Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Hitler[v=]
Pagina 21 din 31
Pagina 21 din 31 • 1 ... 12 ... 20, 21, 22 ... 26 ... 31
Hitler[v=]
Rezumarea primului mesaj :
ADOLF HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula
ADOLF HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula
Ultima editare efectuata de catre Admin in 23.07.15 11:44, editata de 36 ori
Misterioasele horoscoape ale lui Hitler
Misterioasele horoscoape ale lui Hitler
Nenumărate cărţi au consemnat, analizat şi discutat evenimentele care s-au petrecut înainte, în timpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial, dar, dintre acestea, prea puţine menţionează rolul important jucat de astrologie şi de profeţie în determinarea cursului istoriei. Se ştie că atât Stalin, cât şi Hitler consultau frecvent fel de fel de prezicători şi clarvăzători, deşi, în mod oficial, interziseseră activitatea acestor persoane cu puteri misterioase. În Germania nazistă în mod deosebit, ocultiştii erau supuşi unor persecuţii şi hărţuiri...
Nenumărate cărţi au consemnat, analizat şi discutat evenimentele care s-au petrecut înainte, în timpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial, dar, dintre acestea, prea puţine menţionează rolul important jucat de astrologie şi de profeţie în determinarea cursului istoriei. Se ştie că atât Stalin, cât şi Hitler consultau frecvent fel de fel de prezicători şi clarvăzători, deşi, în mod oficial, interziseseră activitatea acestor persoane cu puteri misterioase. În Germania nazistă în mod deosebit, ocultiştii erau supuşi unor persecuţii şi hărţuiri...
Hitler era dependent de sex şi făcea injecţii cu hormoni din
Hitler era dependent de sex şi făcea injecţii cu hormoni din sperma taurilor
Mărturiile ultimului şofer al lui Adolf Hitler
Mărturiile ultimului şofer al lui Adolf Hitler
18:07Erich Kempka, şofer al Führerului şi gardă de corp, povesteşte ultimele zile din viaţa dictatorului şi circumstanţele morţii acestuia. O carte cu memoriile şoferului personal al lui Hitler a fost lansată în Marea Britanie weekendul trecut.
18:07Erich Kempka, şofer al Führerului şi gardă de corp, povesteşte ultimele zile din viaţa dictatorului şi circumstanţele morţii acestuia. O carte cu memoriile şoferului personal al lui Hitler a fost lansată în Marea Britanie weekendul trecut.
Jocul de băut inspirat de Hitler, creat pe Facebook de doi s
Jocul de băut inspirat de Hitler, creat pe Facebook de doi studenţi englezi
Jocul de băut Adolf Hitler implică aşezarea cărţilor în formă de svastica, după care urmează ca participanţii să bea conţinutul dintr-un pahar denumit Holocaust.
Jocul de băut Adolf Hitler implică aşezarea cărţilor în formă de svastica, după care urmează ca participanţii să bea conţinutul dintr-un pahar denumit Holocaust.
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler
http://www.formula-as.ro/2009/882/dosare-secrete-80/un-mister-inca-neelucidat-moartea-lui-hitler-11507-print
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler
Melania Papadache Adolf Hitler si-a aranjat funeraliile inca din 1938, dupa cum reiese dintr-o scrisoare a sa.
Ca si faraonii anticului Egipt, fuhrerul visa la un monument grandios, pe masura ambitiilor sale de marire. Isi alesese ca ultim loc de odihna orasul Munchen, unde arhitectul Hermann Giesler urma sa-i construiasca un templu. Un sarcofag de aur, decorat cu pietre pretioase din Urali, avea sa fie instalat in centrul salii principale, astfel incat sa fie expus soarelui. Dar visul unui loc de veci care sa devina "sfant" pentru rasa ariana nu i s-a implinit.
De sarbatoarea Sfintei Walpurga
Ramasitele lui au fost descoperite intr-un crater de bomba in curtea Cancelariei Imperiale. Acestea au fost ingropate de opt ori, pana ce, in cele din urma, au fost distruse in intregime prin foc. Asta isi si dorise! Sacrificiul prin ardere de tot, pentru a putea renaste ca Pasarea Phoenix! Prima "inmormantare" (dupa dispozitiile lui Hitler, cadavrele trebuiau arse) a avut loc la 30 aprilie 1945, data cand s-a sinucis impreuna cu sotia sa de o zi, Eva Braun, dupa ce si-a ucis cei doi caini de care era nedespartit. Era o zi mare, sarbatoarea Sfintei Walpurga (710 - 779 d.Hr.), de fapt, un festival pagan, a carui traditie se pierdea in negura timpului, care celebra zeul Soare, in cinstea caruia erau aprinse ruguri. Vrajitoarele organizau un grandios sabat pe Varful Brocken din Muntii Harz, renumit pentru fenomene spectrale misterioase. Hitler stia cu siguranta semnificatia acestei sarbatori, cel putin prima parte a ei, cu festivalul solar, dar, dupa unii autori, ar fi stiut si despre sabatul vrajitoarelor. Se spunea ca cine isi lua viata in timpul Walpurgiei, isi incredinta sufletul diavolului! Nazistii construisera pe o culme din apropiere un amfiteatru de piatra, pentru a putea privi in noaptea Walpurgiei jocul magic de lumini si pentru a astepta rasaritul soarelui ce marca reintoarcea luminii.
Clubul Bohemian
Chiar daca despre Hitler s-a scris ca era posedat de diavol (dupa ce niste ocultisti se straduisera in acest sens), cu siguranta se stie doar ca a facut parte din "Clubul Bohemian". Acesta se dorea o fratie solara de tip atonist, tragandu-si principiile din Fratia lui Aton, al carei initiator si Mare Maestru ar fi fost faraonul Akhenaton (1352-1336 i.Ch.), sotul frumoasei Nefertiti. Din Clubul Bohemian facea parte elita nazista, care, purtand zvastica solara - dar cu sensul de rotatie invers decat simbolul antic -, se dorea a fi un ordin secret de razboinici, intrunindu-se o data pe an, la solstitiul de vara, pe 21 iunie, cand se refacea legamantul si se reafirma dorinta suprema de a aduce intreaga lume sub un unic conducator si o singura religie. Membrii fratiei urmau sa fie incinerati dupa moarte, purificati cu focul divin al lui Aton, iar urnele depuse intr-un templu atonian. Chiar si centrul Berlinului urma sa fie refacut dupa planul orasului Akhenaton, intemeiat de faraonul "eretic".
Inmormantari repetate
Soldatul rus Ivan Ciurakov a gasit cadavrul lui Hitler pe 4 mai 1945, fara sa-l poata identifica, din cauza arsurii partiale care-l mistuise. Faptul ca alaturi se aflau si corpurile unei femei si a doi caini i-a dat de banuit, si Ciuracov a scos cele doua cadavre pentru a fi identificate, dupa care le-a ingropat inapoi. A doua zi, au fost scoase din nou si mutate la o clinica din Buch, unde s-a efectuat o examinare a ramasitelor. In urma interogatoriilor, rusii aveau indicii ca cele doua corpuri apartin lui Hitler si Evei Braun, dar din cauza starii avansate de descompunere, adevarul nu se putea stabili cu certitudine. Asa ca le-au reingropat, de data asta in sicrie improvizate. Cand SMERSH, contrainformatiile armatei sovietice, si-a facut un birou in orasul Finov, unde stationa Armata a III-a, ramasitele lui Hitler si ale Evei au fost dezgropate si reingropate in Finov. La 17 mai, generalul Mesik, venit special de la Moscova, a reexaminat ramasitele. A luat cu el maxilarele ambelor cadavre si a dat dispozitie ca restul sa fie ingropat. Acestea au mai fost reingropate de inca doua ori, dupa cum Armata a III-a sovietica isi schimba cartierul general. Intr-un final, cele doua sicrie au ajuns in Magdeburg, langa casa de pe Westenstrasse nr. 36, unde au ramas pana la 5 aprilie 1970.
Stradaniile SMERSH
Au existat probleme de identificare a cadavrelor inca de la inceput, cand se aflau intr-o stare mai buna. Serviciile secrete sovietice au impanzit Berlinul si imprejurimile inca din primele zile de dupa capitulare, pentru a descoperi martori. Stalin fusese instiintat de demisia lui Hitler de catre maresalul Gheorghi Jukov, care trimisese un raport catre liderul sovietic la data de 1 mai 1945. Raportul continea si "zvonul" ca liderul nazist se sinucisese la 30 aprilie. Numai ca martorii, cu toata stradania SMERSH, nu s-au gasit atat de repede, iar cei facuti prizonieri ori nu stiau, ori nu voiau sa vorbeasca. Colonelul Vasili Garbusin, adjunctul comandantului SMERSH, isi instruise toti ofiterii pentru gasirea ramasitelor lui Hitler si depistarea martorilor credibili. Printre acestia, cea mai importanta era Kete Hoiserman, asistenta medicului stomatolog al liderului nazist. Aceasta a fost capturata si a dat informatii despre unde ar putea fi fisele dentare ale fuhrerului. Mai mult, a recunoscut lucrarile din aur ale lui Hitler si ale Evei Braun de pe cadavrele prezentate de rusi. Acest lucru s-a petrecut la data de 8 mai 1945, dupa care ofiterii SMERSH au preluat responsabilitatea asupra ramasitelor. Numai ca, in raportul de autopsie, scrie ca examinarea cadavrelor s-a facut la ordinul "camaradului Teleghin", membru marcant in Consiliul Militar al Frontului 1 Bielorusia, la 3 mai 1945! Or, soldatul care gasise cadavrele a raportat data de 4 mai, cand nu s-a facut nici o autopsie, deoarece se stia ca trupul lui Hitler fusese deja identificat. Era vorba despre o dublura.
