ACTUALITATE.....DIVERSE

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO
 
Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internaţională. Prefaţă şi manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varşovia, Editura Kelter. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaţionale încă din adolescenţă.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc şi-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanţelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani, i-a
răspuns că şi-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea şi personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepţia şi difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominaţia
Rusiei Ţariste, Zamenhof şi-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase şi limbi răscolit continuu de mişcări naţionaliste şi de valuri de
antisemitism. Experienţa opresiunii şi, mai târziu, a persecuţiei
guvenului ţarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale şi, în acelaşi timp, la înţelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deşi Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor şi dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naţionalist şi, în loc să vadă sfârşitul diasporei evreieşti prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniţi printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe ţări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăţilor de
erudiţi, filantropilor şi lingviştilor şi făcând obiectul mai multor
colocvii internaţionale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepţi ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mişcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice şi filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deşi mişcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic şi spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-şi exercite influenţa asupra adepţilor noii limbi,
numiţi în esperanto samideanoj,
adică ”aderenţi la aceeaşi idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă şi susţinătorii ei au fost prigoniţi de guvernul ţarist care
îi suspecta şi din cauză că avuseseră şansa - sau neşansa - de a-şi fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluţionară periculoasă. În fine,
esperantiştii din mai multe ţări au fost mai târziu persecutaţi de
nazism. Dar persecuţia tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaţionale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
şi irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puţin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulţi
susţinători sau simpatizanţi iluştri, de la lingvişti ca Baudouin de
Courtenay (2) şi Otto Jespersen (3), până la oameni de ştiinţă ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoţie sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse ţări şi calităţile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmaţie a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuţie teoretică este inutilă: esperanto funcţionează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanţi
în principalele oraşe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveştile lui Andersen, au fost traduse în esperanto şi există, de
asemenea, o producţie literară originală.
Ca şi în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existenţă, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic şi
gramatică; în aşa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegaţiei pentru alegerea unei limbi internaţionale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuşi în Franţa un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiştilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunţat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri şi, probabil, îmbunătăţiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numeşte ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.
 
http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html

Acord americano-israelian

Departamentul de Stat american a anunţat că Statele Unite vor semna, săptămâna aceasta, un acord cu Israelul, care prevede furnizarea, în următorii 10 ani, a unui ajutor militar în valoare de 30 de miliarde de dolari. Acordul a fost anunţat la data de 30 iulie de către secretarul american de stat Condoleezza Rice, înainte ca aceasta să îşi înceapă turneul în Orientul Mijlociu. Nicholas Burns, sub-secretar de stat, efectuează, începând de ieri, o vizită de trei zile în Israel, în cursul căreia va fi semnat acordul. Acest ajutor de 30 de miliarde de dolari, reprezintă o creştere cu 25% a asistenţei militare oferite de SUA Israelului, faţă de anul precedent, atunci când statul evreu a primit 24 de miliarde de dolari. Banii sunt destinaţi cumpărării de armament de producţie americană, iar restul, de la firme israeliene

Funcţionari angajaţi pentru miros

Administraţia israeliană a angajat funcţionari care au un talent deosebit: pot mirosi la fel de bine ca şi câinii. „Mirositorii" pot adulmeca diverse arome periculoase, care însoţesc explozibilii sau otrăvurile gazoase, fiind un soi de avertizoare vii în caz de atac terorist sau în caz de accident chimic.
Un purtător de cuvânt al Ministerului Mediului din Israel a confirmat informaţia dezvăluită iniţial de cotidianul elveţian „Le Matin". „Avem astfel de angajaţi, de mai multă vreme. Sunt oameni care au fost antrenaţi pentru a fi trimişi pe teren, în cazul unor intervenţii urgente, unde nimeni nu-ţi poate furniza explicaţii sau date despre natura poluării. Ei adulmecă locul de unde vine mirosul şi depistează imediat originea accidentului, ceea ce face ca intervenţia să fie deosebit de eficientă", a spus oficialul citat. Mirositorii de profesie nu fumează şi nu consumă niciun dram de alcool, întrucât ambele reduc calitatea mirosului.

Colonişti evrei evacuaţi cu forţa din Hebron

Forţele de ordine israeliene evacuat forţat coloniştii care ocupau ilegal mai multe locuinţe din Hebron, în Cisiordania. Prin această măsură îndreptată împotriva rebelilor ultranaţionalişti, autorităţile israeliene au vrut să dea un semn de bunăvoinţă faţă de Autoritatea palestiniană.

Întâmpinaţi cu pietre şi sloganuri ostile, aproximativ 200 de militari s-au luptat cu tot atâţi militanţi ultranaţionalişti care susţineau familiile coloniştilor.

Protestatarii afirmă că prezenţa evreiască la Hebron datează de sute de ani şi susţin izgonirea palestinienilor din zonă. Operaţiunea de evacuare a durat câteva ore, în cursul cărora între forţele de ordine şi opozanţi au avut loc ciocniri violente.

27 de persoane au fost rănite, mai mult de jumătate dintre acestea fiind poliţişti. Cinci instigatori la violenţă au fost reţinuţi de poliţie.
continuare

Statele Unite remodelează Orientul Mijlociu

Preşedintele SUA, George W. Bush, şi-a trimis principalii oameni politici din echipa de la Casa Albă într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu pentru a promova, printre altele, un plan de limitare a influenţei Iranului, prin susţinerea militară a aliaţilor Statelor Unite din zona Golfului.

Secretarii Apărării şi de Stat ai SUA au folosit întâlnirile la nivel înalt de săptămâna aceasta cu liderii arabi şi israelieni, pentru a anunţa o nouă strategie a Administraţiei Bush în Orientul Mijlociu, având ca teme principale Iranul şi crearea statului palestinian. Călătoria vine în urma unei propuneri a Statelor Unite de a oferi 20 de miliarde de dolari, constând în ajutor militar pentru statele arabe din Golf (în principal Arabia Saudită) şi 30 de miliarde de dolari pentru Israel. „Discuţiile de marţi dintre regele (Arabiei Saudite) Abdullah şi Secretarul de Stat Condoleezza Rice au fost foarte importante, pentru că au marcat începutul unei transparenţe politice între Statele Unite, statele din Golf şi Egipt, pe de-o parte, şi Iran, pe de altă parte“, a spus Adel al-Toraifi, un analist saudit specializat pe relaţiile ţării sale cu Iranul. Toraifi a declarat că din moment ce ofensiva americană din Irak nu dă rezultate rapide, America vrea să mute atenţia pe un alt front. „Americanii aşteptau ca acţiunile militare din Irak să dea roade, dar din moment ce acestea nu merg prea bine, s-au decis să anunţe noua ofensivă de a opri Iranul. Este important pentru Administraţia Bush să înregistreze nişte realizări în Orientul Mijlociu“ înainte de luna septembrie, când va fi prezentat raportul întocmit de Pentagon, despre progresele obţinute pe teatrul de operaţiuni din Irak. Israelul, care s-a opus ajutorului militar trimis saudiţilor de către SUA în anii ‘80, a anunţat că nu se opune actualei strategii americane. Primul ministru Ehud Olmert a spus că „înţelege“ decizia SUA, declarând că „este nevoie de un front unit între Statele Unite şi noi în privinţa Iranului“.

Conferinţă de pace arabo-israeliană
De asemenea, preşedintele Bush a propus să fie susţinută o conferinţă de pace arabo-israeliană la toamnă, în Israel. Ministrul saudit de Externe, prinţul Saud al-Faisal a spus că ţara sa se gândeşte să participe, dar numai dacă vor fi discutate „probleme de reală substanţă“.

Aceasta pare să fie o referire la o propunere saudită făcută la începutul acestui an, care promitea pacea şi recunoaşterea Israelului de către toate ţările arabe în schimbul renunţării Israelului la teritoriile cucerite în războiul din 1967. Călătoria lui Rice şi a Secretarului Apărării, Robert Gates, în Egipt, Arabia Saudită, Israel şi la sediul Autorităţii Palestiniene din Ramallah/ Cisiordania a început pe fondul comentariilor venite din partea ambasadorului SUA la ONU, Zalmay Khalilzad, care a acuzat Arabia Saudită de compromiterea stabilităţii Irakului, prin acţiuni de susţinere a comunităţilor sunnite irakiene. După întâlnirea cu Rice de miercuri dimineaţă, din Jeddah, ministrul de Externe saudit a spus că a fost „uluit“ de criticile ambasadorului american şi că ţara lui va face tot posibilul pentru a dispersa aceste suspiciuni. Saud al-Faisal a mai declarat că guvernul său a fost de acord cu cererea SUA de a îmbunătăţi relaţiile sale diplomatice cu Irakul.

În alt plan al misiunii diplomaţilor americani în Orientul Mijlociu, Condoleezza Rice a exercitat, joi, presiuni asupra autorităţilor israeliene şi palestiniene în direcţia acceptării dialogului pe tema înfiinţării statului Palestina. Acest deziderat solicită rezolvarea mai multor probleme delicate, printre care şi cele care definesc situaţia finală a zonei în noua configuraţie - viitorul Ierusalimului, graniţele statului palestinian şi dreptul refugiaţilor de revenire în vechile locaţii.

