ACTUALITATE.....DIVERSE

Rezumarea primului mesaj :

ESPERANTO
 
Limba
esperanto a fost propusă lumii pentru prima dată în 1887, anul în care
Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea intitulată Limbă internaţională. Prefaţă şi manual complet (pentru vorbitorii de limba rusă),
Varşovia, Editura Kelter. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu
pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră), numele de
Esperanto a fost adoptat universal. Zamenhof, născut in 1859, a
fost fascinat de ideea unei limbi internaţionale încă din adolescenţă.
Când unchiul său Jozef l-a întrebat într-o scrisoare ce nume
ne-evreiesc şi-a ales pentru a trăi în mijlocul gentililor (conform
uzanţelor), Zamenhof, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani, i-a
răspuns că şi-a ales numele de Ludwik, deoarece l-a găsit citat, sub
forma de Lodwick (sau Lodowick), într-o lucrare de Comenius (1).
Originea şi personalitatea lui Zamenhof au contribuit fără îndoială la
concepţia şi difuzarea limbii sale. Născut într-o familie evreiască în
Bialystok, în zona lituaniană a Poloniei aflată atunci sub dominaţia
Rusiei Ţariste, Zamenhof şi-a petrecut copilăria într-un creuzet de
rase şi limbi răscolit continuu de mişcări naţionaliste şi de valuri de
antisemitism. Experienţa opresiunii şi, mai târziu, a persecuţiei
guvenului ţarist împotriva intelectualilor, mai ales a celor evrei, a
dus la ideea unei limbi universale şi, în acelaşi timp, la înţelegerea
între popoare bazată pe o asemenea limbă. În plus, deşi Zamenhof era
solidar cu cauza evreilor şi dorea întoarcerea lor în Palestina,
religiozitatea lui laică îl împiedica să adere la un sionism
naţionalist şi, în loc să vadă sfârşitul diasporei evreieşti prin
întoarcerea la limba ebraică, el spera ca evreii din lumea întreagă să
devină uniţi printr-o nouă limbă.
În timp ce esperanto se răspândea în mai multe ţări, mai întâi în
cele slave, apoi în restul Europei, suscitând interesul societăţilor de
erudiţi, filantropilor şi lingviştilor şi făcând obiectul mai multor
colocvii internaţionale, Zamenhof a publicat anonim un pamflet în
favoarea unei doctrine bazate pe fraternitatea universală, numită homaranismo.
Unii adepţi ai limbii esperanto au insistat (cu succes) ca mişcarea în
favoarea noii limbi să rămână independentă de orice ideologie,
argumentând că, pentru ca limba esperanto să se impună, ea trebuie să
atragă oameni cu convingeri religioase, politice şi filozofice
diferite. Ei au căutat chiar să treacă sub tăcere faptul că Zamenhof
era evreu, dat fiind faptul că, să nu uităm, în acea epocă se formula
în anumite medii teoria "complotului evreiesc".
Cu toate
acestea, deşi mişcarea esperantistă a dat dovadă de o neutralitate
absolută, impulsul filantropic şi spiritul religios laic care o animau
nu au putut să nu-şi exercite influenţa asupra adepţilor noii limbi,
numiţi în esperanto samideanoj,
adică ”aderenţi la aceeaşi idee”. În plus, încă din anii de început,
noua limbă şi susţinătorii ei au fost prigoniţi de guvernul ţarist care
îi suspecta şi din cauză că avuseseră şansa - sau neşansa - de a-şi fi
câstigat sprijinul pasionat al lui Tolstoi, al cărui pacifism umanitar
era văzut ca o ideologie revoluţionară periculoasă. În fine,
esperantiştii din mai multe ţări au fost mai târziu persecutaţi de
nazism. Dar persecuţia tinde să întărească o idee: majoritatea
celorlalte limbi internaţionale aspirau să se prezinte ca auxiliare
practice, în timp ce esperanto reînvia intensitatea elanului religios
şi irenic care caracterizează căutările limbii perfecte cel puţin până
în secolul al XVII-lea.
Limba esperanto a avut mulţi
susţinători sau simpatizanţi iluştri, de la lingvişti ca Baudouin de
Courtenay (2) şi Otto Jespersen (3), până la oameni de ştiinţă ca Peano
(4) sau filozofi ca Russell (5). Dintre mărturiile cele mai
convingătoare, o amintim pe cea al lui Carnap (6), care în Autobiografia
sa evocă cu emoţie sentimentul de solidaritate pe care l-a încercat
vorbind o limbă comună cu oameni din diverse ţări şi calităţile acestei
”limbi vii [...] care îmbină o flexibilitate surprinzătoare a
mijloacelor de expresie cu o structură de o mare simplitate”; ca să nu
mai amintim de lapidara afirmaţie a lui Antoine Meillet: ”Toute
discussion théorique est vaine: l'Espéranto fonctionne” (”Orice
discuţie teoretică este inutilă: esperanto funcţionează”).
Ca dovadă a succesului limbii esperanto,
există în zilele noastre o Universala Esperanto-Asocio cu reprezentanţi
în principalele oraşe ale lumii. Presa esperantistă numără peste o sută
de periodice, operele principale din toate literaturile, de la Biblie
la poveştile lui Andersen, au fost traduse în esperanto şi există, de
asemenea, o producţie literară originală.
Ca şi în cazul limbii volapük,
esperanto a cunoscut, mai ales în primele decenii de existenţă, lupte
pasionate în vederea introducerii a diverse reforme în lexic şi
gramatică; în aşa măsură, încât în 1907, Comitetul de Conducere al
Delegaţiei pentru alegerea unei limbi internaţionale, al cărui secretar
fondator era Couturat (7), a adoptat o măsură pe care Zamenhof a
considerat-o un ajutor, dar care era o adevărată trădare: a fost
recunoscut faptul că cea mai bună limbă era esperanto, dar ea a fost
aprobată în versiunea ei reformată, cunoscută mai târziu sub numele de Ido
(datorată în mare parte lui Louis de Beaufront [1855-1935], care fusese
totuşi în Franţa un esperantist pasionat). Cu toate acestea,
majoritatea esperantiştilor a rezistat, recunoscând un principiu
fundamental enunţat înainte de Zamenhof, conform căruia în viitor se
vor putea face adăugiri şi, probabil, îmbunătăţiri lexicale, dar
păstrând ceea ce se numeşte ”fundamentul” limbii, stabilit de Zamenhof
în Fundamento de Esperanto, în 1905.
 
http://www.esperanto.ro/eseuri/eseu2.html

Creaea statului 'Isratina', propusă de Muammar Al-Ghaddafi
Liderul libian Muammar Al-Ghaddafi (foto) a propus crearea unui stat unic israeliano-palestinian sub numele de 'Isratina', drept soluţie durabilă la conflictul din Orientul Mijlociu, într-un articol publicat în ziarul The New York Times.


Această soluţie ar permite încetarea 'războiului perpetuu', scrie colonelul Ghaddafi, care apreciază că 'o pace justă şi durabilă între Israel şi palestinieni este posibilă, însă constă în adevărul istoric privind cele două popoare ale Terrei, nu în retorica uzată privind divizarea şi soluţia a două state'.
'Dacă sunt creditate discursul şi diplomaţia disperării, nu există condiţii reale de progres' pe calea păcii, continuă Muammar Al-Ghaddafi, referindu-se la recent încheiata ofensivă israeliană asupra Hamas, în Fâşia Gaza /27 decembrie 2008-18 ianuarie 2009/.
'Acest pământ a fost locuit de diferite popoare, cu reguli transmise între triburi, naţiuni şi grupuri etnice, a traversat numeroase războaie şi valuri migratoare de pretutindeni. De aceea, devine foarte complicat atunci când membrii uneia sau alteia din părţi îşi revendică dreptul de a afirma că Terra le aparţine', a continuat liderul libian.
Acesta a insistat că existenţa a două state ar reprezenta o ameninţare directă pentru securitatea Israelului, iar ideea divizării în regiuni evreieşti şi musulmane separate de zone tampon nu mai funcţionează.
'Zonele tampon sunt un simbol al excluderii şi alimentează tensiunea. Israelienii şi palestinienii au devenit mult prea interdependenţi, din punct de vedere economic şi politic /.../ Compromisul îl reprezintă deci un singur stat pentru toţi, 'Isratina', care să permită fiecăreia din părţi să nu se simtă privată de o parte din teritoriul său', conform aceleiaşi surse.
Muammar Al-Ghaddafi conchide că 'asimilarea există deja în Isrel' unde trăiesc 'peste un milion de arabi musulmani'.

Cooperare spaţiala israeliano-italiană
La 'Casa Forţelor Aeriene' de la Herzlia (Israel) s-a deschis miercuri congresul israeliano-italian de cercetare a spaţiului SATEXPO. Cele două ţări au investit câte 100 de milioane de dolari fiecare în proiecte comune de cercetare aerospaţială

iar la congres este aşeptată sosirea unei delegaţii de înalt rang din partea Industriei Aaeronautice Italiene, relatează postul de radio Kol Israel.
Dna Nilli Kariv, coordonatorul SATEXPO , a declarat că Italia este puntea de legatură a Israelului cu ţările UE şi că la congres vor fi dezbătute realizările din domeniul spaţial ale Israelului, care face parte din clubul exclusiv al celor şapte puteri spaţiale.
Israelul derulează un proiect asemănător de cooperare spaţială cu Franţa şi urmăreşte să încheie proiecte bilaterale de cercetare şi cu Italia.
În a treia săptămână a lunii martie, Italia va găzdui un congres anual de cercetare spaţială, cu participarea a 15 state din bazinul Mării Mediterane, la care vor participa şi Israelul şi Egiptul, relatează Kol Israel.