Dublurile lui Hitler
Cel mai tare i-au derutat pe rusi dublurile lui Hitler. Trupul unei dubluri, Gustav Weler, a fost exhumat de rusi la 2 mai 1945. Se temeau ca isi pierdeau timpul cu cadavrele acestora, in timp ce liderul nazist cauta vreo portita de scapare. Existase un astfel de plan, cu destinatia Argentina sau Spania, pe calea aerului sau cu un submarin. La 10 iunie 1945, la o conferinta de presa, maresalul Jukov declara: "Noi nu suntem in posesia ramasitelor pamantesti ale lui Hitler. Nu va pot spune nimic legat de locul unde ar putea fi acesta!". In iulie 1945, Stalin insusi declara intr-o conferinta de presa la Potsdam: "Corpul lui Hitler nu este in posesia noastra!". De ce ar fi mintit? Asta a vrut sa afle si Elena Revskaia, care servise ca traducatoare pentru una din unitatile SMERSH, insarcinata cu depistarea lui Hitler, viu sau mort! Intalnindu-l pe maresul Jukov la Moscova, Elena i-a spus despre descoperirea celor doua cadavre, plus ale celor doi caini, in groapa de obuz din curtea Cancelariei Imperiale. Jukov a fost sincer uimit. Nu stiuse nimic. Doar Iosif Stalin fusese informat. Acestuia i se inaintase un raport amanuntit, la data de 16 iunie 1945, despre toate actiunile SMERSH, legate de descoperirea lui Hitler viu sau mort. Conducerea sovietica insa nu a emis nici un comunicat cu privire la acest subiect, lasandu-si armata si serviciile secrete sa-l caute in continuare pe Hitler, despre care existau deja zvonuri ca fusese vazut prin America Latina. Principalul motiv pentru care nu s-a recunoscut identificarea cadavrului a fost tocmai incertitudinea ca l-au descoperit pe adevaratul Hitler. Lucrarea dentara de aur a lui Hitler nu prezenta o garantie, pentru ca, se stie, cand un lider isi alege o dublura, aceasta trebuie sa sufere toate interventiile chirurgicale pe care le are "originalul". Cu Eva Braun nu si-a batut nimeni capul, pentru ca din datele obtinute se stia ca aceasta ar fi acceptat sa se sinucida si alaturi de o dublura, doar ca sa ofere o sansa de scapare mult iubitului fuhrer.
"Mitul"
Stalin n-a fost nici pe departe multumit de ancheta SMERSH si a ordonat o alta, in 1946, cu numele de cod "Mit". O echipa speciala a NKVD (politia secreta a lui Stalin) a fost insarcinata sa-l caute pe Hitler pornind din Germania, la noua luni dupa ce acesta fusese "gasit". S-a cercetat din nou groapa din curtea Cancelariei Imperiale din Berlin. Cu acea ocazie, s-a gasit o bucata de craniu cu o gaura de glont in partea parietala stanga. Corespundea cu raportul din 8 mai 1945, unde se stipula ca "o parte din craniu lipseste". Investigatorii au mai gasit urme de sange pe canapeaua din bunker, unde existau marturii ca Hitler si Eva Braun se sinucisesera. Bucata de craniu si materialul de canapea imbibat cu sange au fost trimise la Moscova pentru analize. Acestea inca sunt tinute intr-un sertar de la Arhivele Statului. Maxilarele luate de generalul Mesik sunt pastrate in arhiva FSB.
Scrisoarea secreta
La 13 martie 1970, seful KGB, Iuri Andropov, a inaintat o scrisoare doar pentru ochii lui Leonid Brejnev, secretar general al Comitetului Central al PCUS. Scrisoarea era "preparata" dupa tehnologii de spionaj si continea cateva inserari pe deasupra textului batut la masina. Decriptata, scrisoarea continea urmatorul mesaj: "In februarie 1946, la baza militara sovietica din Magdeburg, o unitate speciala a KGB a efectuat ingroparea cadavrelor lui Hitler, Eva Braun, Goebbels, a sotiei acestuia si copiilor, in total 10 trupuri. In prezent, tabara militara sovietica trebuie sa predea campusul autoritatilor germane. Luand in considerare posibilitatea ca autoritatile germane sa efectueze actiuni de constructie, groapa ar putea fi depistata. Propun ca ramasitele sa fie exhumate si distruse prin incinerare. Procedura va fi executata in secret total, de catre o echipa speciala a KGB, si va fi documentata". Brejnev s-a sfatuit cu Kosaghin si Podgornai, oficialii din fruntea conducerii PCUS - presedintele Consiliului de Ministri si presedintele Prezidiului Sovietului Suprem -, si a trimis acordul la 16 martie 1970. La 5 aprilie, in zori de zi, echipa speciala a KGB a exhumat ramasitele pamantesti pomenite in scrisoare, le-a incinerat, iar cenusa a fost amestecata cu cenusa de carbune si aruncata in raul Bideritz. Asa s-a "implinit" visul ocult al lui Hitler.
"Dansul fricii"
"Inspirat de opera lui Wagner (Rienzi, in special), Hitler devenise obsedat de puterea cuvantului", este de parere Alan Bullock, un istoric care a facut multe cercetari despre viata oculta a liderului nazist. "Era sigur ca va cuceri Pamantul prin puterea discursului. Cand se adresa maselor, avea insa grija sa inspire teama", subliniaza Bullock, care crede ca Hitler fusese instruit sa foloseasca aceasta stratagema oratorica. Care a dat exact roadele scontate. Nici un german nu mai indraznea sa-si exprime opozitia fata de politica lui Hitler, atata timp cat vedea masele extaziate la discursurile lui. Numai ca ceea ce parea a fi adeziune totala - fapt care i s-a si reprosat poporului german - era, de fapt, ceea ce psihologii numesc "dansul fricii", manifestarea plina de efuziune a maselor in fata unui potential agresor, de teama de a nu-i deveni victime. Cine il invatase pe Hitler aceasta "tehnica"?
Grupul Thule
Dietrich Eckart este principalul "banuit", pentru ca, prin 1923, se lauda la Munchen ca il initiase pe Hitler in "doctrinele secrete" care ii deschisesera micului artist neinteles centrii universali ai puterii. Despre Eckart s-au scris multe: ca era satanist, mare saman, mare initiat in magie neagra si membru al societatii secrete Grupul Thule. El insusi se prezenta ca atare, de aceea este si greu sa fie combatut. Cert este ca era un ofiter care cocheta cu ocultismul, dar pe vremea aceea erau la moda intrunirile de spiritism, un mijloc mai degraba de divertisment pentru inalta societate europeana. Paul Roland, un alt scriitor care s-a ocupat de viata oculta a nazistilor, nu a descoperit marile realizari paranormale ale Grupului Thule, despre care s-a scris atat. "E adevarat, un grup format din Rudolf Glauer, Konrad Ritzler, Alfred Rosenberg si Dietrich Eckart, membri ai Thule, incerca sa-l transforme pe tanarul Hitler, care era extrem de patimas din fire si inclinat spre excese, chiar isteric, intr-un Mesia al Intunericului", scria Roland. La intrunirile lor, mesele se miscau, aparitiile ectoplasmatice infiorau damele invitate, iar spiritele starnite trimiteau mesaje celor prezenti, adica, dupa parerea lui Roland, "ingredientele oricarei sedinte de spiritism din acea vreme". Cand participa si Hitler, mesajele spiritelor anuntau aparitia unui nou lider care va inscauna rasa ariana la nivel mondial. Iar tanarul fanatic chiar asta visa.
Lancea destinului
La Muzeul Hofburg din Viena se afla un artefact care a jucat un rol important in viata lui Hitler: un varf de lance in care este incrustat unul din cuiele folosite la rastignirea lui Iisus. I se spunea si "Lancea Sfantului Mauriciu". Aceasta a fost in posesia "sfintilor imparati romani", incepand cu Carol cel Mare, iar din 1273, a fost folosita in ceremonia de incoronare. Hitler era convins de puterile miraculoase ale sulitei, mai ales ca era sustinut in credinta sa de catre profesorul Karl Haushofer, care a avut o mare influenta in crearea ideologiei lui Hitler. Acesta l-a sfatuit pe viitorul fuhrer sa aduca artefactul la Nurnberg, pentru a fi "aproape de inima miscarii naziste, pentru a-i conferi putere". Sulita a fost returnata Austriei dupa razboi, de catre generalul american George Patton. Tot Haushofer l-a alimentat pe Hitler si cu istoria arienilor, urmasi ai gigantilor atlanti, rasa care ar trebui sa conduca intreaga omenire. Dar se pare ca nimic real sau ocult nu l-a ajutat pe Hitler sa-si indeplineasca telurile grandioase, el fiind doar un "exponent al timpului sau", dupa cum il considera cei mai multi istorici
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler
Melania Papadache Adolf Hitler si-a aranjat funeraliile inca din 1938, dupa cum reiese dintr-o scrisoare a sa.
Ca si faraonii anticului Egipt, fuhrerul visa la un monument grandios, pe masura ambitiilor sale de marire. Isi alesese ca ultim loc de odihna orasul Munchen, unde arhitectul Hermann Giesler urma sa-i construiasca un templu. Un sarcofag de aur, decorat cu pietre pretioase din Urali, avea sa fie instalat in centrul salii principale, astfel incat sa fie expus soarelui. Dar visul unui loc de veci care sa devina "sfant" pentru rasa ariana nu i s-a implinit.
