ACTUALITATE.....DIVERSE

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO
 
Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internaţională. Prefaţă şi manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varşovia, Editura Kelter. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaţionale încă din adolescenţă.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc şi-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanţelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani, i-a
răspuns că şi-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea şi personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepţia şi difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominaţia
Rusiei Ţariste, Zamenhof şi-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase şi limbi răscolit continuu de mişcări naţionaliste şi de valuri de
antisemitism. Experienţa opresiunii şi, mai târziu, a persecuţiei
guvenului ţarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale şi, în acelaşi timp, la înţelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deşi Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor şi dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naţionalist şi, în loc să vadă sfârşitul diasporei evreieşti prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniţi printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe ţări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăţilor de
erudiţi, filantropilor şi lingviştilor şi făcând obiectul mai multor
colocvii internaţionale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepţi ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mişcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice şi filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deşi mişcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic şi spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-şi exercite influenţa asupra adepţilor noii limbi,
numiţi în esperanto samideanoj,
adică ”aderenţi la aceeaşi idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă şi susţinătorii ei au fost prigoniţi de guvernul ţarist care
îi suspecta şi din cauză că avuseseră şansa - sau neşansa - de a-şi fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluţionară periculoasă. În fine,
esperantiştii din mai multe ţări au fost mai târziu persecutaţi de
nazism. Dar persecuţia tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaţionale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
şi irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puţin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulţi
susţinători sau simpatizanţi iluştri, de la lingvişti ca Baudouin de
Courtenay (2) şi Otto Jespersen (3), până la oameni de ştiinţă ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoţie sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse ţări şi calităţile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmaţie a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuţie teoretică este inutilă: esperanto funcţionează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanţi
în principalele oraşe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveştile lui Andersen, au fost traduse în esperanto şi există, de
asemenea, o producţie literară originală.
Ca şi în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existenţă, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic şi
gramatică; în aşa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegaţiei pentru alegerea unei limbi internaţionale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuşi în Franţa un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiştilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunţat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri şi, probabil, îmbunătăţiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numeşte ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.
 
http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html

Dupa ce zece ani a anihilat teroristi Hezbollah
Romanca super-spion se lupta cu MossadData publicarii: 15/09/2003


"Nima Zamar" si-a stirnit antipatia serviciul secret israelian dupa ce a publicat la Paris o carte plina de dezvaluiri despre activitatea "rigida si invechita" a Mossadului. Surse israeliene califica intimplarile descrise in carte drept simple fictiuni.

Cartea unei frantuzoaice de origine rom?na, publicata zilele trecute de o editura pariziana de prestigiu, provoaca adevarate furori, transmite site-ul de stiri RoNews. Volumul "Je Devais Aussi Tuer" ("A trebuit sa ucid") relateaza povestea unei tinere programatoare, plecate din Rom?nia ?n Israel la v?rsta de 22 de ani, dar care a ajuns agent al Mossad-ului si a primit misiunea de a se infiltra ?n organizatia terorista Hezbollah. Autoarea, Nima Zamar, vorbeste ?n detaliu despre numeroasele asasinate comise la comanda dar si despre "metodele rigide si ?nvechite" ale serviciului secret israelian.

"Viata e frumoasa"

"O str?ngere de m?na puternica este probabil standardul profesional pentru asasinii care ?si suprima victimele cu m?inile goale. Cu toate acestea, o astfel de reactie este o surpriza atunci c?nd o ?nt?lnesti pe Nima Zamar, o frantuzoaica de origine rom?na, ?n v?rsta de 33 de ani, care tocmai a publicat o carte despre viata ei de agent al Mossad-ului, antrenat sa ucida", relateaza cotidianul The Times. Desi robusta si viguroasa, Nima are ochi bl?nzi, parul negru si vorbeste linistita. Ar putea trece foarte usor drept o femeie obisnuita ?n timp ce sta de vorba iar fiica ei de un an si jumatate se joaca ?n apropiere. Cu toate acestea, pariziencele nu vorbesc niciodata despre strangulari, ?njunghieri mortale sau despre cum au reusit sa reziste la torturi. "Chiar atunci c?nd nu ai nici o bariera de constiinta, pentru ca ?ti aperi viata sau ucizi adevarate gunoaie, observi ca oricare fiinta umana are un moment de luciditate, un fel de strafulgerare ca de copil, ?n fata mortii" spune Nima Zamar. "?n acel moment ?ti dai seama ca viata e frumoasa. Este ceva foarte pretios dar aceasta nu te ?mpiedica sa mergi mai departe pentru a-ti salva propria viata", explica ea. Povestea Nimei Zamar, care nu este de fapt numele ei adevarat, este un fel de combinatie ?ntre "cele mai rele cosmaruri si cele mai ?ntunecate thriller-uri".

A ucis pentru a nu fi ucisa

Cartea "Je Devais Aussi Tuer" ("A trebuit sa ucid") a ?nceput deja sa faca valuri la Paris, desi unele medii o califica drept pura fictiune. S?nt multe persoane care o cred pe Nima pe cuv?nt, la fel ca si pe publicistul ei, respectabilul Albin Michel. De asemenea, editorul cartii, Thierry Pfister, o figura importanta pe scena literara franceza, garanteaza pentru adevarul faptelor relatate ?n carte. El o cunoaste pe Zamar, provenita dintr-o familie de evrei rom?ni, de c?nd aceasta era doar un copil. Zamar sustine ca dupa ce a emigrat ?n Israel, la v?rsta de 22 de ani, atunci c?nd avea deja licenta de programator, s-a ?nrolat voluntar ?n armata. A fost racolata de o aripa a Mossad-ului si trimisa la un stagiu de pregatire de doi ani unde a ?nvatat limba araba dar si tehnici de lupta si de supravietuire sub acoperire sau ?n conditii de tortura. A petrecut apoi sase ani infiltrata ?n organizatia terorista Hezbollah, deghizata ?ntr-o palestinianca crescuta ?n Elvetia. ?n misiunile ei a fost nevoita adesea sa ucida, pentru a-si apara viata si uneori chiar cu s?nge rece. A comis prima crima ?ntr-o tabara de antrenament din Libia c?nd i s-a ordonat sa ?si ucida colega, Yasmina, banuita ca era agent dublu. Acesta era de fapt testul standard pentru fiecare recrut Hezbollah, prin care ?si arata supunerea. A omor?t-o pe Yasmina fara remuscari g?ndindu-se la faptul ca orice terorist ucis ?nseamna salvarea altor vieti. "M-am dus ?ncet ?n spatele ei, am lovit-o puternic cu bratul ?n g?t dupa care am strangulat-o. A murit ?n bratele mele", povesteste Nima. "Fusesem pregatita si avertizata ca va urma un asemenea test," ?si aminteste ea. "Am facut ceea ce trebuia sa fac. Era tot timpul o problema de viata si moarte si de supravietuire. Seamana cu razboiul asa cum era el ?n urma cu 1.000 de ani. Cineva este ?n fata ta si trebuie sa ram?na un singur ?nvingator, cel care ucide", spune Nima. ?n cartea ei, rom?nca descrie si alte victime ?n termeni asemanatori, not?nd inclusiv amanunte precum stergerea urmelor de s?nge de pe briceagul folosit la uciderea unui sef terorist.

Femeile s?nt mai buni criminali dec?t barbatii

"Femeile s?nt, probabil criminali mai buni dec?t barbatii, pentru ca s?nt mai putin dominate de ego si mai dispuse sa ?si faca datoria din umbra fara pretentii la glorie. Femeile pot suporta de asemenea mult mai bine durerea. Nima povesteste clipele ?nfioratoare de tortura prin care a trecut ?n timp ce a fost prizoniera sirienilor sau a unui ofiter rus care folosea substante chimice pentru a-si aduce victimele ?n agonie", scrie The Times. Scenele care relateaza cum ea a reusit sa scape s?nt si cele puse cel mai mult sub semnul ?ntrebarii. "?n situatiile extreme ?ti gasesti energia. Pentru mine asa s-a ?nt?mplat. Am supravietuit. Arabii nu s?nt foarte eficienti", spune ea. Dezamagita printre altele de metodele rigide ale Mossad-ului, Zamar spune ca a plecat ?n Franta la ?nceputul lui 2001, dupa ce a supravietuit unei tentative de asasinat comisa cu o seringa de un agent pe aeroportul din Istanbul. Atacatorul nu a supravietuit. Cartea "A trebuit sa ucid", declara autoarea, este si un mod de a-i spune fiicei sale povestea sa. Tatal copilului, a fost un camarad ucis ?ntr-o misiune ?n Iran. Nima nu se dezice de nici unul dintre faptele ei si nici de devotamentul fata de Israel. "Am vrut sa arat modul de lucru al unui sistem arhaic si cum cineva care are vointa necesara poate scapa din aceasta, at?t mental c?t si fizic fara sa renunte la propriile idealuri si valori", sustine autoarea cartii. Zamar, care ?si ascunde fata c?nd i se cere sa se fotografieze sau sa se lase filmata, spune ca fostii sai maestrii au lasat-o sa scrie aceasta carte. Acestia ar fi fost de acord initial cu idea scrierii acestei carti dar i-au ?napoiat o varianta cenzurata a manuscrisului. "Totul era ?n regula at?ta timp c?t nu vorbeam despre antrenamente si misiuni", spune Nima. Cu toate acestea ea a publicat cartea dar "a sterilizat" numeroase detalii.

Superspion sau Mata Hari fantezista?

Israelul vrea acum sa o discrediteze ?ncerc?nd sa o descrie ca pe o Mata Hari fantezista. Unul dintre argumentele pentru acest demers ar fi acela ca este greu de crezut cum cineva poate scapa fara sechele dupa asemenea brutalitati. Nima vorbeste ?nsa de dureri de cap care nu mai contenesc, de mutilari si de sindromul stresului post-traumatic. Violenta nu a dezumanizat-o asa cum se ?nt?mpla cu teroristii, spune ea, si aceasta pentru ca a primit ajutorul unor psihologi si a stiut ca lupta pentru o cauza dreapta. "Mi-am facut datoria ca un soldat de ?ncredere. Am urmat codul barbar al teroristilor timp de doi ani. C?teodata te g?ndesti ca nu vei putea scapa. Dar am facut o fetita si acest lucru m-a ajutat. Uneori ?mi vin ?n minte numai amintiri dureroase", povesteste rom?nca. Nima este acum singura la Paris, fara familie sau prieteni. Este incapabila sa se adapteze unei slujbe de birou iar singura meserie care i se pare potrivita este sa predea arta israeliana a apararii Krav Maga, cea care i-a adus de at?tea ori salvarea. Barbatii se tem de ea. "Felul ?n care am trait p?na acum face foarte dificila o relatie normala cu un barbat. Viata mea este o mare singuratate", conchide Nima Zamar.