Agerpres, Sergiu Klein

Vals cu Baschir - sau prelungirea realitatii, de George PETRINEANU http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9879

Infractionalitatea, un fenomen economic destul de grav in IsraelPrejudiciile economice provocate de criminalitate in Israel s-au ridicat la 13,7 miliarde de shekeli in 2008, aproximativ 3,32 miliarde de dolari sau 1,9 la suta din PIB, relateaza Yedioth Aharonot, principalul cotidian israelian.
Daunele totale din ultimii sapte ani provocate infrastructurii, comertului si altor activitati economice s-au cifrat la 121 miliarde de shakeli. Criminalitatea duce la sporirea primelor de asigurare si are o influenta directa asupra comertului, apreciaza expertii financiari ai Ministerului Securitatii Publice care cer sporirea efectivelor politienesti pentru a se confrunta cu elementele criminale si a reduce daunele economice.
Ministrul israelian al Securitatii Publice, Yitzhak Aharonovici a declarat combaterea criminalitatii drept o misiune nationala prioritara si a cerut ca noul buget de stat sa reflecte angajamentul guvernului fata de siguranta personala a cetatenilor.
“Combaterea infractionalitatii trebuie sa fie la fel de importanta ca si lupta impotriva terorismului, intrucat limitarea acestui fenomen va avea un efect pozitiv asupra multor aspecte ale pietii si va contribui la crearea unei noi infrastructuri financiare”, a afirmat ministrul Securitatii Publice. De asemenea, Ministerul israelian al Transporturilor a pus la punct un proiect de extindere fara precedent, pana in anul 2020, a retelei feroviare a Israelului, relateaza cotidianul economic israelian Globes. In valoare de 40 de miliarde de shekeli, aproximativ 10 miliarde de dolari, proiectul prevede extinderea traseelor feroviare pana la Eilat, in sudul Israelului si Kirzat Shmonah, la extremitatea sa de nord.

Autorităţile israeliene au recuperat un document vechi de 2.000 de ani - Revista presei internaţionale
Presa internaţională scrie astăzi despre recuperarea unui document antic de către autorităţile israeliene, estimările în privinţa raidului aviatic american în vestul Afganistanului sau expulzările unor oficiali canadieni din Rusia. Printre alte subiecte, parlamentul Africii de Sud l-a ales pe Jacob Zuma preşedinte, iar activiştii retrimişi în închisoare în Zimbabwe au fost eliberaţi.
Autorităţile israeliene au recuperat un document vechi de 2.000 de ani. Autorităţile israeliene au anunţat că au recuperat un document, aparent vechi de aproximativ 2.000 de ani. Papirusul are dimensiunile de 15 cm lungime şi 15 cm lăţime şi conţine 15 rânduri scrise în ebraica antică. Pare să fie un document juridic, ce conţine informaţii despre transferul proprietăţii unei văduve către fratele soţului acesteia. Documentul antic a fost recuperat de la doi palestiniei, în cadrul unei operaţiuni desfăşurată la un hotel din Ierusalim, potrivit unor surse din poliţie, citate de BBC. Cele două persoane riscă câţiva ani de închisoare.

72% din israelieni denunţă corupţia
Aproape trei sferturi din israelieni /72%/ apreciază că nivelul corupţiei este foarte ridicat în ţara lor, un fenomen care l-a obligat pe premierul Ehud Olmert să demisioneze, conform unui sondaj de opinie publicat marţi, în Israel,. Israelienii consideră că printre cele mai corupte instituţii sunt cele ale administraţiei publice, Knessetul /parlamentul israelian unicameral/, consiliile municipale, mass-media, poliţia şi centrala sindicală Histradrut.

În opinia a 73% dintre persoanele chestionate, fenomenul corupţiei în cadrul actualului guvern este mai grav decât în trecut.
Respectivul sondaj de opinie a fost realizat de institutul de resort Maagar Mochot Research Institute, pe un eşantion reprezentativ de 542 persoane şi are o marjă de eroare de 4,5%.
Ehud Olmert şi-a anunţat demisia la 21 septembrie, după ce poliţia a cerut inculparea lui în două presupuse afaceri de corupţie, din cele şase anchete în care este implicat.

Nota redacţiei: Coruptia este general recunoscuta ca reprezentand o problema majora a societatii moderne, cu suficienta putere sa puna in pericol stabilitatea si siguranta statului de drept, valorile democratice si morale.
Coruptia reprezinta utilizarea abuziva a puterii publice pentru obtinerea de foloase personale necuvenite prin: mituire, abuz de putere in exercitarea atributiilor de serviciu, fraud economico-financiara, extorcare, trafic de influenta, nepotism, favorism, deturnare de fonduri, insusirea de fonduri enmeritate, conflict de interese prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii ori a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririle oficiale.

Descoperire importantă în Israel



Autor : (Text reprodus din revista „ Ştiri din Israel")
Cîmp de gaze naturale aproape de coasta Haifei Israelul nu este cunoscut ca un stat ce beneficiază de foarte multe resurse naturale. Chiar dacă se poate mîndri cu alte bogăţii, lipsa de materii prime obligă la o dependenţă economică de alte ţări, situaţie care bineînţeles că nu convine Israelului.
Aproape de coasta oraşului Haifa s-a descoperit un cîmp uriaş de gaze naturale. Investitorii care au primit permisiunea de a se ocupa de sondările de probă s-au întrecut în superlative la adresa zăcămîntului. Ministrul israelian al infrastructurii, Beniamin Ben Eliezer, s-a înfăţişat în faţa presei la scurt timp după aceste comunicate optimiste, desemnînd această descoperire ca fiind una istorică şi o posibilitate extraordinară de a îmbunătăţi considerabil potenţialul economiei israeliene. El a subliniat faptul că aceasta ar putea oferi Israelului în primul rînd o independenţă în domeniul alimentării cu energie, independenţă pe care statul nu a experimentat-o niciodată în decursul istoriei sale de 60 de ani.
Declaraţia lui Eliezer a fost făcută cu referire clară la Egipt, furnizorul principal de gaze naturale al Israelului pînă în momentul de faţă. Se ştie că relaţiile diplomatice israeliano- egiptene nu sînt foarte stabile în ultima vreme. Estimările mai corecte asupra zăcămîntului recent descoperit de gaze naturale au redus însă din euforia iniţială, deoarece este foarte probabil ca acestea să acopere nevoia de gaze naturale a Israelului doar pentru o perioadă de 15 ani. Chiar şi în aceste condiţii putem vorbi despre o descoperire destul de importantă. Locul de forare de probă, botezat „Tamar”, aflat la aproximativ 90 de kilometri de coasta celui mai mare oraş-port al Israelului, Haifa, a fost amenajat de compania «Nobel Energy» din Texas, Statele Unite ale Americii. Forările au fost efectuate de firma israeliană «Delek». Locul de forare de probă a fost denumit după nepoata proprietarului, Delek Yiţhak Tşuva. Cîmpul respectiv se află între Israel şi Cipru, distanţa dintre cele două ţări fiind de aproximativ 250 de kilometri. Drepturile de forare cipriote aparţin însă de asemenea firmei israeliene «Delek». Acolo Marea Mediterană are o adîncime de aproximativ 1,7 kilometri. Cîmpul de gaze naturale descoperit se întinde pe o suprafaţă de 140 de metri pătraţi, avînd o adîncime totală de 4,9 kilometri. Forările efectuate pînă acum au dovedit că este vorba despre gaze naturale de o calitate foarte bună. Zăcămîntul este aproximat la un volum total de 88 de miliarde de metri cubi. După comunicarea descoperirii, acţiunile firmei israeliene «Delek» au crescut la bursa din Tel Aviv cu 38%. Între timp s-a anunţat că în următoarele săptămîni vor fi efectuate noi forări de testare în regiune, forări pentru care, într-o primă fază, se va investi o sumă de 16,5 milioane de dolari americani. «Nobel Energy» plănuieşte să epuizeze cîmpul de gaze Dalit, aflat la 60 de kilometri de coasta Haderei, la 3,7 kilometri adîncime. Asi Bartfeld, directorul managerial al firmei «Delek», a declarat pentru cotidianul israelian „Ha’aret”: „Astfel de ştiri reprezintă un balon de oxigen într-un an în care situaţia economică din Israel se preconizează a fi ex trem de dificilă. Pentru noi şi pentru ţara noastră ar fi o realizare uriaşă ca în viitorul apropiat să nu mai fim dependenţi de Egipt sau de alte state în privinţa aprovizionării cu gaze naturale.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=21344

Val de concedieri fara precedent in IsraelUn numar record, de peste 20.000 de israelieni, si-au pierdut locurile de munca in martie din cauza crizei mondiale, conform statisticilor oficiale ale Biroului Central de Statistica din Ierusalim, informeaza AFP.
Aceasta cifra lunara, fara precedent, a fost inregistrata in conditiile in care efectele crizei economice internationale s-au manifestat printr-un val de concedieri in Israel, de la inceputul acestui an. In februarie, 17.830 de israelieni si-au pierdut locurile de munca, si alti 19.710 in ianuarie, mai ales in sectorul industriilor de varf, conform statisticilor oficiale.
In acelasi timp, in medie aproximativ 10.000 de persoane pe luna au reusit sa se reangajeze, conform oficiilor de munca. Rata somajului in ianuarie era de 6,8 la suta din populatia activa.
Conform unui responsabil al centralei sindicale Histadrout, care a dorit sa-si pastreze anonimatul si care a fost citat de ziarul “The Marker”, “concedierile masive arata ca este urgenta aplicarea intelegerilor intre premierul Benjamin Netanyahu si Partidul Muncitoresc pentru ralierea sa la coalitia guvernamentala”.
Aceste acorduri prevad mai ales ca 2,9 de milioane de persoane care formeaza populatia activa sa renunte la o zi de salariu si ca banii sa mearga catre ajutorul acordat intreprinderilor aflate in dificultate. Ele prevad, de asemenea, ca intreprinderile aflate in dificultate sa poata proceda la suspendarea temporara a unei parti din personal, in acord cu Casa Nationala de Asigurari. In alta ordine de idei, rezervele valutare ale Israelului se cifreaza in prezent la 44 de miliarde de dolari, relateaza cotidianul economic israelian “Globes”, subliniind ca acesta este obiectivul stabilit de Banca Centrala a Israelului.
In urma cu 2 saptamani, Banca Centrala anuntase continuarea programului sau de achizitionare zilnica a 100 milioane de dolari, iar la sfarsitul lunii martie rezervele valutare se cifrau la 44,15 miliarde de dolari, cu 8,6 la suta mai mult fata de prevederile initiale.