De sarbatoarea Sfintei Walpurga
Ramasitele lui au fost descoperite intr-un crater de bomba in curtea Cancelariei Imperiale. Acestea au fost ingropate de opt ori, pana ce, in cele din urma, au fost distruse in intregime prin foc. Asta isi si dorise! Sacrificiul prin ardere de tot, pentru a putea renaste ca Pasarea Phoenix! Prima "inmormantare" (dupa dispozitiile lui Hitler, cadavrele trebuiau arse) a avut loc la 30 aprilie 1945, data cand s-a sinucis impreuna cu sotia sa de o zi, Eva Braun, dupa ce si-a ucis cei doi caini de care era nedespartit. Era o zi mare, sarbatoarea Sfintei Walpurga (710 - 779 d.Hr.), de fapt, un festival pagan, a carui traditie se pierdea in negura timpului, care celebra zeul Soare, in cinstea caruia erau aprinse ruguri. Vrajitoarele organizau un grandios sabat pe Varful Brocken din Muntii Harz, renumit pentru fenomene spectrale misterioase. Hitler stia cu siguranta semnificatia acestei sarbatori, cel putin prima parte a ei, cu festivalul solar, dar, dupa unii autori, ar fi stiut si despre sabatul vrajitoarelor. Se spunea ca cine isi lua viata in timpul Walpurgiei, isi incredinta sufletul diavolului! Nazistii construisera pe o culme din apropiere un amfiteatru de piatra, pentru a putea privi in noaptea Walpurgiei jocul magic de lumini si pentru a astepta rasaritul soarelui ce marca reintoarcea luminii.
Clubul Bohemian
Chiar daca despre Hitler s-a scris ca era posedat de diavol (dupa ce niste ocultisti se straduisera in acest sens), cu siguranta se stie doar ca a facut parte din "Clubul Bohemian". Acesta se dorea o fratie solara de tip atonist, tragandu-si principiile din Fratia lui Aton, al carei initiator si Mare Maestru ar fi fost faraonul Akhenaton (1352-1336 i.Ch.), sotul frumoasei Nefertiti. Din Clubul Bohemian facea parte elita nazista, care, purtand zvastica solara - dar cu sensul de rotatie invers decat simbolul antic -, se dorea a fi un ordin secret de razboinici, intrunindu-se o data pe an, la solstitiul de vara, pe 21 iunie, cand se refacea legamantul si se reafirma dorinta suprema de a aduce intreaga lume sub un unic conducator si o singura religie. Membrii fratiei urmau sa fie incinerati dupa moarte, purificati cu focul divin al lui Aton, iar urnele depuse intr-un templu atonian. Chiar si centrul Berlinului urma sa fie refacut dupa planul orasului Akhenaton, intemeiat de faraonul "eretic".
Inmormantari repetate
Soldatul rus Ivan Ciurakov a gasit cadavrul lui Hitler pe 4 mai 1945, fara sa-l poata identifica, din cauza arsurii partiale care-l mistuise. Faptul ca alaturi se aflau si corpurile unei femei si a doi caini i-a dat de banuit, si Ciuracov a scos cele doua cadavre pentru a fi identificate, dupa care le-a ingropat inapoi. A doua zi, au fost scoase din nou si mutate la o clinica din Buch, unde s-a efectuat o examinare a ramasitelor. In urma interogatoriilor, rusii aveau indicii ca cele doua corpuri apartin lui Hitler si Evei Braun, dar din cauza starii avansate de descompunere, adevarul nu se putea stabili cu certitudine. Asa ca le-au reingropat, de data asta in sicrie improvizate. Cand SMERSH, contrainformatiile armatei sovietice, si-a facut un birou in orasul Finov, unde stationa Armata a III-a, ramasitele lui Hitler si ale Evei au fost dezgropate si reingropate in Finov. La 17 mai, generalul Mesik, venit special de la Moscova, a reexaminat ramasitele. A luat cu el maxilarele ambelor cadavre si a dat dispozitie ca restul sa fie ingropat. Acestea au mai fost reingropate de inca doua ori, dupa cum Armata a III-a sovietica isi schimba cartierul general. Intr-un final, cele doua sicrie au ajuns in Magdeburg, langa casa de pe Westenstrasse nr. 36, unde au ramas pana la 5 aprilie 1970.
Stradaniile SMERSH
Au existat probleme de identificare a cadavrelor inca de la inceput, cand se aflau intr-o stare mai buna. Serviciile secrete sovietice au impanzit Berlinul si imprejurimile inca din primele zile de dupa capitulare, pentru a descoperi martori. Stalin fusese instiintat de demisia lui Hitler de catre maresalul Gheorghi Jukov, care trimisese un raport catre liderul sovietic la data de 1 mai 1945. Raportul continea si "zvonul" ca liderul nazist se sinucisese la 30 aprilie. Numai ca martorii, cu toata stradania SMERSH, nu s-au gasit atat de repede, iar cei facuti prizonieri ori nu stiau, ori nu voiau sa vorbeasca. Colonelul Vasili Garbusin, adjunctul comandantului SMERSH, isi instruise toti ofiterii pentru gasirea ramasitelor lui Hitler si depistarea martorilor credibili. Printre acestia, cea mai importanta era Kete Hoiserman, asistenta medicului stomatolog al liderului nazist. Aceasta a fost capturata si a dat informatii despre unde ar putea fi fisele dentare ale fuhrerului. Mai mult, a recunoscut lucrarile din aur ale lui Hitler si ale Evei Braun de pe cadavrele prezentate de rusi. Acest lucru s-a petrecut la data de 8 mai 1945, dupa care ofiterii SMERSH au preluat responsabilitatea asupra ramasitelor. Numai ca, in raportul de autopsie, scrie ca examinarea cadavrelor s-a facut la ordinul "camaradului Teleghin", membru marcant in Consiliul Militar al Frontului 1 Bielorusia, la 3 mai 1945! Or, soldatul care gasise cadavrele a raportat data de 4 mai, cand nu s-a facut nici o autopsie, deoarece se stia ca trupul lui Hitler fusese deja identificat. Era vorba despre o dublura.
Dublurile lui Hitler
Cel mai tare i-au derutat pe rusi dublurile lui Hitler. Trupul unei dubluri, Gustav Weler, a fost exhumat de rusi la 2 mai 1945. Se temeau ca isi pierdeau timpul cu cadavrele acestora, in timp ce liderul nazist cauta vreo portita de scapare. Existase un astfel de plan, cu destinatia Argentina sau Spania, pe calea aerului sau cu un submarin. La 10 iunie 1945, la o conferinta de presa, maresalul Jukov declara: "Noi nu suntem in posesia ramasitelor pamantesti ale lui Hitler. Nu va pot spune nimic legat de locul unde ar putea fi acesta!". In iulie 1945, Stalin insusi declara intr-o conferinta de presa la Potsdam: "Corpul lui Hitler nu este in posesia noastra!". De ce ar fi mintit? Asta a vrut sa afle si Elena Revskaia, care servise ca traducatoare pentru una din unitatile SMERSH, insarcinata cu depistarea lui Hitler, viu sau mort! Intalnindu-l pe maresul Jukov la Moscova, Elena i-a spus despre descoperirea celor doua cadavre, plus ale celor doi caini, in groapa de obuz din curtea Cancelariei Imperiale. Jukov a fost sincer uimit. Nu stiuse nimic. Doar Iosif Stalin fusese informat. Acestuia i se inaintase un raport amanuntit, la data de 16 iunie 1945, despre toate actiunile SMERSH, legate de descoperirea lui Hitler viu sau mort. Conducerea sovietica insa nu a emis nici un comunicat cu privire la acest subiect, lasandu-si armata si serviciile secrete sa-l caute in continuare pe Hitler, despre care existau deja zvonuri ca fusese vazut prin America Latina. Principalul motiv pentru care nu s-a recunoscut identificarea cadavrului a fost tocmai incertitudinea ca l-au descoperit pe adevaratul Hitler. Lucrarea dentara de aur a lui Hitler nu prezenta o garantie, pentru ca, se stie, cand un lider isi alege o dublura, aceasta trebuie sa sufere toate interventiile chirurgicale pe care le are "originalul". Cu Eva Braun nu si-a batut nimeni capul, pentru ca din datele obtinute se stia ca aceasta ar fi acceptat sa se sinucida si alaturi de o dublura, doar ca sa ofere o sansa de scapare mult iubitului fuhrer.
"Mitul"
Stalin n-a fost nici pe departe multumit de ancheta SMERSH si a ordonat o alta, in 1946, cu numele de cod "Mit". O echipa speciala a NKVD (politia secreta a lui Stalin) a fost insarcinata sa-l caute pe Hitler pornind din Germania, la noua luni dupa ce acesta fusese "gasit". S-a cercetat din nou groapa din curtea Cancelariei Imperiale din Berlin. Cu acea ocazie, s-a gasit o bucata de craniu cu o gaura de glont in partea parietala stanga. Corespundea cu raportul din 8 mai 1945, unde se stipula ca "o parte din craniu lipseste". Investigatorii au mai gasit urme de sange pe canapeaua din bunker, unde existau marturii ca Hitler si Eva Braun se sinucisesera. Bucata de craniu si materialul de canapea imbibat cu sange au fost trimise la Moscova pentru analize. Acestea inca sunt tinute intr-un sertar de la Arhivele Statului. Maxilarele luate de generalul Mesik sunt pastrate in arhiva FSB.