Oficialii israelieni sunt de acord cu „principiile agreate“
Israelul ezită să se angajeze total, în această etapă, într-o problemă aşa de complexă. Dar, înaltul demnitar american a afirmat că primul-ministru israelian, Ehud Olmert, este gata să discute temele fundamentale care vor conduce către crearea unui stat al palestinienilor.

„Am fost impresionată de hotărârea celor doi parteneri de dialog de a face progrese reale în găsirea unei soluţii acceptată de ambele părţi“, a declarat Rice, făcând referire la Olmert şi Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, care urmează să se întâlnească săptămâna viitoare. Într-o conferinţă de presă recentă cu Abbas, Rice a îndemnat părţile „către un dialog real pe toate subiectele care pot să aducă în final un stat palestinian“. La şase săptămâni după ce islamiştii Hamas au preluat controlul Fâşiei Gaza, Rice a vizitat Cisiordania pentru a-l susţine pe liderul Fatah (Abbas) şi echipa sa guvernamentală şi pentru a promova conferinţa de pace pentru Orientul Mijlociu propusă de SUA. Oficialii israelieni au declarat că sunt de acord cu „principiile agreate“ de Abbas pentru înfiinţarea statului palestinian. De cealaltă parte, preşedintele palestinian a afirmat la o conferinţă de presă că negocierile au ca obiect o „declaraţie de principii“. El a spus că pentru palestinieni este important „să ştie cum va arăta rezultatul final“.

Un înalt oficial guvernamental israelian a transmis că Israelul va începe discuţiile pe tema configuraţiei graniţelor, dar soarta Ierusalimului şi a refugiaţilor palestinieni este considerată o problemă prea sensibilă, deocamdată.

Olmert i-a transmis lui Rice, miercuri, că Hamas, care a respins apelurile internaţionale de recunoaştere a Israelului, a trebuit să fie „ţinut afară din joc“, astfel încât Israelul să poată căuta o nouă cale de cooperare cu palestinienii.

Înaintea convorbirilor cu Abbas, Rice a semnat un acord-cadru cu primul-ministru Salam Fayyad, prin care SUA asigură guvernul palestinian cu fondurile necesare susţinerii forţelor de securitate promovate de Abbas. Acordul stabileşte termenii şi condiţiile sub care pot fi cheltuiţi banii. Un oficial american, care a călătorit cu Rice, a declarat că fondurile sunt o parte din cei aproximativ 80 de milioane de dolari promişi de Administraţia Bush pentru reformarea forţelor de securitate. Suma iniţială de 10 milioane a fost deja remisă spre folosinţă.

Rusia, „arbitru“ în Orientul Mijlociu

Vizita la nivel înalt în Federaţia Rusă a preşedintelui Autorităţii Naţionale Palestiniene, Mahmud Abbas, provoacă o profundă îngrijorare în mediile diplomatice occidentale, confruntate cu intensificarea divergenţelor dintre principalele facţiuni politice palestiniene, Hamas şi Fatah. Moscova poate deveni principalul arbitru internaţional al eternului conflict israeliano-palestinian.

Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, l-a primit, recent, pe liderul palestinian Mahmud Abbas, pe fondul lipsei de progres în procesul de negocieri destinat să aplaneze situaţia tensionată din Orientul Mijlociu. În ajunul tratativelor, surse din cadrul administraţiei prezidenţiale de la Moscova au declarat, pentru postul de radio „Vocea Rusiei“, că Mahmud Abbas este pentru Federaţia Rusă „un partener legitim şi de neînlocuit în procesul de pace din Orientul Mijlociu, având încrederea deplină a poporului palestinian“. Decizia rusă, de a juca un rol cât mai important în procesul final de reglementare a problemei palestiniene, a fost salutată de către ambasadorul palestinian la Moscova, Baker Abdel Mukem, oficialul palestinian, apropiat al preşedintelui Abbas, considerând că Rusia priveşte lucrurile mult mai larg, decât cancelariile occidentale, acuzate constant de partea palestiniană de simpatii proisraeliene. Conform unor surse diplomatice ruseşti, „întâlnirea dintre Vladimir Putin şi Mahmud Abbas a fost orientată spre căutarea căilor de reluare a dialogului în problemelecheie ale soluţionării conflictului palestinianoisraelian“, exclusiv în parametrii „Foii de parcurs“. Aceasta este, în opinia oficialilor ruşi, singura bază juridică internaţional recunoscută pentru rezolvarea problemelor controversate pe calea tratativelor.

Mahmud Abbas mizează pe sprjinul Moscovei
Cei doi oficiali au abordat rolul Federaţiei Ruse în „Cvartetul“ din Orientul Mijlociu, precum şi iniţierea de către diplomaţia rusă a unor consultări separate în interesele consolidării securităţii regionale. Poziţia Rusiei în această problemă a fost expusă, zilele trecute, de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, care a precizat că „noi nu sprijinim încetarea ajutorului sub nicio formă, pronunţându-ne pentru continuarea acordării ajutorului financiar care este important nu numai pentru satisfacerea necesităţilor umanitare zilnice, ci şi pentru funcţionarea normală a teritoriilor palestiniene“. Înaltul oficial a adăugat că Rusia a transferat, recent, o tranşă de 20 milioane de dolari destinate nevoilor sistemului public medical şi de învăţământ din teritoriile ocupate.

Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, Mahmud Abbas, a pledat, în timpul întrevederilor cu Putin şi alţi oficiali ruşi, pentru un rol sporit al Rusiei în procesul de pace din Orientul Mijlociu, precum şi delegarea unor diplomaţi ruşi care să asiste autorităţile legitime palestiniene în discuţiile cu gruparea radicală Hammas, care controlează în întregime Fâşia Gaza. Vizita de trei zile a delegaţiei palestiniene a mai fost dominată de întâlnirile oficiale dintre principalii resposabili ai serviciilor de securitate palestiniene, loiale preşedintelui Abbas, şi conducerea Serviciului Federal de Securitate al Federaţiei Ruse (FSB), partea rusă urmând să ofere asistenţă tehnică şi financiară forţelor armate palestiniene.

Noile acorduri militare prevăd livrarea a 60 de transportoare blindate către poliţia palestiniană, controlată de către Fatah, precum şi pregătirea în Federaţia Rusă a unor cadre de conducere din structurile de forţă palestiniene. Acesta este cel mai mare transfer de armament autorizat în ultimii ani de partea israeliană şi este menit să ajute forţele loiale Autorităţii Palestiniene să prevină o eventuală provocare armată din partea Hamas şi o posibilă preluare a controlului, similară celei din Fâşia Gaza din iunie 2007. Anterior, în cursul acestui an, câteva mii de arme uşoare au fost livrate forţelor Fatah din Fâşia Gaza şi Cisiordania, însă multe dintre ele au ajuns în posesia Hamas, în urma preluării controlului.

Rusia menţine relaţiile cu organizaţia Hamas
În pofida consolidării relaţiilor dintre Moscova şi conducerea legitimă a Autorităţii Naţionale Palestiniene, reprezentată de preşedintele Mahmud Abbas, surse diplomatice ruseşti au subliniat că este în interesul procesului de pace din Orientul Mijlociu ca Rusia să menţină contactele directe cu mişcarea radicală Hamas. Intenţiile exprimate de partea rusă au fost dezaprobate vehement de mediile diplomatice israeliene şi occidentale, care consideră Hamas principala responsabilă pentru destabilizarea situaţiei din regiune. Surse guvernamentale palestiniene au declarat recent că divizarea autorităţii între Fâşia Gaza şi Cisiordania ar putea determina o scindare a Hamas, în condiţiile în care oficialii din Cisiordania ai grupării se străduiesc să îşi recapete poziţiile, eforturi sprijinite de comunitatea internaţională.Mahmud Abbas a avut o întrevedere cu ministrul de Externe Serghei Lavrov, care l-a asigurat de sprijinul Rusiei în calitate de „singur lider legitim al tuturor palestinienilor“. Totodată, Lavrov a insistat asupra necesităţii refacerii unităţii politice şi teritoriale palestiniene prin dialogul tuturor forţelor politice, accentuând că Rusia consideră inadmisibilă divizarea Palestinei în două entităţi distincte politico-teritoriale distinse. Singurul membru al „Cvartetului internaţional“ ce are relaţii cu ambele facţiuni rivale, Fatah şi Hamas, Rusia nu urmăreşte izolarea grupării radicale, cum ar fi dorit Mahmud Abbas, ci încearcă să medieze o înţelegere între acestea, fiind propusă organizarea unei runde de negocieri în Federaţia Rusă. Conform unor surse din cadrul conducerii Hamas, citate de cotidianul arab „Sawt Al Haqq Wal Hurriya“, o importantă delegaţie a organizaţiei intenţionează să viziteze în curând Rusia, fiind luate în considerare rezultatele politice directe ale vizitei lui Mahmud Abbas. Ultimele eforturi diplomatice unilaterale ale Federaţiei Ruse vin pe fondul misiunii date de către „Cvartet“ fostului primministru britanic, care trebuie să prezinte până în septembrie un plan iniţial pentru crearea instituţiilor de guvernare necesare pentru a înfiinţa un stat palestinian viabil, alături de Israel. Surse diplomatice regionale consideră că acest mandat limitat s-ar putea transforma ulterior într-un rol de menţinere a păcii între părţi.