Dezmoşteniţii - Florin IRIMIA
Linda Grant, Rochia cea nouă, traducere de Alexandra Muşat, Editura Leda, 2008.
Vivien s-a născut la Londra, dar părinţii ei vin de departe. Mai precis din Ungaria, de unde au emigrat încă din 1934, de teama persecuţiilor ce aveau să urmeze, căci, deşi numiţi Kovács, ei sînt o familie de evrei care, la un moment dat, şi-a schimbat numele. În timp, Ervin şi Berta au ajuns nişte englezi respectabili. Nu avuţi, dar liniştiţi. La locul lor. Prea la locul lor. Enervanţi de la locul lor. Anoşti. Fricoşi. Laşi. Spre disperarea lui Vivien, care are impresia că trăieşte alături de două stafii.

Din fericire, nu toţi Kovács-ii sînt la fel. Unchiul Sándor e diferit. Unchiul Sándor e bogat. Unchiul Sándor e generos. Unchiul Sándor trăieşte cu intensitate fiecare clipă. Dar unchiul Sándor e şi foarte controversat. Un paria, din punctul de vedere al părinţilor ei. Un ticălos egoist. Un mişel, o scursură, asemenea lui Fagin, nelegiuitul victorian al lui Dickens, un şarlatan, un parazit. Unde mai pui că la un moment dat intră în puşcărie. Unde stă vreo paisprezece ani. Iar cînd iese, e doar jumătate din omul care fusese cîndva. Dar la fel de şarmant. La fel de contradictoriu. În plus, acum vrea să-ţi spună povestea, iar Vivien va fi acolo să-l asculte. Dar vor mai trece mulţi ani pînă ce povestea unchiului Sándor, dar şi cea a lui Vivien vor ajunge la urechile noastre.

"Atît timp cît trăieşti, suferi" - spune undeva, la începutul romanului, naratoarea. Numai că unii vor suferi întotdeauna mai mult decît ceilalţi, iar Vivien face parte din categoria celor cu care suferinţa a fost generoasă. Ajunsă la 54 de ani, şi după ce, pe rînd, i-au murit cam toţi din familie, Vivien nu mai e adolescenta şi tînăra nesăbuită, confuză şi exuberantă din anii ’70. Dar cînd probează o rochie care, dintr-odată, o face să arate mai tînără, iar această rochie îi este oferită de Eunice, cîndva soţia unchiului Sándor, Vivien realizează că, în cuvintele lui Faulkner, "the past is not dead, is not even past" (trecutul nu e mort, nu e nici măcar trecut). Tocmai de aceea, ea se va decide ca, în cele din urmă, să pună pe hîrtie vocea unchiului, păstrată intactă pe o serie de casete audio. Dar odată cu aceasta, glasul proaspăt, al întregului trecut, se va revărsa asupra ei.

Rochia cea nouă conţine o dublă retrospectivă. Pe de o parte, avem istoria familei Kovács, în special a lui Sándor Kovács, începînd din 1916, cînd se naşte, şi pînă în 1977 cînd moare, pe de altă parte, avem povestea lui Vivien Kovács care, fără să fi trăit în lagăre de muncă fasciste şi fără să fi făcut închisoare, asemenea unchiului ei, nu a fost mai puţin încercată. Deşi la prima vedere diferenţele dintre Kovács-i par insurmontabile (fratele-cuminte, Ervin, îl reneagă pe fratele-monstru, în timp ce Sándor crede despre Ervin că a fost un bătrînel încă de la naştere, un mizantrop zgîrcit), în fond vorbim despre una şi aceeaşi familie, o familie de dezrădăcinaţi, oameni care au fost dislocaţi de capriciile istoriei şi transpuşi într-un mediu ostil în care fiecare a trebuit să se adapteze cum a putut mai bine. Acestei familii de evrei i se adaugă dezmoşteniţii Caraibelor, căci Eunice de-acolo provine, şi ea, şi Sándor fiind condamnaţi la marginalitate, foşti "sclavi pe pămîntul Egiptului", cum se exprimă negresa, liberi acum pe pămînt britanic, însă permanent vulnerabili, pîndiţi încontinuu de potenţiali prădători, iar unul dintre aceştia se numeşte Frontul Naţional Britanic, organizaţie de extremă dreaptă, xenofobă şi rasistă, foarte vociferantă la mijlocul anilor ’70, şi căreia îi va cădea victimă tocmai Vivien.

Rochia cea nouă, în pofida titlului, nu ne vorbeşte prea mult despre haine. Cînd totuşi o face, realizăm imediat ce se ascunde în spatele lor, şi anume trupurile noastre fragile, banale şi totuşi atît de încercate. Hainele ne acoperă slăbiciunile, ne învelesc suferinţele, sînt ficţiuni, asemenea tuturor naraţiunilor, menite să inducă în eroare, să transmită o realitate inexistentă, dar de care avem atîta nevoie ca să uităm că pielea de pe noi şi sufletul din noi spun o cu totul altă poveste.

Un israelian mixează YouTube (VIDEO)

La începutul acestei luni, israelianul Ophir Kutiel a realizat un proiect intitulat “Thru You”, cu care a strâns peste un milion de vizionări şi a făcut valuri în blogosferă şi pe Twitter.
Proiectul său constă în şapte piese făcute, exclusiv, din bucăţi găsite pe YouTube. Timp de trei luni, el a “croit” din materialul video de pe site-ul amintit un nou concept. Potrivit TechCrunch , Kutiman a disecat şi a îmbinat sute de clipuri, combinând sunetul diverselor instrumente, de la clasicele tobe, chitări, pian şi harpă până la sintetizatoare, bouzouki şi chiar zgomotul produs de o casă de marcat.

Rezultatul a fost o serie de şapte piese aparţinând unor genuri ca R&B, funk, reggae, jungle, afro sau jazz. Pe lângă partea strict muzicală a inovaţiei, efectul de “bulgăre de zăpadă” a lovit Internetul: peste un milion de accesări au blocat site-ul care i-a găzduit proiectul revoluţionar.

Furtuna internautică a pornit de la doar trei oameni, care au trimis viralul altor 20 de persoane, iar de aici nimeni nu l-a mai putut opri.

Criza reduce semnificativ cheltuielile consumatorilor israelieni


“Criza economica a inceput sa afecteze si obiceiul larg raspandit al israelienilor de a lua masa la restaurante si cafenele”, relateaza cotidianul economic israelian Globes. Potrivit datelor unui sondaj efectuat de Asociatia Consumatorilor, 56,3 la suta dintre persoanele intervievate au declarat ca si-au redus cheltuielile din cauza crizei globale, iar 67 la suta si-au redus frecventa cu care iau masa in oras. Luand in calcul intregul spectru al consumului cetatenilor israelieni, sondajul a constatat ca 54 la suta dintre participanti au indicat ca au inceput sa cheltuiasca mai putin pe mancare, 61 la suta cheltuiesc mai putin pentru imbracaminte si incaltaminte, iar 50 la suta cauta sa reduca numarul convorbirilor telefonice. 53 la suta din consumatori au declarat ca si-au redus cheltuielile pentru divertisment, 57 la suta aloca mai putin pentru recreere in Israel si 58 la suta si-au redus calatoriile in strainatate.
Sanatatea este un domeniu in care doar 10 la suta dintre participantii la sondaj au indicat ca sunt dispusi sa-si reduca cheltuielile si doar 33 la suta intentioneaza sa cheltuiasca mai putin pentru activitatile scolare si extrascolare ale copiilor lor. Persoanele cu venituri scazute au fost nevoite sa-si reduca cheltuielile din fiecare domeniu acoperit de sondajul Asociatiei Consumatorilor. 63 la suta dintre membrii acestei categorii si-au redus cheltuielile pentru alimentatie, fata de 54 la suta pe ansamblul intregii populatii.
http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=93546

Israelul a găsit secretul „plutoniului sigur“
http://www.gandul.info/stiinta-si-tehnologia/israelul-a-gasit-secretul-plutoniului-sigur.html?4588;4038073
Chiar dacă pare, cel puţin deocamdată, o rezolvare puţin probabilă a dosarului iranian, o descoperire a cercetătorilor israelieni ar putea aduce o „calmare” pe termen mai lung a tensiunilor. Potrivit Le Figaro, cercetătorii israelieni de la Universitatea Ben-Gurion au pus la punct o tehnică prin care plutoniul poate fi „dezamorsat”, în aşa fel încât să poată fi utilizat în scopuri civile, dar să fie inutil unei eventuale folosiri în scop militar. Plutoniul, a cărui producţie provine de la cele 430 de centrale nucleare ce sunt în funcţiune pe mapamond, constituie o ameninţare redutabilă, pentru că, odată folosit în reactoare, el poate fi utilizat din nou, pentru a produce ogive nucleare.
Însă prin procedeul experimental conceput de echipa profesorului Yigal Ronen, la Negev, tocmai această a doua utilizare va fi blocată, comunitatea internaţională putând astfel să se asigure (bineînţeles, dacă Iranul acceptă, pentru a dovedi că scopul programului său este doar unul civil) că regimul de la Teheran nu încearcă să se doteze cu arme nucleare. Concret, plutoniului i se adaugă, înainte de introducerea în reactor, o cantitate infimă din elementul americiu 241 (un izotop rar, obţinut în 1944 de americanul Glenn Sseborg prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Forma sa sintetizată în laborator este folosită la fabricarea detectoarelor de fum). Acest izotop neutralizează plutoniul după fisiunea nucleară, făcându-l imposibil de utilizat în scopuri militare, scrie Le Figaro.
Cu ajutorul acestei tehnici, cele cinci state principale furnizoare de plutoniu îmbogăţit pentru reactoare nucleare – Franţa, Germania, Rusia, Japonia şi SUA – vor putea să vândă fără griji combustibilul „sigur” oricărui stat doreşte să-şi dezvolte un program nuclear în scopuri paşnice.