Google Earth, "complice" la atacurile palestiniene asupra Israelului Militantii palestinieni isi planifica atacurile asupra armatei israeliene si nu numai cu ajutorul aplicatiei Google Earth, informeaza The Guardian.


"Obtinem detaliile cu ajutorul Google Earth si le comparam cu cele de pe harta noastra, stabilind astfel punctele sensibile de atac", a declarat chiar liderul Brigazii Martirilor al-Aqsa, Abu Walid.

Walid chiar a facut o demonstratie in fata jurnalistilor britanici, in care, cu ajutorul computerului, prezenta o imagine aeriana a orasului israelian Sderot si stabilea punctele importante de atac.

Orasul Sderot este una dintre tintele preferate ale militantilor palestinieni, rachetele lansate de ei ucigand zeci de civili in ultimii trei ani.

Premierul israelian, vizat de o tentativă de asasinat
Pe fondul pregătirilor pentru reuniunea inter­naţională privind Orientul Mijlociu, programată pentru luna viitoare în Statele Unite, directorul serviciilor de informaţii israeliene a dezvăluit că un comando palestinian a plănuit, în august, asasinarea premierului Ehud Olmert.

Yuval Diskin, şeful Shin Bet, a afirmat că, pe 6 august, un grup de militanţi ai Fatah, partidul preşedintelui Autorităţii Naţionale Palestiniene, urma să atace convoiul premierului Ehud Olmert, relatează AFP.
Şeful guvernului israelian s-a întâlnit, în urmă cu două luni, în Cisiordania, cu preşedintele Mahmoud Abbas. "Complotul terorist a fost dejucat la intrarea în oraşul Ierihon, iar reuniunea a avut loc aşa cum era prevăzut", a adăugat Diskin.
El a mai afirmat că Israelul a oferit autorităţilor palestiniene informaţii în legătură cu identitatea militanţilor Fatah care plănuiseră asasinarea premierului, iar o parte dintre aceştia au fost arestaţi de forţele de securitate ale ANP, fiind eliberaţi săptămâna trecută. Şeful serviciilor de informaţii palestiniene Taoufik Tirawi a negat eliberarea persoanelor implicate în această tentativă de atentat.
"Am arestat un grup şi desfăşurăm o anchetă. Dar sunt în continuare în închisoare, nu i-am eliberat", a subliniat Tirawi. Premierul Ehud Olmert a declarat, ieri, că acest complot i-a provocat o "mare nemulţumire", dar că va continua dialogul pentru pace cu palestinienii. "Nu vom ignora acest lucru. Nu intenţionez să opresc dialogul cu palestinienii", a spus Olmert, înainte de a pleca într-o vizită în Franţa şi Marea Britanie.

Putin, confesorul spaimelor nucleare ale Israelului

Premierul israelian a vizitat Moscova, speriat de o eventuala intelegere nucleara intre Rusia si Iran.

Vizita-surpriza efectuata joi la Moscova de catre premierul israelian Ehud Olmert i-a oferit acestuia “perceptia ca Rusia este preocupata de faptul ca Iranul ar putea detine arme nucleare”, precizeaza un oficial israelian, citat de “Jerusalem Post”. Vizita vine la citeva zile dupa intilnirea dintre presedintele Vladimir Putin si omologul sau iranian Mahmud Ahmadinejad.

“Stim cit sinteti de preocupati de programul nuclear iranian si sint gata sa va impartasesc rezultatele vizitei mele (in Iran)”, i-a spus presedintele Putin premierului israelian, inainte de inceperea discutiei private. Potrivit oficialilor israelieni, preocuparea principala a lui Ehud Olmert este legata de o presupusa intelegere intre Iran si Rusia cu privire la solutionarea crizei nucleare, la care liderul religios suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a facut referire imediat dupa vizita lui Putin la Teheran. Khamenei a numit propunerea lui Putin “deosebita”, iar apoi “demna de luat in considerare”, fara insa a intra in amanunte.

Liderul israelian a exprimat si “ingrijorarea Israelului fata de incercarile Iranului si Siriei de a achizitiona arme rusesti, cu scopul de a modifica balanta de putere din regiune”, se precizeaza intr-un comunicat al guvernului israelian. Totodata, Olmert i-a transmis liderului rus ca organizatia Hamas “joaca un rol distructiv” in Palestina si ar trebui izolata pe scena internationala. Rusia intretine legaturi cu gruparea Hamas, care este considerata in Israel si in Occident drept organizatie terorista.

Vizita premierului israelian se inscrie intr-o ofensiva diplomatica a Israelului, menita sa convinga statele cu drept de veto in Consiliul de Securitate ONU ca Iranul trebuie sa suporte sanctiuni tot mai aspre daca va continua programul nuclear. Ehud Olmert se va deplasa, duminica, in Franta, iar apoi in Marea Britanie, in timp ce ministrul israelian de Externe, Tzipi Livni, va efectua o vizita in China. Imediat dupa vizita sa in Iran, presedintele Putin a precizat ca nu exista probe care sa demonstreze ca Iranul urmareste sa imbogateasca uraniul pentru a obtine arma nucleara si ca Iranul nu trebuie supus unui nou set de sanctiuni de catre Consiliul de Securitate ONU.

Siria recunoaste ca avea o instalatie nucleara

Ambasadorul sirian la ONU, Bashar al-Jaafari, a recunoscut din greseala ca Israelul a bombardat, la 6 septembrie, o instalatie nucleara, pe teritoriul Siriei. Al-Jaafari a facut o declaratie, in cadrul Comitetului pentru Dezarmare si Securitate Internationala, ce a fost relatata de diplomatii israelieni prezenti la intrunire, dar care a fost consemnata si in comunicatul oficial al ONU. „Israelul este al patrulea exportator din lume de arme de distrugere in masa, violeaza spatiul aerian al altor state si a luat masuri impotriva unor instalatii nucleare, inclusiv prin atacul de la 6 septembrie din Siria“, ar fi spus al-Jaafari. Siria a negat, ulterior aparitiei comunicatului ONU si al relatarilor israeliene, faptul ca reprezentantii sai au recunoscut existenta unei instalatii nucleare.

Cele doua fete ale IsraeluluiData publicarii: 22/08/2005


Evacuarea Fisiei Gaza a scos la iveala doua fete a Israelului: prima reprezentata de evreul religios, iar a doua fata, reprezentata de israelianul obisnuit cu bombele si cu interventii armate. Pe de o parte, sfirsitul saptaminii trecute a oferit posibilitatea rezistentei israeliene sa-si regrupeze ultimele forte. Pe de alta parte, populatia din Tel Aviv a profitat de zilele libere pentru a petrece momente linistite de plaja.








Evacuarea fortata, abandonata vineri seara din motive religioase, a fost reluata ieri dimineata. Soldatii israelieni au gasit dimineata portile incuiate in colonia Katif, iar tineri care fumau faceau gramezi de materiale inflamabile precum fin, cauciucuri si scinduri de lemn, pregatindu-se sa opuna rezistenta. Citeva ore mai tirziu, imaginile prezentate de televiziuni infatisau gramezi uriase de fin ridicate la intrarea in colonie. In colonia?Atzmona protestatarii au construit din carton un "cimitir al tiranilor". Doua dintre imitatiile de pietre funerare aveau pe ele numele lui Adolf Hitler si respectiv al lui Yasser Arafat. O femeie din aceasta colonie, avind pictata o stea galbena care amintea de persecutia evreilor din timpul regimului nazist, a declarat ca mai exista un mormint care inca nu are numele pus pe el, dar a refuzat sa spuna cui ii este destinat. Totousi, trupele israeliene au reusit ieri sa incheie operatiunile de evacuare din trei colonii din nordul Fisiei Gaza, lasind pentru astazi evacuarea enclavei Netzarim.



Tel Aviv, neafectat de suferinta colonistilor evacuati

Altfel au stat lucrurile pentru locuitorii capitalei israeliene. Locuitorii din Tel Aviv, metropola israeliana majoritar laica, a gustat, simbata, din placerea de a face plaja si de a sta pe terasele cafenelelor, in timp ce religiosii din Ierusalim au intimpinat aceasta zi de shabbat raniti si devastati de evacuarea coloniilor din Gaza. "Aici, se merge la plaja chiar si atunci cind bombele explodeaza la Ierusalim", explica Omer Tal, un licean in virsta de 17 ani, aflat pe plaja. Peisajul pare cu totul rupt de imaginile din Israel transmise de mass-media internationala. "Presa intotdeauna prezinta lucrurile in alb si negru", declara Ygal Serna, unul dintre cei mai reputati ziaristi ai cotidianului de mare tiraj Yediot Aharonot. "Evreii religiosi au constituit intotdeauna o minoritate zgomotoasa. Israelul cel adevarat este o combinatie de ceea ce vedeti aici, la Tel Aviv, si ceea ce ati vazut saptamina trecuta, in Fisia Gaza", explica ziaristul. Realitatea este ca Israelul, o societate intens occidentalizata si liberala, duce un razboi tribal cu palestinienii, spune Ygal Serna. "Cea mai buna metoda de a verifica liberalismul unei societati este examinarea legislatiei sale asupra homosexualitatii. Israelul are, in acest domeniu, una dintre legislatiile cele mai liberale din lume. In serviciul diplomatic, de pilda, diplomatul este autorizat sa plece la post in strainatate impreuna cu partenerul sau homosexual", explica jurnalistul de la Yediot Aharaonot. "Societatea israeliana a fost intotdeauna polarizata", explica Ygal Serna. "Sunt evreii stabiliti aici de mult timp, apoi noii veniti, colonistii, evreii rusi, din ce in ce mai multi. In ceea ce ma priveste, ma simt mai aproape de un intelectual palestinian din Cisiordania decit de un colonist", adauga ziaristul.



caseta

Palestinienii ameninta

Liderul palestinian, Mahmud Abbas, a cerut Israelului sa inceteze procesul de colonizare in Cisiordania. Abbas a declarat ca evacuarea coloniilor din Gaza nu constituie decit o "prima etapa" si considera?ca fiind de o importanta vitala?faptul ca armata israeliana sa se retraga din toate sectoarele?reocupate?in Cisiordania de la inceputul Intifadei, in septembrie 2000. "Imediat, Israelul?trebuie sa inceteze colonizarea si iudaizarea Ierusalimului. Cei care continua asemenea?activitati ar dovedi ca nu doresc pacea", a proclamat liderul Autoritatii Palestiniene. Cu toate acestea, premierul israelian, Ariel Sharon a afirmat in mod public, de mai multe ori, ca va continua politica de colonizare, pe care o va aplica in Cisiordania dupa evacuarea in Fisia Gaza a unor teritorii pe care Israelul le ocupa de 38 de ani. Mai mult, cei circa 500 de?colonisti din Netzarim, implantare aflata la sud de orasul Gaza, au decis, cu acordul autoritatilor, sa se mute in colonia urbana Ariel,?din nordul Cisiordaniei, care numara 18.000 de locuitori. Este pentru prima oara cind colonisti din Fisia?Gaza vor fi transferati in Cisiordania. In acelasi timp, Hamas, principala miscare islamica palestiniana, a amenintat ca va raspunde?"prin forta" la orice incursiune israeliana in Gaza, dupa retragere.?Aparind cu fata acoperita, intr-o conferinta de presa, responsabilul Brigazilor?Ezzedine al-Qassam a reafirmat ca Hamas nu are intentia de a renunta la lupta armata atit timp cit va dura ocupatia israeliana.