Israelul, paralizat de o grevă generală în sectorul public
http://www.gandul.info/politica-externa/israelul-paralizat-greva-generala-sectorul-public.html?3929;863670
Blocul sindical israelian Histadrut a declanşat o grevă generală pe termen nelimitat, în sectorul public, începând de ieri dimineaţă, în urma unui conflict salarial, relatează AFP.
Greva, în care sunt implicaţi 600.000 de salariaţi, a paralizat activitatea ministerelor (în afara celui al Apărării), a porturilor, transportului feroviar, Băncii Centrale, Poştei, rafinăriilor, tribunalelor şi primăriilor.
Angajaţii companiilor de electricitate, apă şi telecomunicaţii, şi ei în grevă, nu au întrerupt aprovizionarea populaţiei, dar nu au mai efectuat lucrări de întreţinere şi reparaţii.
Conflictul se referă la salarii. Histadrut cere o majorare cu 10 % pentru a compensa îngheţarea de mai mulţi ani a remuneraţiilor, în sectorul public. Ministerul de Finanţe a propus o majorare nesemnificativă, de1%.

Piramida cu apa din aer

Pe o planeta pe care apa abunda, oceanele acoperindu-i doua treimi din suprafata, milioane de oameni, mai ales din Africa, Asia si America de Sud, sufera de sete ori sunt nevoiti sa strabata zilnic zeci de kilometri pentru a-si procura lichidul vital. Problemele lor ar putea fi rezolvate prin implementarea pe scara larga a unei solutii inedite, propusa de un grup de studenti din Israel.Tinerii, studenti in ultimul an la Arhitectura, fac practica in cadrul Technion – Israel Institute of Technology, una dintre cele mai importante institutii de acest gen din lume, comparabila, daca vreti, cu faimosul MIT (Massachusetts Institute of Technology), iar ideea lor a fost rasplatita recent la o competitie internationala de inventica, cu premiul intai. WatAir (asa se numeste dispozitivul-minune) reuseste ca, intr-un mod simplu, ieftin si eficient, sa colecteze umiditatea din aer si sa o transforme in apa, chiar si in cele mai indepartate sau mai poluate regiuni din lume. Cei doi studenti care au fost „creierul” inventiei, Iosef Cory si Eyal Malka, spun ca WatAir poate fi instalat foarte rapid si folosit in orice conditii climatice.
Inventia produce 48 litri de apa zilnic!
Inspirati de capacitatea frunzelor plantelor ce traiesc in desert si reusesc sa absoarba apa din atmosfera, cei doi au pus la punct o piramida cu varful in jos, realizata din panouri dintr-un material plastic special. Aceste panouri au proprietatea de a „atrage” umiditatea din aer si de a condensa apa astfel captata, care este transferata, prin niste santulete, spre recipientul aflat la baza piramidei. Deja primele experimente realizate intr-o regiune muntoasa din Israel, unde precipitatiile sunt foarte rare, s-au incheiat cu un deplin succes: o piramida cu suprafata totala de 90 metri patrati a „produs” intr-o zi nu mai putin de 48 litri de apa potabila! In plus, panourile sunt pliante si o piramida de dimensiunea mai sus mentionata incape lejer intr-o magazie de cativa metri patrati.
De asemenea, atunci cand nu este utilizata pentru scopul ei primordial, piramida poate fi folosita ca adapost de ploaie sau impotriva caniculei si ca loc de joaca pentru copii. „WatAir foloseste un concept extraordinar de simplu, despre care am putea spune ca a fost brevetat de natura”, a declarat presedintele juriului, Jose da Silva, care a selectat proiectul dintre alte 91 de idei similare, apartinand unor inventatori din America de Nord, Europa, Africa si Asia.
„Suntem siguri ca solutia propusa de noi va fi adoptata de guvernele tarilor afectate de seceta din lumea intreaga, ori de cele unde sursele de apa sunt sarace sau poluate. Se stie ca, zilnic, in lume mor peste 5000 de copii din cauza ca beau apa murdara si se imbolnavesc de maladii infectioase grave. Folosind WatAir, aceste probleme vor disparea si vietile celor afectati de lipsa apei sau de consumul de apa nepotabila vor fi salvate”, precizeaza Iosef Cory.

Cerc de foc în jurul Iranului
În ultima perioadă, în cabinetele occidentale zvonurile privind un atac asupra Iranului se multiplică şi capătă contur, iar în Florida la CENTCOM (Centrul de Comandă al SUA) a avut loc un exerciţiu militar între 16 şi 17 iunie pentru a ilustra principalele opţiuni militare ale SUA.

Deja de un an de zile, în jurul Iranului se strânge un cerc de foc, menit să ofere Statelor Unite un larg evantai de posibilităţi militare, iar regimului de la Teheran să îi ilustreze că nu are nicio scăpare.

În largul Golfului Persic se află în acest moment patru portavioane nucleare USS Stennis, USS Eisenhower, USS Nimitz , USS Truman, fiecare având o escortă de 6 crucişătoare şi cuirasate, ceea ce ridică concetrarea totală de nave din zonă la circa 25 de nave protejate de 1.000 de avioane de vânătoare şi bombardament, cea mai mare concentrare de forţe de după al doilea Război Mondial. Marea Britanie are şi ea şase nave în regiune şi alte şase în proximitate (crucişă torul Cornwall şi două distrugătoare, plus două căutătoare de mine.)

Maritim, acestei gigantice armada, Iranul nu are a le opune decât opt submarine clasice, extrem de vulnerabile, şi circa 12 vedete şi distrugătoare rapide, cumpărate de la Rusia, în perioada de după 1990, şi considerate net inferioare flotelor reunite ale SUA şi Marii Britanii. Se aşteaptă ca marina iraniană să fie lichidată încă din primele ore ale conflictului, portul Bandar Abas, unde se află baza militară principală a marinei iraniene fiind extrem de vulnerabil la atacuri aeriene.

În plan terestru, forţele SUA din Irak numără peste 153.000 de militari şi încă 25 de mii efective auxiliare , în Kuweit, încă 10.000 de militari SUA se pregătesc să respingă orice atac iranian. Dacă luăm în calcul supremaţia aeriană a SUA ce are desfăşurate în zona Golfului 1.000 de avioane, în cadrul Flotei din Golf, încă 800 în bazele din Irak şi Kuweit şi încă 300 în Bahrein şi Qatar, observăm că aceasta este zdrobitoare (neluând în calcul cele 200 de avioane britanice ce vor coopera la acţiune) .

Celor 2.300 de avioane ultramoderne ale coaliţiei, Iranul le poate opune doar circa 200 de avioane de tipul Mig 29 capabile să răspundă cu o oarecare eficienţă atacurilor SUA, restul sunt avioane de tip Mig 21 sau Mig 23 complet ineficiente în condiţiile războiului modern. Apărarea antiaeriană iraniană se bazează pe 10.000 de tunuri antiaeriene şi pe 1000 de baterii de rachete SAM, ambele depinzând de o reţea de radar învechită şi vulnerabilă la atacurile high-tech ale SUA.

Orientul Mijlociu, o „provincie anglo-saxonă“
În ultimii doi ani SUA au desfăşurat o complexă operaţiune politico-militară de izolare a Iranului şi au primit dreptul de a desfăşura circa1.500 de oameni cu armament antirachetă şi de control aerian în Azerbaidjan, pentru a împiedica Iranul să atace Caucazul, Turcia sau Irakul şi Israelul. În Turcia, 10.000 de militari SUA şi 300 de avioane de intercepţie şi bombardament, plus armament antirachetă sunt gata să respingă orice atac iranian. În Iordania, alţi 1.000 de militari SUA controlează ca nicio rachetă balistică, trasă de pe teritoriul iranian să nu cadă peste Israel, precum a reuşit Irakul lui Saddam Hussein, în 1991. Pe teritoriul israelian, baterii de rachetă Patriot, ce şi-au dovedit eficienţa încă de acum 15 ani, doborând circa 50% din rachetele irakiene, sunt gata din nou de acţiune.

În Turkmenistan, două baze aeriene SUA sunt gata să desfăşoare misiuni de control, aerian şi să atace orice ţintă din estul Iranului. În final, ca cercul să fie complet, în Afganistan se află circa 80.000 de soldaţi aliaţi, gata să participe la misiuni pe teritoriul iranian.

Opţiunile iraniene
Cu toată această enormă concentrare militară, Iranul are încă importante atuuri pe care jocul de război de la CENTCOM le-a pus în evidenţă: un teren extrem de dificil şi favorabil operaţiunilor de guerillă (70% din suprafaţa ţării e muntoasă), o suprafaţă de două ori mai întinsă ca cea a Irakului şi o populaţie de peste 80 de milioane de locuitori. Armata iraniană are efective regulate de circa 450.000 de militari, gărzile revoluţionare islamice au şi ele efective de circa 150.000 de trupe plus miliţii neregulate, se ajunge la încă 100.000 de oameni sub arme, şi deja au fost convocate pentru exerciţii şi mase de rezervişti cifrate de a lungul ultimilor doi ani la circa 300.000 de soldaţi, toţi dotaţi cu armament modern, cu vedere în infraroşu pe timp de noapte, cu o artilerie extrem de puternică, de circa 9.000 de piese, cu rachete cu rază scurtă de acţiune teribil de eficiente (după cum s-a văzut când au fost folosite de Hezbollah în războiul din Liban, anul trecut ) şi rachete cu rază medie de acţiune ce pot atinge Israelul, Turcia, România şi Bulgaria.