Groază! KFC şi McDonald-s îşi omoară clienţii. Urină, gândaci şi muşte în bucătăria fast-food-urilor
http://www.atac-online.ro/24-02-2009/Exclusiv-KFC-si-McDonald-s-isi-omoara-clientii-Urina-gandaci-si-muste-in-bucataria.html
Experimente pentru „binele” mâncării de la fast-food
Cele două „înaripate” prezentate în imagine nu sunt personaje din filme de groază şi nici victime ale radiaţiilor. Animalele au fost fotografiate în 22 mai 2002 în grădina Universităţii din Rehovot (Israel). Ele sunt reprezentantele unei noi generaţii de pui „preparată” special pentru lanţuri de restaurante precum faimosul Kentucky Fried Chicken – KFC. Savanţii israelieni de la Departamentul de Agricultură al Universităţii Rehovot desfăşoară un proiect – a se citi experiment genetic - pentru a obţine pui cu carne cât mai suculentă şi mai săracă în grăsimi. Lipsa penelor, un alt rezultat al modificărilor genetice, scade costurile pe care fermierii le alocau în mod obişnuit ventilaţiei pentru a împiedica păsările să moară de căldură. Şi asta nu este tot. În „fermele-fabrici”, aşa cum sunt numite uzinele de creştere a animalelor, care în Occident iau din ce în ce mai mult locul micilor ferme, important este doar profitul. Pentru bani, omul se arată cea mai cruntă şi mai barbară dintre fiare. „Operaţiuni tehnologice” precum tăierea ciocului puilor pentru a-i împiedica să ciugulească, opărirea de vii, schilodirea şi mutilarea, fac parte din practicile curente pe care fabricile de carne de pasăre pentru KFC le urmează. Anual, 700 de milioane de pui sunt „crescuţi” în aceste fabrici. Sunt siliţi să-şi trăiască scurta viaţă în hale duhnind de amoniac de la descompunerea dejecţiilor. Abia au loc să se mişte (fiecare are alocat un spaţiu cât suprafaţa unei foi de hârtie), sunt trataţi cu brutalitate, suferind de fracturi ale oaselor în timpul manipulării, ori acestea cedează din cauza supraalimentării nenaturale pentru un cât mai mare spor în greutate. În cele din urmă, după doar două luni de viaţă, sunt măcelăriţi cu zecile de mii pe bandă rulantă. Organizaţiile pentru protecţia animalelor acuză KFC pentru aceste atrocităţi. (A.M.V.)
Un fost angajat KFC povesteşte din bucătărie
Am primit la redacţie o scrisoare din partea unui fost angajat al KFC care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Pe marginea subiectului – igiena în fast-fooduri sa vorbit foarte mult, dar de frică sau din semnarea confidenţialităţii în contracte multe aspecte oribile nu au fost dezvăluite. Credeţi că mâncaţi sănătos? Nicidecum. Este doar o iluzie. „Am lucrat acum ceva vreme la KFC-ul din Plaza mai exact de la deschiderea lui şi încă vreo 9 luni după. Şi eu ca şi tine probabil am semnat un contract de confidenţialitate ceea ce mă impiedică să postez pe undeva filmele şi pozele făcute acolo, cu mine în cadru desigur dar, şi acum ţine-te bine căci îţi voi povesti venturile mele din bucătăria FDS (Fabrica De Sclavi).
Făină amestecată cu sânge
Prima dată am lucrat la bredind mă rog aşa îi zic ei dar în principiu eşti "făinar" adică bagi toate produsele în făină şi nu te mai opreşti căci cel puţin pe vremea mea coada era până la scara rulantă. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui să se scuture de sânge înainte să fie aruncate în făină, iar făina să fie cernută la fiecare 2 repetări, apa trebuie schimbată la fiecare 3-4 repetări (un proces care durează câteva minute ceea ce în traducere liberă înseamnă o coadă de 3 metri) mai era şi chestia cu aşezatul produselor pe grătare, dar asta nu o respectă nimeni cred, dacă e prea prost sau n-are clienţi. Cum pe tura la bucătărie sunt maxim 4 persoane adică unu la masă de picant unu la masă cu reteţa originală unu la maşini şi unu la împachetare (ăla care face sanvişuri) e imposibil să facă faţă comenzilor respectând procedura şi atunci ce se întâmplă? Păi e simplu, puiul fie el picant sau nepicant e aruncat în făină cu tot cu sânge şi într-o făină plină de cocoloaşe fac o paranteză (sigur aţi mâncat produse mai crocante, mai zburlite aşa, de se întreabă toată lumea cum de le iese…e, alea sunt cocoloaşele), apa la un moment dat devine vâscoasă o combinaţie de făină plus sos marinat plus sânge, chiar dacă ar vrea cineva să o schimbe mai des e practic imposibil pentru că ai o durere de spate de la atâta cărat de pui de la frigider la bredind, de la breding la maşini, şi invers, de zici că ai cărat pietre toată ziua, pe lângă faptul că maşinile de picant nu au voie să stea fără produse… Vorba aia, clientul nostru stăpânul nostru. Mă rog, asta era bine când erau 4 în spate. Ştiai că poţi face faţă şi să hrăneşti poporul. Dar cum de fiecare dată se întâmplă să fim 3 în spate atunci orice urma de igiena dispare… Apa sărea pe faianţă, cuva se umplea cu făină (aşa făcea cocoloaşe mai greu), produsele stăteau şi câte 2-3 ore pe masă până să fie băgate, apa nu se schimba niciodată, doar completai.
Prăjeală în ulei refolosit la infinit
După vreo 2 luni am fost “promovat” la maşini. Aici e partea cea mai “sănătoasă”. În primul rând niciun produs nu stă la prăjit atât cât e pe timer. Unu pentru că e coada prea mare şi termitele nu vor să aştepte, doi pentru că dacă stau prea mult se îmbibă în ulei vegetal, şi în cazul în care uiţi de ele prin holding (un fel de cuptor unde se ţin produsele după ce sunt prăjite), pentru că nu mai şti unde ţi-e capul pe aglomeraţia aia că să realizezi pe care ai băgat-o prima, pe care a patra s.a.m.d., rişti să bagi în vitrină la vânzare nişte chestii uscate şi pline de ulei. Şi trei pentru că dacă le laşi prea mult se înnegresc deoarece uleiul la produsele de picant nu se schimbă niciodată, DA niciodată!! Doar se completează! Ar fi risipa prea mare, ce naiba. La aparatele în care se prepară bucăţile de pui uleiul se schimbă o dată la vreo 2 luni ceea ce e mai mult decât poate ficatul meu suporta oricum. Produsele astea din reţetă originală se fac sub presiune, adică trebuie să stea în maşina respectivă cam 15 minute. Dupa vreo 11 minute îi dai reset că dacă o laşi până la capat o să ai pe farfurie nişte cărbuni în loc de pui. Despre maşini ce să vă mai zic, procedura de preparare presupune filtrarea uleiului o dată la nu mai ştiu câte prăjiri nu foarte multe oricum, bineînţeles că se sare peste când e aglomeraţie, mai bine să mănânce mulţi preparatele KFC cu gust de făină arsă decât să se mănânce în altă parte, nu? Filtrarea uleiului, asta mi s-a părut inutil întotdeauna, presupune coborârea lui într-un tanc şi de acolo urcat înapoi în maşină, trecând printr-un filtru de hârtie, DA de hârtie, adică nu filtrezi nimic decât cocoloaşele de făina, în fine. Dar hai să vă zic şi partea interesantă, sper că o să înţelegeţi că în niciun KFC din România nu se pot face produse de calitate în primul rând datorită crizei de timp, că încep ursarii să ţipe de dup= tejghea şi în al doilea rând datorită costurilor ridicate necesare producerii unor produse conform standardului de calitate american.
Etichetele cu termenul de valabilitate schimbat
Ai noştri, ştiţi voi, lasă-i mă că le place mai mult aşa, oricum se bat pentru un loc mai în faţă la rând. Toate produsele ajung în “restaurante” gata marinate, bune de preparat. Produsele au în general termen de valabilitate 24 sau 48 de ore, depinde. Necesarul de produse se face de pe o zi pe alta de manager, comanda, de fiecare dată, un pic mai mult decât trebuie ca să fie sigur, ceea ce înseamnă că dacă 2 zile merge mai încet automat rămâne cu produse expirate. Asta face tura de dimineaţă, managerul de serviciu schimbă etichetele cu perioada de valabilitate, se verifică salatele, astea nu prea se văd, şi varza aia începe să se ofilească, se schimbă varza ofilită, măslinele nu ştie nimeni de câte zile sunt, iar brânza dacă nu are mucegai e ok. La fel şi cu porumbul, specialităţile etc.
Jucam fotbal cu chiflele şi legumele
KFC e la etajul 2, marfa vine undeva la subsol. Cum singurii sclavi sunt în bucătărie, că la vânzare sunt în general fete, ghici cine se duce după marfă? Exact, eu şi cu agiotantul meu… Se mănâncă la discreţie, asta e partea bună, din salate, sosuri, chifle absolut orice… Ocazional mai trăgeam un fotbal cu chifle, alea mici de le comandaţi în loc de pâine, dar ele veneau îngheţate şi erau numai bune de un fotbal pe holul ăla lung. De obicei jucam KFC contra Pizza Hut că şi lor le venea marfa în aceeaşi maşină, avem aceeaşi companie mamă. Cand începeau să se ofilească le puneam la loc şi luam altele. Poate m-aţi înţeles greşit dar nimic nu se aruncă la KFC, sus ne aştepta managerul să facem inventarul, deci se numără tot inclusiv chifle.
Carnea pe podele era la ordinea zilei
Marfa o căram cu un transpalete (am scris cum îi spuneam noi, nici nu ştiu dacă există ceva de genu) şi pe fiecare palete puneam marfa de vreo 250 - 300 de kg că românu- s-a născut flămând, deci era şi foarte greu şi foarte voluminos, aşa că, să vă faceţi o imagine, trebuia să tragem de ăla vreo 200 de metri aşa în formă de U numai până la lift, deci pot să zic că se ştia pe unde trecem cu marfa pentru că lăsam urmă, evident, nimic nu se arunca. La lift podul de piatră se dărăma uneori, deoarece paletul era cam cât liftu şi dacă nu nimereai din prima intrarea se ducea dracu tot, plus că la intrarea în lift era şanţul de metal al uşilor şi evident că mai cădeau una, alta. Apoi mai era curăţenia, ea se împarte în 3: Masa de făină, care trebuie curăţată temeinic pentru că la sfârşit vine manageru- cu degeţelul lui să verifice.
Curăţenie cu detergent super-toxic
Maşinile de gătit trebuie curăţate (asta era treaba maşinistului, deci vreo 7 luni a mea). Şi unu care spală tot (Dish), grătare, mânere, tăvi, tanc de ulei, filtrele alea din hârtie, ce credeaţi că se aruncă? Mie îmi plăcea să mă bag la spălat, era simplu, cum managerii erau nişte zgârciţi nici nu le mai ceream detergentul ăla special, D3 parcă, sau săpun, le lăsam în apă clocotită vreo juma de oră şi apoi doar le clăteam, nu se prindea nimeni, că le ascundeam prin răstel pe acolo, jeg pe ele cât cuprinde, dar ne grăbeam acasă că nu plecam niciodată mai devreme de 1 noaptea. La maşini curat se făcea cu hârtia igienică şi două lavete, atât asta era raţia pe săptămâna acolo totu e low cost şi un detergent D7 aşa se numea. Programul se termina pe la 10 – 11, iar noi la 12 trebuia să ieşim din tură dar nu aveam voie să plecăm până nu făceam curat. Deci, detergentul respectiv, care e foarte toxic ajungea peste tot, inclusiv pe făina în ulei grupa mare s.a.m.d. în speranta că terminăm mai repede.
Gândacii de bucătărie, animăluţe de casă
La maşina de breding când se făcea curat aveam mereu grijă să hrănim gândacii de bucătărie, mă rog îi descoperisem eu într-o noapte în spatele maşinii într-o scurgere care avea un capac metalic găurit prins în şuruburi în podea. Le băgam în fiecare seară pâine, apă şi alte resturi deveniseră destul de mari la un moment dat că s-a speriat o casieră de ei şi s-a plâns la manageri. A doua zi au venit unii cu nişte pesticide să îi omoare, eu am crezut că au reuşit dar se pare că e destul de rezistentă specia asta, mai ales după ce au rezistat la mâncarea aia, nu? Cred că şi acum mai sunt acolo, în fine.
Urinam în malaxor şi ulei
Alte precizări importante, băieţii cu care am lucrat eu acolo, nu prea erau duşi la şcoală şi ţin minte cum maestrul Paul din Berceni, la sfârşitul programului a urinat în ulei o dată supărat fiindcă managerul l-a prins când vindea produse pe neve.
Muşte în pungile cu pui
În pungile cu pui găseam adesea muşte, în criză de timp puiul era dezgheţat cu apă fierbinte şi căpăta o culoare vânătă.
Flegme la împachetare pentru fiţoşi
Flegme la împachetare primeau cei mai fiţoşi clienţi. Eu personal am comis câteva de oboseală, am scăpat vreo 3-4 grătare cu aripioare, strips pe jos am vrut să le arunc dar managerul m-a învăţat o schemă că a păţit şi el la fel când era la maşini, le bagi un minut în ulei şi gata, sau le plăteşti la preţ întreg.
O poveste de Paşti
De Paşti plecam toţi acasă (o zi, normal) şi lăsarăm frigiderele oprite (mare gafă) cu marfă la greu în ele că a doua zi vin “meltenii”, ei nu mănâncă ouă, mănâncă aripioare. Vă daţi seama că după 36 de ore nu mirosea a morga dar a stricat sigur, evident că produsele s-au băgat la vânzare. Slavă Domnului că totul acolo se găteşte la temperaturi înalte şi nu omoară pe nimeni, încă.
Sucul – sifon cu esenţă
Sucu- ăla, Pepsi, vine în nişte tancuri, vai mama noastră ce mai căram la ele, doar esenţă că restul e sifon.
OPC-ul înghite-n sec şi bagă în traistă
Ce să vă mai zic, OPC-ul nici măcar nu trecea prin spate. Rămânea în faţă unde era totul frumos, dar plecau cu sacoşele şi probabil buzunarele pline. În spatele frigiderelor se ascundeau câte 2-3 meniuri. Seara, după program ne strângeam în lobby mai mulţi de la KFC, Pizza Hut şi McDonald-s uneori şi povesteam cum îşi terorizează fiecare clienţii şi care sunt cele mai oribile metode. Evident că noi mereu câştigam.”