Israelul isi extinde programul nuclear

Un ziar sionist a publicat faptul ca Israelul se pregateste sa construiasca o noua instalatie nucleara in desertul Naquab, in sudul teritoriilor ocupate.

Conform publicatiei Yediot Achronot, oficiali ai Agentiei Internationale a Energiei Atomice (IAEA) au declarat ca Israelul a cerut recent mai multor tari exportatoare de tehnologie nucleara sa ajute regimul de la Tel Aviv in dezvoltarea unei noi instalatii nucleare in desertul Naquab.


Regimul sionist are peste 200 de focoase nucleare. Cu toate acestea, nu numai ca refuza sa semneze Tratatul de Neproliferare, dar nici nu permite accesul inspectorilor IAEA la instalatiile sale (acelasi gest pentru care Iranul este continuu pus la zid).
SUA si Occidentul nu spun nimic despre aceasta activitate de dezvoltare a programului nuclear sionist, aratand astfel suportul neconditionat pentru un program atomic care nici macar nu este supervizat de IAEA.

Buncăr antiatomic pentru guvernul israelian


http://www.gandul.info/lumea/buncar-antiatomic-guvernul-israelian.html?3929;941715

În Israel a început construirea unui buncăr antiatomic care va adăposti Oficiul Primului Ministru, membrii guvernului, o serie de autorităţi civile şi centrele de comandă militară în cazul în care ţara va trebui să facă faţă unui atac nuclear. Statul evreu ia în considerare în primul rând Iranul, dar s-a conturat în ultimul timp şi pericolul sirian. Se pare că pe teritoriul ţării vecine sunt în construcţie facilităţi nucleare cu ajutor nord-coreean, iar un comado israelian care s-a infiltrat acolo ar fi luat chiar probe de la noua centrală, a informat presa israeliană.
Se prevede ca lucrările de la buncăr să se termine până în 2011, informează cotidianul Yedioth Ahronot. Denumit Centrul Naţional de Comandă, proiectul va costa 240 de milioane de dolari. Practic, de aici va fi condusă ţara în cazul unui război. Buncărul este săpat într-unul din munţii care înconjoară Ierusalimul. Un tunel bine păzit, avînd o lăţime care permite trecerea a două camioane, duce în munte.
Buncărul este realizat de patru dintre cele mai mari firme de construcţii din lume. Toţi cei implicaţi în aceste lucrări, inclusiv constructorii, sunt evrei şi au fost supuşi unor verificări riguroase Complexul subteran va fi cu timpul legat de noul birou al primului ministru, în curs de construcţie.

Interceptari telefonice :Israelienii au parte de un scandal tip SRI
http://www.gardianul.ro/2007/09/25/externe-c3/interceptari_telefonice_israelienii_au_parte_de_un_scandal_tip_sri-s101674.html

Licentele acordate de statul Israel operatorilor de telefonie mobila contin o anexa secreta în baza careia companiile sunt obligate sa furnizeze serviciului de securitate interna Shin Beth informatii despre convorbirile si mesajele transmise de clientii acestora, relateaza Haaretz. Acuzatia a fost formulata de Miscarea pentru Libertatea Informatiei din Israel (FOIM), care intentioneaza sa depuna la Cabinetul premierului si la Tribunalul administrativ din Ierusalim o petitie prin care solicita publicarea „anexei de securitate atasata licentelor acordate operatorilor de telefonie mobila si companiilor care furnizeaza servicii de Internet înregistrate în Israel“.

Operatorii de telefonie mobila, alaturi de Ministerul Comunicatiilor si Cabinetul premierului israelian, care supravegheaza activitatea Shin Beth, au refuzat sa confirme existenta unei asemenea anexe. Potrivit reprezentantului FOIM, avocatul Dori Spivak, anexele la contractele de licenta permit deja serviciilor secrete sa acceseze informatii legate de convorbirile efectuate de cetatenii israelieni, fara un mandat judecatoresc.

Israelienii au obtinut probe nucleare din Siria

AIEA critică programul nuclear al Israelului
http://www.gandul.info/politica-externa/aiea-critica-programul-nuclear-israelului.html?3929;929766

Statele membre ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) au adoptat la Viena o rezoluţie fără caracter obligatoriu în care critică Israelul pentru refuzul său de a-şi supune programul nuclear monitorizării comunităţii internaţionale, măsură împotriva căreia doar SUA şi, evident, statul evreu s-au opus, informează AP, citat de Rompres.
Este pentru a doua oară când programul nuclear israelian - a cărui existenţă este creditată în pofida tăcerii Israelului - se află pe ordinea de zi a conferinţei generale a AIEA.
Reprezentantul statului evreu s-a opus la două paragrafe: unul care invita toate statele din regiune „să nu dezvolte, să nu testeze şi să nu-şi procure arme nucleare”, iar altul care stipula ţărilor din zonă „să se abţină de la orice activitate nucleară”, înţelegând prin aceasta instituirea unei zone fără arme nucleare în Orientul Mijlociu.
Cele două pasaje sunt clar îndreptate împotriva Israelului, considerat drept o putere nucleară în pofida faptului că nu a recunoscut niciodată că ar deţine bomba atomică.

Israelul va declara Gaza teritoriu ostil
Israelul intenţionează să declare Gaza teritoriu ostil. Acest lucru vine ca un răspuns la atacul cu rachete din partea militanţilor palestinieni, afirmă oficialii israelieni. Decizia poate duce la întreruperea apei, alimentării cu combusitibili şi energie electrică a teritoriului, conform news.bbc.co.uk.
Palestinienii spun că o asemenea mişcare va constitui o pedeapsă colectivă. Presiunea publică pentru răzbunare a crescut de la incidentul de acum două săptămâni, în care o rachetă palestiniană a aterizat într-o bază militară israeliană, rănind 69 de soldaţi.
Grupurile de militanţi palestinieni au declarat că atacul cu rachete a fost o ripostă la acţiunea militarilor israelieni în Gaza şi pe malul vestic.

Speculaţii referitoare la atatcul Israelului aupra Siriei
Miercuri 19 septembrie 2007, 09:56

au făcut noi speculaţii legate de raidul aerian israelian din Siria de la începutul acestei luni. Postul de televiziune Sky News anunţă că avioanele israeliene ar fi bombardat instalaţii nucleare situate în deşertul sirian.

Potrivit Sky News, detaliile raidului sunt păstrate secrete. Există informaţii potrivit cărora Israelul ar fi aflat că la un complex din nord-estul Siriei a ajuns un transport nuclear nord-coreean. O zi mai târziu, aviaţia israeliană a bombardat şi a distrus complexul.

Pe de altă parte, Siria a anunţat că Israelul a pătruns în spaţiul său aerian, dar neagă categoric că vreun obiectiv ar fi fost bombardat. Damascul a avertizat însă că incursiunea nu va rămâne nepedepsită continuare

O imagine mai sexy pentru Israel
http://www.gandul.info/caleidoscop/imagine-sexy-israel.html?3938;924928
Imaginile sexy şi blogosfera sunt în centrul unei campanii multimedia cu buget de 2,87 de milioane de euro pe care guvernul israelian o derulează pentru a îmbunătăţi imaginea internaţională a statului evreu, informează “Telegraph”. "Avem o problemă de percepţie, şi anume că persoanele din afara Israelului asociază acest loc cu conflictele", a declarat Aviv Shir-On, director general adjunct al Ministerului de Externe israelian. "Ce încercăm să facem prin intermediul acestei campanii este să utilizăm o serie de medii pentru a le arăta oamenilor că Israelul înseamnă mai mult decât conflicte.
Indiferent dacă este vorba de litoral sau de situri arheologice, această ţară are foarte mult de oferit, însă problema este că, de cele mai multe ori, conflictele transmit lumii un alt mesaj", a adăugat el. Israelul a folosit mult timp imaginea unor modele sumar îmbrăcate pentru a atrage turiştii şi investitori străini şi pentru a impulsiona activităţile economice. În cadrul noii campanii, Ministerul Turismului a angajat o agenţie de publicitate care să realizeze un film viral, care să fie distribuit prin e-mail şi care să ridiculizeze performanţele slabe ale echipei israeliene de fotbal. În plus, administraţia israeliană a angajat cinci dintre cei mai influenţi bloggeri din America, pe care i-a adus în Israel pentru o lună de vacanţă.

Astfel, se speră că aceştia vor scrie despre Israel în blogurile lor şi vor transmite un mesaj despre această ţară unui număr mare de cititori, mesaj care să se înscrie în campania de imagine iniţiată de oficialităţile de la Tel Aviv. "Nu suntem interesaţi de persoanele care spun că viaţa în Israel este perfectă, vrem oameni reali, care vin aici şi au o serie de experienţe şi care pot povesti şi altor persoane despre ele. Este vorba de distanţare de imaginea conflictuală şi de prezentarea adevăratului Israel", au declarat responsabilii campaniei.

