanilor, in cei 85 de ani despre care vorbim, a oscilat intre 0,5% si 2%!
Si in prezent, in ciuda numarului mic, evreii ocupa extrem de multe posturi de conducere in toate domeniile academice si stiintifice din intreaga lume. Se dovedeste astfel si un alt aspect, tendinta acestora de a alege profesiuni care necesita aplicabilitate si dezvoltarea creierului, care provine nu numai din traditia ebraica conform careia dezvoltarea intelectuala o devanseaza pe cea corporala, dar si din cutumele societare, care cultiva respectul fata de patura oamenilor instruiti si care transmite, prin modul de viata strict, prin relatia organizata, respectul pentru eruditie, perseverenta, studiu intelectual si continuitate. Tocmai din acest motiv exista in lume foarte putine celebritati in domeniul sportiv, din randul evreilor.
Astazi, statistic, evreii reprezinta 60% din absolventii prestigioasei universitati americane Yale, 26% din profesorii de drept din SUA, 40% din avocatii marilor barouri din New York si Washington. Aproape 60% din posturile-cheie de la studiourile hollywoodiene sunt ocupate de evrei, iar o treime din miliardarii americani sunt si ei evrei.
Cele trei mari retele de televiziune din Statele Unite, ABC, CBS si NBC, sunt conduse de evrei, iar publicatii cu renume, precum Times, Newsweek, Washington Post, New York Times, Wall Street Journal, sunt proprietate a evreilor si o proportie considerabila dintre redactori, corespondenti, editorialisti sunt de religie mozaica.
In 1997, evreii constituiau 14% din totalul membrilor cabinetului presedintelui Bill Clinton. Si aceasta, in ciuda faptului ca evreii nu reprezinta, cum am mentionat, decat 2% din populatia americana (din cei 280 milioane de locuitori ai SUA, numai 6,8 milioane sunt evrei).
Se pare ca nu numai in Occident, dar si in Europa centrala si de est - sub despotismul regimurilor comuniste de tip sovietic - anumiti evrei au reusit succese intelectuale de exceptie, depasind cu mult media reprezentata de proportia lor in populatia locala.
As mentiona de asemenea ca aceasta evidentiere a evreilor nu este caracteristica doar timpurilor moderne. La fel se intampla, de exemplu, si in Evul Mediu, dupa cum o arata cele cinci volume monumentale ale lucrarii „Prefata la istoria stiintelor“ de George Sarton. El a constatat ca 41% dintre savantii din Spania, inainte de a fi expulzati, erau evrei, desi nu reprezentau decat 2,7% din populatie. In sec. al XIV-lea, doar 1% din populatie era constituita din evrei, insa 1 din 5 savanti provenea din randurile lor. Mai tarziu, intre 1819-1935, evreii s-au aflat, in proportie de cca 20% la carma activitatilor economice internationale ale Germaniei, desi reprezentau mai putin de un procent din populatie.
In 1952, Universitatea Harvard gazduia studenti evrei in procent de 24%, la Yale, 23%, iar la Princeton, 20%, desi reprezentarea lor in populatia americana era de doar 1,6%.
In lumina adevarurilor statistice, ne putem intreba: cum e posibil sa polemizezi cu cifrele care vorbesc de la sine? Si cum reuseste o populatie atat de mica numeric vizavi de cea planetara sa dea nastere la atat de multe genii? Este oare posibil sa pretindem ca „poporul lui Israel“ este unul normal, ca toate celelalte popoare? Nu cumva sionismul laic, care a incercat sa alinieze poporul evreu, asa cum exista prin el insusi, in rand cu oricare alt popor si natiune suverane, a comis o eroare de optica?
In jurul anului 1280 i.H., Tora a dezvaluit enigma fenomenului intelectului evreu, inainte ca realitatea sa o confirme. Moise promite: „Ea nu poate sa fie decat inteleapta si inteligenta, aceasta mare natiune. Vor declama si vor arata spre noi natiunile lumii“ (Deuteronom 4:6). Tora a stabilit prin aceasta ca poporul evreu se caracterizeaza prin specificitatea sa eterna, iar o parte a expresiei acestei specificitati sunt creierul evreu si absenta unei norme care sa-l defineasca. Asa cum am vazut deja, statisticile confirma si acrediteaza ideea ca evreii sunt diferiti si mai inteligenti decat alte rase, intr-o maniera aparte.
Putem trage de aici concluzia ca ideea vocatiei istorice impuse poporului evreu - in calitate de „popor ales“, incarnare a „luminii pentru goimi“, mai ales din punct de vedere moral - nu este perimata si nu a suferit nici o alterare in epoca moderna si postmoderna. Poporul evreu poarta pe umerii lui jugul existentei evreiesti, conform importantei specificitatii sale: „Voi veti fi lumina pentru goimi“ (Isaia 42:2). O parte insemnata din poporul evreu continua sa poarte continuitatea istorica in necesitatea sa, in ciuda inradacinarii inevitabile in corpul altor natiuni ale lumii.
http://www.lumeam.ro/articol.php?id_articol=310