Oh Mama - trupa grasutelor !
O formatie din Israel a dovedit ca in muzica nu primeaza doar siluetele zvelte. Dimpotriva, cele cinci componente ale trupei Oh Mama se lauda ca impreuna cantaresc aproape... 600 de kilograme. Si sunt gata sa sparga topurile din Israel cu primul lor single.
Desi nu detin un fizic de invidiat, au ajuns sa aiba o multime de fani tocmai din acest motiv, iar increderea in fortele proprii a crescut proportional cu numarul de aparitii.
Concerte locale, evenimente private si chiar un recital la un concurs de miss destinat femeilor supraponderale. Repertoriul trupei este format in principal din melodii orientale.
Nu lipsesc nici melodii celebre ale unor artisti occidentali precum Gloria Gaynor. Acum grupul Oh Mama se pregateste sa-si lanseze primul single la un post de radio israelian.
In ciuda greutatii, fetele sunt convinse ca au un efect pozitiv asupra fanilor. Mai in gluma mai in serios cred ca femeile se simt mult mai bine in pielea lor dupa ce le vad pe ele. Si chiar daca depasesc o suta de kilograme, barbatii nu se sfiesc sa le abordeze la finalul spectacolelor.
Populatia Israelului se confrunta ca si in alte tari cu diverse probleme de alimentatie: anorexie sau bulimie. Oh Mama sunt hotarate sa elimine orice mit legat de persoanele plinute.

„Singura soluţie: un stat evreu şi unul palestinian”

Shlomo Avineri este un politolog israelian născut în Polonia, la Bielsko, în 1933. În prezent predă la CEU Budapesta şi la Universitatea Ebraică din Ierusalim. De-a lungul carierei sale a fost invitat la universităţi de renume precum Yale, Cornell şi Oxford. Între 1975 şi 1977 a fost director general în Ministerul Afacerilor Externe în guvernul lui Yitzhak Rabin.
De la începerea operaţiunii din Gaza s-a ridicat adesea problema disproporţionalităţii între tirurile cu rachete ale Hamas şi riposta israeliană. Cum ar fi putut Israelul să respecte principiul proporţionalităţii în lupta cu Hamas?
De opt ani, Israelul se confruntă zilnic cu proiectile trase împotriva populaţiei civile. Cum să pună capăt acestei situaţii respectând proporţionalitatea? Nu am un răspuns. Dar oricine critică Israelul vorbind de proporţionalitate trebuie să spună ce-ar trebui să facă un guvern când cetăţenii săi - nu militarii - se află sub tiruri zilnice de rachete. Aceasta şi este sursa crizei actuale pe care guvernul israelian a încercat s-o evite.

Cu toate acestea, un copil mort în Sderot nu diferă cu nimic de un copil ucis în Gaza...
Bineînţeles că nu. Dar eu nu am cunoştinţă de nici un alt guvern democratic a cărui populaţie să trăiască timp de opt ani sub ameninţarea rachetelor. Aşa că nu avem un element de comparaţie, să ştim cum altfel s-ar fi putut acţiona.

Din punct de vedere istoric, care sunt rădăcinile conflictului israeliano-palestinian?
Rădăcinile rezidă în faptul că atât naţionalismul arab, palestinian, cât şi naţionalismul evreu, sionismul, percep Palestina, sau Ţara lui Israel, drept patria-mamă. În 1947, ONU a sugerat ca teritoriul Palestinei, pe atunci sub control britanic, să fie divizat între evrei şi arabii palestinieni. Arabii palestinieni au respins propunerea şi, sprijiniţi de statele arabe din vecinătate, au pornit la război, încercând să distrugă comunitatea evreiască din Palestina, dar nu au reuşit. Statul Israel a fost înfiinţat şi mulţi palestinieni au fugit sau au fost izgoniţi. Până în ziua de azi, mulţi palestinieni nu recunosc legitimitatea statului evreu, deşi Israelul este dispus să accepte o soluţie ce implică formarea a două state, unul arab şi unul evreu.

Cum s-a împotmolit procesul de pace din Orientul Mijlociu?
Avem pace cu Egiptul şi cu Iordania, ţări arabe care au recunoscut Israelul; nu şi cu Siria. Cu palestinienii, procesul de pace care a început cu acordul între Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din 1993 s-a întrerupt din cauza unor motive multiple. Unul dintre ele este încăpăţânarea OEP de a folosi terorismul împotriva civililor drept mijloc de acţiune politică. De partea cealaltă, Israelul nu a fost dispus să renunţe la planul de a statornici cât mai mulţi evrei în teritoriile ocupate. În plus, palestinienii nu au reuşit să se unească într-o singură structură politică: există două entităţi palestiniene - una moderată, în Cisiordania, Fatah, şi o alta, islamistă, Hamasul din Gaza. Cele două sunt în război civil, ceea ce îngreunează mult negocierile.

După eşecul de la Camp David, fiecare încercare de a rezolva conflictul pare să fie sortită eşecului. Cum trebuie să se acţioneze pentru a se înregistra un progres real?
Poate că este potrivită o analogie cu alte conflicte similare care implică chestiuni etnice şi teritoriale, cu elemente religioase ca în Cipru, Kosovo sau Bosnia. În toate aceste cazuri avem acum o situaţie relativ stabilă, dar nu o soluţie definitivă. O greşeală în Orientul Mijlociu este că s-a încercat să se ajungă la o soluţie finală de pace, în ciuda lipsei de încredere între părţi. Probabil că trebuie să ne îndreptăm către o abordare mai modestă bazată pe managementul conflictului, sperând că, dacă vom putea să rezolvăm unele chestiuni specifice, pragmatice, s-ar putea întrezări şi o rezolvare definitivă. Nici UE nu ştie exact cum să rezolve problema Kosovo. Chiar dacă Kosovo este acum independent, conflictul nu s-a încheiat, pentru că cel puţin un grup nu acceptă starea de fapt. Cu toate acestea, nu există un război deschis, ceea ce este o mare realizare. Poate vom reuşi să ajungem la ceva asemănător şi în cazul nostru.