Evreii proveniţi din fosta URSS dau bătăi de cap Israelului

Imigranţii rusofoni au probleme de adaptare, unii sunt bănuiţi de activităţi neonaziste, iar alţii sunt acuzaţi că vor să domine viaţa politică israeliană.
Evreii proveniţi din fosta URSS au început să ridice statului Israel probleme cu care nu s-a mai confruntat până acum. Recent, opt israelieni bănuiţi de activităţi neonaziste au fost arestaţi la Petah Tikva, lângă Tel Aviv.
Tinerii, cu vârste cuprinse între 16 şi 21 de ani, proveneau din familii de emigranţi din fostele state ale Uniunii Sovietice. Autorităţile israeliene au constatat că nu au o lege prin care să condamne activităţile neonaziste pe teritoriul statului.
Mai mulţi deputaţi au cerut în parlament să fie modificată Legea întoarcerii, pentru a împiedica astfel de persoane să beneficieze de ea. Pe de altă parte, prezenţa în coaliţia de guvernare şi în Executiv a unui lider provenit din imigraţia rusă a stârnit valuri în Israel.
Actualmente, legea permite oricărei persoane considerate evreu să imigreze în Israel cu familia, inclusiv cu strănepoţii. Legislaţia israeliană stipulează că orice individ se poate prevala de rădăcinile evreieşti pentru a solicita cetăţenie până la a doua generaţie.
Deputatul din partea Partidului Religios Naţional, Zevulun Orlev, a cerut de mai mult timp un act normativ prin care să se revoce cetăţenia israeliană militanţilor neonazişti şi aceştia să fie expulzaţi. El mai doreşte scoaterea din Legea întoarcerii a clauzei care autorizează strănepoţii evreilor să emigreze în Israel şi să obţină cetăţenia chiar dacă Halakha (legea religioasă) nu-i consideră pe aceştia evrei.
"Acceptarea strănepoţilor face ca o a doua generaţie de nonevrei să vină în Israel. Aceste persoane nu sunt apropiate de spiritul iudaismului şi slăbesc caracteristicile evreieşti ale statului nostru" - susţine Orlev. Colette Avital, deputat din partea Partidului Muncii, se declară şi ea în favoarea revocării cetăţeniei în caz de activităţi neonaziste, dar nu doreşte modificarea criteriilor de naturalizare.
Colegul său din Knesset, Yossi Beilin, parlamentar al partidului de stânga Meretz-Yahad, se opune schimbării legii: "Israelul trebuie să-şi deschidă porţile tuturor acelora care sunt recunoscuţi ca evrei de Halakha. Nu există niciun motiv să împiedicăm copiii, nepoţii şi chiar strănepoţii să emigreze în Israel."
Propunerile de amendare a Legii întoarcerii au suscitat un val de contestaţii în rândul întregului spectru politic. Deputatul partidului centrist Kadima, Zeev Elkin, susţine că este suficient să se modifice politicile de incitare la imigraţie a Agenţiei Evreieşti, pentru a ţine departe imigranţii "indezirabili", nonevrei sau puţin ataşaţi de iudaism.
În cazul locuitorilor din ţările fostului spaţiu sovietic, această lege a fost extinsă şi pentru soţii care nu sunt evrei şi pentru cei care au bunici evrei. Din punctul de vedere al credincioşilor, numai persoanele născute din mamă evreică sau convertiţi de ultraortodocşi sunt consideraţi evrei.
Din aproape 1,2 milioane de imigranţi din fosta URSS de la începutul anilor 1990, peste 300.000 nu au fost evrei, potrivit datelor Ministerului israelian al Integrării.
Căsătoria civilă, o victorie pentru imigranţi
Căsătoriile civile sunt recunoscute pentru prima dată în Israel. Aceasta poate fi considerată o minirevoluţie într-o ţară în care numai uniunile religioase pot fi celebrate. Această victorie, care nu priveşte decât cuplurile care nu sunt recunoscute ca iudaice de Marele Rabinat, entitate competentă în materie religioasă, a fost posibilă în urma unui acord încheiat recent între ministrul justiţiei, Daniel Friedman, şi Marele Rabin sefard al Israelului, Shlomo Amar.
Potrivit acestui acord fără precedent de la crearea ţării în 1948, aceste persoane vor putea să se căsătorească în faţa unei jurisdicţii civile, de asemenea competentă în materie de divorţ. „Sper că această formulă restrânsă va putea extinsă cu timpul. În străinătate, existenţa unei căsătorii civile nu îi afectează pe evrei", a declarat Friedman. În schimbul aranjamentului, Marele Rabinat a obţinut dreptul de a înfiinţa tribunale rabinice cu putere de decizie în privinţa convertirilor la iudaism, ceea ce este împotriva ambiţiilor curentului reformat al iudaismului, considerat mai tolerant şi mai modernist. Acest curent este puternic în sânul comunităţii de circa 5,5 milioane de evrei americani.
O decizie a Curţii Supreme din Israel obligă autorităţile israeliene să recunoască convertirile realizate în străinătate de rabini reformaţi care, pe baza acestui precedent, ar vrea să impună, de asemenea, convertirile realizate în Israel. "Formula propusă de Friedman şi Amar rezolvă o problemă pentru câteva cupluri şi a lăsat alte câteva sute de mii fără soluţie", a estimat rabinul Gilad Kriv, preşedintele Centrului reformat pentru un pluralism evreiesc la Ierusalim.
"Un soi de castă va fi creată astfel, cea de 300.000 de persoane emigrate din fosta URSS, care trăiesc cu toate acestea alături de noi şi servesc în rândurile armatei", a afirmat Zamira Seghev, preşedintele Forumului pentru o căsătorie liberă. "Israelul este un stat democratic şi trebuie să permită oamenilor să se căsătorească liber, pentru că este un drept fundamental", a adăugat ea. În cursul ultimilor 15 ani, peste un milion de emigranţi au sosit în Israel din fosta URSS, dintre care 270.000 care nu sunt evrei în ochii marelui rabinat şi nu se reclamă de altă religie. Circa 150.000 dintre ei sunt celibatari.
Evreii ruşi nu s-au adaptat
Marginalizaţi din punct de vedere economic şi adesea obligaţi să-şi dovedească originile, evrei ruşi duc o viaţă aparte în Israel.
Anastasia, o tânără în vârstă de 18, ani, este unul dintre locuitorii cartierului "Mica Ucraina" din oraşul Netanya.
"Nu-mi doresc altceva decât să plec din Israel şi să mă stabilesc în altă parte", mărturiseşte cu tristeţe tânăra, care subliniază că nu se simte cetăţean israelian. La fel ca alte zeci de mii de tineri imigranţi ruşi, Anastasia nu este decât pe jumătate cetăţean israelian. Are o carte de identitate, dar acest document îi aduce mai multe îndatoriri decât drepturi.
Este obligată să-şi satisfacă serviciul militar, dar nu este recunoscută ca evreică. Şi aceasta din cauza legislaţiei improvizate a autorităţile israeliene. Potrivit legii, un imigrant nu este considerat evreu decât dacă provine din mama evreică. În aceste condiţii, numeroşi imigranţi din Rusia recunosc că aşteaptă momentul potrivit pentru a părăsi Israelul pentru totdeauna. Aici se simt dispreţuiţi şi ignoraţi de sabras (evreii născuţi în Israel) care îi înconjoară.
Nu se simt aparţinând unei ţări care i-a aruncat într-o situaţie imposibilă în numele visului sionist. Fără sprijin financiar, confruntaţi cu dificultăţi de limbă şi cu xenofobia localnicilor, imigranţii din Rusia se arată din ce în ce mai puţin dornici să se declare evrei. Mai ales că dorinţele lor sunt foarte puţin auzite în Israel.
Cel puţin în ebraică.
Izolaţi în "cartiere ruseşti" sărace din marile oraşe, rusofonii nu se mai arată interesaţi de ce se întâmplă pe scena politică. Şi nici liderii politici din Israel nu s-au grăbit să-şi asigure voturile ruşilor. La ultimele alegeri, numai câteva partide mici ameninţate cu dispariţia au ţintit electoratul rusofon cu o promisiune reluată la nesfârşit: recunoaşterea căsătoriilor civile.

Extrema dreaptă rusofonă, la guvernare

După alegerile din toamna trecută, s-a format o coaliţie de centru-stânga din care face parte şi un partid de extremă dreaptă, Israel Beitenou, condus de Avigdor Lieberman.

Partidul lui Lieberman are un discurs virulent la adresa arabilor israelieni, dar este popular în sânul comunităţii rusofone de imigranţi din fosta URSS. Publicaţia "Jerusalem Post" susţine că ambiţia lui Lieberman este să facă din partidul său prima formaţiune de dreapta de pe scena politică israeliană şi să ia faţa Likudului.
"Majoritatea electorilor acestuia sunt imigranţi rusofoni. Cotidianul «Yediot Aharanot» scrie despre Avigdor Lieberman că este un politician imatur care se crede salvatorul Israelului". Mai multe personalităţi arabe israeliene au luat poziţie faţă de propunerile politice cu caracter rasist ale liderului partidului Israel Beitenou.
După numirea lui Avigdor Lieberman în guvern, cotidianul "Haretzz" scria că evreii rusofoni nu doresc să se integreze în societatea israeliană - ei vor doar puterea. Intrarea partidului Israel Beitenou în coaliţia aflată la guvernare a avut un impact puternic în societatea israeliană.
Această mişcare a fost văzută ca o legitimare a programului rasist al partidului lui Lieberman. În campania electorală din toamna anului trecut, sloganul acestei formaţiuni politice a fost "Naş Kontrol" (Puterea noastră). În luna octombire 2006, la 10 ani de la crearea primului partid israelian rus, Israel B’Aliya, fondatorul acestuia, Nathan Sharansky, a părăsit scena politică. În schimb, Lieberman a primit postul de ministru însărcinat cu afacerile strategice în Guvernul Olmert.

Arcadi Gaydamak, noua speranţă a rusofonilor

Pe fondul nemulţumirilor imigranţilor din Rusia, miliardarul israeliano-rus Arcadi Gaydamak (foto) a înfiinţat un nou partid politic, numit „Justiţie". Presa de la Ierusalim susţine că noua formaţiune se va adresa în special comunităţii rusofone din Israel, dar şi altor grupări în cadrul căror Gaydamak se bucură de popularitate, precum arabii, beduinii, druzii şi evreii ultraortodocşi.
Gaydamak, care are naţionalităţile rusă, franceză şi israeliană, precum şi paşapoarte diplomatice din partea altor două state, Canada şi Angola, le-a explicat ziariştilor că „vrea să joace un rol central în viaţa politică israeliană prin crearea unei opinii publice, decât prin adaptarea la aceasta".
Proprietar al unui club de fotbal foarte popular în Israel, Arcadi Gaydamak face, din decembrie 2000, obiectul unui mandat internaţional de arestare pentru implicarea sa într-o afacere cu trafic de arme către Angola.