Dacă mai adăugăm la acestea şi peste 3.000 de tancuri, din care 500 ultramoderne, atunci înţelegem că armata iraniană este un adversar redutabil, mult mai greu de învins decât cea irakiană. Cum se estimează că numărul victimelor americane va fi de peste 50.000 de morţi o acţiune militară în plină forţă nu pare prea posibilă, actuala dispoziţie a forţelor SUA fiind mai degrabă defensivă. În caz de atac, Iranul îşi va orienta în mod clar tirurile de rachete cu rază medie de acţiune spre Israel, dar este posibil şi spre Azerbaidjan, Bulgaria şi România (rachetele iraniene pot atinge Constanţa şi zona Dobrogei). Cea mai temută opţiune a Iranului e un atac pe scară largă, terestru în Irak şi Kuweit, atac care va fi în mod cert respins, apreciază strategii SUA, dar nu fără pierderi importante ( 1.000-2.000 de militari SUA).

Ce opţiuni militare are Washingtonul?
Zvonurile de la Pentagon vorbesc mai degrabă despre un atac aerian american masiv, menit să distrugă flota iraniană şi portul Bandar, să atace cele peste 20 de aerodromuri militare iraniene şi să nimicească cât mai mult din forţa aeriană şi reţeaua de radar a Iranului, în timp ce un atac cu rachete Tomahawk, extrem de precise, să distrugă ţinte precum Ministerul Apărării, centrele de comandă regionale, sediile Gărzilor Revoluţionare şi fabricile ce participă la programul atomic , la cel chimic şi bacteriologic. Într-o operaţiune de o săptămână, cu pierderi cifrate la circa 100 de morţi, forţa aeriană a SUA ar duce un război localizat, cu minimum de pierderi, nimicind arsenalul militar iranian şi programul nuclear ce nemulţumeşte SUA.

Armata SUA este perfecţionată în acest tip de atacuri. În 1988, un astfel de atac a nimicit încercarea Libiei de a se dota cu armament nuclear, în 1981 israelienii, cu consultanţă SUA, au realizat un atac similar asupra Irakului, la Osirak, distrugându-i toată tehnologia nucleară, apoi, în 1998, Bill Clinton a atacat Sudanul şi Afganistanul punând capăt programelor de dotare cu armament chimic, pe care al Queda le desfăşura în aceste ţări, şi lista ar putea continua.

Se ascut armele ?
În SUA, scrie „The New Stateman“, „armata terestră americană, marina militară şi aviaţia de război pregătesc de patru ani operaţiunea Iran Freedom, amiralul Fallon, noul comandant CENTCOM, a primit deja planurile operaţiunii Tirannt şi numele de cod al atacului asupra Iranului“.

În Azerbaidjan atmosfera este extrem de tensionată, aprecia „Nezavisima Gazeta“, guvernul alocând fonduri pentru refacerea adăposturilor antiaeriene lăsate în părăsire după finalul Războiului Rece.

Experţii militari ruşi, care urmăresc creşterea dramatică a prezenţei SUA în regiune, consideră că atacul trebuia să aibă loc în luna martie, când 15 militari britanici au fost capturaţi în apele teritoriale iraniene şi se stabilise deja data atacului pentru 2 aprilie, dar decizia-surpriză a preşedintelui iranian de a-i elibera pe captivi a zădărnicit operaţiunea militară.

Pe perioada verii, acţiuni militare în Iran sunt greu de condus şi se aşteaptă lunile septembrie-octombrie, când condiţiile de teren şi climă sunt propice pentru o acţiune militară.

România în război
Deja presa americană speculează asupra rolului pe care România şi Bulgaria îl vor juca în noua ofensivă. „Planurile lui Bush de atacare a Iranului aduc în atenţie preţul pe care ţările din Europa Centrală şi de Est ar putea fi obligate să-l plătească pentru rolul de susţinători ai SUA“, scrie „Sunday Times“. Pe teritoriul României, Statele Unite au primit facilităţi pentru maximum 4.000 de militari, pe o perioadă de 4-6 luni, cu posibilitatea prelungirii şi, în plus, România nu a pus condiţ ia unei înştiinţări prealabile, în cazul în care SUA ar dori să lanseze un atac de pe teritoriul nostru. Ca atare, bazele din România vor fi primele utilizate pentru lovituri şi sprijin logistic, în caz de conflict, deoarece Bulgaria a cerut să fie consultată înaintea unei lovituri.

La baza Kogălniceanu, pot fi găzduite circa 60 de avioane de intercepţie rapidă şi există facilităţi în construcţie, pentru primirea a încă 50. În plus, aici vor fi baze de reaprovizionare pentru avioanele SUA ce pornesc în misiune de la Ramstadt - Germania sau din Italia şi pot ataca teritoriul Iranului. Până la sfârşitul lunii iulie, 1.500 de militari SUA sunt deja aşteptaţi, iar apoi poligoanele de la Cincu, Babadag, Smârdan şi Măcin vor fi şi ele operaţionale până la finele anului. Deocamdată, oficiali ai Ministerului Apărării ne-au indicat că apărarea antirachetă a României este imposibil de efectuat , problema urmând a fi discutată cu Statele Unite în următoarele luni. Totuşi, în caz de atac, se speră că Iranul îşi va concetra forţele asupra ţărilor vecine sau că centura antirachetă a SUA din Turcia va respinge un astfel de atac înainte ca el să atingă teritoriul românesc. În plus, elemente ale flotei SUA din Mediterană sunt deja dispuse în Marea Neagră, acoperind şi spaţiul dobrogean. Se speră însă şi că eforturile diplomatice, combinate cu presiunile militare, vor face Iranul să renunţe la programul său nuclear precum au făcut Libia şi mai recent Coreea de Nord, în caz contrar s-ar putea să avem o toamnă fierbinte, avertizează strategii

Instantanee interculturale
ISRAEL -DE MILENII, LOCUL BINECUVÂNTAT AL ÎNTREGII OMENIRI



Ierusalim, Bethleem, Ierihon, Tel Aviv, Herzlia – câtevadintre locurile Ţării Făgăduinţei, unde vechiul şi noul se împletesc.

Orice călătorie este o desfătare pentru sufletul prea obosit de goana trupului de zi cu zi. Călătorul care alege Israelul ca destinaţie nu trebuie să piardă spectacolul lumii de pe Pământul Binecuvântat.

ÎNTRE VECHI ŞI NOU. Israelul este o ţară a paradoxurilor, dar şi a lucrurilor simple. Este un mozaic unic de religii, culturi, moduri de viaţă. În vechea cetate a Ierusalimului, înconjurată de şapte porţi, te copleşesc povestirile ghizilor despre supliciul lui Iisus, de acum 2000 de ani, când a trecut, ducându-şi crucea pe strada pe care mergi, care a atins zidurile pe lângă care treci, topind piatra. Te plictisesc insistenţii negustori de suveniruri. Te uimeşte graba cu care cetele de “perciunaţi” – evrei ultraortodocşi – coboară către Zidul Plângerii, pe aceleaşi străduţe pe care, la prânz, trecuseră musulmanii în drumul către rugăciunea zilnică din moschei. La Bethleem şi Ierihon, timpul pare că s-a oprit la graniţa păzită de soldaţi palestinieni. Tineri şi tinere cu armele atârnând pe umerii prea devreme împovăraţi...

Pe străzile oraşelor noi (unele ridicate de muncitori români, precum Herzlia) vezi maşini luxoase şi te poţi oglindi în pereţii sticloşi ai zgârie-norilor. Elita ţării se odihneşte în parcurile din faţa prestigioaselor edificii ale educaţiei.