Israelul a încălcat acordurile militare cu SUA

Potrivit cotidianului american „New York Times“, administraţia Bush va informa, azi, Congresul că Israelul s-ar putea să fi încălcat înţelegerile cu Statele Unite, când a folosit, în sudul Libanului, în timpul confruntărilor sale cu Hezbollah din vara trecută, bombele cu fragmentare, furnizate de trupele americane, a declarat Departamentul de Stat. Această constatarea a dus la o discuţie aprinsă în cadrul administraţiei, pentru a decide dacă SUA ar trebui să penalizeze Israelul pentru utilizarea muniţiei cu fragmentare împotriva oraşelor şi satelor, unde Hezbollah a plasat lansatoarele de rachete. Bombele fragmentare sunt arme antipersoane, care împrăştie dispozitive de mici dimensiuni, lansate dintr-un proiectil care le dispersează, şi care explodează la atingerea solului. Însă multe rămân neexplodate. Muniţia, ce acţionează ca o grenadă, a cauzat în sudul Libanului moartea a 30 de persoane şi 180 de răniţi în rândul civililor, după sfârşitul luptelor din Liban, în august 2006. Oficiali de la Pentagon şi din cadrul Departamentului de Stat au afirmat că Israelul a încălcat interdicţiile americane referitoare la utilizarea bombelor cu fragmentare în zonele populate, în timp ce alţi oficiali din ambele departamente susţin că Israelul a folosit acest tip de armă în scop defensiv, pentru a opri atacurile cu rachetă ale Hezbollah, care au omorât 159 de cetăţeni israelieni, ceea ce ar constitui cel mult o încălcare de ordin tehnic a înţelegerilor cu SUA. Orice sancţiune împotriva Israelului va fi o mişcare bună a administraţiei Bush, un puternic partizan al Israelului, şi anumiţi oficiali au declarat că se aşteaptă la consecinţe reduse. Însă sancţiunile împotriva Israelului, pentru folosirea abuzivă a armelor, nu este o situaţie fără precedent. Administraţia Reagan a impus o interdicţie de şase ani pentru vânzările de arme cu fragmentare, în Israel, în 1982, după o investigaţie a Congresului, care a descoperit că Israelul a folosit astfel de arme în teritoriile civile, în timpul atacurilor sale din 1982, din Liban. Astfel, o opţiune pusă în discuţie, în prezent, este interzicerea noilor vânzări de bombe cu fragmentare, pentru o anumită perioadă de timp, a declarat un oficial. Departamentul de Stat a cerut Congresului chiar o notificare a constată rilor preliminare, despre o posibilă violare a Actului de control al exportului de arme şi poziţia guvernului faţă de vânzarea armelor. O investigaţ ie a cazului a fost demarată în luna august. Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt, Sean McCormack (foto), a declarat că reprezentanţii Congresului vor fi informaţi, azi, în legătură cu rezultatele preliminare ale anchetei referitoare la posibilele încălcări ale legii privind controlul exporturilor de arme, care reglementează vânzările de armament. Chiar dacă Israelul va fi găsit vinovat, preşedintele american va păstra discreţie, dar va impune sancţiuni numai dacă Congresul nu va decide să demareze o acţiune legislativă. Israelul îşi fabrică propriile bombe cu fragmentare, aşa că o încetare a furnizării de astfel de arme din partea SUA va avea o semnificaţie foarte mică. Israelul a oferit Departamentului de Stat un raport al anului trecut, ce cuprinde mai multe pagini, în care se recunoaşte că s-au folosit bombe cu fragmentare furnizate de SUA, în sudul Libanului, dar pe care le-au utilizat potrivit dreptului internaţional, fără să încalce niciun acord.