Turcia, informatorul Israelului?

Turcia a furnizat Israelului date precise referitoare la Siria, mai precis la ţinte ce ar putea fi atacate de avioane militare. Informaţia a apărut în presa din Kuweit, fiind preluată apoi de Jerusalem Post, în contextul unui incident ce a avut loc săptămâna trecută, când Siria a acuzat Israelul de încălcare a spaţiului său aerian.


APROPIERE. Potrivit sursei citate, piloţii israelieni au primit de la armata turcă inclusiv autorizaţia de a utiliza spaţiul aerian turc, pentru a efectua operaţiunea. Se pare însă că premierul de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, nu a fost consultat în această privinţă. Armata israeliană şi cea turcă întreţin o relaţie strânsă, ce include exerciţii comune şi tranzacţii cu armament.

Stat palestinian in frontierele din 1967?

Israelul si Autoritatea Palestiniana sustin crearea unui stat palestinian demilitarizat in frontierele dinaintea razboiului din 1967, rezulta dintr-un proiect de document comun negociat de liderii Ehud Olmert si Mahmud Abbas. Proiectul de document, redactat in limba ivrit,. a fost dat publicitatii de un post de radio israelian. El ar trebui semnat de cei doi lideri pana la conferinta pentru Orientul Mijlociu din noiembrie, mai precizeaza postul de radio. Deocamdata, purtatorul de cuvant al Cabinetului de la Ierusalim a dezmintit existenta unui asemenea document. El a ajuns totusi la cunostinta mediilor occidentale, mai exact a ziarului “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, care vorbeste despre planul Israelului de a evacua coloniile din Cisiordania “treptat si intr-o perioada convenita” si de a preda controlul catre Autoritatea Palestiniana de la caz la caz, in functie de instaurarea ordinii. Dupa eliberarea coloniilor, ar urma sa inceapa un proces in care Cisiordania si Gaza sa fie recunoscute ca o unitate. Acelasi document prevede doua capitale la Ierusalim, acorduri speciale pentru permiterea accesului la locurile sfinte ale tuturor religiilor si o autoritate speciala pentru organizarea pelerinajului musulmanilor si evreilor la Muntele Templului.

Israelul şi Siria sunt pe picior de război

Săptămâna trecută, o serie de atacuri aeriene ale Israelului asupra unor ţinte de pe teritoriul sirian au aprins din nou fitilul conflictelor regionale. Ieri, Siria a depus o plângere la ONU împotriva statului Israel, din pricina evenimentelor de săptămâ- na trecută, când avioanele militare israeliene au „încălcat flagrant“ spaţiul aerian al Siriei, lansând muniţie pe teritoriul acesteia. Ambasadorul Siriei la ONU, Başar Jaafari, a arătat că Guvernul său vrea „să atragă atenţia asupra încălcării flagrante a spaţiului aerian sirian şi a teritoriului Republicii Arabe Siriene comise de statul Israel, într-un mod făţiş şi insolent şi în pofida legilor internaţionale“. Într-o scrisoare adresată atât secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, cât şi francezului Jean-Maurice Ripert, Franţa fiind actualul prezident al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, Jaafari a afirmat că avioanele israeliene care au trecut graniţa siriană joi au lansat „muniţie, fără a face victime şi fără a produce pagube materiale“. În aceeaşi scrisoare s-a precizat că Guvernul sirian acuză statul evreu şi „de alte infracţiuni asemănătoare“, comise în mod intenţionat, cum ar fi „bombardarea unor instalaţii civile în anul 2003“. „În condiţiile în care comunitatea internaţ ională continuă să nu ţină cont de aceste acţiuni israeliene care încalcă legile internaţionale, regiunea, precum şi pacea, şi securitatea internaţională ar putea suporta consecinţ e grave şi greu de controlat“, a adăugat Jaafari. Vicepreşedintele sirian Faruk al-Şara a avertizat, sâmbătă, într-un interviu acordat cotidianului italian „La Republica“, asupra faptului că Siria analizează o serie de reacţii la survolul israelian.

Contraatacul miliţiilor Hezbollah
Un oficial militar american, citat sub acoperirea anonimatului, a confirmat marţi că Israelul a desfăşurat un raid aerian pe teritoriul Siriei, săptămâna trecută, cu scopul de a avertiza Damascul să nu reînarmeze miliţia şiită libaneză Hezbollah.

Se pare că opţiunile de răspuns ale Guvernului Siriei la atacul israelian au fost asumate de miliţiile Hezbollah, întrucât în cursul nopţii de luni spre marţi, potrivit unor surse militare şi medicale, explozia unei rachete lansate în Fâşia Gaza de către militanţii palestinieni asupra unei baze militare de pe teritoriul Israelului a rănit nu mai puţin de 69 de militari israelieni. Potrivit ultimului bilanţ comunicat de purtătorul de cuvânt al armatei statului evreu, unul dintre militari este în stare „critică“, doi au fost grav răniţi, în timp ce alţi şapte au suferit răni uşoare. Ceilalţi soldaţi sunt răniţi uşor. Se pare că proiectilul a lovit un cort gol, amplasat în centrul bazei militare din Zikim, situată la sud de oraşul Aşkelon, unde sunt instruiţi tinerii recruţi. Schijele rachetei i-au rănit pe militarii care dormeau în corturile vecine. Circa 20 de ambulanţe şi două elicoptere s-au deplasat la faţa locului pentru a-i evacua pe militarii răniţi.

Atentatul a fost deja revendicat de Brigă zile Al-Quds, aripa armată a grupării Jihadul Islamic, o mişcare radicală palestiniană, care a dat publicităţii un comunicat în Fâ- şia Gaza, anunţând, de asemenea, şi organizarea unei conferinţe de presă în Gaza City. Jihadul Islamic este responsabil de mai multe atacuri cu rachete asupra teritoriului israelian, comise în ultimele luni, dar bilanţul ultimului atac este cel mai ridicat din ultimele luni.

Turcia, lezată de incursiunile aviaţiei israeliene
Premierul israelian Ehud Olmert a avertizat că Israelul va replica „fără milă şi ezitare“ atacurilor îndreptate asupra ţării sale. A omis însă să recunoască în acest atac replica firească a unui stat vecin suveran la o agresiune cu care atât statul Israel, cât şi aliatul său tradiţional, Statele Unite ale Americii, s-au împăunat în decursul ultimelor zile. Până în prezent, în replică la atacul cu rachetă, armata israeliană a întreprins mai multe raiduri în Fâşia Gaza, soldate cu uciderea a 10 palestinieni. Şi, potrivit aceluiaşi premier israelian, operaţiunile împotriva militanţilor palestinieni din Fâşia Gaza, aflată sub controlul grupării Hamas, vor continua.

Referitor la bombardamentele israeliene asupra Siriei, un oficial american a declarat, după zile întregi de tăcere şi de negare a evenimentelor, că avioanele israeliene au efectuat recent zboruri de recunoaştere deasupra teritoriului sirian, fotografiind posibile instalaţii nucleare suspectate de Israel că ar funcţiona cu material livrat de Coreea de Nord. „Israelienii cred că statul nord-coreean vinde Siriei şi Iranului puţinul material nuclear care le-a rămas“, a declarat oficialul, precizând că nu ştie dacă Israelul deţine vreo dovadă în acest sens.

Declaraţiile americane şi israeliene vin în urma poziţiei adoptate luni de Turcia, care a anunţat că Israelul a promis o anchetă rapidă cu privire la o posibilă încălcare a spaţiului aerian turc, care ar fi coincis cu acuzaţiile Damascului potrivit cărora avioanele de luptă israeliene au lansat bombe asupra teritoriului sirian. Turcia a afirmat că o serie de containere cu carburant descoperite joi seară în apropiere de graniţa Turciei cu Siria au fost aruncate de aparate de zbor israeliene. În aceeaşi zi, Damascul a acuzat Israelul că a bombardat teritoriul sirian.

Ministrul turc de Externe, Ali Babacan, a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă comune cu omologul său sirian, că Israelul a anunţat că „va investiga această problemă în cel mai scurt timp şi ne va oferi informaţii“. Întrebat despre o posibilă încălcare a spaţiului aerian turc, ministrul Babacan a spus că „această situaţie este inacceptabilă pentru Turcia“.

Israelul, care a participat frecvent la exerciţii comune cu armata turcă, nu a comentat în niciun fel acuzaţiile Siriei, referitoare la acel „atac deliberat şi ostil“, după cum s-a exprimat ministrul sirian de Externe, Walid Moualem. Potrivit unor experţi citaţi de un cotidian turcesc ce a realizat fotografii ale containerelor cu combustibil, aparatele de zbor israeliene au aruncat containerele cu combustibil pentru a scăpa mai repede de apărarea antiaeriană siriană.

Un oficial din cadrul Departamentului american al Apărării a confirmat, marţi, că avioanele militare israeliene au atacat, joi, cel puţin o ţintă din nord-estul Siriei, dar a precizat că nu se ştie încă ce reprezentau respectiva ţintă şi amploarea pagubelor provocate. Surse de la Washington au declarat că, cel mai probabil, ţintele vizate sunt depozite de armament livrat de Iran miliţiilor Hezbollah prin intermediul Siriei, potrivit oficialilor israelieni.

Proteste diplomatice la ONU
Siria a înaintat o notă de protest prin intermediul Qatarului, reprezentantul statelor arabe în Consiliul de Securitate, potrivit unor oficiali din cadrul Naţiunilor Unite. Diplomaţii statelor membre ale Consiliului de Securitate au dezbătut problema marţi, dar nu au ajuns la nicio conluzie.

Nici Israelul, nici Statele Unite nu au făcut declaraţii publice privind aceste posibile atacuri vreme de mai multe zile. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Sean McCormack, a cerut jurnaliştilor să adreseze întrebările oficialilor sirieni şi israelieni, iar un purtător de cuvânt al Ambasadei Israelului la Washington a refuzat să comenteze.