Păsările doboară mai multe avioane israeliene decît o fac arabii

Din Biblie reiese clar că, într-o zi ce va să vină, la Bătălia Armaghedonului, exact în perioada de timp dintre Necazul cel Mare şi Împărăţia lui Dumnezeu, va exista o vreme în care în Israel vor fi multe păsări. Acestea, ca de pildă ulii, vor coborî să se hrănească cu trupurile împăraţilor şi ale soldaţilor care vor lupta şi vor fi ucişi în Bătălia Armaghedonului. Biblia ne spune că vor fi multe păsări care vor veni să se hrănească din trupurile oamenilor. Şi această prezicere (şi semn) din Biblie pentru sfîrşitul veacului este sprijinită de argumente ale mai multor articole interesante. De exemplu, în "Chicago Tribune" din 6 aprilie 1986 există un articol intitulat "Piloţii israelieni se luptă cu păsările pentru spaţiul aerian". Iată ce se spune aici: "S-a întîmplat în timpul unui război de antrenament de rutină", îşi aminteşte tînărul pilot israelian. "Zburam la circa 3.000 de picioare înălţime, cînd deodată am auzit o explozie răsunătoare şi am simţit o lovitură puternică în zona gîtului. Mi-am pierdut cunoştinţa". Pilotul şi-a revenit peste cîteva secunde, ca să afle că avionul lui de vînătoare "A-4 Skyhawk" scăpase de sub control, vîntul mugea prin carlinga sfărîmată, iar gîtul său era acoperit de sînge. "Nu ştiam dacă este sîngele meu, a spus el. M-am uitat în jos. Pe podea erau împrăştiate de-a valma pene şi carne sfîşiată. Am înţeles că mă ciocnisem cu o pasăre". Era un pelican de aproape 9 kg şi, cînd a lovit avionul care se deplasa cu 600 de mile pe oră, pasărea a lovit carlinga cu o forţă de 100 de tone, după cum au dovedit ulterior testele. Pilotul a reuşit să aterizeze cu bine, dar alţii din cadrul Forţelor Aeriene Israeliene n-au fost la fel de norocoşi. Au existat sute de coliziuni între păsări şi avioane de luptă israeliene, omorîndu-i pe unii piloţi şi rănindu-i grav pe alţii, provocînd daune de milioane de dolari prin prăbuşiri, aripi sparte, fuzelaje găurite, carlingi sfărîmate şi motoare distruse, declară oficialităţile militare. Forţele aeriene ţin aceste date în secret, dar ofiţerii de zbor admit că, de la Războiul din 1973, din Orientul Mijlociu, pelicani, berze şi păsări de pradă au doborît şi avariat mai multe avioane de luptă israeliene decît toate forţele aeriene arabe laolaltă. Accidentele aviatice provocate de păsări reprezintă o problemă în întreaga lume, dar nicăieri nu sînt aşa frecvente ca în Israel. Distincţia este creată de situaţia politică şi geografică unică a ţării: un stat micuţ, ale cărui relaţii cu vecinii sînt în cel mai bun caz încordate. Israelul are una dintre cele mai mari forţe aeriene din lume şi cel mai mic spaţiu aerian pentru antrenament. Acel spaţiu se întîmplă a fi pe ruta principală a milioane de păsări care-şi caută drumul cel mai scurt în jurul Mării Mediterane, atunci cînd migrează între Europa, Asia Occidentală şi Africa, în fiecare primăvară şi toamnă". Articolul mai spune că, în luna mai, peste 620.000 de prigorii au zburat, de-a dreptul, la vale. De asemenea, în aceeaşi perioadă de timp şi-n aceeaşi vale, au zburat şi alte specii de păsări de pradă. Ce împlinire minunată a profeţiei lui Dumnezeu! Biblia a prezis că, în vremurile de pe urmă, Israel se va aduna din nou în ţară, iar deşerturile vor înflori; şi acum, vedem cum pînă şi păsările se întorc exact în locul în care a prezis Biblia că vor fi. Este extraordinar să vedem cum Dumnezeu împlineşte în timpul vieţii noastre profeţiile de la sfîrşitul veacurilor! Întîmplările cu privire la păsările care zboară în Valea Meghido, chiar în locul în care Biblia prezice că va avea loc Bătălia Armaghedonului, sînt confirmate şi de ziarele din Israel. În The Jerusalem Post International Edition, din 1 octombrie 1988, pagina 9, există un articol intitulat "Zburînd împreună cu păsările". Se spune că păsările sînt o ameninţare pentru forţele aeriene şi un mister pentru ornitologi. De asemenea, cotidianul Jesuralem Post International Edition, din 26 mai 1990, pagina 6, conţine un articol intitulat "Forţele aeriene se înclină în faţa vulturilor". El arată că Aviaţia Militară Israeliană a trebuit să renunţe la zboruri în anumite perioade ale anului din cauza numărului exagerat de vulturi. Este interesant locul în care este amplasată baza aeriană strategică din Israel - chiar în Valea Meghido! Ce minunat este să vezi fiecare detaliu, exact aşa cum l-a prezis Biblia cu sute de ani înainte! Toate acestea ne aduc aminte de cum trebuie să ne călăuzim viaţa în concordanţă cu Biblia. Ce important este pentru fiecare dintre noi să venim la Christos şi să recunoaştem faptul că numai El ne poate mîntui de păcat şi ne poate pregăti pentru cer, prin sîngele vărsat şi prin lucrarea Lui împlinită pe cruce! Dacă nu ai făcut aşa, de ce să nu-L accepţi chiar în acest moment, ca Mîntuitor al tău personal? Pentru aceia dintre voi care-L cunosc acum este momentul să începeţi a trăi pentru El. Ce emoţionant să ştii că Christos S-ar putea întoarce pentru cei credincioşi în orice moment! Întrebarea care se pune este: tu eşti gata?

Eşec la ONU
Consiliul de Securitate al ONU nu a reuşit să condamne declaraţiile scandaloase ale autorităţilor iraniene referitoare la statul Israelian. Preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a produs stupoare în Occident, în octombrie 2005, când a declarat că Israelul ar trebui ras de pe hartă. Aceste afirmaţii scandaloase urmau să fie condamnate printr-o declaraţie comună de presă semnată de toţi membrii Consiliului de Securitate.

Documentul respectiv nu a mai fost adoptat din cauza opoziţiei Indoneziei, ţara cu cea mai numeroasă populaţie de religie musulmană. La rândul său, ambasadorul Qatar-ului, singura ţară arabă dintre cele 15 care compun Consiliul de Securitate, s-a abţinut de la orice luare de poziţie. Reprezentantul francez, Jean-Marc de la Sablière, care a iniţiat declaraţia de condamnare, şi-a exprimat dezamăgirea în faţa lipsei de reacţie a Consiliului. El a precizat că documentul va fi repus în discuţie luni.

Săptămâna trecută, agenţia oficială iraniană de ştiri IRNA a preluat declaraţiile lui Ahmadinejad, care spunea că sfârşitul regimului sionist israelian este aproape. Liderul de la Teheran a mai afirmată că militanţii şiiţi libanezi Hezbollah, susţinuţi de Iran, au apăsat butonul care va declanşa numărătoarea inversă pentru existenţa statului evreu.

Israel: Un post de radio pirat a întrerupt activitatea Aeroportului Internaţional Ben Gurion

Israelul a închis un post de radio pirat din Cisiordania care afecta comunicaţiile pe Aeroportul Internaţional Ben Gurion, informează BBC.

Emisia postului de radio palestinian a dus la anularea mai multor curse aeriene în ultimele zile. Din acelaşi motiv, numeroase alte curse au avut întârzieri.

Ministrul israelian al Comunicaţiilor, Ariel Attias, a luat mai multe măsuri după ce personalul aeroportului de lângă Tel Aviv a ameninţat că va intra în grevă dacă interferenţa radio nu va fi oprită. 50 de posturi pirat de radio au fost închise de la începutul anului, potrivit ministrului Comunicaţiilor.

Interferenţa posturilor de radio este un real pericol pentru piloţi în condiţiile în care aceştia aud în căşti muzică în locul indicaţiilor turnului de control, a spus un purtător de cuvânt al Autorităţii Aeriene Israeliene. Acesta a adăugat că pentru a mări siguranţa în actualele condiţii, Turnul de control a decis ca decolările să se efectueze la intervale de 10 minute.

Washington susţine politica israelianăStatele Unite şi Israelul s-au arătat rezervate, ieri, în privinţa şanselor de succes ale negocierilor de pace separate cu Republica Arabă Siria, considerând că ar fi de preferat să fie intensificat dialogul israelianopalestinian. Conform purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Sean McCormack, acest subiect delicat a fost abordat „pe scurt“ în timpul discuţiilor avute de vicepremierul israelian, Shaul Mofaz, la Washington, cu secretarul de stat american, Condoleezza Rice. Oficialul american a mai precizat că SUA nu intenţionează să „dicteze Israelului politica sa externă“, adăugând că trebuie „examinat cu prudenţă comportamentul recent al Siriei“. Surse diplomatice siriene au condamnat poziţia exprimată de partea americană.

Homosexualii ar putea dărâma Cabinetul israelian
http://www.gandul.info/homosexualii-ar-putea-darama-cabinetul-israelian.html?3938;325687
Fără vreo intenţie clară în acest sens, homosexualii ar putea fi cei care vor da lovitura de graţie guvernului israelian, adus în pragul colapsului de o serie de anchete legate de corupţie, de scandaluri sexuale şi de eşecul înregistrat în războiul din Liban. În această săptămână, Cabinetul condus de Ehud Olmert este pus în faţa celei mai neobişnuite provocări cu care s-a confruntat până acum: o moţiune de cenzură legată de o controversată campanie publicitară menită să atragă turişti homosexuali în Ţara Sfântă, informează „Times”. Zeci de parlamentari au promis că vor dărâma guvernul din cauza acestei campanii care jigneşte sensibilităţile religioase israeliene.
Publicate pe prima pagină a cotidianului Yedioth Ahronoth, ziarul cu cel mai mare tiraj din Israel, reclamele prezintă cupluri de homosexuali în ipostaze tandre în cele mai cunoscute zone turistice. De exemplu, arată doi tineri care poartă kippa (acoperământul capului – simbol bine cunoscut al religiei evreieşti) şi sunt pe punctul de a se săruta în apropierea Muntelui Sion din Ierusalim. „Este o campanie iluzorie pentru o minoritate cu defect”, a declarat Eli Yishai, vicepremier, membru al partidului ultrareligios Shas. „Cei care nu sunt în stare să recunoască sfinţenia Ierusalimului ar trebui să stea departe de acest oraş”. Această ostilitate a determinat un grup pentru drepturi civile să lanseze, cu sprijinul ministerului turismului, campania pentru a atrage turişti gay în Israel. „Vrem să transformăm Tel Avivul în San Francisco din Orientul Mijlociu”, a declarat Shai Doitsh, şeful Asociaţiei homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi travestiţilor din Israel. Doitsh a estimat la câteva mii numărul turiştilor homosexuali veniţi anual în Israel şi care aduc milioane de dolari economiei. „Nu vorbim de acceptarea stilului lor de viaţă. Vorbim de o afacere foarte bună”, a insistat el.