Mai este viabilă soluţia formării a două state şi după conflictul din Gaza?
Dacă va exista vreodată o soluţie, aceasta trebuie obligatoriu să implice existenţa a două state. Nu este viabilă însă încercarea, utopică cred eu, de-a trece de la un război armat la varianta cu două state, fără etape intermediare.

Ce roluri ar trebui să-şi asume SUA şi UE în aceste etape intermediare?
Să faciliteze dialogul. Au sugerat soluţii şi pentru Kosovo şi Cipru, dar nu au funcţionat. Nu se poate impune o soluţie din afară cât timp actorii locali nu sunt pregătiţi. Cum se poate negocia cu Hamasul dacă impune drept condiţie desfiinţarea Israelului? Dacă Hamasul îşi schimbă poziţia, nu o va face pentru că i-o cer americanii sau europenii, ci numai prin evoluţie internă.

O eventuală îmbunătăţire a situaţiei economice din Gaza ar putea grăbi evoluţia internă a Hamasului?
Nu neapărat. În România ştiţi că disputele naţionale au prea puţin de-a face cu chestiunile economice. Problema din Transilvania este corelată cu chestiuni ce ţin de acceptare, legitimitate şi narativă istorică. La fel şi în cazul Kosovoului. Nu există o soluţie economică pentru disputele naţionaliste.

În februarie sunt programate alegeri în Israel, iar mandatul lui Bush se încheie în câteva zile. Ce rol joacă aceste elemente în desfăşurarea campaniei militare din Gaza?
Încă nu ştim care va fi rezultatul alegerilor din Israel. Nu e nici o îndoială că dacă operaţiunea din Gaza va fi percepută ca o victorie israeliană, aceasta va ajuta Kadima şi Partidul Laburist. În caz contrar, Netanyahu va avea de câştigat. Cât despre noul preşedinte american, să sperăm că nu va face aceleaşi greşeli pe care le-au făcut predecesorii săi.

La ce vă referiţi când vorbiţi de greşelile foştilor preşedinţi americani?
Atât Clinton, cât şi Bush au crezut că dacă vin cu un plan - Camp David 2000, Worldmap sau Annapolis - gata, există o soluţie. Ambii au eşuat întrucât au crezut că cheia este în mâinile SUA, când de fapt ea se află numai la actorii locali.

Când se transformă critica justificată a Israelului într-un act antisemit?
Ar trebui să facem o diferenţiere clară. Avem, pe de-o parte, criticile aduse Israelului, fie ele şi nejustificate, şi atacurile asupra instituţiilor evreieşti, de cealaltă parte. Când este arsă o sinagogă sau sunt agresaţi evrei se depăşeşte foarte uşor linia roşie, spre antisemitism. La fel şi când este contestată legitimitatea Statului Israel. Să vă dau un exemplu: Turcia face în zonele locuite de kurzi lucruri mult mai grave decât ce face Israelul în Gaza, dar nici măcar cele mai severe critici nu pun la îndoială dreptul Turciei de-a exista ca stat.

Retragere grăbită din Gaza
Armata israeliană plănuieşte să se retragă complet din Fâşia Gaza înainte de învestirea oficială a lui Barack Obama ca preşedinte al SUA ce va avea loc marţi, anunţă cotidianul “Haaretz” citând surse care au preferat să rămână anonime, întrucât planul nu a fost anunţat public. Forţele israeliene au început să se retragă gradual încă de luni, iar premierul israelian Ehud Olmert a declarat că Israelul nu intenţionează să-şi păstreze prezenţa militară în enclavă şi nici să reocupe teritoriul locuit de palestinieni. După trei săptămâni de conflict, duminică, atât Israelul, cât şi organizaţia Hamas au declarat fiecare încetarea focului.

Reprezentanta Israelului la Eurovision, rugată să se retragă din competiţie
http://www.gardianul.ro/Reprezentanta-Israelului-la-Eurovision,-rugată-să-se-retragă-din-competiţie-s127841.html
Cântăreaţa israeliană de origine arabă Mira Awad, care reprezintă Israelul la concursul Eurovision 2009, a fost rugată să se retragă din competiţie, pentru a nu prezenta lumii "o falsă imagine" a coabitării dintre evreii şi arabii din Israel, informează cotidianul Haaretz. Mai mulţi artişti şi oameni de cultură din Israel i-au cerut printr-o scrisoare deschisă actriţei şi cântăreţei israeliene de origine arabă Mira Awad, care va reprezenta Israelul la concursul Eurovision 2009, să se retragă din competiţie, susţinând că participarea ei la "maşina de propagandă a Israelului" va prezenta lumii întregi o imagine falsă a coabitării naţionale dintre evrei şi arabi, ce va putea fi folosită pentru muşamalizarea miilor de crime comise asupra civililor palestinieni din Fâşia Gaza. Duetul format din Mira Awad, o creştină arabă, şi cântăreaţa Achinoam Nini, de religie iudaică, cunoscută sub numele de Noa, a fost ales să reprezinte statul Israel la Eurovision, în urma unui concurs televizat. "Israelul nu va putea continua aceste crime de război fără să beneficieze de ajutorul comunităţii internaţionale, oferit în special de Statele Unite şi de Uniunea Europeană", au declarat semnatarii, atât evrei cât şi arabi, în această scrisoare deschisă adresată artistei Awad. "Ceea ce determină comunitatea internaţională să ofere sprijin Israelului este tocmai această imagine a unei ţări «democratice», «luminate», «doritoare de pace». Participarea dumneavoastră la Eurovision se va înscrie perfect în acţiunile maşinii de propagandă a Israelului", au adăugat semnatarii scrisorii. Actorul Juliano Mer-Khamis, unul din iniţiatorii acestei scrisori deschise, a declarat că participarea lui Awad la Eurovision ar fi o falsă "ramură de măslin" prezentată de Israel şi s-a declarat complet împotriva apelului făcut de Noa către palestinienii din Gaza, prin care le cerea să renunţe la conducerea Hamas. Nici Awad şi nici Noa nu au comentat această acţiune, dar managerul lor, Ofer Pesenzon, i-a caracterizat drept de extremişti pe semnatarii scrisorii, printre care se numără regizorul Nizar Hassan şi editorul Yael Lerer. "Anchinoam şi Mira colaborează de cinci ani", a declarat Pesenzon. "Ele au sprijinit întotdeauna dialogul, considerând că doar el poate să aducă pacea între palestinieni şi israelieni şi în tot Orientul Mijlociu în general", a adăugat managerul celor două artiste. The Israel Broadcasting Authority a declarat că Eurovisionul reprezintă un eveniment cultural, "care are scopul de a contribui la dialogul cultural între ţările participante" şi că "selectarea Mirei Awad şi a lui Anchinoam Nini reprezintă o decizie profesională, care exprimă şi aspiraţia spre coexistenţă, care transcede politicii". Concursul Eurovision 2009 va avea loc la Moscova, între 9 şi 16 mai. Competiţia se va desfăşura la Complexul Sportiv Olympiisky. Costurile de pregătire şi organizare a competiţiei în capitala rusă se vor ridica la un miliard de ruble (30 de milioane de euro).

Şoseaua care produce curent electric se face în Israel
http://www.click.ro/hobby/auto/soseaua-care-produce-curent-electric-se-face-in-israel

Compania israeliană Innowattech va inaugura în câteva săptămâni prima şosea producătoare de electricitate prin deplasarea vehiculelor, informează ziarul britanic Daily Mail.

Tehnologia constă în presarea de către roţile maşinilor a unor cristale piezoelectrice amplasate pe suprafaţa soşelei, care generează în acest mod energie. Cercetătorii israelieni spun că parcurgerea unei mile pe astfalt produce suficientă electricitate pentru a alimenta 12 automobile de mici dimensiuni.

Experimentul nu este singular. Un sistem similar funcţionează într-un club de noapte din Londra, unde orice mişcare pe ringul de dans produce energie electrică. De asemenea, cercetătorii americani au realizat o demonstraţie în Torino, anul trecut, în cazul unei staţii de cale ferată.

ONU critică dur Israelul pentru arestarea şi expulzarea unui expert al său
Înaltul comisarul al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, a calificat marţi drept "profund regretabil şi fără precedent" refuzul Israelului de a-l primi pe expertul ONU Richard Falk pe teritoriul său, transmite AFP, citată de NewsI[img(1px,1px)]
"Refuzul Israelului de a permite expertului ONU Richard Falk de a trece prin Israel pentru a-şi efectua misiunea oficială în teritoriile ocupate palestiniene, arestarea lui şi expluzarea de pe principalul aeroport al ţării este un incident fără precedent şi profund regretabil", a declarat Pillay într-un comunicat.

Falk, care criticase vehement Israelul, a fost oprit duminică la sosirea pe aeroportul ben Gurion din Tel Aviv.

Expertul a fost "despărţit de restul funcţionarilor ONU care îl însoţeau, iar telefonul mobil dat de ONU i-a fost confiscat, ceea ce a făcut imposibil orice contact între el şi organizaţie, până la deportarea lui luni în Statele Unite", a adăugat Pillay.

"A fost reţinut în spaţiile de detenţie de la aeroport, unde a petrecut o noapte alături de mai multe persoane cărora le fusese refuzat accesul în Israel. În total, Falk a rămas peste 20 de ore în aeroport, înainte să fie îmbarcat într-un avion cu destinaţia Los Angeles", a declarat indignată Pillay.

Raportor special, Falk anunţase oficial autorităţile israeliene că intenţionează să meargă în teritoriile palestiniene, ceea ce presupunea să tranziteze Israelul, a precizat Rupert Colville, purtătorul de cuvânt al Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului de la Geneva.

"A prezentat paşaportul său american, care i-a permis să intre în Israel fără viză, şi scrisoarea de acreditare de la ONU, dar autorităţile i-au interzis să-şi continue călătoria", a explicat Colville. "Toţi predecesorii lui Falk au fost supuşi aceloraşi proceduri pentru a merge în teritoriile palestiniene, fără să fi întâmpinat probleme", a observat el.