Se pare, totuşi, că, într-adevăr, raidul israelian asupra Siriei ar fi vizat un transport de armament care venea din Iran, destinat, potrivit unor surse americane şi din Orientul Mijlociu, gherilelor Hezbollah.

Siria a anunţat că aviaţia sa a deschis focul spre „avioane inamice“ care survolau nordul ţării joi dimineaţă.

Armata israeliană nu a avut o reacţie oficială. Situaţia politică din Israel este deja pe muchie de cuţit, în condiţiile în care directorul Consiliului Naţional de Securitate din Israel, Ilan Mizrahi, şi-a prezentat demisia în semn de nemulţumire faţă de refuzul premierului Ehud Olmert de includere a sa în procesul decizional. Anunţul lui Ilan Mizrahi a intervenit cu puţin timp înainte de raportul final al Comisiei Winograd, care a anchetat modul de desfăşurare a operaţiunilor din Liban împotriva gherilelor Hezbollah.

Un apropiat al lui Mizrahi a declarat că acesta este nemulţumit de modificările operate în statutul Consiliului Naţional de Securitate. Guvernele israeliene au exclus din procesul decizional Consiliul de Securitate, creat în 1999 de fostul premier Benjamin Netanyahu pentru a contracara ameninţările din partea Iranului şi Irakului. Iniţiativa a fost primită cu scepticism de criticii lui Netanyahu, care l-au acuzat de extinderea birocraţiei într-o ţară în care politicul este dominat de foşti generali de armată. Ca reacţie, succesorii lui Netanyahu au preferat să îşi aleagă proprii consilieri, decât să apeleze la expertiza Consiliului de Securitate.

Surse citate de CNN dezvăluie că în operaţiunea militară din cursul nopţii de miercuri spre joi este posibil să fi fost implicate şi trupe terestre, care au ghidat avioanele de vânătoare. În urma atacului israelian, în deşert a rămas „un crater imens“. Potrivit anumitor surse locale, Guvernul israelian este foarte mulţumit de succesul operaţiunii.

Informaţiile sunt confirmate de responsabili militari şi oficiali din cadrul administraţ iei George W. Bush, care susţin că Israelul doreşte să transmită Siriei şi Iranului că poate efectua operaţiuni ori de câte ori este nevoie.

Stupi de pe vremea regelui Solomon

Cei mai vechi stupi, datand din epoca regelui Solomon, descoperiti in Orientul Apropiat, au fost adusi la lumina zilei de o echipa de cercetatori care au efectuat sapaturi in nordul vaii Iordanului, transmite AFP. "Este vorba de cei mai vechi stupi descoperiti pana acum", a declarat intr-un comunicat profesorul Amichai Mazar de la Institutul de arheologie din cadrul Universitatii Ebraice din Ierusalim. "Dateaza din secolele al X-lea - al IX-lea i.C.", a precizat profesorul, care a coordonat sapaturile efectuate la Tel-Rehov in zona Beit Shיan.
Perioada corespunde celei a regelui Solomon si a primilor regi ai Israelului. Sapaturile au scos la iveala faptul ca apicultura se practica la scara mare in aceasta zona, a subliniat profesorul. Arheologii au descoperit aproximativ 30 de stupi, repartizati pe trei randuri Pe fiecare rand, stupii erau suprapusi pe trei niveluri. Stupii sunt cilindrici, cu o inaltime de 80 de centimetri si un diametru de 40 de centimetri. In partea superioara a stupilor, confectionati din lut si paie uscate, se afla intrarea albinelor. Mierea era recuperata printr-o deschidere situata in partea inferioara a stupului. Cercetatorii cred ca apicultorii din zona puteau obtine o cantitate anuala de o jumatate de tona de miere. Alaturi de stupi, arheologii au mai descoperit obiecte de cult remarcabile, precum statui ale zeitelor fertilitatii

Israelul îşi apropie India

Prin cooperare militară, Israelul vrea să câştige India ca al doilea partener strategic după SUA. New Delhi are însă planuri mari şi în capitalele arabe, şi la Teheran

Recentul acord pentru dezvoltarea în comun a unor rachete antibalistice arată că relaţiile militare israelo-indiene au intrat într-o nouă fază de apropiere. Armata indiană trece de la tradiţionalii furnizori ruşi spre cei israelieni şi americani - în această ordine.
Creşterea economică de 7‑8% din ultimul deceniu şi din următorul fac din India un tot mai însetat cumpărător de energie, dar şi de armament modern. Din anii `90, New Delhi s-a desprins de Moscova pentru relaţii tot mai cordial-strategice cu Washingtonul – care ţinteşte inclusiv bugetul militar indian.
Din concurenţa producătorilor americani şi europeni, deocamdată, au câştigat israelienii. Anul trecut, Israelul a furnizat Indiei echipament militar în valoare de 1,6 miliarde de dolari – ca al doilea furnizor, după cel rus.
Competiţie israelo-americană
În următorii cinci ani, New Delhi are planificate importuri de hardware şi software militare de circa 30 miliarde de dolari. Ministerul indian al Apărării studiază acum ofertele US Bell şi Eurocopter pentru 200 elicoptere uşoare, estimate la 600 milioane de dolari – în mai, oficiali ai SUA şi Bell i-au exprimat ambasadorului indian la Washington rezervele faţă de Eurocopter... Presiunile SUA par să-i fi asigurat lui Lockheed Martin 10 miliarde de dolari pentru un set de avioane de luptă multirol F-35JSF – concurenţi fiind Boeing, Dassault Aviation, Eurofighter, Gripen-SAAB şi MiG Corp. În prezent, India nu are niciun avion de luptă american, doar Suhoi-30 MK, Jaguar şi MiG-uri - care au acum încorporată avionică israeliană.

Lipsită de susţinere militară, Japonia trebuie ...


În perioada 2002-2007, plă­ţile statului indian către statul israelian pentru achiziţii militare ajung la 5 miliarde de dolari. India urmează să cumpere din Israel 18 sisteme de rachete de joasă acţiune cu reacţie rapidă Spyder, pentru 200 milioane de dolari. Iar asta după achiziţia radarelor de avertizare timpurie "Green Pine", care pot detecta şi urmări rachete aflate la 500 km.

La fel de nou-veniţi, israelienii şi americanii nu păreau să-şi facă concurenţă pe piaţa indiană. SUA vând avioane şi vase de război, Israelul completa cu auxiliare, gen echipamente de război electronic sau radare avansate.
SUA chiar au permis Israelului să încaseze un miliard de dolari din India pentru radare aeriene de prevenire timpurie Phalcon pe care s-au opus să le furnizeze şi Chinei. Mai departe însă, proiecte comune indo-israeliene urmăresc chiar să depăşească oferta americană.
Sinergii indo-israeliene
După perioada de achiziţii, cooperarea indo-israeliană în materie de armament a intrat în faza proiectării şi producerii în comun de noi sisteme militare.
Comisia pentru securitate a guvernului indian, prezidată de premierul Manmohan Singh, a aprobat luna trecută crearea unei joint-venture între indiana Defence Research and Development Organization şi Israel Aerospace Industries pentru construirea în comun a unui sistem de rachete sol-aer cu rază medie, capabile să detecteze şi să distrugă avioane ostile, rachete inamice sau drone de spionaj aflate la o distanţă de 70 km.
Estimate la 2,5 miliarde de dolari, cele nouă sisteme antiaeriene cu câte două unităţi antibalistice, dotate fiecare cu câte trei lansatoare de până la opt rachete, urmează să înlocuiască depăşitele unităţi antiaeriene Pechora, OSA-AK şi rachetele antibalistice Igla, toate de producţie rusească.
Noul proiect este o prelungire a colaborării indo-israeliene lansate în 2006, la un cost de 480 milioane de dolari, pentru construirea rachetei antibalistice supersonice Barak-NG, destinată marinei indiene. Se apreciază deja că, peste 4-5 ani, Barak-NG va fi mai performantă decât actualul sistem balistic antiaerian Patriot Advanced Capability, pe care SUA îl promovează fervent în India de câţiva ani.
Singura umbră asupra colaborării militare indo-israeliană este procesul intentat anul trecut fostului ministru al apărării George Fernandes, acuzat de mită în legătură cu achiziţia unor sisteme Barak-1 pentru marina indiană.
Rolul Iranului
Pe fondul ameninţărilor cu un atac al SUA ori al unor noi sancţiuni din pricina programului nuclear, Iranul, al doilea producător al OPEC, îşi creşte exporturile de petrol în Asia. Compania Naţională de Petrol a Iranului tocmai a semnat un acord cu Bharat Petroleum Corporation Limited, pentru înlocuirea unei părţi a importurilor din Yemen.
Pentru India, mai importantă este conducta de 3.000 km, care urmează să aducă gaze iraniene via Pakistan. Reluate în februarie 2004, negocierile pentru "Conducta Păcii" înaintează, dar greu, din cauza disensiunilor indo-pakistaneze, preţului iranian, tarifelor şi securităţii transportului pe teritoriul pakistanez – plus opoziţiei americane şi israeliene. În timp ce India şi Pakistanul ar primi 30 milioane de metri cubi pe zi, în prima fază a proiectului, Iranul vrea să câştige astfel sprijinul celor doi aliaţi ai SUA.
Soluţii japoneze pentru palestinienii din Cisiordania
Plecată tot după energie, diplomaţia niponă, lipsită de susţinere militară, încearcă să facă altfel de propuneri furnizorilor din Orientul Mijlociu: cooperarea internaţională pentru prosperitatea regională.
La mijlocul lunii august, ministrul nipon de externe, Taro Aso, a reluat, de la faţa locului, ajutoarele japoneze pentru palestinieni, întrerupte după victoria în alegeri a Hamas, şi a lansat un proiect de cooperare economică pentru pacea regiunii.

Indiferent de lider, Pakistanul stă între India şi ...


La Ierusalim şi Ramallah, ministrul Taro Aso a promis să-l "sprijine activ" pe preşedintele palestinian moderat Mahmmud Abbas, dar a cerut Israelului să ridice blocadele rutiere din Cisiordania ocupată şi să demoleze aşezările ilegale – premierul israelian, Ehud Olmert, a răspuns că aşa va face.