Un israelian s-a luptat cu un leopard ca să-şi salveze pisica

http://www.realitatea.net/64991_Un-israelian-s-a-luptat-cu-un-leopard-ca-sa-si-salveze-pisica-.html

Un bărbat din oraşul israelian Beit Dagan a devenit un adevărat erou local, după ce s-a luptat în toiul nopţii cu un leopard, care i-a intrat în casă pe geam. Deşi buimac de somn, bărbatul a învins animalul de pradă, care a încercat să-i mănânce pisica.

Leopardul a pătruns în casă pe o fereastră uitată deschisă. A ochit pisica familiei, care dormea în pat alături de stăpânii ei, şi a înhăţat-o dintr-o mişcare. Locatarii, treziţi de mieunatul pisicii, au rămas şocaţi la vederea musafirului nepoftit. Singurul care nu şi-a pierdut cumpătul a fost capul familiei care s-a repezit la leopard şi l-a trântit la pământ.

Israelianul a smuls pisica din colţii animalului, pe care l-a ţintuit la podea vreme de 20 de minute, până la sosirea îngrijitorilor unui parc zoologic din apropiere. Echipele de intervenţie au împuşcat animalul cu tranchilizante după care l-au dus la un spital veterinar. După ce şi-a revenit, leopardul a fost mutat într-o rezervaţie naturală din zonă.

Amnesty International acuză Israelul În raportul pe 2006 al Organizaţiei Amnesty International se precizează că militarii şi coloniştii israelieni au comis numeroase infracţiuni, inclusiv „crime“, în teritoriile palestiniene, fără a fi sancţionaţi în vreun fel. „Soldaţii şi coloniştii israelieni au comis încălcări grave ale drepturilor omului împotriva palestinienilor, în special crime, fără a exista vreo sancţiune“, subliniază A.I. „Restricţiile de circulaţie impuse de Israel, precum şi confiscarea drepturilor vamale colectate în numele Autorităţii Palestiniene, au contribuit la deteriorarea gravă a condiţiilor palestinienilor din teritoriile ocupate. Sărăcia, dependenţa de ajutoarele alimentare, problemele de sănătate şi şomajul au atins un nivel critic“, subliniază raportul.

Blogosfera israeliană, mijloc alternativ de comunicare pentru cetăţeni şi pentru oamenii politici
de Eva GALAMBOS | 19 MAI 2007
În ultimii ani, blogosfera israeliană a căpătat dimensiuni impresionante, apreciază specialiştii, ea fiind utilizată de toate categoriile de populaţie. Postările se fac atât în engleză (aproximativ 1200 de bloggeri, dintre care 400 foarte activi), cât şi în ebraică, aici numărul depăşind câteva zeci de mii. Importanţa acestui domeniu de exprimare liberă a opiniilor este relevată şi de faptul că, începând din acest an, cei mai buni bloggeri şi creaţiile lor sunt recompensaţi cu un premiu anual – Jewish Blog Award (JIB).
Potrivit unei analize efectuate de site-ul israelian Arutz-7, bloggingul a schimbat imaginea presei evreieşti şi israeliene, în condiţiile în care ziarele sau agenţiile de presă aparţinând unor trusturi sau guvernului nu mai deţin monopolul informaţiilor. Criticii pun sub semnul întrebării exactitatea ştirilor postate pe bloguri, dar premiul anual pentru blogurile evreieşti şi israeliene oferă posibilitatea aprecierii acestor materiale de către cititori în conformitate cu propriile evaluări.
Crearea acestui premiu este un stimulent deosebit pentru bloggeri, înseamnă recunoaşterea eforturilor lor, a declarat, într-un interviu acordat site-ului Arutz, foarte popularul blogger „Akiva”, proprietarul blogului „Căile mistice”. ”Bloggerii investesc o mare parte din timpul lor liber în blogurile lor. Pentru unii, a devenit o pasiune. Petrec multe ore pe zi pentru a scrie şi a interacţiona cu cititorii lor, pentru a găsi teme interesante. Multe dintre ele se referă la Israel, multe la iudaism şi tematicile sunt abordate din cele mai diferite perspective. Şi sunt deosebit de satisfăcuţi când văd că sunt apreciaţi”. Akiva arată că premiile JIB servesc drept feedback pentru bloggerii care au mai puţini cititori sau ale căror bloguri stârnesc mai puţine comentarii. Din păcate, spune Akiva, nu toate blogurile sunt cunoscute, de aceea, mulţi dintre proprietarii lor nici nu au fost nominalizaţi pentru premii. Numeroşi bloggeri au luat legătura cu el şi s-au plâns că nu se regăsesc pe liste.
Atât cititorii, cât şi proprietarii blogurilor au fost invitaţi să trimită nominalizări la site-ul JIB. Există mai multe categorii şi în cadrul lor numeroase subgrupe, pentru a se putea face încadrările corespunzătoare în funcţie de tematică. Votul preliminar a avut deja loc, în etapa finală ajungând numai cele mai importante bloguri din fiecare grupă.
Cum poţi deveni un blogger de succes? Reţeta lui Akiva nu se deosebeşte de cea general valabilă pentru bloggerii de pretutindeni. Să găseşti o nişă în care oamenii doresc să-ţi audă opiniile. El recunoaşte că cele mai populare bloguri sunt cele care prezintă scandalurile din lumea evreiască, „deoarece tuturor le place să citească despre problemele altora”. Dar în finala competiţiei, spune el, au ajuns acele bloguri care prezintă o experienţă personală evreiască şi au un mesaj pozitiv.
Există într-adevăr un eventai larg de categorii pentru premii: politice, culturale, religioase, de umor („Cel mai bun blog de umor evreiesc”). Se vor acorda premii şi pentru cele mai bune fotografii, filme video sau pentru blogurile cu cel mai frumos design.
Benjamin Netanyahu – un blogger pasionat
UNUL DINTRE VIITOARELE PREMII se va acorda „Celui mai bun blog politic evreiesc de dreapta”. Parcurgând presa israeliană care, în afara propriei rubrici destinate blogului, preia şi cele mai interesante postări de pe alte bloguri, ne întrebăm dacă la această categorie premiul nu ar trebui decernat lui „Bibi”, aşa cum este cunoscut în lumea întreagă Benjamin Netanyahu, liderul partidului de opoziţie „Likud”. Bibi nu se dezminte nici pe internet. Pe site-ul său de blog: netanyahu.org.il, pe care-şi postează opiniile aproximativ de două ori pe lună, abordează probleme de politică actuală şi continuă să formuleze, poate şi mai dur decât când vorbeşte „live”, critici la adresa guvernului Olmert în cele mai diverse domenii.
Dar el nu este singurul om politic care foloseşte blogul ca mijloc de comunicare eficient. Şi adversarii lui politici, la ora actuală miniştri în cabinetul de coaliţie, cum sunt Shaul Mofaz, ministrul transporturilor, fostul şef al Statului Major al armatei israeliene, sau Avigdor Liberman, ministrul cu afaceri strategice, postează pe blog. Desigur, să-şi susţină măsurile… criticate de Netanyahu. Prezenţa lor, precum şi a altor oameni politici, dar nu numai – lista bloggerilor „intelectuali” este foarte lungă – contribuie la creşterea credibilităţii blogosferei israeliene, mult dorită de cei ce participă la ea.

Franta si bomba nucleara israelianaIsraelul si Franta au avut, cu mai mult de 50 de ani in urma, un acord secret pentru a produce in comun o bomba nucleara.
Acordul a fost anulat ulterior, dar dezvaluirea, facuta intr-o biografie a lui Shimon Peres realizata de istoricul israelian Michael Bar-Zohar, arunca o noua lumina asupra implicarii Frantei in transformarea Israelului in singura putere nucleara din Orientul Mijlociu, comenteaza Reuters.
Informatiile provin din documente declasificate recent, legate de rolul-cheie jucat de Peres, acum in varsta de 83 de ani, in lansarea proiectului nuclear israelian. Peres,
vicepremier in actualul guvern israelian, este laureat al premiului Nobel pentru Pace din 1993.
Expertii cred ca Israelul a folosit reactorul de la Dimona, construit cu ajutorul Frantei, pentru a produce pana la 200 de focoase nucleare. Doctrina oficiala a Israelului este ca nu va fi prima tara care va introduce armele atomice in Orientul Mijlociu.