Scrisoarea secreta
La 13 martie 1970, seful KGB, Iuri Andropov, a inaintat o scrisoare doar pentru ochii lui Leonid Brejnev, secretar general al Comitetului Central al PCUS. Scrisoarea era "preparata" dupa tehnologii de spionaj si continea cateva inserari pe deasupra textului batut la masina. Decriptata, scrisoarea continea urmatorul mesaj: "In februarie 1946, la baza militara sovietica din Magdeburg, o unitate speciala a KGB a efectuat ingroparea cadavrelor lui Hitler, Eva Braun, Goebbels, a sotiei acestuia si copiilor, in total 10 trupuri. In prezent, tabara militara sovietica trebuie sa predea campusul autoritatilor germane. Luand in considerare posibilitatea ca autoritatile germane sa efectueze actiuni de constructie, groapa ar putea fi depistata. Propun ca ramasitele sa fie exhumate si distruse prin incinerare. Procedura va fi executata in secret total, de catre o echipa speciala a KGB, si va fi documentata". Brejnev s-a sfatuit cu Kosaghin si Podgornai, oficialii din fruntea conducerii PCUS - presedintele Consiliului de Ministri si presedintele Prezidiului Sovietului Suprem -, si a trimis acordul la 16 martie 1970. La 5 aprilie, in zori de zi, echipa speciala a KGB a exhumat ramasitele pamantesti pomenite in scrisoare, le-a incinerat, iar cenusa a fost amestecata cu cenusa de carbune si aruncata in raul Bideritz. Asa s-a "implinit" visul ocult al lui Hitler.
"Dansul fricii"
"Inspirat de opera lui Wagner (Rienzi, in special), Hitler devenise obsedat de puterea cuvantului", este de parere Alan Bullock, un istoric care a facut multe cercetari despre viata oculta a liderului nazist. "Era sigur ca va cuceri Pamantul prin puterea discursului. Cand se adresa maselor, avea insa grija sa inspire teama", subliniaza Bullock, care crede ca Hitler fusese instruit sa foloseasca aceasta stratagema oratorica. Care a dat exact roadele scontate. Nici un german nu mai indraznea sa-si exprime opozitia fata de politica lui Hitler, atata timp cat vedea masele extaziate la discursurile lui. Numai ca ceea ce parea a fi adeziune totala - fapt care i s-a si reprosat poporului german - era, de fapt, ceea ce psihologii numesc "dansul fricii", manifestarea plina de efuziune a maselor in fata unui potential agresor, de teama de a nu-i deveni victime. Cine il invatase pe Hitler aceasta "tehnica"?
Grupul Thule
Dietrich Eckart este principalul "banuit", pentru ca, prin 1923, se lauda la Munchen ca il initiase pe Hitler in "doctrinele secrete" care ii deschisesera micului artist neinteles centrii universali ai puterii. Despre Eckart s-au scris multe: ca era satanist, mare saman, mare initiat in magie neagra si membru al societatii secrete Grupul Thule. El insusi se prezenta ca atare, de aceea este si greu sa fie combatut. Cert este ca era un ofiter care cocheta cu ocultismul, dar pe vremea aceea erau la moda intrunirile de spiritism, un mijloc mai degraba de divertisment pentru inalta societate europeana. Paul Roland, un alt scriitor care s-a ocupat de viata oculta a nazistilor, nu a descoperit marile realizari paranormale ale Grupului Thule, despre care s-a scris atat. "E adevarat, un grup format din Rudolf Glauer, Konrad Ritzler, Alfred Rosenberg si Dietrich Eckart, membri ai Thule, incerca sa-l transforme pe tanarul Hitler, care era extrem de patimas din fire si inclinat spre excese, chiar isteric, intr-un Mesia al Intunericului", scria Roland. La intrunirile lor, mesele se miscau, aparitiile ectoplasmatice infiorau damele invitate, iar spiritele starnite trimiteau mesaje celor prezenti, adica, dupa parerea lui Roland, "ingredientele oricarei sedinte de spiritism din acea vreme". Cand participa si Hitler, mesajele spiritelor anuntau aparitia unui nou lider care va inscauna rasa ariana la nivel mondial. Iar tanarul fanatic chiar asta visa.
Lancea destinului
La Muzeul Hofburg din Viena se afla un artefact care a jucat un rol important in viata lui Hitler: un varf de lance in care este incrustat unul din cuiele folosite la rastignirea lui Iisus. I se spunea si "Lancea Sfantului Mauriciu". Aceasta a fost in posesia "sfintilor imparati romani", incepand cu Carol cel Mare, iar din 1273, a fost folosita in ceremonia de incoronare. Hitler era convins de puterile miraculoase ale sulitei, mai ales ca era sustinut in credinta sa de catre profesorul Karl Haushofer, care a avut o mare influenta in crearea ideologiei lui Hitler. Acesta l-a sfatuit pe viitorul fuhrer sa aduca artefactul la Nurnberg, pentru a fi "aproape de inima miscarii naziste, pentru a-i conferi putere". Sulita a fost returnata Austriei dupa razboi, de catre generalul american George Patton. Tot Haushofer l-a alimentat pe Hitler si cu istoria arienilor, urmasi ai gigantilor atlanti, rasa care ar trebui sa conduca intreaga omenire. Dar se pare ca nimic real sau ocult nu l-a ajutat pe Hitler sa-si indeplineasca telurile grandioase, el fiind doar un "exponent al timpului sau", dupa cum il considera cei mai multi istorici
Hitler a trăit mult şi bine în Argentina, după cel de-al doi
Hitler a trăit mult şi bine în Argentina, după cel de-al doilea război mondial
După mai bine de o jumătate de secol, moartea lui Adolf Hitler rămâne în continuare un mister. Deşi, potrivit versiunii istorice oficiale, în momentul în care şi-a dat seama că a fost înfrânt în cel...
După mai bine de o jumătate de secol, moartea lui Adolf Hitler rămâne în continuare un mister. Deşi, potrivit versiunii istorice oficiale, în momentul în care şi-a dat seama că a fost înfrânt în cel...
Întruchipare a răului absolut, Adolf Hitler se temea de... d
Întruchipare a răului absolut, Adolf Hitler se temea de... dentist
Londra - S-a ridicat împotriva întregii Europe pe care a încercat să o transforme în "Reich-ul Milenar” şi a împins întreaga omenire, din America pînă în Japonia în flăcările războiului, şi totuşi exista un lucru de care se pare că Adolf Hitler se temea mai mult decît orice... să meargă la dentist, conform unui material publicat de cotidianul britanic The Daily Mail.
A intrat în istorie drept unul dintre cei mai sîngeroşi dictatori din toate timpurile, fiind responsabil direct sau indirect de moartea a zeci de milioane de oameni. El însuşi se descria ca un führer neînfricat, în faţa căruia întreaga Europă trebuia să plece capul. Însă, conform materialului publicat de cotidianul britanic, în spatele uşilor închise, teribilul dictator asociat de mulţi chiar cu Anticristul, se temea de un singur lucru - să se aşeze pe scaunul stomatologului. Stomatologul personal al führer-ului, Johannes Blaschke, a dezvăluit fobia pe care o resimţea Hitler în faţa dentiştilor, precizînd că, la un moment dat, o simplă intervenţie de punere a unei plombe de canal s-a prelungit pe o perioadă de opt zile pentru că Hitler "nu putea suporta durerea". Din cauza acestei fobii de stomatologi, Adolf Hitler avea probleme grave cu dantura, suferind din cauza a numeroase abcese dentare, infecţii ale gingiei şi avea o respiraţie care mirosea foarte urît. Aceste informaţii despre igiena bucală a führer-ului au fost publicate într-o carte despre dentistul său personal, intitulată ‘Dentist of the Devil' (Dentistul diavolului) şi scrisă de Menevse Deprem-Hennen. Autoarea face o cronică a muncii lui Johannes Blaschke, care a fost stomatologul lui Hitler timp de aproape 20 de ani.
Controversele legate de moartea lui Hitler, care, conform variantei oficiale s-ar fi sinucis în bunkerul Cancelariei în timp ce trupele Armatei Roşii luptau deja pe străzile Berlinului, au făcut ca oricine l-ar fi cunoscut pe dictatorul nazist după dinţi şi ar fi putut să identifice craniul pe care sovieticii l-au prezentat ca aparţinîndu-i, să reprezinte o resursă extrem de preţioasă pentru serviciile de informaţii aliate. "Oricine ar fi cunoscut starea dinţilor lui Hitler, deţinea informaţii de un extrem interes pentru aliaţi după război, din cauza puţinelor fragmente din presupusul cadavru al dictatorului - craniul şi mandibula - ce au fost găsite printre ruinele buncărului Cancelariei în 1945. După încheierea războiului, stomatologului Blaschke, care avea gradul de general-maior în Waffen SS, i-au fost arătate cîteva poze ale presupusului craniu al lui Hitler, în timp ce era prizonier de război într-un lagăr american, într-o încercare de a risipi îndoielile cu privire la moartea führer-ului", explică autoarea acestui volum. Hitler nu era însă singurul lider nazist care se temea de dentist. Comandantul forţelor aeriene ale Germaniei naziste, Luftwaffe, Hermann Goering, a fost şi el tratat de acelaşi dentist care îl avea în grijă pe Hitler şi avea aceaşi teamă de stomatolog. Astfel, Hermann Goering, omul care a pus bazele temutului şi tenebrosului Gestapo în 1934, se temea atît de tare, încît "începea să plîngă chiar înainte de a se aşeza pe scaunul stomatologului", nota Blaschke în jurnalul său. Conform atoarei acestei cărţi, de profesie stomatolog la rîndul său, Johannes Blaschke a murit în 1957.
Citeste mai mult...
Londra - S-a ridicat împotriva întregii Europe pe care a încercat să o transforme în "Reich-ul Milenar” şi a împins întreaga omenire, din America pînă în Japonia în flăcările războiului, şi totuşi exista un lucru de care se pare că Adolf Hitler se temea mai mult decît orice... să meargă la dentist, conform unui material publicat de cotidianul britanic The Daily Mail.