Ministerul israelian de Externe şi-a justificat într-un comunicat refuzul de a-l primi pe teritoriul Israelului pe Falk, acuzându-l că "legitimează terorismul grupării Hamas şi face comparaţii neruşinate" între Holocaust şi opresiunea palestinienilor aflaţi sub ocupaţie israeliană.

Israelul a respins vehement la 10 decembrie declaraţiile lui Falk, care califica drept "crimă împotriva umanităţii" politica Ierusalimului faţă de palestinienii din Gaza.

Zidul saboteaza “solida majoritate evreiasca”
Palestinienii se muta in teritoriul israelian


Multi din cei 250.000 de palestinieni care locuiesc in Ierusalimul de Est, fara a avea cetatenia israeliana, sunt ingrijorati de perspectiva pierderii accesului la serviciile medicale sau sociale israeliene, in cazul in care cartierele in care locuiesc vor deveni parte a statului palestinian, un mare numar dintre ei mutandu-se in cartiere predominant evreiesti precum French Hill sau Pisgat Zeev, se arata intr-un articol al prestigiosului cotidian american “The Washington Post”.
Aceste fenomene submineaza intentia declarata a premierului Ehud Olmert de a se separa de palestinieni, trasand, fie si in mod unilateral, “frontierele finale ale Israelului”, in scopul de a crea un stat “cu majoritate evreiasca solida”.
Potrivit lui Jamal Natshe, agent imobiliar palestinian, mii de familii din Ierusalimul de Est si de pe malul vestic al Iordanului sau chiar din Iordania s-au mutat deja in zone majoritar evreiesti in ultimii doi ani, principala ingrijorare a acestora fiind zidul de beton de 7,6 metri (25 de picioare) inaltime pe care israelienii l-au ridicat pentru a separa zonele controlate de ei de cele palestiniene. In afara zonelor urbane, bariera consta in sarma ghimpata, garduri si drumuri folosite de fortele israeliene de securitate, conform israelienilor, bariera avand rolul de a preveni atacurile, in timp ce pentru palestinieni ea este sinonima cu confiscarea unilaterala a 8 la suta din suprafata Cisiordaniei. Natshe afirma ca multi palestinieni se muta pentru ca nu vor sa piarda beneficiile sistemului social israelian.
Hatem Abdul Qader, membru al parlamentului palestinian din Ierusalim, declara la randul sau, ca incurajeaza oamenii sa se mute in coloniile evreiesti in baza ideii ca totul este Palestina, conform lui circa 30.000 de familii palestiniene manifestandu-si dorinta de a o face. Acest lucru face ca scopul principal al barierei, si anume mentinerea unei majoritati evreiesti in Ierusalim, sa devina astfel caduc prin efectul de incurajare a mutarii palestinienilor in zonele evreiesti. Oamenii, ce-i drept, ar prefera mai degraba sa se mute in cartiere arabe precum Beit Hanina sau Shuafat, aflate de partea israeliana a barierei de beton, insa in aceste zone ofertele de locuinte sunt practic inexistente iar preturile asa de mari incat este mai ieftin sa inchiriezi sau sa cumperi in cartierul alaturat Pisgat Zeev, unde chiria unui apartament cu trei camere de dormit este de circa 1.000 de dolari pe luna fata de 1.400 dolari la Beit Hanina
http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=91333

Tnuva a lansat o noua campanie
Tnuva a lansat in luna noiembrie a doua campanie importanta de promovare a consumului de iaurturi simple.

Campania subliniaza beneficiile functionale ale iaurturilor Tnuva, care constituie o importanta sursa de Calciu si sunt in acelasi timp bogate in proteine lactate. Acesta este triplul efect al iaurturilor Tnuva: oase rezistente, muschi vigurosi, corp puternic. Tnuva ofera informatii de baza despre avantajele unei alimentatii echilibrate in care iaurturile Tnuva (4% grasime, 0% grasime, sau de baut) ocupa un loc important, aducand beneficii reale organismului. In acelasi mod firesc, Tnuva se adreseaza pe intelesul tuturor consumatorilor de produse lactate, asigurandu-i de cea mai inalta calitate a produselor sale si de gustul excelent.

Israel-Palestina. Foaie de parcurs pentru pace

Pamantul pe care se afla o parte a celor mai sacre locuri ale omenirii este teatrul unor conflicte de neinteles pentru majoritatea noastra. E o poveste de la facerea lumii, ai carei protagonisti nu au fost binecuvantati sa cunoasca sensul cuvantului „pace“. Israelul modern, ale carui granite s-au modificat de numeroase ori in cei 60 de ani de existenta, inca reediteaza epopeica lupta dintre David si Goliat, intr-un context politic, istoric si religios care are ca mize crearea statului palestinian si instaurarea linistii in regiune o data pentru totdeauna.

O oaza multiculturala
S-a intunecat deja si cateva stele si-au facut aparitia, cand, dupa un zbor de aproape trei ore, avionul se apropie de coasta de est a Mediteranei. La orizont se intrevede o fasie de pamant cu o stranie aura rosiatica. Tel Aviv-ul, cel de-al doilea oras ca marime al Israelului, ne saluta cu zgarie-norii lui impresionanti, care se ridica dintre milioanele de luminite imprastiate pe o suprafata cat vezi cu ochii.

Daca te asteptai ca Tel Aviv-ul sa fie o asezare tipica pentru Orientul Mijlociu, o sa ai o mare supriza. Este un oras [color:8771=#0494e1! important]tanar, efervescent, care nu doarme niciodata, ma asigura gazda mea, Noam Bar-Shalom, reporter la Vocea Israelului, principala lor statie de stiri. imi ofera doar cateva momente ca sa-mi trag sufletul dupa calatorie, apoi ma invita la o plimbare edificatoare, la ceas de seara. E ora la care localnicilor le place sa iasa, dupa ce caldura torida a zilei se mai domoleste si o briza placuta imprastie aroma florilor de leandru. Pornim in jos pe bulevardul Regele David, traversand Piata Rabin, kilometrul zero al orasului, unde troneaza o cladire inalta, cu o arhitectura care aminteste de cea a Romaniei anilor ‘70 – cladirea primariei. Chiar aici a fost asasinat, in 1995, Yitzhak Rabin, prim-ministru al Israelului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace alaturi de palestinianul Yasser Arafat. Cei doi au semnat Acordul de la Oslo (1993), prin care Israelul si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si-au recunoscut oficial existenta si au creat cadrul pentru formarea viitorului stat palestinian. Rabin participa la o manifestatie pentru pace care avea loc chiar aici, si-aminteste Noam, cand a fost impuscat de un activist de extrema dreapta. Cateodata, remarca el, suntem propriii nostri dusmani. stiu exact la ce se refera. Din fericire, in ciuda tuturor obstacolelor care au urmat, Acordul de la Oslo se afla inca in vigoare si progrese, desi chinuite, s-au facut de ambele parti.


Orasul care nu doarme niciodata
Inaintam pe promenada forfotitoare din mijlocul bulevardului Ben Gurion, unde liote de [color:8771=#0494e1! important]tineri se plimba pe sub palmierii luxurianti sau savureaza un café frappéla una dintre zecile de terase chic. Daca n-as sti ca ma aflu in Orientul Mijlociu, as jura ca ma plimb printr-un oras european de la malul Mediteranei. Fizionomiile sunt foarte variate, intalnesti atat bruneti, cat si blonzi ori roscati, cu tenul mai deschis sau mai inchis, cu parul ondulat, [color:8771=#0494e1! important]drept sau rasta, iar vestimentatia nu e cu nimic mai prejos decat cea de la Paris sau Londra. Populatia araba, rezidenta in mare parte in Jaffa, partea de sud a orasului, participa cu drepturi depline la [color:8771=#0494e1! important]viata culturala, politica si religioasa a Tel Aviv-ului. Din loc in loc, Noam ma face atenta la inscriptii care semnaleaza faptul ca acolo a avut loc un atentat sinucigas al unui extremist islamic. Uite, aici scrie ca au murit trei [color:8771=#0494e1! important]femei, imi spune, odata cu cel care a detonat bomba.

Dar in ultimii ani, datorita unor masuri draconice de securitate, situatia a devenit pe de-a-ntregul pasnica. Tel Aviv este acum un oras foarte sigur, cu nimic mai periculos decat New York-ul sau Bucurestiul, de exemplu. Poate si datorita vegetatiei bogate – municipalitatea din Tel Aviv foloseste fiecare petic de pamant ca sa cultive plante tropicale –, orasul iti lasa impresia unei mari oaze, in care din loc in loc se ridica blocuri nu mai inalte de trei-patru etaje. Tel Aviv-ul e faimos pentru arhitectura sa preponderent Bauhaus, un stil modernist importat din Europa inceputului de secol XX, care se caracterizeaza prin simplitate si uniformitate. Cele nu mai putin de 4.000 de cladiri Bauhaus, inaltate pe parcusul catorva zeci de ani, se afla sub patronaj UNESCO. De altfel, intreg orasul a fost construit intr-un timp-record, pe principiul utilitarismului si al functionalitatii, ca sa poata gazdui valurile de emigranti venite dinspre Peninsula Arabica si Europa.


Nopti albe si vanatoare de chilipiruri
Nu-ti trebuie foarte multi bani, ci o anduranta remarcabila pentru a face un tur al cluburilor de noapte din Tel Aviv. Disco, rock, electro, totul e la discretie fie in zona Florentine, cartierul boem al orasului, fie la malul marii, pe plaja la fel de aglomerata si noaptea ca ziua. Daca te pasioneaza shoppingul, Tel Aviv-ul iti ofera malluri de proportii impresionante, care iti iau o zi ca sa le parcurgi riguros de la un cap la altul. Magazinele, in marea lor majoritate, sunt binecunoscute francize europene si americane. Daca vrei sa faci cunostinta cu moda locala, cateva stradute centrale, cum ar fi Sheinken si Allenby, iti scot in cale cele mai felurite magazine si ateliere de creatie cu specific autohton. Atentie, insa: nu va asteptati la opulenta din Milano sau de la Paris; desi in Israel traiesc nu mai putin de 15 miliardari Forbes, nimeni nu epateaza prin masini scumpe ori prin haine exorbitante. Automobilele si imbracamintea au un rol pur functional si nu definesc statutul social. Bazarul Carmel este raiul suvenirurilor, talismanelor, mirodeniilor, fructelor exotice, iar targuielile se fac pe ritmurile de chitara ale hipiotilor, care spera sa adune cativa shekeli de la multimea de vizitatori.