Plan secret împotriva Iranului
Ministerul israelian de externe pregăteşte un plan secret de luptă împotriva Iranului. În acest timp, publicaţia "The Economist" scria ieri că în nebunia generată de războiul împotriva combatanţilor islamişti ai Hezbollah şi de tensiunile cauzate de ambiţiile nucleare ale Teheranului, a fost uitată, practic, campania din sectorul Gaza, declanşată de Israel drept răspuns la răpirea unui soldat. Atunci au fost ucişi peste 400 de palestinieni, potrivit sursei citate. Acum, observatorii israelieni se întrec în a trage semnale de alarmă, vorbind despre un nou conflict armat. Temeri care au sporit după ce săptămana trecută, aripa militară a grupării islamiste Hamas, controlată de administraţia palestiniană, a lansat de pe teritoriul ei mai multe rachete Kasam în direcţia Israelului. Cum timp de şase luni Hamas a evitat asemenea atacuri, analiştii au privit gestul ca un avertisment. Pană una alta, Israelul pare mai degrabă preocupat de Iran. În cabinetele diplomaţiei israeliene se pune la cale o "campanie antiiraniană internaţională, care va fi promovată de toate ambasadele ţării din străinătate". "Documentul este aproape gata", anunţă cotidianul "Maariv". Scopul fiind de a determina statele lumii să adopte legi antiiraniene, cu accent pe suspendarea oricăror relaţii comerciale cu regimul de la Teheran. Pentru fiecare ţară va fi întocmit un "dosar iranian" în limba respectivă.

Mobilitatea unei identitati: Israel între istorie si proiect (MADALINA VARTEJANU-JOUBERT)

Icirc;n ziua de 5 Iyar (24 aprilie 2007) statul Israel a sarbatorit 59 de ani de existenta. Mentionat adesea de presa româneasca în contextul conflictului din Orientul Apropiat si, prin urmare, asociat imaginilor de razboi sau strategiilor diplomatice, statul Israel este mult mai putin cunoscut opiniei românesti prin prisma aspectelor intelectuale si societale. Certitudinile si incertitudinile societatii israeliene sunt, însa, factor constitutiv al realitatii din Mediterana Orientala, iar familiarizarea cu acestea aduce cu sine nu doar fascinatia unui subiect interesant, ci si un unghi de vedere mai pertinent asupra regiunii.

Pe plan intern, dezbaterea în jurul încheierii pacii este dublata de o alta, privind natura însasi a statului israelian. Concepte precum cele de postsionism si de neosionism îsi disputa astazi preeminenta în rândurile opiniei publice. Daca înfiintarea statului a reprezentat pentru sionismul istoric desavârsirea principalului sau obiectiv, la un deceniu dupa razboiul din 1967 sistemul sau de valori începe sa suscite îndoieli si dezbateri. Idealul "omului ebraic", al pionierului fasonat prin lucrul manual, cu precadere agricol, vorbind ebraica si "uitând" habitusurile diasporei începe sa lase locul altor configuratii imaginare. Ia nastere, pe de-o parte, un tip de mesianism teritorial ce-si fixeaza drept obiectiv crearea Marelui Israel (Gush Emunim - "Blocul credintei", fondat în 1974), iar pe de alta parte, o reflectie critica asupra riscului de corupere morala a sionismului pe care îl reprezinta prelungirea dominatiei exercitate asupra unui alt popor (între altii, scriitorii Amos Oz, Abraham B. Yehoshua, David Grossman). Peste alte doua decenii, de pe la mijlocul anilor ‘90, identitatea israeliana este "deconstruita" de curentul de gândire postsionist, a carui prima convingere este aceea ca sionismul, odata un obiectiv împlinit, trebuie înlocuit printr-un nou contract social. În mod paradoxal, postsionismul este în egala masura oglindirea unei soliditati si a unei crize. Propunând reconfigurarea institutiilor statale, începând cu Legea returului si Legea nationalitatii, postsionismul recunoaste înainte de toate ajungerea la un stadiu de "normalitate statala" (medina metukenet) la care Israelul aspira înca de la întemeiere si care se caracterizeaza prin: majoritate demografica evreieasca si preeminenta în raport cu diaspora, aparat birocratic, armata, democratie liberala, economie prospera, recunoastere internationala. Aceasta "normalitate" postsionismul o percepe însa ca pe o etapa depasita. În locul unui stat evreiesc, el subscrie fondarii unui stat al evreilor în care legatura institutionala cu iudaismul va fi disparut.

Declansarea celei de-a doua Intifada, în 2000, va modifica din nou peisajul optiunilor identitare israeliene, mai cu seama în cadrul gândirii de stânga, profund marcata de esecul tratativelor de pace si de noile forme de delegitimare a programului sionist. Confruntarea între stânga sionista si stânga postsionista, acuzata de subminarea nu numai a miturilor nationale ca liant social, ci si a moralului israelian, aceasta confruntare deci începe sa se transforme într-un dialog. O noua tema apare în gândirea politica israeliana, aceea a "limitelor" pâna la care o identitate se poate afirma. Este cazul, de pilda, al scriitorul de anvergura internationala Abraham B. Yehoshua, în eseul sau Între dreptul meu si dreptul tau. Sau, într-o abordare universitara, este si cazul profesorului de drept Haim Gans, în lucrarile sale Limitele Nationalismului (Cambridge University Press, 2003) sau De la Richard Wagner la dreptul de întoarcere: analiza filosofica a politicii publice israeliene (Am Oved, 2006).

Interogatia asupra "limitelor", prin abandonarea radicalismului de sorginte postsionista, nu mai delegitimeaza statul evreu, ci îi fixeaza doar pragul de toleranta. O mutatie importanta pentru mentalul social israelian ce oscileaza între sentimentul "normalitatii" si acela al contestatiei. Felul în care societatea israeliana sarbatoreste anul acesta Ziua Independentei este revelator pentru aceasta oscilare. Ceremonia oficiala a aprinderii facliei pe Muntele Herzl este concurata de ceremonii paralele, precum cea a organizatiei Yesh Gvul, care grupeaza soldatii israelieni ce refuza sa serveasca in teritorii, sau cea a fostei colonii Homesh. Asa cum comenteaza Lily Galili în cotidianul Haaretz (23 aprilie 2007), fenomenul nu trebuie sa îngrijoreze. Fie ca reflecta dorinta de statu-quo, fie pe aceea de schimbare, paralelismul ceremonial nu denota disocierea fata de miturile fondatoare, ci dimpotriva. Disocierea se exprima prin indiferenta. Nu este însa cazul societatii israeliene la acest 5 Iyar 2007.

Israelul sarbatoreste a 59-a aniversare, dezamagit
LE MONDE (Franta), 24 aprilie 2007

- "Dezamagirea, tristetea si anxietatea prevaleaza în Israelul", care a sarbatorit la 24 aprilie 59 de ani de existenta, relateaza editorialistul ziarului "Haaretz", estimînd ca acest sentiment este împartasit de evreii de pretutindeni. Antisionismul îi ameninta astazi pe evrei, "oricare ar fi opiniile lor". În timp ce Israelul, cu "politica sa de ocupatie nesabuita" timp de 40 de ani, reusise sa distruga "solidaritatea evreiasca", aceasta din urma este întarita în prezent de inflamarea urii împotriva tarii. Pentru cotidianul de centru-stînga, care consacra un supliment întreg evenimentului, aceasta nu înseamna ca evreii, din Israel si din diaspora, sustin guvernul: el a promis sfîrsitul ocupatiei în teritorii, dar o armata "aroganta si învechita" a adus tarii o înfrîngere "frustranta si periculoasa" în razboiul sau contra Hezbollah.
În timp ce "saracia si discriminarile nu au regresat", în "interiorul Israelului, scandalurile se tin lant". Cu toate acestea, cresterea economica este prezenta, investitiile curg, fara sa fie motivate numai de profit, ci si de faptul ca evreii din lumea întreaga "vor sa trimita un mesaj". Se creeaza un "nou model de imigrare", unii împartindu-si viata între Israel si tara lor de origine.

"Nu este Israelul la care visam"
"Yediot Aharonot" noteaza astfel ca tara numara de noua ori mai multi locuitori decît la crearea sa si ca populatia este formata din 76% evrei si 20% arabi. Dupa aprilie 2005, în Israel s-au nascut 148.000 de copii, au sosit 18.400 imigranti, populatia crescînd cu 121.000 de persoane anul trecut. Pentru prima data în istoria sa, Israelul numara de anul trecut cea mai importanta comunitate evreiasca din lume si, potrivit unui demograf întrebat de "Jerusalem Post", în 30 de ani, marea parte a evreilor vor trai acolo. Cotidianul conservator relateaza ca la 23 aprilie oficiali, artisti, organizatii de tineret s-au adunat la cimitirul militar pentru a sarbatori Ziua Independentei. În ajun, ei se reunisera acolo pentru a omagia cele 22.305 persoane care au murit pentru tara dupa ce în 1860 primii colonisti evrei au început sa paraseasca Ierusalimul pentru a reocupa tara. Numai anul trecut au fost îndoliate 233 de familii, din care 119 numai în razboiul din Liban. "Traim un lung razboi al carui sfîrsit nu îl vedem", a deplîns Dalia Itzik, presedinta interimara a statului evreu, dar "am învins în trecut si vom mai învinge, nu avem de ales". Reuniti de "Yediot Aharonot", trei dintre eroii "primei generatii de fii ai Israelului", care au luptat în 1948, deplîng la rîndul lor "pierderea valorilor" tarii: "Nu este Israelul la care visam. Independenta tarii noastre nu este amenintata din strainatate, cele mai rele amenintari vin din interior. Coruptia este aproape peste tot". "Viziunile mesianice si socialiste" în care ei au crescut sînt în prezent depasite, înlocuite de o "societate burgheza si capitalista. Sîntem tara occidentala care înregistreaza cel mai mare decalaj între bogati si saraci"

Statele Unite calmează statul evreu
Robert M. Gates (foto), secretarul american al Apărării, a declarat că a purtat o serie de negocieri cu oficiali israelieni, pentru a reasigura conducerea politică de la Tel-Aviv că sistemele de armament americane ce vor fi achiziţionate de către Regatul Arabiei Saudite, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi alte state arabe din Golful Persic nu ameninţă siguranţa statului evreu.