Mai concret, cea de-a doua economie a lumii a propus promovarea păcii israelo-palestiniene prin finanţarea parţială a unui "Coridor al Păcii şi Prosperităţii" pe Valea Iordanului. Prin intermediul căruia expertiza israeliană să fie folosită pentru procesarea produselor agricole palestiniene, iordanienii urmând să se ocupe de marketarea lor în restul lumii arabe.
Proiectul nipon prevede câteva fabrici de conserve în oraşul palestinian Jericho, un nou pod peste Râul Iordan şi un aeroport pentru bunurile palestiniene de partea iordaniană – rămâne disputată suveranitatea, israe­liană sau palestiniană, asupra podului...
Diplomaţii energice
Turneul diplomatic nipon în Israel şi Cisiordania se înscrie în noua strategie a Japoniei pentru Orientul Mijlociu inaugurată de premierul Shinzo Abe. Dependenţa economiei japoneze de hidrocarburile arabe şi persane este agravată de instabilitatea relaţiilor cu sursele: arabii nu văd bine participarea Japoniei la coaliţia SUA din Irak, iar Tokyo este nevoit să urmeze politica Washingtonului faţă de Teheran.
La care se adaugă creşterea fluxurilor regionale spre şi dinspre noii mari consumatori cu foarte vechi relaţii comercial-culturale în Golful Persic.
Comerţul dintre China şi Orientul Mijlociu datează din vremea "Drumului Mătăsii" – acum este vorba despre capitalul şi muncitorii chinezi din industriile de petrol şi gaze arabe şi de preferinţa regimurilor autocratice locale pentru un Beijing care nu le vorbeşte despre democraţie.
Cu un Taj Mahal dedicat unei domniţe persane, şi India îşi regăseşte locul în Orientul Mijlociu, în locul altor state est-asiatice.
De aceea, Japonia caută acum să ofere Orientului Mijlociu o implicare dincolo de energie – eventual furnizarea unor tehnologii şi capitaluri de care Orientul Mijlociu are mare nevoie, dar pe care China şi India nu le pot oferi încă.
Republica odioasă
Nu e uşor nici asta. Tokyo abia a decis să lanseze un acord de liber schimb cu cei şase exportatori de petrol din Consiliul de Cooperare al Golfului; China şi India au început asemenea negocieri mult mai devreme. Tokyo a plusat oferind regelui saudit posibilitatea de a folosi capacităţile de stocare din Okinawa pentru a exporta în alte ţări asiatice.
Până când Tokyo să gă­sească noi modalităţi de securizare a alimentării din Golful Persic, Iranul deja a înlocuit Japonia cu China drept cea mai mare destinaţie de export a hidrocarburilor. Niciun premier nipon nu a vizitat Teheranul de la instituirea Republicii Islamice, în 1979.
Preşedintele Khatami a mers însă la Tokyo în anul 2000 şi chiar a oferit Japoniei şansa de a dezvolta zăcământul de la Azadegan, unul dintre cele mai mari încă neexploatate. Contractul de două miliarde de dolari esenţial pentru securitatea energetică a Japoniei este blocat de... aliatul american. Care doreşte ca Japonia să-şi asume o mai mare parte din poverile economice şi de securitate pe care SUA le au în Orientul Mijlociu.
Manevre indiene în Golful Persic
Dacă Israelul urmăreşte realizarea unui parteneriat strategic cu o Indie tot mai importantă pe plan internaţional, manevrele marinei indiene din Golful Persic arată că New Delhi ţinteşte un rol propriu în această zonă. New Delhi s-a oferit să medieze între Occident/ Israel şi Iran şi a sugerat chiar o participare la stabilizarea Irakului.
Industriile de armament indiană şi israeliană au şi alte planuri în afara construirii în comun a unităţilor antibalistice Barak-NG: avioane uşoare de luptă, tancuri, drone şi altele. Dincolo de acestea, India solicită Israelului şi sprijin în operaţiunile antitero.
Recent, o delegaţie israeliană a fost dusă prin turmentata regiune Jammu Kashmir pentru formularea de strategii împotriva infiltrărilor militanţilor pakistanezi peste frontiera indiană. De altfel, armata indiană supraveghează această graniţă cu numeroase dispozitive israeliene. Invers, India va lansa curând primul satelit al Israelului – despre care se crede că ar fi de spionaj.
Opoziţie antiisraeliană
Deşi New Delhi a recunoscut statul israelian încă din 1950, relaţiile diplomatice cu Ierusalimul au fost stabilite abia în 1992. În 1998, Israelul nu a condamnat testele nucleare ale Indiei, ci i-a furnizat echipamente militare, superioare celor ruseşti – eventual tehnologii americane, în timp ce SUA îi impusese sancţiuni.
Chiar şi aşa, buna cooperare indo-israeliană este împietată de opoziţia comuniştilor, al căror sprijin parlamentar este esenţial pentru premierul Manmohan Singh. Stânga indiană crede că "legăturile strategice cu Israelul trădează cauza palestinienilor" şi identifică o aceeaşi "agendă antimusulmană a statului israelian şi a opoziţiei naţionaliste hinduse". Guvernul răspunde că relaţia nu este ideologică, ci pur pragmatică.
Nouă politică arabă
Pe plan extern, actuala cooperare militară pe faţă cu Israelul indică încrederea crescândă a Indiei în statutul său internaţional - deci şi nevoia arabilor de a nu-i pierde complet pe indieni în favoarea israelienilor.
În ultimul deceniu, o dată cu turnura de la fosta URSS spre SUA, India şi-a schimbat şi priorităţile strategice şi Orientul Mijlociu.
Începând cu decolonizarea afro-asiatică, pe toată durata Războiului Rece, India a luat partea lumii arabe – fără ochi pentru Israel, Iran sau chiar Arabia Saudită. A contat şi puternica comunitate musulmană indiană, dar şi intenţia ca statele arabe să ajute India în turbulenta relaţie cu Pakistanul.
Ceea ce nu s-a întâmplat. Prin intermediul Organizaţiei Conferinţei Islamice, arabii au susţinut mai mult Islamabadul şi mişcarea jihadistă din Kashmir.
Noua politică externă a Indiei este ghidată acum de nevoia tot mai mare de energie. Circa 65% din consumul indian de hidrocarburi este asigurat de rezervele din Orientul Mijlociu. Cererea indiană şi resursele iraniene fac din cele două ţări parteneri... naturali.
Cu un Iran tot mai ameninţat cu soarta Irakului, India caută să‑şi extindă influenţa mai departe, în Peninsula Arabică. Riadul este deja cel mai mare furnizor de petrol al Indiei, care a devenit a patra destinaţie de export a Arabiei Saudite. Desigur, aici India intră în competiţie directă cu China, ambele nou-venite în regiune.
În acest sens, marina indiană a executat, la mijlocul lui august, o serie de exerciţii în Golful Persic împreună cu nave din Kuwait, Oman, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Djibouti. Turul Golfului a dat navelor indiene ocazia de a saluta şi navele altor puteri aflate în regiune – SUA, Marea Britanie şi Franţa.
Prietenie militară indo-americană
Recentul acord nuclear care face încă valuri atât la Washington, cât şi la New Delhi nu este decât punctul culminant al noilor relaţii de parteneriat strategic dintre SUA şi India; sau invers. Departe de suspiciunile din timpul Războiului Rece, SUA şi India au semnat în 2005 un acord de parteneriat în domeniul apărării, care include şi achiziţii de armament.
Ca urmare, portavionul USS Trenton a devenit recent INS Jalashwa. În mai, SUA reuşeau prima mare intrare pe piaţa de arme a Indiei, cu aparate de transport Hercules în valoare de peste un miliard dolari. Luna aceasta, portavionul nuclear USS Nimitz a poposit în portul indian Chennai - care n-a văzut un vapor mai mare.

Kibuţurile se privatizează
Gospodăriile colective sunt din nou în centrul atenţiei, oferind locuinţe de lux şi servicii medicale de calitate

Kibuţurile au întruchipat mult timp cele mai importante idealuri ale statului Israel: munca în colectiv, ataşamentul pentru pământ şi egalitarismul. Anii ’80 au adus cu sine o degradare a conceptului de socialism în întreaga lume, aspect resimţit şi de aceste comunităţi, care s-au înglodat în datorii. Ultimii ani au însemnat o revenire a interesului în rândul tinerilor pentru kibuţuri.
Pentru a ţine pasul cu vremurile, multe chibuţuri s-au reorganizat, renunţând la unele obiceiuri socialiste. Privatizarea şi-a făcut loc şi aici, mai ales în zona serviciilor. Majoritatea caselor au fost cumpărate de locui­tori, iar tinerii sunt încurajaţi să le achiziţioneze pe cele care au mai rămas. Liderii comunităţilor nu mai sunt aleşi prin vot popular, ci sunt manageri profesionişti.
În kibuţurile tradiţionale, indiferent de munca prestată, fie că era vorba de mulgerea vacilor sau conducerea unei ferme, remuneraţia era aceeaşi pentru toţi membrii. Astăzi, fiecare este plătit pentru ceea ce face. În luna aprilie, kibuţul Negba a acceptat 80 de noi membri într-o singură zi.
Altele au liste de aşteptare. Interesul atât de mare al israelienilor se explică prin faptul că aceste comunităţi mai păstrează prea puţin din spiritual auster de altădată.

Reorganizarea lor presupune o balanţă între responsabilitatea colectivă şi libertatea individuală. Cele peste 250 de aşezări sunt plasate în mijlocul naturii, departe de frecventele atentate din oraşe.

În plus, sistemul medical şi cel educaţional funcţionează la standarde ridicate. Unii oameni de afaceri au "exploatat" situaţia, transformând kibuţurile în afaceri imobiliare. Ei cumpără tere­nuri în apropiere şi construiesc locuinţe pe care le vând sau le închiriază.
Comunităţile tradiţionale, profitabile
Yaniv Sagee se încăpăţânează să păstreze vechea organizare socialistă la Ein Hashofet. Singura concesie: la cantină, fiecare trebuie să îşi plătească masa. În rest, totul este neschimbat. Yehudit Kotzer, unul dintre fondatorii kibuţului, continuă, la 92 de ani, să lucreze patru ore pe zi. Şi nu este singurul, motiv pentru care toate afacerile din kibuţ înregistrează profit.