Palestina, tinutul mistic de la vest de raul Iordan
Siguranta si protectia pe care ti le ofera Tel Aviv-ul au un pret inimaginabil pentru noi, europenii. Toti cetatenii israelieni, mai putin cei de etnie araba si cateva minoritati religioase, au obligatia legala ca, dupa terminarea liceului, sa-si faca stagiul militar. Trei ani pentru baieti si doi ani pentru fete. Se potriveste zicalei ca pastrezi pacea pregatindu-te de razboi. Nu poti invoca absolut nici un motiv pentru a te sustrage serviciului militar, decat daca esti dispus sa intri la azil sau la zdup pentru asta. Toti tinerii astia, majoritatea inca adolescenti, petrec o buna parte de timp in uniforma militara, purtand cu ei arme peste tot, inclusiv la restaurant. Nu-i neobisnuit sa vezi o pustoaica in uniforma kaki, cu pantofi stiletto roz asortati la o poseta plic, retusandu-si gloss-ul de buze. Am intalnit si tineri cu piercinguri si tatuaje elaborate, frizuri emo si talia de la pantaloni coborata, ca sa arate mai cool. Arma e doar un accesoriu. Pentru a putea calatori in teritoriile palestiniene, mi-am dat intalnire cu Eyad, un sofer arab din Ierusalimul de Est, adica din partea palestiniana a orasului. De ce aveam nevoie de el? Pentru ca nici un civil israelian nu poate sa calce in Palestina, sunt doua teritorii in conflict. Iar daca, sa zicem, o face, risca sa fie linsat de extremisti. Varianta de a inchiria o masina era exclusa, nici o companie nu-ti permite sa mergi in zonele controlate de Autoritatea Palestiniana.

Eyad, care are masina cu numar de Israel, dar pasaport iordanian, ma poate insoti sa vizitez Cisiordania, teritoriu aflat in provinciile biblice Samaria si Iudeea. Problema e ca, desi teoretic Israelul si-a retras trupele din Cisiordania, practic a mai pastrat cateva acolo ca sa pazeasca asezarile celor peste 400.000 de colonisti pe care inca nu i-a stramutat in vest. Aceste enclave israeliene inconjurate de sarma ghimpata si de soldati, ca si infamele puncte de control unde toata lumea e verificata, iar palestinienilor nu li se da voie sa treaca daca nu demonstreaza ca au un motiv „serios“, sunt presarate prin toata Cisiordania. Eyad spera ca insotindu-ma pe mine, cetatean roman cu drepturi depline de a circula pe teritoriul palestinian, accesul prin punctele de control ii va fi facilitat. Chestiunea este foarte complicata fiindca, la alegerile din 2006, partidul ultraextremist Hamas a castigat puterea in trei mari regiuni palestiniene, inclusiv Gaza. Pe fondul acuzatiilor de coruptie aduse partidului prezidential Fatah, condus de Mahmoud Abbas, partidul Hamas,a carui platforma principala este jihadul impotriva statului Israel, castiga tot mai multi simpatizanti in randul populatiei.

Asadar, Ministerul israelian al Apararii isi justifica prezenta in Cisiordania ca pe o modalitate de aparare si mentinere a pacii. Prima oprire a fost la Betleem, la 10 kilometri sud-est de Ierusalim. Daca cineva e atat de naiv incat sa-si imagineze Betleemul prin prisma imaginilor bucolice din felicitarile de Craciun cu scena Nasterii Domnului, ei bine, acela se inseala, caci, ajungand aici, va avea marea surpriza sa dea peste un oras arab in toate cele. Cladiri lipite una de alta de-a lungul strazilor inguste, iar in fata lor tarabe cu de toate, de la imbracaminte la rechizite si de la baclavale la carne de miel. Dupa ce am strabatut cativa kilometri prin bazar (souq), am ajuns, intr-un final, la Biserica Nasterii Domnului, construita pe locul ieslei unde s-a nascut pruncul Iisus. E un edificiu modest, din grinzi de lemn. Slujba de duminica se tine intr-o grota sub pamant, de catre preoti arabi crestini ortodocsi, in limba araba. In afara de mine, mai sunt cativa turisti, majoritatea italieni si greci, dar nu multi, fiindca lumea nu prea se-ncumeta sa se aventureze pe meleagurile astea.


FACTS
Gastronomie mediteraneana cu aroma de Levant
La intersectia dintre bulevardele Ben Gurion si Dizengoff, ne-am asezat la o terasa cu specific arab, unde amandoi am plescait de placere in fata unei portii de humus cu falafel si salata fatoush. La urma urmei, foamea nu cunoaste bariere politice si religioase, toate cele trei mari religii monoteiste reprezentate aici declarandu-se pe deplin satisfacute in urma schimbului intercultural realizat. Bucataria israeliana, in mare masura asemanatoare cu cea araba, are specific mediteranean, fiind bazata pe legume si plante aromate, ulei de masline, carne de peste, pui si vita. Desi religia interzice, printre altele, carnea de porc si fructele de mare, tanara generatie trece cu mai multa lejeritate peste canoane, asa incat asemenea preparate pot fi intalnite la tot pasul.

O istorie in date
Palestina este denumirea data de imparatul roman Hadrian teritoriului cuprins intre Marea Mediterana, Marea Rosie si raul Iordan, locuit de-a lungul timpului atat de israeliti, cat si de filisteni si de alte neamuri. Cele mai multe evenimente evocate de Vechiul si Noul Testament s-au intamplat aici.
1020 i.e.n. – Regele Saul realizeaza Uniunea Regatelor Israeliene, compusa din Iuda si Israel. La vest, pe malul Mediteranei, se afla cetatile filistene Gaza, Askelon si Ashdod.
1000 i.e.n. – Regele David stabileste capitala Regatelor la Ierusalim, iar regele Solomon, fiul sau, construieste Primul Templu pe locul unde se credea ca Dumnezeu a implinit facerea lumii.
586 i.e.n. – Babilonienii condusi de Nabucodonosor distrug Templul si ii deporteaza pe israeliti in Babilon.
538 i.e.n. – Odata cu extinderea Imperiului Persan, israelitii se intorc in Palestina si construiesc cel de-al Doilea Templu.
333 i.e.n. – Palestina e cucerita de Alexandru cel Mare.
63 i.e.n. – incepe stapanirea romana, pe parcursul careia crestinii cred ca a trait Iisus.
70 e.n. – Romanii distrug cel de-al Doilea Templu si ii izgonesc pe israeliti din Palestina. Ramane in picioare doar zidul vestic, cunoscut azi drept Zidul Plangerii.
330 - imparatul Constantin instaureaza in Imperiul Bizantin religia crestina. Nazaretul, Betleemul si Ierusalimul devin orase sfinte ale acestui imperiu.
638 – Odata cu trecerea la islamism a popoarelor arabe, Palestina devine califat.
1099 – Cavalerii Templieri pun stapanire pe orasele sfinte.
1270 – Incepe dominatia mamelucilor, in timpul careia sunt distruse numeroase constructii crestine.
1516 – Pana la sfarsitul primului Razboi Mondial, Palestina devine provincie a Imperiului Otoman.
1920 – Se instaureaza Mandatul Britanic pentru Palestina, de-a lungul caruia se intetesc valurile de emigranti evrei, impinse aici de curentul antisemit din Europa.
1948 – Se proclama independenta statului Israel, pe o suprafata de 55% din Palestina, dupa ce planul de partitie al Natiunilor Unite este ignorat de populatia araba. Fasia Gaza este preluata de Egipt, Cisiordania – de Iordania, iar inaltimile Golan – de Siria.
1967 – Are loc Razboiul de 6 Zile, Israelul fiind atacat de catre statele din jurul sau. in urma conflictului, acesta anexeaza Peninsula Sinai, Gaza, Cisiordania si inaltimile Golan.
1982 – Israelul cedeaza Egiptului Peninsula Sinai, in urma Tratatului de Pace din 1979.
1993 – Se semneaza Acordul de la Oslo, prin care Israelul se angajeaza sa renunte la Gaza si Cisiordania, creand premisele viitorului stat Palestina.
2005 – Are loc retragerea unilaterala din Gaza, teritoriu aflat actualmente sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene.

Colonişti evrei au profanat o moschee din Cisiordania

Colonişti evrei au profanat o moschee şi un cimitir musulman joi dimineaţă, în oraşul Hebron din Cisiordania, au declarat martori oculari, relatează AFP. Coloniştii au scris „Mahomed este un porc“ şi „Moarte arabilor“ pe zidul unei moschei şi au desenat steaua lui David pe mai multe monumente funerare dintr-un cimitir palestinian. Moscheea şi cimitirul se află în apropiere de o casă în care s-au strâns zeci de colonişti evrei, sfidând un ordin de evacuare dat de justiţia israeliană. Soldaţii israelieni patrulează în permanenţă în acest sector. Coloniştii, decişi să reziste oricărei tentative a poliţiei de a-i face să părăsească locul, ocupă clădirea cu patru etaje din martie 2007. Ei spun că au cumpărat titlul de proprietate de la un localnic palestinian din Hebron pentru 700.000 de dolari, lucru negat de acesta din urmă. Curtea Supremă israeliană a ordonat duminică evacuarea în trei zile a acestei locuinţe, spunând că documentul de cumpărare este fals. Curtea a precizat că poliţia îi va evacua cu forţa, dacă refuză să plece. Potrivit deciziei Curţii, poliţiştii au 30 de zile la dispoziţie pentru evacuare. Hebron este un loc al tensiunilor între palestinieni şi iseraelieni de la ocuparea în 1967. Conform acordului cu palestinienii, Israelul a evacuat, în 1997, 80% din Hebron, ocupând în continuare o enclavă unde sute de colonişti locuiesc sub protecţia armatei în mijlocul a peste 170.000 de palestinieni.
[citeste]