Vizita lui Robert Gates este prima pe care un secretar american al Apărării o efectuează în Israel în ultimii opt ani, având convorbiri oficiale cu premierul israelian Ehud Olmert, şi oficiali ai serviciilor de securitate ale statului Israel, ca parte a turneului său regional. În ciuda faptului că aceste state sunnite sunt vechi aliaţi politici şi militari ai Statelor Unite, oficialii militari israelieni consideră că, prin achiziţionarea unor sisteme de armament performante americane, va fi modificat raportul de forţe, punând în pericol avantajul militar al lsraelului faţă de rivalii regionali arabi.

Conform mass-media americană, responsabili politici şi militari israelieni au efectuat, în ultimele luni, mai multe deplasări neoficiale la Washington, pentru a convinge partea americană să suspende tranzacţia sau să instituie măsuri de control asupra modului în care armamentul va fi folosit. Oficialii israelieni s-au arătat extrem de „îngrijoraţi“ faţă de posibilitatea ca o serie de sisteme avansate de luptă, cum ar fi rachetele cu sistem de ghidaj de precizie, să ajungă în înzestrarea aviaţiei de luptă saudite sau a altor state arabe din regiune. Opoziţia israeliană s-a intensificat, în urma acordurilor de colaborare militară bilaterală, semnate recent de majoritatea statelor arabe din regiune, îndreptate în principal împotriva ameninţării pe care o reprezintă Republica Islamică Iran, stat majoritar şiit.

ExperţI ai serviciilor de informaţii israeliene consideră că, sub pretextul acestor acorduri, echipamentul militar şi expertiza americană de specialitate va fi folosită pentru consolidarea armatelor arabe, putând forma baza unor noi coaliţii regionale antiisraeliene, animate de ideologia islamistă extremistă. Pe fondul acestei situaţii, înaltul oficial american s-a declarat în favoarea găsirii unei soluţii diplomatice în dosarul nuclear iranian, partea israeliană ameninţând cu implementarea unor măsuri unilaterale de forţă împotriva Iranului, incluisv bombardarea obiectivelor nucleare.

Proftând de întâlnirile bilaterale cu înalţI oficiali ai statelor arabe moderate, Robert Gates, a cerut statelor din Orientul Mijlociu să se implice în procesul de stabilizare al Irakului, avertizându-le că regiunea va fi afectată mai repede decât Statele Unite de haosul din această ţară. Oficialul american a recunoscut că există îndoieli între vecinii Irakului, mulţi dintre aceştia având o majoritate musulmană sunnită, cu privire la guvernul irakian dominat de şiiţii, precum şI faţă de abilitatea acestuia de a instaura pacea în ţară. Acesta a mai apreciat că aceste naţiuni ar putea depune mai multe eforturi pentru a consolida administraţia actuală de la Baghdad, prin includerea ei în discuţiile politice regionale, furnizarea de ajutor pentru reconstrucţie şi solicitarea unei încetări a violenţelor interconfesionale şi a celor comise de insurgenţi.

Pentru a-şi arăta sprijinul faţă de guvernul irakian, grav afectat de către retragerea sprijinului lui Moqtada al-Sadr, Robert Gates, a sosit la Bagdad, la o zi după ce o serie de atentate au provocat moartea a 200 de persoane, cele mai grave violenţe din capitala Irakului, după ce trupele americane şi irakiene au lansat o campanie de securizare în februarie. Aceasta este cea de-a treia vizită pe care o efectuează Gates în Irak şi prima după ce preşedintele Bush, a decis să trimită alţi 30.000 de soldaţi, majoritatea în Bagdad, în cadrul unui plan considerat ultima şansă de a împiedica declanşarea unui război civil în această ţară.

Iranul a incercat sa recruteze spioni evreiAgentii iranieni au incercat sa recruteze aproximativ zece israelieni in timpul unor vizite la familiile lor din Iran, sustine un raport al serviciilor secrete interne din Israel, Shin Beth, citat de publicatia Yediot Aharonot, editia online.

Intentia era aceea de a-i convinge pe evreii de origine iraniana sa se implice in activitati de spionaj pentru republica islamica.

Potrivit sursei citate, la Consulatul iranian din Istanbul "doi agenti iranieni care treceau drept membri ai personalului diplomatic au incercat sa recruteze israelieni de origine iraniana, drept potentiali spioni", unii israelieni fiind "chestionati si supusi timp de mai multe ore unor presiuni psihice".

Nu au fost facute acuzatii publice, Shin Beth prezentandu-si doar "ingrijorarea" fata de "escaladarea acestui fenomen".

Inginer egiptean, acuzat de spionaj pentru IsraelAutoritatile egiptene au arestat un inginer care lucra la Agentia de Energie Atomica din cauza ca acesta ar fi fost implicat in activitati de spionaj pentru Israel, informeaza bbc.co.uk.

Procurorul Hisham Badawi a declarat in cadrul unei conferinte de presa ca cetateanul egiptean ar fi sustras rapoarte de la locul de munca, avand intentia de a le vinde.

Pe langa persoana arestata, inca doi suspecti egipteni se afla in vizorul autoritatilor. Egiptul detine un reactor nuclear folosit pentru cercetare, dar a anuntat de curand ca are in plan demararea unui program nuclear destinat intereselor civile.

Inginerul suspectat de spionaj se numeste Muhammad Sayed Saber Ali, are 35 de ani si a fost retinut inca din februarie, dar anuntul arestarii sale a fost tinut secret pana cand autoritatile au finalizat investigatiile.

Egiptul este tara semnatara a Tratatului de Neproliferare Nucleara, care le permite tarilor sa construiasca centre nucleare sub supraveghere internationala.

Israelul nu a semnat Tratatul si este considerata ca fiind singurul stat din regiune care are un arsenal nuclear, chiar daca nu recunoaste fatis acest lucru.

Cele doua tari au pus capat deceniilor de ostilitati prin semnarea acordului de la Camp David de la sfarsitul anilor '70, dar relatiile dintre acestea au cunoscut si momente de tensiune din cauza acuzatiilor de spionaj.

Seful politiei israeliene ar putea deveni... presedintele Uniunii Arbitrilor de Fotbal
Eva GALAMBOS | 17 aprilie 2007
Moshe Karadi, fostul comandant-sef al politiei israeliene, a fost nevoit sa-si prezinte demisia, in urma cu cateva luni, dupa ce comisia guvernamentala Zeiler a ajuns la concluzia ca a inchis ochii la legaturile pe care o serie de ofiteri de politie le aveau cu personaje din lumea interlopa, respectiv cu binecunoscuta banda mafiota israeliana Pariniyan, relateaza cotidianul izraelian Haaretz. Mai multi functionari superiori ai politiei au denuntat, dupa publicarea raportului comisiei, lipsa de profesionalism a lui Karadi, apreciind ca numirea lui a fost o grava eroare si ca aceasta ar fi la originea numeroaselor probleme din politie. Mai multi deputati din opozitie l-au acuzat chiar de coruptie.
Oficial, demisia lui Karadi intra in vigoare la 1 mai.

Se pare insa ca problemele de etica ale sefului politiei nu-l deranjeaza prea mult pe Avi Luzon, presedintele Asociatiei Israeliene de Fotbal (AIF). Chiar si in acest context, el apreciaza ca Moshe Karadi ar fi candidatul cel mai potrivit pentru functia de presedinte al Uniunii Arbitrilor. Impreuna cu trezorierul Stern Haluba, Luzon a decis ca, de-acum inainte, orice fel de noi pozitii importante in cadrul asociatiei vor fi ocupate de personalitati publice, aceasta masura, sustin ei, urmand sa duca la ridicarea nivelului organismelor care se ocupa de fotbal. "Seful demisionar al politiei este un suporter entuziast al jocului cu balonul rotund si, asa cum am fost informati, ia in serios oferta", a declarat o alta oficialitate importanta a AIF. Luzon si Karadi sunt in relatii foarte bune si, in urma cu sase saptamani, fostul comandant-sef al politiei a vizitat sediul Asociatiei. Totusi, presedintele AIF a preferat sa nu se intalneasca cu Karadi cat timp el se mai afla in randul politiei. In momentul in care demisia lui intra in vigoare oficial, cei doi se vor vedea pentru a ajunge la un acord. Oricum, actualul presedinte al arbitrilor, Tzvi Rosen, isi pastreaza functia pana la terminarea sezonului fotbalistic. [email]eva.galambos@gandul.info[/email]