A intrat în istorie drept unul dintre cei mai sîngeroşi dictatori din toate timpurile, fiind responsabil direct sau indirect de moartea a zeci de milioane de oameni. El însuşi se descria ca un führer neînfricat, în faţa căruia întreaga Europă trebuia să plece capul. Însă, conform materialului publicat de cotidianul britanic, în spatele uşilor închise, teribilul dictator asociat de mulţi chiar cu Anticristul, se temea de un singur lucru - să se aşeze pe scaunul stomatologului. Stomatologul personal al führer-ului, Johannes Blaschke, a dezvăluit fobia pe care o resimţea Hitler în faţa dentiştilor, precizînd că, la un moment dat, o simplă intervenţie de punere a unei plombe de canal s-a prelungit pe o perioadă de opt zile pentru că Hitler "nu putea suporta durerea". Din cauza acestei fobii de stomatologi, Adolf Hitler avea probleme grave cu dantura, suferind din cauza a numeroase abcese dentare, infecţii ale gingiei şi avea o respiraţie care mirosea foarte urît. Aceste informaţii despre igiena bucală a führer-ului au fost publicate într-o carte despre dentistul său personal, intitulată ‘Dentist of the Devil' (Dentistul diavolului) şi scrisă de Menevse Deprem-Hennen. Autoarea face o cronică a muncii lui Johannes Blaschke, care a fost stomatologul lui Hitler timp de aproape 20 de ani.
Controversele legate de moartea lui Hitler, care, conform variantei oficiale s-ar fi sinucis în bunkerul Cancelariei în timp ce trupele Armatei Roşii luptau deja pe străzile Berlinului, au făcut ca oricine l-ar fi cunoscut pe dictatorul nazist după dinţi şi ar fi putut să identifice craniul pe care sovieticii l-au prezentat ca aparţinîndu-i, să reprezinte o resursă extrem de preţioasă pentru serviciile de informaţii aliate. "Oricine ar fi cunoscut starea dinţilor lui Hitler, deţinea informaţii de un extrem interes pentru aliaţi după război, din cauza puţinelor fragmente din presupusul cadavru al dictatorului - craniul şi mandibula - ce au fost găsite printre ruinele buncărului Cancelariei în 1945. După încheierea războiului, stomatologului Blaschke, care avea gradul de general-maior în Waffen SS, i-au fost arătate cîteva poze ale presupusului craniu al lui Hitler, în timp ce era prizonier de război într-un lagăr american, într-o încercare de a risipi îndoielile cu privire la moartea führer-ului", explică autoarea acestui volum. Hitler nu era însă singurul lider nazist care se temea de dentist. Comandantul forţelor aeriene ale Germaniei naziste, Luftwaffe, Hermann Goering, a fost şi el tratat de acelaşi dentist care îl avea în grijă pe Hitler şi avea aceaşi teamă de stomatolog. Astfel, Hermann Goering, omul care a pus bazele temutului şi tenebrosului Gestapo în 1934, se temea atît de tare, încît "începea să plîngă chiar înainte de a se aşeza pe scaunul stomatologului", nota Blaschke în jurnalul său. Conform atoarei acestei cărţi, de profesie stomatolog la rîndul său, Johannes Blaschke a murit în 1957.
Citeste mai mult...
Oameni cu noua vieti
Oameni cu noua vieti
Vrand sa glorifice vitejia de care ostasii nostri dadusera dovada pe campul de lupta, Alecsandri scria odata ca „romanul are sapte vieti/ In peptu-i de arama”. Desigur, o sintagma metaforica, dar intru totul potrivit inimosilor nostri compatrioti. In randurile ce urmeaza veti vedea ca nu doar urmasii lui Traian si Decebal se pot mandri cu un cumul de vieti ci si multe alte personalitati, dintre care unele ar fi fost poate mai bine ca nici sa nu se fi nascut dar care au dat dovada de o „incapatinare de a trai”, in ciuda numeroaselor atentate comise impotriva lor, incat ne fac sa ne gandim nu doar la un noroc fabulos, ci de-a dreptul la destin...
Steaua norocoasa a lui Hitler
Führer al Germaniei si lider al Partidului Nazist, Hitler a fost unul dintre cele mai detestate personaje istorice, fiind responsabil indirect de zecile de milioane de morti ale celui de-al doilea razboi mondial si direct de uciderea a sase milioane de evrei, doua milioane polonezi si patru milioane cetateni de alte nationalitati (inclusiv germani), considerati „nedemni de a trai”, printre care prizonieri de razboi, homosexuali, bolnavi mintal, francmasoni sau martori ai lui Iehova. Nu-i de mirare ca impotriva acestui om atat de urat au fost intreprinse numeroase incercari de atentat – peste 50 la numar, toate esuate de multe ori inexplicabil. Primul a avut loc in 1921, cand, in timpul unui discurs, cineva a tras asupra lui. Apoi, pe 5 octombrie 1939, pe cand strabatea in masina deschisa Varsovia cucerita, polonezii din Rezistenta au planuit sa arunce in aer autovehiculul, dar bomba n-a explodat atunci cand acesta a trecut peste ea. Cel mai celebru atentat a avut loc in iulie 1944 si, desi ranit, Hitler a scapat iarasi, in mod miraculos, cu viata.
Rasputin – omul care nu voia sa moara
Destinul lui Rasputin, taranul analfabet si salbatic din Siberia s-a impletit in mod bizar cu cel al familiei ultimului tar al Rusiei, Nicolae II. Adulat si urat in acelasi timp, Rasputin n-a fost, fara indoiala, un personaj oarecare si capacitatile sale de vizionar aveau sa fie certificate prin declansarea revolutiei, rasturnarea tarismului si uciderea intregii familii tariste, asa cum el avertizase. Prima tentativa de asasinat impotriva sa a avut loc pe 29 iunie 1914, cand o fosta prostituata, pe nume Ghionia Guseva l-a injunghiat cu un pumnal in pantece. Rana parea mortala si Guseva a exclamat, ca in transa: „Am ucis Antihristul!” Dar Rasputin n-a murit si, dupa ce a fost operat s-a vindecat pe deplin, spre uimirea generala. Pe 16 decembrie 1916, un grup de nobili condus de printul Felix Iusupov l-au atras pe Rasputin intr-o cursa, invitandu-l la palatul unuia dintre ei.
Dupa ce l-au servit cu vin rosu si prajituri injectate cu o cantitate apreciabila de cianura, vazand ca nu are nimic, conspiratorii au hotarat sa apeleze la pistoale. Iusupov l-a impuscat de patru ori in spate si Rasputin a ramas nemiscat. Dar tot nu murise si, atunci cand printul s-a aplecat asupra sa, mujicul cu puteri supraomenesti s-a napustit spre el. Iusupov a mai tras doua gloante si apoi, alaturi de ciracii sai, l-au tarat in curte si l-au batut cu o ghioaga. Pentru a se asigura ca nu le va mai face probleme, l-au legat pe Rasputin intr-o patura si l-au aruncat in apa Nevei, printr-o spartura in gheata. Cand trupul sau a fost scos de sub gheturi, s-a dovedit ca Rasputin murise inecat!
Un barbos norocos
Probabil ca Fidel Castro este cel mai greu de ucis om de pe planeta: pana acum a scapat, potrivit garzii sale de corp, Fabian Escalante, din 638 tentative de asasinat, puse la cale de CIA. Ideile baietilor cu ochi albastri din serviciile secrete americane au fost adesea cat se poate de „crete”: ei au apelat la trabucuri explozive, la costume de scafandru infestate cu fungi, la pantofi otraviti si chiar la propria lui amanta, Marita Lorenz, spre a-l ucide. „Daca supravietuirea in asemenea conditii ar fi fost sport olimpic, as fi castigat detasat medalia de aur”, obisnuia sa glumeasca Fidel Castro. Retras din viata publica si avand o sanatate precara, este putin probabil ca fostul lider cubanez va mai infrunta si tentativa de asasinat cu numarul 639...
Regi temerari
Hussein bin Talal a devenit rege al Iordaniei in 1952, dupa abdicarea tatalui sau, si a domnit pana in 1999. O domnie lunga si aparent fericita, in timpul careia insa el a supravietuit la 12 tentative de atentat, in decenile sase si sapte ale secolului trecut. „Ma simteam parca personajul principal al unui roman politist”, spunea, cu umor, suveranul. Prima tentativa a avut loc in 1951, cand un extremist palestinian a deschis focul asupra lui, in timp ce Hussein se indrepta spre moschee, pentru rugaciunea traditionala de vineri. Bunicul sau, Abdullah, a fost ucis, dar Hussein, fara sa-si piarda cumpatul, s-a aruncat asupra agresorului. Focul de arma ce ar fi putut sa-i curme viata a fost insa deviat de medalia pe care tanarul print o purta la uniforma.
In 1970, in timp ce se indrepta spre palatul sau de vara, escortat de motociclisti, regele a fost atacat, in propriul autoturism, de un tragator singuratic. Soferul a fost impuscat dar Hussein a sarit din masina, impuscandu-l pe agresor! Un alt rege curajos a fost Zogu I, conducator al Albaniei intre 1928 si 1939. In cursul domniei sale, a fost vizat de 55 de asasini si numai un noroc fabulos, dar si indrazneala sa, l-au salvat. In 1931, aflat in vizita la Viena, pentru a asista la un spectacol de opera, Zogu a fost atacat de mai multi indivizi, care s-au napustit asupra masinii sale. Regele a supravietuit ripostand la focurile de arma cu pistolul de care nu se despartea niciodata.
Arafat, cel de noroc aparat
Mohammed Abdel Raouf Arafat al-Qudwa Al-Husseini, mai cunoscut sub numele de Yasser Arafat, a fost un controversat dar carismatic lider palestinian, de asemenea rasfatat de zeita Fortuna. In 1985, un avion israelian i-a atacat cartierul general, lansand numeroase bombe si facand peste 70 de morti. fara insa ca Arafat sa pateasca ceva, pentru ca, in dimineata respectiva plecase mai devreme la jogging! El a mai supravietuit unui atac cu masina-capcana si unui accident de avion. Acesta s-a petrecut pe 7 aprilie 1992 si a fost provocat de o furtuna de nisip, in desertul libian. Cu motoarele blocate, aeronava s-a prabusit si cei doi piloti si inginerul de bord au murit pe loc, Arafat scapand doar cu rani usoare. Va muri in 2004, la un spital din Paris, cauza mortii sale fiind, cel mai probabil, SIDA.