David Dahan controla toate achiziţiile de armament ale Ministerului israelian al Apărării
Poliţia franceză a început o anchetă asupra dispariţiei misterioase a diplomatului israelian David Dahan, de la domiciliul său din Paris. Dahan, în vârstă de 54 de ani, nu a mai fost văzut de duminică, dar criminaliştii care au preluat cazul au descoperit în apartamentul său câteva notiţe scrise de mână care conduc spre ipoteza unei sinucideri. Nici urmă însă de corpul diplomatului.
Potrivit cotidianului israelian "Maariv", Dahan suferea de depresie, de când soţia sa înaintase actele de divorţ. Un martor, citat de alt cotidian, "Liberation", a confirmat că Dahan nu se împăca deloc cu viaţa sa de celibatar, la Paris, unde locuia singur de câteva luni. Soţia sa se întorsese în Israel.
O afacere complicată
Dahan ocupa un post de rang înalt în Ministerul Apărării din ţara sa. După ce lucrase o perioadă la Bruxelles, conducea acum ad-interim misiunea de achiziţii de armament în Europa pentru ministerul său.

Misiunea presupunea controlul tuturor achiziţiilor de armament. "Nu era chiar buticarul din colţ", a fost argumentul servit poliţiei pentru a motiva de ce o anchetă într-un caz care pare mai degrabă a ţine de o dramă obişnuită se ocupă criminaliştii din brigada specială. Până în prezent, Ambasada Israelului la Paris nu a fost disponibilă pentru vreun comentariu asupra misterioasei dispariţii a lui David Dahan.
http://www.adevarulonline.ro/articole/disparitie-misterioasa-a-unui-diplomat-israelian-la-paris/300413

O femeie din Israel va avea un nepot de la fiul mort în război
http://www.adevarulonline.ro/2007-01-19/Lumea/o-femeie-din-israel-va-avea-un-nepot-de-la-fiul-mort-in-razboi_213843.html
Copilul va fi născut de o tânără voluntară, care va fi inseminată cu sperma militarului decedat
Rachel Cohen se afla la mormântul fiului său când a fost sunată pe telefonul mobil de către avocat, care a informat-o că un judecător i-a aprobat cererea de a-şi "crea" un nepot, întrucât singurul ei fiu a murit pe front.
Procesul a durat patru ani, iar decizia este fără precedent în lume şi a fost cu atât mai greu de luat cu cât Keivin, fiul doamnei, mort în anul 2002, în Gaza, nu avusese o prietenă care să dorească să fie soţia lui post-mortem. El avea numai 20 de ani şi urma să meargă la facultate.
Fiul mort "a cerut" să fie tată
Părinţii au cerut unui tribunal din Tel Aviv să-i permită soldatului Keivin Cohen să aibă un urmaş, deşi tânărul nu înaintase niciodată un act prin care să solicite dreptul de a-şi întemeia o familie. Mama lui a argumentat la proces, spunând că ştie mai bine ca oricine că fiul ei plănuia să aibă copii. Doamna Cohen a pretins că, la numai o oră după momentul când fiul ei a fost ucis, ea se afla acasă şi, fără să ştie că fiul său e mort, a "vorbit" cu el ţinându-i fotografia în mână. "I-am spus plângând: Unde sunt copiii pe care spuneai că o să-i faci?", iar el mi-a răspuns: "Mamă, e ceva ce poţi să iei de la mine, dar trebuie să acţionezi repede", i-a povestit doamna Cohen judecătorului. "Am fugit la unitatea militară şi le-am spus ofiţerilor că fiul meu este mort şi vreau ca sperma lui să fie bine prelevată".
Militarii au fost uluiţi
Superiorii soldatului Cohen au admis că au fost uluiţi când au aflat, telefonic, că militarul era cu adevărat mort. Ei au cerut medicilor păstrarea spermei acestuia, iar "borcănaşul" conţinând "posibilii urmaşi" a fost depus într-o bancă de spermă. În urma unei campanii mediatice, numită "New Family" (o nouă familie), un ONG din Israel a preluat sarcina sprijinirii tuturor acelora care doresc să lase "un testament biologic". Părinţii lui Keivin Cohen au fost refuzaţi iniţial, pe motiv că o astfel de cerere poate să facă numai soţia decedatului. Dar Rachel Cohen nu s-a lăsat şi, ieri, a obţinut dreptul legal de a insemina o tânără cu sperma fiului său decedat. Ea spune că nu a renunţat la luptă pentru că a vrut să îndeplinească ultima dorinţă a fiului său. "Nora", o tânără benevolă, a acceptat să-i facă doamnei Cohen un nepot, dar le-a cerut "socrilor" să declare în faţa judecătorului că se vor mulţumi cu rolul de bunici şi nu vor încerca să-i ia copilul, orice s-ar întâmpla.