Urma sandaletei unui militar roman a fost descoperita pe pamantul sfant

Arheologii israelieni au descoperit pe ruinele orasului antic Sussita din nordul tarii urma “sandaletei” unui roman.Savantii de la Universitatea din Haifa presupun ca proprietarul incaltamintei cu cuie batute a participat la edificarea peretilor din jurul orasului si a fost militar ori in serviciu activ, ori in retragere.
Potrivit Prompt Media, pana in prezent, urme de sandalete ale stranierilor romani au gasit arheologii doar in Marea Britanie, in zonele unde trecea Valul lui Adrian, care proteja frontierele de nord ale imperiului de invazia barbarilor.
Orasul Sussita, unde a fost gasit artizanatul unicat, se situa pe malul de est al marii Chineret. El a fost fondat in timpurile dinastiei elene Selevkizilor, a supravietuit perioadei administratiei romane si vizantice si cuceririi de catre arabi, dar a fost distrus de cutremurul din anul 749. Locuitorii au parasit orasul si pe acest loc nu s-a mai instalat nimeni.

Israel, pionul avansat al SUA în lumea arabă

Statele Unite ale Americii au oferit, joi, Israelului un ajutor militar fără precedent din punct de vedere al valorii - 30 de miliarde de dolari pentru următorii 10 ani, în scopul creşterii puterii militare a celui mai apropiat aliat al Americii din Orientul Mijlociu în comparaţie cu vecinii săi arabi.

Pachetul pentru Israel înseamnă şi un gest compensatoriu la recenta ofertă a SUA făcută Arabiei Saudite, de livrarea unor arme moderne şi a unor sisteme avansate de supraveghere aeriană menite să îmbunătăţească simţitor capacitatea de apărare aeriană a ţării. Israelul a declarat că nu are nimic împotriva ajutorului pentru saudiţi.

Afacerea israeliană reprezintă o creş- tere de 25% a ajutorului militar al Statelor Unite pentru statul evreu, de la 2,4 miliarde pe an în prezent la 3 miliarde pe an pentru deceniul următor.

Subsecretarul de Stat pentru Afaceri Politice, Nicholas Burns, a afirmat că fondurile aprobate pentru susţinerea ţărilor care militează şi luptă pentru pace în regiunea Orientului Mijlociu/OM, gen Israel şi statele moderate arabe, folosesc şi pentru contracararea adversarilor SUA, precum Iranul. „Singura cale pentru a menţine un climat de pace (în OM) este să arătăm ţărilor, precum Iran şi Siria, că Statele Unite vor rămâne factorul principal de stabilitate în această regiune“, a susţinut Burns. SUA şi-au exprimat profunda îngrijorare faţă de sprijinul acordat de Iran şi Siria miliţiei Hezbollah din Liban. În plus, Washingtonul acuză Iranul că susţine insurgenţii şiiţi din Irak şi încearcă să dezvolte programe nucleare în scopuri militare. De asemenea, Statele Unite şi Israelul acuză Teheranul că derulează un proces de fabricare a bombei atomice. Iranul a respins în mod categoric, de nenumărate ori, toate acuzaţiile americane. Preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a declarat că Israelul ar trebui şters de pe hartă, iar Israelul consideră Iranul ca principalul inamic. Burns a mai spus că susţinerea SUA pentru Israel are menirea de a asigura superioritatea militară a acestui stat faţă de ţările vecine. Arabia Saudită, inamic istoric al Israelului, beneficiară şi ea a tehnologiilor militare americane, şi-a manifestat dorinţa de a participa la o conferinţă de pace iniţiată şi sponsorizată de Statele Unite şi care va fi organizată în această toamnă. Arabia Saudită şi alte ţări arabe conduse de sunniţi, aliate ale SUA, sunt, de asemenea, îngrijorate de creşterea influenţei Iranului în regiune.

Israelienii vor să dezbine lumea arabă
Primul-ministru israelian, Ehud Olmert, a declarat că înţelege nevoia SUA de a susţine Arabia Saudită în faţa Iranului. Suplimentarea ajutorului militar pentru Israel îi va garanta acestuia superioritatea strategică regională, în ciuda programelor de dezvoltare a sistemelor de apărare derulate de alte ţări arabe. Burns şi directorul general din Ministerul de Externe israelian, Aharon Abramovitch, au semnat memorandumul de înţelegere care formulează „angajamentul de nezdruncinat al Statelor Unite în asigurarea securităţii Israelului“.

„Nu este nicio îndoială că, din punctul de vedere al Americii, Orientul Mijlociu este o regiune mai periculoasă acum chiar şi faţă de cum era acum 10 sau 20 de ani şi că Israelul se confruntă cu o ameninţare crescândă. Este imediată şi totodată pe termen lung. Statele Unite se confruntă cu multe dintre aceleaşi ameninţări venind din partea aceloraşi organizaţii şi ţări ca şi Israelul, şi am simţit că acesta este nivelul potrivit de ajutor“, a subliniat Burns. Pachetul de ajutorare a Israelului a fost finalizat în luna iunie la Washington de preşedintele Bush şi premierul Olmert. SUA au angajamente încheiate pe termen lung şi de mult timp cu Israelul şi Egiptul, care în anul 1979 a devenit primul stat arab care a făcut pace cu Israelul. Egiptul beneficiază în prezent de asistenţă militară din partea Americii în valoare de 1,3 miliarde de dolari pe an. Motivând nevoia pentru stabilitate regională, Arabia Saudită şi Egiptul se numără printre ţările arabe care au fost de acord cu eforturile Statelor Unite de a restaura pacea israeliano-palestiniană după ce Hamas, grup islamist în parte finanţat de Iran, a preluat violent controlul asupra Fâşiei Gaza în luna iunie. Burns spune că noul ajutor către Israel nu va fi condiţionat de progresul diplomatic sau de concesii, cu toate că „una din priorităţile majore ale guvernului nostru va fi să ajutăm la stabilirea unui acord de pace între Israel şi palestinieni“. Statele Unite, afirmă Burns, consideră „acest ajutor ca fiind o investiţie în pace de lungă durată - pacea nu poate fi făcută fără putere“. Israelul şi-a revizuit forţa armată de când a suferit atacuri surpriză în războiul de anul trecut cu gherilele libaneze Hezbollah. Atribuit ca având singurul arsenal atomic din OM, Israelul a votat să împiedice Iranul, inamicul său „viclean“, să îşi procure bomba nucleară.

Ajutorul american este de o „importanţă hotărâtoare“
Israelul este singurul beneficiar al subvenţiilor defensive ale Statelor Unite căruia i se permite să cheltuiască o parte din bani - 26,3 procente - pe contracte cu firme producătoare de arme convenţionale. Experţii israelieni în apărare spun că fondurile sunt vitale în a dezvolta tehnologii ce sunt folosite pentru a îmbunătăţi muniţia oferită de Statele Unite şi pentru a garanta un „vârf calitativ“. Au fost şi obiecţii americane la ideea de a autoriza firme israeliene care ar putea concura cu Statele Unite pe piaţa globală.

Un oficial israelian a afirmat că americanii au vrut iniţial să limiteze suma care poate fi folosită în industria de apărare israeliană la 625 milioane de dolari pe an, dar în final au acceptat un procent fix.

Şeful băncii centrale din Israel, Stanley Fischer, a declarat că ajutorul american este de o „importanţă hotărâtoare“ pentru Israel al cărui buget destinat apărării constitue aproximativ 10% din Produsul Intern Brut/PIB. Burns şi Fischer susţin că părţile nu au finalizat încă detaliile despre ce arme va primi Israelul conform noului acord.

Administraţia Bush mai trebuie să primească aprobarea Congresului, pentru ca acest pachet de ajutor militar pentru Israel să devină efectiv, dar Burns a afirmat că promotorii acestui ajutor vor întâmpina o opoziţie redusă din partea celorlalţi parlamentari.

Consolidarea poziţiei SUA în OM şi în nordul Africii se constituie într-o strategie pe termen lung destinată menţinerii influenţei Washingtonului în zona „Orientului Mijlociu extins“ şi după retragerea trupelor din Irak.

Pe lângă acţiunile cu implicaţii militare, politicienii americani susţin şi o ofensivă culturală şi de imagine în lumea arabă. Astfel, Departamentul de Stat a ales un mod inedit de a face mai cunoscută America peste hotare, a prezentat legenda baseballului Calvin Edwin Ripken jr., săptămâna aceasta, pe YouTube.

Subsecretarul de Stat pentru Diploma- ţie Publică, Karen Hughes, care apare în înregistrarea transmisă pe YouTube, a afirmat joi că este o parte din campania sa să aducă o imagine pozitivă a Statelor Unite în faţa unei audienţe globale sceptice - în special lumea musulmană. De această dată, copiii au fost ţinta principală.

„Este important să ajungem la populaţ iile musulmane din toată lumea“, a spus Hughes, care a fost în Maroc săptămâna aceasta pentru a vizita o tabără pentru copiii marocani proveniţi din familii sărace, finan- ţată de Statele Unite.

Cea mai bună metodă de a spulbera lipsa de încredere în SUA a musulmanilor este să expună tinerii la valorile americane, a mai afirmat Hughes. Pentru aceasta, ea apelează la media online, precum popularul site web YouTube, care atrage tinerii pasionaţi de tehnologie. „Ca mamă, ştiu că în momentul în care tinerii merg la liceu, opiniile lor sunt destul de consolidate“, a spus Hughes. „Copiii tind să fie mult mai deschişi“. Ca parte a campaniei, vorbitorii de limba arabă din staff-ul lui Hughes intră pe chaturi şi pe forumurile arabilor pentru a corecta „reprezentări ale Americii care nu sunt corecte“, a menţionat Hughes. Aceştia se identifică drept membri ai echipei din Departamentul de Stat care fac un pas înainte spre cunoaşterea reciprocă. Folosind media online, Hughes şi echipa sa pot depăşi piaţa saturată de produsele media tradiţionale. „În timpul Războiului Rece, încercam să informăm tinerii din societăţile închise. Astăzi concurăm pentru atenţie şi credibilitate într-un mediu gălăgios şi aglomerat în comunicaţii“, a spus Hughes. Ofensiva fermecătoare a lui Hughes se ciocneşte deseori cu politica nepopulară a Statelor Unite în OM, în special când vine vorba de Israel. Înregistrarea lui Hughes despre Ripken coincide cu un alt eveniment de săptămâna aceasta favorit la prima pagină a ziarelor din lumea arabă - pachetul american pentru Israel. Hughes a recunoscut că este o provocare ca musulmanii să o ia în serios. „Sunt creştin, femeie şi oficial al Statelor Unite, deci am trei lucruri împotriva mea când vine vorba de credibilitate în lumea islamică“, a concluzionat Karen Hughes.