Urciorul nu merge de multe ori la apa
Tar al Rusiei din 1855 in 1881, Alexandru III a fost unul dintre cei mai „vanati” suverani din toate timpurile. Primul care a incercat sa-l asasineze a fost un anume Soloviev; emotionat, el a tras, dar nu l-a nimerit pe tar, care a fugit efectiv printre gloante. Atentatorul a fost spanzurat. In decembrie 1879, Vointa poporului, un grup radical de anarhisti, a pus la cale un atentat cu bomba, ce urma sa-l ucida pe tar in trenul care-l transporta pe acesta de la Livadia la Moscova. Din nou, Alexandru a scapat, mutandu-se, in ultimul moment, in alt vagon al trenului! Pe 5 februarie 1888, Stepan Halturin, tot un membru al Vointei poporului, a montat o bomba sub sala de banchete a Palatului de Iarna. Au murit 11 oameni, alte zeci au fost raniti, dar tarul a scapat, pentru ca in seara respectiva intarziase la masa...
Totusi, pe 13 martie – o zi intr-adevar cu ghinion pentru el! – norocul l-a parasit. Atacat pe strada, cu o bomba artizanala, tarul a scapat din explozie, gratie trasurii blindate oferite in dar de Napoleon III, desi mai multi oameni din garda sa au fost ucisi. Greseala lui a fost ca a iesit din trasura, spre a acorda ranitilor primul ajutor. In acel moment, un alt complotist aflat in preajma, Ignacy Hryniewiecki, a aruncat o bomba chiar langa el. Cu picioarele sfartecate, tarul a fost dus la palat, unde a murit, din cauza hemoragiei masive. Ancheta care a urmat a dezvaluit ca in multime se mai afla un alt treilea atacator, insarcinat sa actioneze daca primii doi ar fi esuat. Era evident ca in ziua aceea, tarul trebuia sa moara...
Aurul lui Hitler ascuns in Alpi?
Aurul lui Hitler ascuns in Alpi?
http://www.revistamagazin.ro/content/view/42/20/
http://www.revistamagazin.ro/content/view/42/20/
Legenda mirificelor bogatii ascunse de ocupantii nazisti la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in adancurile unui lac austriac din Alpi a fascinat mii de cautatori de comori. Se spune ca in mijlocul taului montan Toplitz ar zace, inchise in lazi metalice, sute de kilograme de aur, bijuterii si documente de o valoare inestimabila.
Dupa ce expeditiile trecute nu au dus la depistarea imensului tezaur, ba au provocat si o multime de drame (aproape 20 de scafandri si-au pierdut viata in adancuri), recent organizatia americana „Simon Wiesenthal Center” a anuntat demararea celei mai ample cercetari in zona. Organizatia, care reuneste supravietuitori evrei ai holocaustului nazist, a anuntat ca este interesata mai ales de recuperarea documentelor aflate pe fundul lacului, documente ce vor dezvalui multe dintre afacerile murdare ale celui de-al treilea Reich, in special cele vizand deposedarea de averile lor a evreilor din tarile Europei cotropite de Hitler. Membrii organizatiei au apelat la compania de scufundari „Oceaneering Technologies”, celebra pentru descoperirea, in urma cu aproape un deceniu si jumatate, a epavei „Titanicului”. „Daca aurul si documentele se afla inca acolo, jos, noi le vom gasi negresit!”, a anuntat Ridge Albaugh, seful companiei. Americanii vor folosi un mini-batiscaf, botezat „Viespele”, care poate gazdui doi oameni, cu o autonomie de submersie de 24 ore.
Dotat cu reflectoare puternice si o cusca, unde pot fi carate obiectele recuperate, mini-batiscaful va scana fundul lacului Toplitz cu o productivitate de 500 metri patrati pe zi. Problema rezida insa in conditiile dificile, specifice acestui „lac blestemat”, ce a rapus atatea vieti: dincolo de adancimea de 20 metri nu mai exista un strop de oxigen, fapt ce face ca toate obiectele, ori bustenii care au cazut, de-a lungul vremii, in lac, sa ramana perfect conservate. „Este un fel de strat protector, un paienjenis de craci printre care cu greu s-ar putea scufunda vreun om. De altfel, cei care au murit aici, din aceasta cauza au murit, caci s-au blocat in stratul de craci si nu au mai putut gasi drumul spre suprafata!”, apreciaza Albaugh. Scufundatorii americani vor sa dinamiteze aceasta „bariera”, pentru a crea o bresa suficient de mare ca sa permita patrunderea mini-batiscafului lor, iar primele rezultate ale expeditiei vor fi anuntate in toamna acestui an.
Tinereţea lui Hitler, monitorizată de spionii francezi Sur
Tinereţea lui Hitler, monitorizată de spionii francezi
Un dosar cu materiale informative ale serviciilor
secrete franceze referitoare la persoana lui Hitler în anul 1924 a fost
descoperit recent în Arhivele Naţionale ale Franţei.
Dosarul Fuhrer-ului se păstra printre cele mai valoroase documente istorice într-o "casetă de fier".
În
dosar, Hitler figurează sub numele de "Adolphe Jacob" sau
"jurnalistul", întrucât la acea dată activa la ziarul munchenez
Volkischer Beobachter, cumpărat de nazişti.
Numele Iacob îi
este atribuit din greşeală, însă se referă la zvonurile răspândite în
epocă privind originile evreieşti ale lui Hitler, ipoteză respinsă
ulterior de istorici.
Agenţii care îl numesc pe Hitler un
"Mussolini german" raportează că acesta conduce formaţiuni paramilitare
de "orientare fascistă". Există în documente şi unele judecăţi de
valoare.
Hitler, potrivit informatorilor, "nu este un prost, ci
un demagog foarte priceput" şi, între altele, "nu reprezintă un pericol
serios": evocând tentativa de lovitură de stat întreprinsă de acesta la
8 noiembrie 1923 în Bavaria, agentul francez notează că acţiunea s-a
finalizat cu un "eşec lamentabil".
Administraţia Arhivelor
Naţionale ale Franţei nu a putut să explice cum a ajuns dosarul lui
Hitler în "caseta de fier", un sarcofag metalic cu înălţimea de 2 m,
construit încă în 1791 şi în care se păstrează doar documentele cele
mai valoroase, notează Agerpres.
Indiferent de istoria lui,
dosarul lui Hitler va fi retrimis peste câteva luni în arhivele în care
s-a aflat la început, a specificat directorul arhivelor, Isabelle
Neuschwander. Articol complet
Un dosar cu materiale informative ale serviciilor
secrete franceze referitoare la persoana lui Hitler în anul 1924 a fost
descoperit recent în Arhivele Naţionale ale Franţei.
Dosarul Fuhrer-ului se păstra printre cele mai valoroase documente istorice într-o "casetă de fier".
În
dosar, Hitler figurează sub numele de "Adolphe Jacob" sau
"jurnalistul", întrucât la acea dată activa la ziarul munchenez
Volkischer Beobachter, cumpărat de nazişti.
Numele Iacob îi
este atribuit din greşeală, însă se referă la zvonurile răspândite în
epocă privind originile evreieşti ale lui Hitler, ipoteză respinsă
ulterior de istorici.
Agenţii care îl numesc pe Hitler un
"Mussolini german" raportează că acesta conduce formaţiuni paramilitare
de "orientare fascistă". Există în documente şi unele judecăţi de
valoare.
Hitler, potrivit informatorilor, "nu este un prost, ci
un demagog foarte priceput" şi, între altele, "nu reprezintă un pericol
serios": evocând tentativa de lovitură de stat întreprinsă de acesta la
8 noiembrie 1923 în Bavaria, agentul francez notează că acţiunea s-a
finalizat cu un "eşec lamentabil".
Administraţia Arhivelor
Naţionale ale Franţei nu a putut să explice cum a ajuns dosarul lui
Hitler în "caseta de fier", un sarcofag metalic cu înălţimea de 2 m,
construit încă în 1791 şi în care se păstrează doar documentele cele
mai valoroase, notează Agerpres.
Indiferent de istoria lui,
dosarul lui Hitler va fi retrimis peste câteva luni în arhivele în care
s-a aflat la început, a specificat directorul arhivelor, Isabelle
Neuschwander. Articol complet
Hitler, un fraier sentimental Jurnalele intime ale amantei
Hitler, un fraier sentimental
Jurnalele intime ale amantei fostului dictator
italian Benito Mussolini, Claretta Petacci, care era mai tânără decât
el cu aproape 30 de ani şi cu care a avut o relaţie de nouă ani,
dezvăluie gândurile lui adevărate despre el însuşi, despre lume şi
despre viaţă.
Claretta
Petacci l-a cunoscut pe Benito Mussolini în 1932, când ea avea 20 de
ani, iar el 49. A fost amanta lui timp nouă ani înainte de încheierea
războiului, când şi ea, şi el au fost împuşcaţi şi spânzuraţi cu capul
în jos, de către partizani, în curtea unui garaj, scrie Daily Mail,
care prezintă extrase din jurnalele Clarettei, ce vor fi publicate
într-o carte ce se va intitula "Mussolini Segreto" ("Tainicul
Mussolini", în traducere neoficială). Cartea va fi publicată de nepotul
Clarettei, Ferdinando Petacci, care trăieşte în Statele Unite, în
Arizona. Între dezvăluirile din jurnal se regăsesc câteva despre fostul
dictator nazist Adolf Hitler. Claretta notează cum îi descrisese
Mussolini conferinţa infamă de la Munchen, din octombrie 1938, unde el
se întâlnise cu Hitler şi cu premierul britanic de atunci, Neville
Chamberlain, pentru a discuta despre soarta Cehoslovaciei. "Primirea la
Munchen a fost nemaipomenită, iar Fuhrer-ul a fost foarte amabil şi
plăcut. Hitler e un fraier sentimental. Când m-a văzut, l-au podidit
lacrimile. Mă simpatizează foarte mult, cu adevărat. Dar are izbucniri
de furie, pe care numai eu pot să i le controlez", transcrie Claretta
în jurnalul său ceea ce îi povestise Mussolini. "Era o atmosferă
tensionată, iar el începuse să tremure, dar încerca să se controleze.
În schimb, eu eram de neperturbat", îi mai povestise Mussolini
Clarettei. Dictatorul italian mai pomeneşte de Hitler când i se
confesează amantei lui că este rasist. "Eram rasist încă din 1921. Nu
înţeleg de ce oamenii cred că îl imit pe Hitler. El nici măcar nu
apăruse atunci. M-apucă râsul. Trebuie să-i învăţ pe italienii ăştia ce
este o rasă, ca să nu se mai amestece şi să creeze jumătăţi de măsură
şi ca să nu ruineze tot ce este mai frumos în noi".
FANTEZII EROTICE
În
alte pagini ale jurnalului ei, Claretta descrie fanteziile erotice pe
care le avusese amantul ei, care era căsătorit şi tată a cinci copii,
după ce o cunoscuse pe ea, la reşedinţa lui din Roma, şi pe care ţinuse
să i le mărturisească fără ocolişuri. "Ştii, iubire, că noaptea
trecută, la teatru, te-am dezbrăcat de trei ori? Aveam o dorinţă nebună
să te posed. Trupul tău mic, carnea ta mă înnebuniseră, mâine vei fi a
mea. Corpul tău delicios va fi al meu, numai al meu. Îl voi lua şi îl
voi face unul cu al meu." Claretta dezvăluie şi că Mussolini mai avea
alte amante şi că îşi recunoscuse păcatele faţă de ea. Într-o filă din
jurnalul ei, datând din 19 februarie 1938, scrie : "Da, dragostea mea,
am greşit, dar mai mult decât oricine pe lume, pe tine te iubesc şi am
nevoie de tine mai mult ca niciodată. Te ador, sunt nebun după tine. Nu
ar fi trebuit să te fac să suferi, pentru că suferinţa ta se revarsă şi
asupra mea, pentru că şi eu sufăr când tu suferi".
Mussolini
i-a vorbit Clarettei şi despre faptul că nu putea să-i sufere pe evrei.
"Aceşti evrei dezgustători ar trebui distruşi cu toţii. Îi voi masacra
cum au făcut turcii. Am izolat deja 70.000 de arabi (în coloniile
italiene din nordul Africii) şi aş putea să izolez cu uşurinţă şi
50.000 de evrei. O să construiesc o mică insulă şi o să-i duc pe toţi
acolo", îi dezvăluise Mussolini amantei lui.
Jurnalele intime ale amantei fostului dictator
italian Benito Mussolini, Claretta Petacci, care era mai tânără decât
el cu aproape 30 de ani şi cu care a avut o relaţie de nouă ani,
dezvăluie gândurile lui adevărate despre el însuşi, despre lume şi
despre viaţă.
Claretta
Petacci l-a cunoscut pe Benito Mussolini în 1932, când ea avea 20 de
ani, iar el 49. A fost amanta lui timp nouă ani înainte de încheierea
războiului, când şi ea, şi el au fost împuşcaţi şi spânzuraţi cu capul
în jos, de către partizani, în curtea unui garaj, scrie Daily Mail,
care prezintă extrase din jurnalele Clarettei, ce vor fi publicate
într-o carte ce se va intitula "Mussolini Segreto" ("Tainicul
Mussolini", în traducere neoficială). Cartea va fi publicată de nepotul
Clarettei, Ferdinando Petacci, care trăieşte în Statele Unite, în
Arizona. Între dezvăluirile din jurnal se regăsesc câteva despre fostul
dictator nazist Adolf Hitler. Claretta notează cum îi descrisese
Mussolini conferinţa infamă de la Munchen, din octombrie 1938, unde el
se întâlnise cu Hitler şi cu premierul britanic de atunci, Neville
Chamberlain, pentru a discuta despre soarta Cehoslovaciei. "Primirea la
Munchen a fost nemaipomenită, iar Fuhrer-ul a fost foarte amabil şi
plăcut. Hitler e un fraier sentimental. Când m-a văzut, l-au podidit
lacrimile. Mă simpatizează foarte mult, cu adevărat. Dar are izbucniri
de furie, pe care numai eu pot să i le controlez", transcrie Claretta
în jurnalul său ceea ce îi povestise Mussolini. "Era o atmosferă
tensionată, iar el începuse să tremure, dar încerca să se controleze.
În schimb, eu eram de neperturbat", îi mai povestise Mussolini
Clarettei. Dictatorul italian mai pomeneşte de Hitler când i se
confesează amantei lui că este rasist. "Eram rasist încă din 1921. Nu
înţeleg de ce oamenii cred că îl imit pe Hitler. El nici măcar nu
apăruse atunci. M-apucă râsul. Trebuie să-i învăţ pe italienii ăştia ce
este o rasă, ca să nu se mai amestece şi să creeze jumătăţi de măsură
şi ca să nu ruineze tot ce este mai frumos în noi".
FANTEZII EROTICE
În
alte pagini ale jurnalului ei, Claretta descrie fanteziile erotice pe
care le avusese amantul ei, care era căsătorit şi tată a cinci copii,
după ce o cunoscuse pe ea, la reşedinţa lui din Roma, şi pe care ţinuse
să i le mărturisească fără ocolişuri. "Ştii, iubire, că noaptea
trecută, la teatru, te-am dezbrăcat de trei ori? Aveam o dorinţă nebună
să te posed. Trupul tău mic, carnea ta mă înnebuniseră, mâine vei fi a
mea. Corpul tău delicios va fi al meu, numai al meu. Îl voi lua şi îl
voi face unul cu al meu." Claretta dezvăluie şi că Mussolini mai avea
alte amante şi că îşi recunoscuse păcatele faţă de ea. Într-o filă din
jurnalul ei, datând din 19 februarie 1938, scrie : "Da, dragostea mea,
am greşit, dar mai mult decât oricine pe lume, pe tine te iubesc şi am
nevoie de tine mai mult ca niciodată. Te ador, sunt nebun după tine. Nu
ar fi trebuit să te fac să suferi, pentru că suferinţa ta se revarsă şi
asupra mea, pentru că şi eu sufăr când tu suferi".
Mussolini
i-a vorbit Clarettei şi despre faptul că nu putea să-i sufere pe evrei.
"Aceşti evrei dezgustători ar trebui distruşi cu toţii. Îi voi masacra
cum au făcut turcii. Am izolat deja 70.000 de arabi (în coloniile
italiene din nordul Africii) şi aş putea să izolez cu uşurinţă şi
50.000 de evrei. O să construiesc o mică insulă şi o să-i duc pe toţi
acolo", îi dezvăluise Mussolini amantei lui.
Casa în care s-a născut Hitler, la vânzare pentru 2,5 milioa
Casa în care s-a născut Hitler, la vânzare pentru 2,5 milioane de euro
Aghiotantul Fuhrerului: ''Eram convins că Hitler era un geni
Aghiotantul Fuhrerului: ''Eram convins că Hitler era un geniu''
Hitler n-a fost nici drogat, nici homosexual şi nici nebun
Hitler n-a fost nici drogat, nici homosexual şi nici nebun
Multă lume pune la îndoială faptul că dictatorul nazist ar fi fost în toate minţile. Medicul Hans-Joachim Neumann şi istoricul Henrik Eberle l-au analizat de-a fir a păr pe Hitler în cartea “A fost Hitler bolnav?” lansată în octombrie 2009 în Germania. Rezultatul: Hitler a fost sănătos,...
Multă lume pune la îndoială faptul că dictatorul nazist ar fi fost în toate minţile. Medicul Hans-Joachim Neumann şi istoricul Henrik Eberle l-au analizat de-a fir a păr pe Hitler în cartea “A fost Hitler bolnav?” lansată în octombrie 2009 în Germania. Rezultatul: Hitler a fost sănătos,...
Jurnalele lui Hitler: nişte celebre falsuri
Jurnalele lui Hitler: nişte celebre falsuri În anul 1981 revista germană Stern a cheltuit o avere pe nişte jurnale jurnale care s-a presupus a fi aparţinând lui olf Hitler. Timp de aproape doi ani, revista nu a făcut niciun efort să le autentifice. Apoi, în 1983, adevărul a ieşit la iveală:...
Adolf Hittler este inhumat in cimitirul evreiesc “Filantropi
Adolf Hittler este inhumat in cimitirul evreiesc “Filantropia” din Bucuresti
O stela funerara din cimitirul evreiesc “Filantropia” poarta un nume neobisnuit, pe care te-ai putea astepta sa il gasesti oriunde altundeva decat acolo: Adolf Hittler. “Gardianul” a incercat sa gaseasca explicatia pentru care un nume atat de asemanator cu cel al Führerului Celui de-al Treilea Reich apartine unui evreu roman.
Cimitirul evreiesc “Filantropia” de pe bulevardul Ion Mihalache din Bucuresti are un “locatar” a carui vecinatate pare sa fie evitata de celelalte familii evreiesti. Desi supraglomerat, cimitirul are o zona in care nici unul dintre membrii cultului mozaic nu pare a fi dornic sa-si petreaca vesnicia. Aceasta pentru ca stela unuia dintre morminte dezvaluie numele straniu al locatarului, decedat in anul 1892: Adolf Hittler. Se pare ca tizul conducatorului Celui de-al Treilea Reich era palarier, iar numele sau, care acum trezeste numai curiozitate, era gata sa creeze mari probleme coreligionarilor sai atunci cand trupele germane au intrat in Bucurestiul anilor ’40. Presupunand ca reactia Comandamentului German de la Bucuresti ar putea fi una violenta la aflarea vestii ca singura diferenta dintre numele unui evreu si cel al Fürhrer-ului “Reich-ului Milenar” este “t”-ul dublu din nume, membrii Comunitatii au decis sa darame piatra de mormant cu pricina, aceasta fiind restaurata dupa razboi. Datele referitoare la batranul Adolf Hittler sunt putine, arhiva cimitirului necontinand informatii mai vechi de anul 1914. Nici reprezentantii comunitatii evreiesti, contactati de reporterii “Gardianul” nu stiu mai multe despre palarierul ce purta acelasi nume cu cel al conducatorului Germaniei Naziste.
Adolf Palarierul
Se pare ca Adolf Hittler ar fi venit in Bucuresti din Bucovina, care, la acea epoca, era o provincie a Imperiului Austro-Ungar. De asemenea, pentru perioada de dinaintea primului razboi mondial, nu era nimic nefiresc ca membrii comunitatii evreiesti sa poarte nume cu rezonanta germanica, “Adolf” fiind unul dintre cele mai comune. Un alt obicei era acela ca evreii (dar nu numai) sa adopte ca nume de familie denumirea meseriei pe care o aveau. Or, in limba germana, “palarier” se spune “Hütler” sau “Hütmacher” (hüt = palarie). Dincolo de speculatii de orice fel, cea mai probabila explicatie a existentei mormantului care poarta inscriptionat un nume atat de asemanator cu cel al Führer-ului este aceea a unei greseli de transciere a numelui lui Adolf Palarierul: Adolf Hütler a devenit Adolf Hittler. De altfel, studierea arhivei “Radacini familiale” a Comunitatii Evreiesti din Romania releva faptul ca nu exista o familie evreiasca cu un nume asemanator macar celui de “Hitler”, fapt usor de constatat la o simpla rasfoire a opisului de nume. Mormantul lui Adolf Hittler, palarierul bucovinean, este abandonat, nefiind vizitat de rude, care, fie nu se mai afla in tara, fie au decedat, la randul lor.
FOTO: www.certitudinea.ro
http://www.gardianul.ro/Adolf-Hittler-este-inhumat-in-cimitirul-evreiesc-“Filantropia”-din-Bucuresti-s146089.html
O stela funerara din cimitirul evreiesc “Filantropia” poarta un nume neobisnuit, pe care te-ai putea astepta sa il gasesti oriunde altundeva decat acolo: Adolf Hittler. “Gardianul” a incercat sa gaseasca explicatia pentru care un nume atat de asemanator cu cel al Führerului Celui de-al Treilea Reich apartine unui evreu roman.
Cimitirul evreiesc “Filantropia” de pe bulevardul Ion Mihalache din Bucuresti are un “locatar” a carui vecinatate pare sa fie evitata de celelalte familii evreiesti. Desi supraglomerat, cimitirul are o zona in care nici unul dintre membrii cultului mozaic nu pare a fi dornic sa-si petreaca vesnicia. Aceasta pentru ca stela unuia dintre morminte dezvaluie numele straniu al locatarului, decedat in anul 1892: Adolf Hittler. Se pare ca tizul conducatorului Celui de-al Treilea Reich era palarier, iar numele sau, care acum trezeste numai curiozitate, era gata sa creeze mari probleme coreligionarilor sai atunci cand trupele germane au intrat in Bucurestiul anilor ’40. Presupunand ca reactia Comandamentului German de la Bucuresti ar putea fi una violenta la aflarea vestii ca singura diferenta dintre numele unui evreu si cel al Fürhrer-ului “Reich-ului Milenar” este “t”-ul dublu din nume, membrii Comunitatii au decis sa darame piatra de mormant cu pricina, aceasta fiind restaurata dupa razboi. Datele referitoare la batranul Adolf Hittler sunt putine, arhiva cimitirului necontinand informatii mai vechi de anul 1914. Nici reprezentantii comunitatii evreiesti, contactati de reporterii “Gardianul” nu stiu mai multe despre palarierul ce purta acelasi nume cu cel al conducatorului Germaniei Naziste.
Adolf Palarierul
Se pare ca Adolf Hittler ar fi venit in Bucuresti din Bucovina, care, la acea epoca, era o provincie a Imperiului Austro-Ungar. De asemenea, pentru perioada de dinaintea primului razboi mondial, nu era nimic nefiresc ca membrii comunitatii evreiesti sa poarte nume cu rezonanta germanica, “Adolf” fiind unul dintre cele mai comune. Un alt obicei era acela ca evreii (dar nu numai) sa adopte ca nume de familie denumirea meseriei pe care o aveau. Or, in limba germana, “palarier” se spune “Hütler” sau “Hütmacher” (hüt = palarie). Dincolo de speculatii de orice fel, cea mai probabila explicatie a existentei mormantului care poarta inscriptionat un nume atat de asemanator cu cel al Führer-ului este aceea a unei greseli de transciere a numelui lui Adolf Palarierul: Adolf Hütler a devenit Adolf Hittler. De altfel, studierea arhivei “Radacini familiale” a Comunitatii Evreiesti din Romania releva faptul ca nu exista o familie evreiasca cu un nume asemanator macar celui de “Hitler”, fapt usor de constatat la o simpla rasfoire a opisului de nume. Mormantul lui Adolf Hittler, palarierul bucovinean, este abandonat, nefiind vizitat de rude, care, fie nu se mai afla in tara, fie au decedat, la randul lor.
FOTO: www.certitudinea.ro
http://www.gardianul.ro/Adolf-Hittler-este-inhumat-in-cimitirul-evreiesc-“Filantropia”-din-Bucuresti-s146089.html
Medicina desfiinţează miturile din jurul lui Hitler
Medicina desfiinţează miturile din jurul lui Hitler
http://www.cotidianul.ro/medicina_desfiinteaza_miturile_din_jurul_lui_hitler-100464.html
Hitler n-a fost nici psihopat, nici homosexual şi nici dependent de droguri, se arată într-un volum istoric lansat recent în Germania.
Multă lume pune la îndoială faptul că dictatorul nazist ar fi fost în toate minţile. Medicul Hans-Joachim Neumann şi istoricul Henrik Eberle l-au analizat de-a fir a păr pe Hitler în cartea “A fost Hitler bolnav?” lansată în această săptămână în Germania. Rezultatul: Hitler a fost sănătos, lucid şi responsabil. “A ştiut foarte bine tot timpul ce face. N-a fost deranjat nici de boli grave, nici de droguri”, spune Neumann, citat de ziarul Die Welt.
Autorii au folosit izvoare deja cunoscute, dar şi surse noi, cum sunt observaţiile medicale de 300 de pagini ale doctorului personal al lui Hitler, Theo Morell.
Potrivit protocoalelor medicale, dictatorul suferea de boala Parkinson şi de scleroză coronariană. Acestea erau cele mai grave afecţiuni ale lui Hitler. Mai departe, cartea îşi propune să demonteze legendele care circulă în legătură cu bolile închipuite al dictatorului german.
Hitler, spun autorii germani, n-a fost bolnav psihic, în ciuda nenumăratelor documentare sau filme care îl prezintă ca pe un psihopat. De asemenea, nu a fost nici homosexual sau dependent de droguri. Faptul că prefera relaţiile heterosexuale este dovedit de descoperirea că făcea injecţii cu testosteron, care joacă un rol contraceptiv. Avea în schimb un dinte de aur evreiesc, obţinut în urma capturii a 50 de kilograme de aur recuperate de nazişti din danturile victimelor Holocaustului.
http://www.cotidianul.ro/medicina_desfiinteaza_miturile_din_jurul_lui_hitler-100464.html
Hitler n-a fost nici psihopat, nici homosexual şi nici dependent de droguri, se arată într-un volum istoric lansat recent în Germania.
Multă lume pune la îndoială faptul că dictatorul nazist ar fi fost în toate minţile. Medicul Hans-Joachim Neumann şi istoricul Henrik Eberle l-au analizat de-a fir a păr pe Hitler în cartea “A fost Hitler bolnav?” lansată în această săptămână în Germania. Rezultatul: Hitler a fost sănătos, lucid şi responsabil. “A ştiut foarte bine tot timpul ce face. N-a fost deranjat nici de boli grave, nici de droguri”, spune Neumann, citat de ziarul Die Welt.
Autorii au folosit izvoare deja cunoscute, dar şi surse noi, cum sunt observaţiile medicale de 300 de pagini ale doctorului personal al lui Hitler, Theo Morell.
Potrivit protocoalelor medicale, dictatorul suferea de boala Parkinson şi de scleroză coronariană. Acestea erau cele mai grave afecţiuni ale lui Hitler. Mai departe, cartea îşi propune să demonteze legendele care circulă în legătură cu bolile închipuite al dictatorului german.
Hitler, spun autorii germani, n-a fost bolnav psihic, în ciuda nenumăratelor documentare sau filme care îl prezintă ca pe un psihopat. De asemenea, nu a fost nici homosexual sau dependent de droguri. Faptul că prefera relaţiile heterosexuale este dovedit de descoperirea că făcea injecţii cu testosteron, care joacă un rol contraceptiv. Avea în schimb un dinte de aur evreiesc, obţinut în urma capturii a 50 de kilograme de aur recuperate de nazişti din danturile victimelor Holocaustului.
Hitler avea halucinaţii erotice din cauza injecţiilor cu hor
Hitler avea halucinaţii erotice din cauza injecţiilor cu hormoni
Pagina 21 din 31 • 1 ... 12 ... 20, 21, 22 ... 26 ... 31
Pagina 21 din 31
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum