Hitler[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ADOLF  HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula 

"Hitler si germanii", o expozitie care ...


Anexa Muzeului de Istorie Germana gazduieste, in perioada 15 octombrie 2010 ... detalii »

Cine a fost adevaratul Hitler?
Propaganda nazista l-a prezentat pe Adolf Hitler ca fiind, in timpul Primului Razboi Mondial, un caporal ce si-a riscat frecvent viata, savârsind acte de mare eroism si fiind chiar grav ranit, in timp ce lupta in linia intâi. Cercetari recente dovedesc insa ca aceasta imagine este cu totul falsa, intrucât viitorul dictator german a fost mai curând un furier neimplicat in luptele propriu-zise si urât, din aceasta cauza, de camarazii sai combatanti.

Distrugerea New York-ului, altă obsesie a lui Hitler



http://www.evz.ro/detalii/stiri/distrugerea-new-york-ului-alta-obsesie-a-lui-hitler-906351.html

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1942, un submarin german rămânea blocat pe un banc de nisip din largul insulei Long Island, la mai puţin de 200 de metri de ţărm.

Locuitorii orăşelului Amagansett, care se puseseră în mişcare de la primele ore pentru a ajunge la serviciu, priveau cu uimire spre coama de metal care ieşea din apele Atlanticului. Cu un huruit puternic de motoare forţate la maxim, submarinul a dispărut sub ape, la fel de repede precum apăruse.

Echipajul german a răsuflat uşurat, scăpaseră ca prin minune înainte ca marina militară americană să fie alertată. Dar înainte să se retragă în pripă, de pe submarin debarcase un grup de patru persoane. Câteva mii de kilometri mai la sud, în apropierea coastelor Floridei, alţi patru militari germani vîsleau discret spre ţărm.



Aventura submarinului de tip U-202 în largul coastelor americane nu era decât preludiul uneia dintre cele mai bizare operaţiuni militare din cel de-al Doilea Război Mondial: infiltrarea unui grup de sabotori pe teritoriul Statelor Unite. Cel de-al Treilea Reich îşi propusese să lovească America într-unul din punctele sale sensibile iar strategii de la Berlin s-au întrecut să vină cu planuri care mai de care mai temerare, prezentate pe larg de publicaţia germană "Der Spiegel".

Agenţi amatori, rachete şi avioane-gigant

Cei opt fuseseră instruiţi de armata germană în toate tehnicile de sabotaj cunoscute în acea vreme. Misiunea lor era să arunce în aer poduri, căi ferate, uzine electrice, fabrici şi tuneluri cu scopul de a bloca industria de război americană şi de a demoraliza populaţia. Patru dintre ei s-au ascuns în metropola New York, o ţintă predilectă a misiunii.

O parte dintre agenţii germani au fost însă descoperiţi la doar două zile după debarcarea lor, determinând FBI-ul să lanseze una din cele mai de anvergură operaţiuni din istoria sa pentru capturarea celorlalţi. La doar două luni de la debutul misiunii, şase din cei opt agenţi au sfârşit în scaunul electric, ultimii doi primind pedepse cu închisoarea de câte 30 de ani.

Eşecul nu l-a descurajat însă pe Hitler care voia cu orice preţ să vadă New York-ul în flăcări. Ideea se pare că i se fixase în minte după ce vizionase obsesiv filmele produse de industria propagandistică germană înfăţişând Londra sau Varşovia în flăcări. Anturajul îi băgase, de asemenea, în cap că distrugerea metropolei americane ar fi forţat Washingtonul să se retragă din război.

Pe insula Usedom din Marea Baltică, inginerii celui de-al Treilea Reich creaseră un centru de cercetare unde urma să de nască aşa numita "rachetă America". Prototipul de rachetă A-9/A-10, lung de 25 de metri, cântărea aproape 100 de tone şi putea, în teorie, survola Atlanticul la o altitudine de 24 de kilometri. Un plan alternativ prevedea ataşarea rachetei de un avion şi lansarea ei chiar deasupra metropolei americane, o misiune sinucigaşă pentru pilotul german.

Pe hârtie a existat chiar şi "bombardierul America", prototipul Me 264 conceput de compania Messerschmitt. Gigantul avion nu a fost produs însă niciodată, fiind doar schiţat de proprietarul companiei cu sediul în oraşul Augsburg pentru a-l impresiona pe Hitler şi obţine astfel un contract gras cu statul. Nici racheta uriaşă nu a văzut vreodată lumina zilei. Se pare că raidurile aviaţiei aliate asupra fabricilor de armament, printre multe alte cauze, au încetinit planurile naziste de realizare a mijloacelor militare de distrugere a oraşelor americane.

Hitler era înnebunit după Albă ca ...

Irlandezul care l-a salvat pe Hitler

Culmea ironiei: Hitler se trage dintr-o familie de evrei
http://www.click.ro/pe_glob/ue/Culmea-ironiei-Hitler-dintr-o-familie_0_1016898433.html
În urma unor teste ADN oamenii de ştiinţă au descoperit că temutul dictator Adolf Hitler are strămoşi în rândul evreilor dar şi al afro-americanilor, comunităţi pe care nazistul a dorit să le extermine.



Jurnalistul belgian Jean-Paul Mulders a căutat rudele lui Adolf Hitler şi a folosit mai multe probe pentru a descoperi ce tip de ADN ar fi putut avea liderul celui de-al Treilea Reich.
Mulders a obţinut o servietă ce a aparţinut unuia dintre cei descendenţi recunoscuţi ai lui Hitler şi care actualmente locuiesc în Long Island, New York.
Apoi jurnalistul l-a descoperit pe un fermier austriac, Norbert H. care este vărul cu fostul lider al Germaniei.
Folosind servieta dar şi o mostră de salivă luată de la austriac, jurnalistul belgian a trimis probele la teste ADN. Iar rezultatele au fost impresionante: o parte din ADN, haplogrupul E1b1b este foarte rar întâlnită în Germania şi în Europa de est.

"În schimb îl regăsim frecvent în ADN-ul berberilor din Maroc, Libia, Tunisia precum şi în cazul evreilor Ashkenazi sau Sephardi", explică jurnalistul belgian.
"Iar conluzia acestor teste, este că Hitler se trage chiar din popoarele pe care le-a dispreţuit şi a vrut să le radă de pe faţa Pământului", conchide Mulders.

Hitler, laşul de pe frontDin scrisori nepublicate până acum, de la veteranii care au luptat în regimentul lui Hitler, în primul război mondial, reiese că naţionalismul vi­rulent care l-a călăuzit pe fostul lider nazist nu provenea din experienţele trăite de el în timpul primului război mondial, aşa cum se credea până acum. Aceste scrisori, despre care relatează Daily Mail, răstoarnă total imaginea Regimentului List, descris înainte ca fiind o bandă into­lerantă şi antisemită, cu Hitler „eroul" ei central.

Din contră, mărturiile ve­teranilor din scrisorile nepublicate, precum şi un jurnal de front, de asemenea nepublicat, arată că soldaţii care luptau pe front îi băteau obrazul lui Hitler, strigându-i că e un „laş nenorocit", care se ascunde la câţiva kilometri de pericol, iar pentru cei din regimentul lui, Hitler era subiectul glumelor şi jignirilor. Ei îi spuneau că o să moară de foame într-o fabrică de conserve, pentru că nu o să fie în stare să deschidă capa­cul vreuneia nici cu baioneta.

Hitler nu socializa aproape deloc cu camarazii săi, era considerat mai degrabă un singuratic, şi nu era nici prea popular, nici nepopular. Îl numeau „pictorul" sau „artistul", pentru că el nu avea obiceiurile celorlalţi soldaţi, de a bea şi a se distra în cazarmă, ci era văzut adesea citind câte o carte de politică sau pictând. „De vreme ce Hitler a fost un soldat obişnuit în primul război mondial, nici nu au existat prea multe dovezi în arhive despre acea perioadă a lui. Biografii nu au cercetat suficient", a afirmat profesorul Thomas Weber, specialist în istoria modernă la Universitatea Aberdeen, adăugând că precedentele biografii ale fostului lider nazist s-au bazat mai mult pe mărturii provenite din propaganda nazistă.

În Arhivele de Război din Bavaria, Weber a descoperit o serie de documente neatinse de aproape 90 de ani, iar în alte locuri, scrisori nepublicate, documente ale Partidului Nazist şi o listă a veteranilor evrei. Consultând aceste documente, Weber şi-a dat seama că istoricii nu făcuseră până acum diferenţa între curierul de regiment, cum fusese soldatul Hitler, care era un post mai sigur, mai ferit din calea gloanţelor, şi curierul de companie, care trebuia să înfrunte câmpul de luptă. Or, Hitler, ca şi curier al cartierului ge­neral al regimentului, aflat la câţiva kilometri depărtare de frontul de luptă, stătea într-o cameră confortabilă, în acest loc, şi nu la grămadă cu ceilalţi soldaţi.

CARTE FRUMOASA, CINSTE CUI TE-A SCRIS!
"Viata irosita a Evei Braun"
de Angela Lambert
- Editura Rao -
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=50870
Autoarea acestei lucrari, englezoaica Angela Lambert, face lumina cu privire la relatia dintre Adolf Hitler si Eva Braun, dar si cu privire la realitatea istorica a acelor vremuri. Pentru a intelege mai bine mesajul acestei carti inedite, unde veti gasi lucruri necunoscute in alte carti cu o tema similara, voi incerca sa prezint succint cele doua personaje principale.

Eva Braun a venit pe lume in ziua de 6 februarie 1912 intr-o familie, la acea data, din clasa de mijloc. Mama Evei, Franziska Kronburger, cunoscuta tuturor pe numele de Fanny, provenea dintr-o familie romano-catolica si mai adusese pe lume inca doua fete. Tatal, Fritz, originar din Svabia (provincie situata la nord-vest de Bavaria) avea si origine ebraica. Acesta a crescut in sanul mai tolerantei Biserici Luterane, acceptand ca fetele lui sa fie educate in spiritul credintei romano-catolice.

Eva Braun este trimisa de la varsta de 6 ani la o manastire, iar la varsta de 17 ani, abia iesita de pe bancile scolii de la manastire, il cunoaste pe Hitler. Eva nu era foarte frumoasa, dar era o tanara plina de noblete, cu un comportament ales, chiar foarte atragator si limitata de gusturile clasei din care facea parte si de propria varsta, era total nepotrivita sa poarte pe umerii sai povara istoriei.

Eva Braun era interesata inca din copilarie de arta fotografica, in care o initiase tatal ei, dar pe cand ea avea doar 12 ani, parintii ei s-au despartit si a ramas cu mama si surorile ei la München, oras care ii va marca definitiv destinul.

La München, pe Schellingstrasse, in magazinul foto al lui Heinrich Hoffman, unde lucra doar de doua saptamani ca ucenica si vanzatoare, il cunoaste pe Hitler. Aceasta intalnire la numai 17 ani a Evei, cu Hitler poate fi considerata ca un lucru straniu si fatal in viata acesteia. Manipulatorul si sarlatanul de Hoffman, prietenul lui Hitler inca din copilarie, proprietarul magazinului si al laboratului foto, a fost primul politician care a inteles importanta proiectiei imaginii lui Hitler. A profitat de aceasta ocazie in care s-a intalnit dictatorul cu copila Eva, incurajand acest moment iesit din comun, dupa care a ramas un personaj de o importanta exceptionala pentru cei doi, pana la sfarsitul vietii acestora.

Marea dilema, care constituie si astazi un mister, este umatoarea: cum s-a indragostit Eva Braun de Hitler inca de la varsta de 17 ani, ca apoi in anul 1935, cand avea 23 de ani, sa aiba doua tentative de sinucidere, datorita faptului ca iubitul ei o neglija. Desi relatia lor de apropiere fizica a inceput cand Eva avea 20 de ani, a ramas legata ca o sclava de el in urmatorii 13 ani. De ce si-a dat viata pentru Hitler, de vreme ce el nu i-a cerut-o? Eva nu era preocupata de politica si nu o interesa deloc aspectul politic.

Tactica seducatoare a lui Hitler de-a trece rapid de la afectiune la raceala i-a mentinut Evei interesul viu, suferinta sufleteasca, iar apoi in buncarul lui Hitler si cea trupeasca, dar acest lucru nu a descurajat-o niciodata, mai mult, au fortificat-o pana la sacrificiul suprem, la 33 de ani.

Un alt personaj crucial din viata Evei Braun a fost chiar marele dictator Adolf Hitler, cunoscut de istorici ca un mare criminal. Noi nu il puteam percepe pe Hitler decat prin prisma dispretului retrospectiv pe care l-a manifestat istoria la adresa lui, desi acesta a facut o impresie complet diferita in istorie, mai ales in randul femeilor frumoase.

Hitler avea un farmec considerabil, avea mult mai multa inteligenta decat vor sa admita majoritatea oamenilor. Aceasta afirmatie poate fi o blasfemie in ochii celor care il considera o reincarnare al raului. Acest comediant, dupa alte persoane de sex feminin ale epocii, era un barbat deosebit de atragator, mai ales cand se adresa tinerelor impresionabile pe care ii placea sa le ispiteasca, sa le farmece. Ii placea sa sarute mana femeilor si sa faca tot ce li se parea fermecator apropiatilor lui.

Toate femeile erau de acord ca privirea ochilor sai, la fel de albastri ca florile de nu-ma-uita, aveau o forta hipnotizanta, asemenea tuturor barbatilor extrem de puternici (mai ales daca sunt politicieni). Hitler proiecta in jurul sau un camp de forta caruia era imposibil sa rezisti - puterea atrage foarte mult. E ca o invitatie la sex, mai ales ca el avea un farmec considerabil si nici pe departe nu semana cu portretul lui Charlie Chaplin, in filmul "Dictatorul".

Cei care au lecturat "Evreul din Lintz" de Kimberly Cornish, o carte care a zguduit constiinta multor specialisti, au aflat ca antisemitismul lui Hitler si filosofia acestuia i-au fost inoculate de Wittgenstein, un ganditor de origine ebraica, pe care Hitler l-a inteles gresit si a creat metafizica nazismului, chiar din gandirile lui. Nu Hitler este cel care a fost cauza Holocaustului, ci acolitii sai. Hitler este cel raspunzator de Holocaust.

La 65 de ani de la moartea Evei Braun si a lui Hitler (care, inainte cu 36 de ore de la sinucidere, s-au casatorit legal), cunoscuti de o lume intreaga, dar putini stiu ca doar 36 de ore Eva i-a fost sotie legitima iubitului ei, Adolf.

In biografia Evei, autoarea reuseste pentru prima oara sa contureze o imagine completa a unei nobile femei, marcata de un destin tragic in relatia cu Adolf Hitler.

Cartea se gaseste la librariile: Hyperion - Piata Teatrului, Luceafarul - str. Infratirii nr. 10, Ion Creanga - str. 22 Decembrie 1989 nr. 26, Junimea _ Targu-Mures, str. Nicolae Iorga, Junimea - Reghin, str. Scolii nr. 2.

Adolf Hitler, prinţul de după gratii
Adolf Hitler s-a bucurat de un tratament special când a stat în închisoare, în 1924, şi a primit sute de vizitatori, dintre care 30-40 la aniversarea celor 35 de ani. Detaliile reies din documente scrise de oficiali ai închisorii din Landsberg, în apropierea oraşului Munchen, în care Hitler a stat câteva luni.

Cele 500 de documente din închisoarea din Landsberg (în apropierea oraşului Munchen) au fost descoperite recent de un bărbat din Nuremberg printre obiectele ce au aparţinut tatălui său şi care au fost achiziţionate dintr-o piaţă de vechituri în anii 1970, potrivit lui Werner Behringer, patronul unei case de licitaţii din Furth (Bavaria) care va scoate la vânzare documentele, luna viitoare, scrie The Independent, citat de Agerpres.
Behringer spune că hârtiile erau împachetate împreună cu cărţile despre primul război mondial pe care omul le-a cumpărat, iar fiul său de 55 de ani, care a dorit să rămână anonim, n-a ştiut niciodată de existenţa lor. "Tatăl său n-a ştiut probabil ce avea", a declarat Behringer AP. Robert Bierschneider, arhivar de la Arhivele Bavariei din Munchen, a examinat imagini ale documentelor, pe care i le-a trimis Behringer, şi a spus că ştampilele şi adnotările se potrivesc cu datele din închisoare. "Documentele par originale, însă, pentru a face o analiză reală, trebuie să studiem originalale", a spus el.

Documentele urmează să fie scoase la licitaţie pe 2 iulie, preţul de pornire fiind de 25 000 de euro. Deşi numai unul este semnat de Hitler, multe din informaţii fiind deja cunoscute, ele oferă totuşi o imagine inedită asupra începuturilor sale ca lider nazist.
Hitler a fost închis la Landsberg pentru trădare, după puciul ratat de la berăria din Munchen, prin care dorea să ajungă la putere. Zece ani mai tîrziu, în 1933, el avea să vină la putere prin alegeri. Condamnat la cinci ani de închisoare, Hitler a fost eliberat mai devreme, după numai nouă luni. Politica sa naţionalistă făcuse deja adepţi, inclusiv eroul din primul război mondial Erich Ludendorf, care l-a vizitat pe Hitler de mai multe ori la închisoare, după cum arată documentele. Listele cuprind circa 300 - 400 de vizitatori, printre care 30- 40 de musafiri la ziua sa de pe 20 aprilie 1924. "Timpul petrecut la închisoare a fost mai degrabă o vacanţă", este de părere Behringer.
Otto Leybold, directorul închisorii, scrie întro- notă din 18 septembrie 1924 că deţinutul Hitler este "sensibil, modest, umil şi politicos cu toată lumea - mai ales cu ofiţerii din clădire". Hitler şi-a petrecut o mare parte a timpului în închisoare scriindu-şi manifestul "Mein Kampf", despre ideologie şi ambiţiile sale, însă documentele arată că se gândea şi la lucruri mai prozaice. El dorea să-şi cumpere o maşină nouă, ezita şi-i scria pe această temă unui vânzător de maşini, cerându-i o reducere de 10% pentru automobilul pe care urma să-l cumpere "după ce mi se va decide soarta"

VIDEO Istoricul Marian Ştefănescu: Hitler a mizat pe lozul necâştigător în privinţa armelor secrete
Istoricul Marian Ştefănescu a declarat într-un interviu pentru Adevărul că Hitler a supraestimat impactul celebrelor arme secrete V1 şi V2. Ambiţia Fuhrer-ului de a dezvolta şi produce cele două rachetele a fost în final un eşec pentru Wehrmacht cauzat de costul mare de producţie în raport cu pagubele minore pe care le produceau aliaţilor.


Problema armelor secrete este un veritabil mit al războiului, nu în sensul cel mai strict al cuvântului ci în sensul că a fost supralicitată, dramatizată, folosită pe larg în propagandă. Armele „secrete” folosite de germani în a doua parte a războiului, din 1944 şi 1945 sunt rachetele V 1 şi V 2 cu care germanii au atacat în special Marea Britanie, dar nu numai.
Speranţa lui Hitler se lega însă şi de folosirea altor arme „secrete” pentru că aici intervine aspectul mitologic. Este de amintit faptul că efortul de război cel mai mare l-a făcut Germania nu în 1940 atunci când avea şansa de a obţine o victorie rapidă poate chiar împotriva Marii Britanii, nu în 1941 când războiul s-a extins în Est, nici măcar în 1942 când bătălia de la Stalingrad a schimbat complet situaţia strategică în Europa şi o va schimba şi în Pacific, nici măcar în 1943.
Conform statisticilor, anul 1944 este un paradox, deoarece Germania deşi pierduse o bună parte din teritorii, efortul de război a atins cotele maxime. Acesta este şi anul în care sunt folosite cele două arme perverse.
Dacă V1 era o bombă zburătoare care îşi atingea ţinta numai prin performanţe tehnice, nu avea nevoie de pilot, era autoghidată, în schimb V 2 era o armă şi mai performantă deorece era o rachetă cu o construcţie tehnică impresionantă.
Doar 3.500 de bombe zburătoare V1 şi-au atins ţinta în Marea Britanie, dintre acestea 2.400 au lovit Londra. Numărul victimelor a fost de aproape 6.200 de morţi şi 18.000 de răniţi, ceea ce înseamnă că pentru fiecare bombă erau 1,5 morţi.
Rachetele eficiente au fost V 2, aveau 14 metri lungime, 13 tone greutate, dintre care 975 de kilograme erau explozibil, erau lansate dintr-un parc din Haga şi străbăteau 310 kilometri până să-şi lovească obiectivul. Ţinta principală era Londra. Doar 1854 de rachete V2 fost lansate între 8 septembrie 1944 şi 27 martie 1945. Rezultatul a fost ceva mai bun decât al bombelor zburătoare, ucigând 2.700 de londonezi, ceea ce însemna mai puţin de trei morţi pentru fiecare rachetă folosită.
Armele secrete ale lui Hitler, dacă ne referim în special la bombele zburătoare şi rachetele V2 nu au avut eficienţa sperată, rachetele V3 – intercontinentale nu au ajuns să fie folosite. Însă în categoria armelor secrete intră multe alte categorii, primul bombardier cu reacţie, primul avion cu reacţie, care atingea aproape 1.700 de kilometri la oră, în conditiile în care 700 de kilometri era viteza bună la care ajungea un avion de vânătoare al vremii, e vorba de Messerschmitt 262 şi chiar discuţia nesfârşită legată de capabilităţile atomice ale Germaniei naziste.
Toate acestea au fost mai mult o autosugestie a lui Hitler care a mizat pe lozul necâştigător pentru că nici una dintre acestea nu a avut o eficenţă măcar comparabilă cu armele clasice, a concluzionat Marian Ştefănescu.
Marian Ştefănescu este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. Este specializat pe istoria militară a celui de-al Doilea Război Mondial.

Scrisoarea în care Hitler cerea o reducere la maşină, licitată

Hitler îi considera pe pederaşti duşmanii ţării, incluzîndu-i în aceeaşi categorie cu evreii şi comuniştii. Se crease în cadrul SS o unitate specială cu misiunea de a-i extermina. Şi aceasta se întîmpla în ţara în care, după calcule mai prudente, existau în 1930 circa 2 milioane de homosexuali, iar după alte calcule chiar 10 milioane. Hitler îi persecuta pe homosexuali la fel ca pe evrei (deşi era convins că bunicul său după mamă fusese şi el evreu). Se mai vorbeşte că pe timpul şederii sale la Linz şi Viena, cînd a dormit o perioadă prin căminele pentru burlaci, nu se îndoia nimeni de relaţiile sale homosexuale.
Nu există însă nici o dovadă concretă. Dimpotrivă. Gustl Kubicek relatează situaţii cînd Hitler a respins categoric orice apropiere de bărbaţi homosexuali. Astfel, ei au locuit în 1908 cîteva luni împreună în aceeaşi încăpere. Hitler nu numai că a fost foarte cuminte, dar i-a cerut acelaşi lucru şi colegului de cameră. I s-a confesat chiar că pînă atunci nu a cunoscut nici o femeie, de teama de a nu se infecta, de a nu "lua vreo boală". Pe bună dreptate R. Wit presupune că Hitler avea în vedere nu numai o boală fizică, ci el se temea de o "infecţie morală", ceva îngrozitor, de care ar putea suferi femeile. În ciuda dorinţei maniacale de a părea cît mai bărbat, dur şi crud, în realitate, Hitler avea în el ceva feminin, atît fizic, cît şi în comportament: umeri înguşti, pieptul plat, lipsa părului pe corp, iar cînd se adresa femeilor sau cuiva mai apropiat, folosea diminutive şi expresii tandre, nepotrivite pentru un bărbat. Prezintă interes pentru tema noastră şi observaţiile unor contemporani asupra preferinţelor sexuale ale Führerului. Un medic recunoştea: "Ca homosexual, am fost cucerit de ochii, exprimarea şi mersul lui Hitler, însă am simţit imediat că el nu e de-al nostru". Alt observator cointeresat, teoretician şi practicant al homosexualismului, diplomatul Sir Herbert Nicholson, şi-a notat în Jurnalul intim o discuţie cu un coleg, care i-a povestit entuziasmat că "nu a întîlnit pînă acum un bărbat mai plin de feminitate ca Adolf Hitler". Într-adevăr, şi-a luat prietenul de mînă. Şi ce-i cu asta? Cînd l-a întîmpinat la gară pe Gustl, dar asta a fost totul. Relaţiile cu Hess - care, în timpul unei confruntări cu cei de stînga s-a ales cu capul spart, punîndu-se între atacatori şi prietenul său - erau într-adevăr foarte apropiate, fapt confirmat şi de Krause, un alt fost servitor al lui Hitler la Landsberge, dar atît şi nimic mai mult. Desigur, pe Hitler îl speria pînă şi ideea de a avea cu o femeie relaţii sexuale normale şi le obliga pe tinerele femei să-i descrie cu lux de amănunte experienţele sexuale anterioare, dar de aici şi pînă a fi homosexual e cale lungă.
Considerăm de aceea că au dreptate cercetătorii care au constatat la Hitler unele tendinţe homosexuale în stare latentă, cu care el a luptat tot timpul activ şi, mai mult ca sigur, conştient. Ca iniţiat în tainele Ordinelor, a folosit în lupta pentru putere devotamentul şi forţa destructivă a uniunilor de homosexuali antici şi luptători mistici, ocultismul lor tenebros şi magia sexuală dezlănţuită, atît de periculoasă pentru duşmani, dar atunci cînd lupta lor a fost descoperită (probabil de Rhem, care a cerut deschis excluderea din partid a "mic-burghezului Hitler") şi puterea era deja în mîinile sale, el a făcut tot posibilul pentru a scăpa de perverşii dăunători atît de periculoşi pentru sănătatea naţiunii. (Sfîrşit)

A fost Adolf Hitler homosexual? (I)




Sexualitatea l-a atras şi l-a fascinat întotdeauna pe Hitler. El avea o adevărată bibliotecă pornografică, era admiratorul picturilor pervers-erotice ale lui Stakk.
Sînt, de asemenea, cunoscute desenele lui Hitler cu simbolică sexuală, primul dintre acestea datînd din 1990, cînd nu avea nici 11 ani. Îi plăcea să privească subiecte sexuale. Ca pe toţi impotenţii, îl interesau formele perverse ale relaţiilor sexuale. Avea o colecţie de filme homosexuale ("gay") turnate la cererea sa. S-a găsit în colecţia Führerului o relicvă foarte preţioasă pentru homosexuali: scrisoarea trimisă iubitului său de către Ludwig IV, regele homosexual al Bavariei.
Hitler vorbea întotdeauna cu plăcere şi mult despre sex, alegînd de preferinţă subiecte legate de practici sexuale perverse. După cum se ştie, el nu putea folosi tehnica sexuală normală, în legătură cu care Eva Braun scria unei foste colege de şcoală: "Ca bărbat, nu-mi poate oferi nimic". Pe de altă parte, Führerul căuta întotdeauna compania bărbaţilor. Toţi bodyguarzii săi au fost homosexuali. S-a aflat în relaţii foarte apropiate cu bisexualul Ernst Rhem şi cu Rudolf Hess ("fata Anna"), figură bine cunoscută în cercurile de pederaşti. Amîndoi îl tutuiau pe Führer, privilegiu acordat numai cîtorva intimi ai săi. După eşecul puciului, Hess s-a predat de bunăvoie autorităţilor pentru a se afla împreună cu Hilter. Au stat cîteva luni în aceeaşi celulă, existînd toate condiţiile să fi devenit atunci intimi. Cînd Hitler a fost eliberat, iar Hess a mai rămas un timp la închisoare, Adolf vorbea cu tandreţe despre el, ca despre o femeie: "Ah, sărmanul meu Rudi, Hasserl al meu, e îngrozitor să cred că mai e încă acolo!".
S-a păstrat şi mărturia lui Schneider, care i-a slujit în perioada detenţiei: cînd îi reuşea vreun desen sau primea vreun pachet, Hitler alerga repede să i le arate lui Hess, "ca un copil la mama sa".
I-a fost bun prieten şi nobilul Baldur von Schirach, pe care Führerul l-a numit conducătorul Hitlerjugendului. Baronul s-a căsătorit cu Henriette (Henni), fiica unui alt prieten al lui Adolf, Henrich Hoffman, micuţul fotograf blond, nedespărţit şi el o vreme de Führerul său. Se spune că toţi trei ar fi nutrit sentimente anormale unul faţă de altul. Frau von Schirach povestea despre nişte plimbări nocturne stranii, la care a trebuit să participe şi ea, dar această femeie încîntătoare a fost declarată nebună. Citeste mai mult...

Mercedesul lui Adolf Hitler, expus la Bucureşti




Limuzina Mercedes 230 Cabrio e fabricată în 1940, are 2.300 cmc., nu apare în niciun catalog auto şi costă peste 100.000 de euro. Motorul original de...

Film indian despre Hitler. Dictatorul va fi interpretat de un veteran de la Bollywood, care l-a jucat şi pe Gandhi

Bunicul lui Hitler a fost chiar tatăl lui?
Un istoric susţine că liderul nazist s-ar fi născut în urma unei relaţii nefireşti între rude.
Ipoteză şocantă luată, ieri, în discuţie de cotidianul german Bild. Conform profesorului Gerhard Roth de la Universitatea din Bremen, istoria ar trebui rescrisă. El susţine că fostul lider nazist a venit pe lume ca urmare a unei relaţii sexuale între mama lui şi socrul acesteia.
“Hitler a avut o copilărie traumatizantă, care l-a făcut să devină psihopatul de mai târziu”, a afirmat recent profesorul de istorie Gerhard Roth, care a studiat îndeaproape, în ultimii ani, viaţa unuia dintre cei mai cruzi dictatori ai lumii.
“Există dovezi ale relaţiei nefireşti petrecute în familia sa. Cel care până acum era considerat bunicul lui Adolf Hitler pare să fie adevăratul lui tată. Aşa sună teoria şocantă a profesorului care spune că Alois Schicklgruber Hitler, ofiţer vamal, a fost tatăl bărbatului cu care mama lui Hitler s-a măritat. Istoricul susţine că aceasta a avut o relaţie intimă cu socrul său, din care s-a născut Adolf. Prin urmare, cel care trebuia să-i fie bunic este, de fapt, adevăratul tată.
Ideea, vehiculată în romane
Această ipoteză care stă la baza naşterii lui Adolf Hitler a fost vehiculată şi de scriitori de-a lungul timpului. Unul dintre cele mai cunoscute romane care tratează acest subiect este “Castelul din pădure” de Norman Mailer. Volumul scriitorului american a fost tradus şi în limba română în 2006, la editura Polirom. Rod al unei relaţii incestuoase, micul Adolf (pe numele de alint Adi) dezvolta de timpuriu o adevărată obsesie pentru materiile fecale, egalată doar de fascinaţia pentru putere.

URSS a ratat două ocazii de a-l lichida pe Hitler,
Generalul rus Anatoly Kulikov a declarat marţi că URSS a avut cel puţin două şanse de a-l elimina pe liderul nazist Adolf Hitler, însă Stalin s-a opus, temându-se că Germania nazistă ar fi putut încheia o pace separată cu SUA şi Marea Britanie după moartea acestuia, informeză Ria Novosti.
"Puţine persoane ştiu despre decizia luată în 1941 de liderii Uniunii Sovietice de a-l elimina pe Hitler. Iniţial, se decisese să aibă loc în Rusia, când trupele germane atacă Moscova. Ulterior, a fost conceput proiectul uciderii lui Hitler în Cartierul său General, dar în 1943, Stalin a luat decizia surprinzătoare de a-l anula, temându-se ca după moartea lui Hitler, anturajul său să nu încheie un tratat de pace separat cu Marea Britanie şi Statele Unite de la care Uniunea Sovietică să fie exclusă. Dispunem de dovezi care atestă că negocierile pentru (un tratat de) pace separat erau într-adevăr în curs de desfăşurare", a afirmat generalul în cadrul conferinţei istoricilor organizată de Academia militară de pe lângă Statul-major al armatei ruse.
Kulikov a precizat că a doua ocazie de a-l elimina pe Hitler a avut loc în 1944.
"Am pus la punct planul detaliat al operaţiunii, urmat încă o dată de refuzul lui Stalin. A fost păcat, pentru că o persoană fusese special antrenată pentru această operaţiune, era vorba despre un bărbat care fusese luat prizonier intenţionat de nazişti şi care se bucura de încrederea acestora. Această lovitură avea toate şansele să reuşească", a afirmat generalul în cadrul conferinţei intitulate "Pagini mai puţin cunoscute despre Victorie", organizată la Moscova.

Colaborarea dintre Stalin şi Hitler exista încă din ianuarie 1933

Cartea pe care o prezentăm în această recenzie arată ce surprize ascunde arhiva prezidenţială sovietică, păstrată în secret absolut în apartamentele personale ale lui Stalin din incinta Kremlinului. Autorul acestei cărţi neobişnuite, Stephen Koch, profesor de rusă la Universitatea Columbia din New York, a obţinut permisiunea preşedintelui Rusiei de a pătrunde în scopuri de cercetare academică în arhiva sovietică, iar cartea sa, „Double lives”, este rezultatul acestui acces nepermis altcuiva din Occident nici înainte şi, surprinzător, nici după apariţia în SUA a acestui volum. Să se fi speriat şi conducătorii Rusiei de azi de ecoul produs în lume de amplitudinea descoperirilor făcute de dr. Koch în apartamentele ferecate ale lui Stalin de la Kremlin?


Expun mai jos câteva dintre secretele arzătoare dezvăluite lumii de profesorul Stephen Koch: Stalin şi Hitler au comunicat reciproc prin intermediul lui Karl Radek încă de la venirea lui Hitler la putere, în ianuarie 1933. Cei doi dictatori s-au ajutat reciproc în exterminarea duşmanilor lor interni: Stalin, primind ajutorul Gestapo-ului în discreditarea şi uciderea mareşalului sovietic Tuhacevski, în timp ce Hitler primea ajutorul Comintern-ului pentru compromiterea şi asasinarea lui Ernst Roehm comandantul trupelor S.A. (cămăşile brune).
Incendierea Parlamentului Federal German, „Reichstag-ul“, a fost făcută nemijlocit de oamenii Comintern-ului, după ce Stalin a obţinut promisiunea lui Hitler ca autorii incendiului să fie returnaţi Moscovei, fără a fi pedepsiţi de justiţia germană. Operaţiunea aceasta a fost condusă de bulgarul Gheorghi Dimitrov, returnat Moscovei după un proces răsunător în care apărarea lui a fost făcută de avocatul român Petre Pandrea, aflat la doctorat în Berlinul acelor ani.
Mişcarea antifascistă şi toţi cei angajaţi în Occident în lupta antifascistă au fost trădaţi de Stalin lui Hitler pentru scopuri politice criminale care vor duce în final la cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru cine a murit Ernst Thaelmann şi atâţia ca el din mişcarea antifascistă? (paginile 203-204).
Comunicarea dintre cei doi şefi: fără cusur

Războiul Civil din Spania este un alt exemplu concret al comunicării constante dintre Stalin şi Hitler: nimic nu s-a făcut pe pământul Spaniei fără acordul reciproc al dictatorilor. Mai mult chiar, Stalin a încetat toate furnizările de război către republicanii spanioli atunci când Hitler i-a cerut asta (pagina 314).
Au existat bănuieli privind această colaborare secretă după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, dar nu au existat probe documentare şi nici faptul că Hitler a fost sprijinit de URSS încă de la venirea sa la putere, în ianuarie 1933. Karl Radek ar fi putut da multe alte detalii despre ce au convenit împreună cei doi dictatori, dar a fost suprimat de Stalin în 1937, ca măsură de prevedere. Locul lui Radek drept curier între Hitler şi Stalin a fost luat de Wilhelm Pieck, comunistul german ajuns ulterior în fruntea Republicii Democrate Germane. Şi despre acest curierat, arhiva prezidenţială sovietică furnizează probe documentare neaşteptate ca importanţă (pagina 460).
În anul 1935, toate funcţiile Comintern-ului au fost preluate de către Serviciul secret al Armatei Roşii (GRU), iar intelectualii din Occident au fost luaţi în primire de ofiţeri de informaţii educaţi în manipularea occidentalilor pentru interesele URSS, devenind unelte ale represiunii sovietice (pagina 461).
Documentele mai arată că şi primul congres de constituire al Comin­tern‑ului, în anul 1919, a fost o farsă prezidată de Lenin şi de dobrogeanul Cristian Racovschi, întrucât în sala cu cei 35 de participanţi erau nişte străini aflaţi întâmplător la Moscova şi care nu reprezentau niciun partid de stânga din Occident. A doua zi de la deschiderea aşa-zisului congres, Lenin declara într‑un articol semnat de el în „Pravda“ că „sovietele se întind în întreaga lume”. În spatele acestui Comintern fictiv, Lenin avea un corp de revoluţionari de profesie, foarte disciplinaţi, însărcinaţi cu consolidarea hegemoniei lui Lenin asupra mişcării socialiste mondiale (pagina 30).
După venirea lui Hitler la putere, serviciile de informaţii sovietice şi poliţia sovietică au uzurpat în tăcere şi au pus mâna pe diversele activităţi ale Comintern-ului. Aceste servicii înfiinţează un front nou, cunoscut sub numele de „Rassemblement Universel Populaire” (RUP), organism condus de un star în ascensiune al serviciilor secrete, un tânăr din România cu numele conspirativ de Louis Dolivet (pagina 369). Conducătorii din umbră ai acestui nou front erau Andrei Jdanov, bruta cea mai infamă a culturii staliniste, şi Mihail Trilliser, directorul-fondator al secţiunii externe a NKVD-ului (numele său secret fiind „tovarăşul Moskfin”).
Şeful gărzii lui Stalin: un bărbier ungur

Un alt cetăţean al României, Valeriu Marcu, emigrant bogat în Franţa, este menţionat în documentele acestor arhive secrete sovietice ca fiind deţinătorul unei sume enorme de devize destinate lui Willi Muenzenberg, liderul secret al sovieticilor din Occident, precum şi documentele necesare scoaterii lui Muezenberg din Franţa, pentru a deveni un om liber (pagina 429).
N-a apucat însă să fugă în lumea largă: a fost asasinat în iunie 1940 într-o pădure de lângă Marsilia de agenţi rămaşi necunoscuţi care nu s-au ostenit să-i ia şi banii din portofel sau ceasul din aur de la mână. O dată cu el au intrat în mormânt o serie de secrete ale activităţii Comintern-ului în Occident, până la începerea războiului contra URSS. De menţionat faptul că Muezenberg a făcut parte din cercul apropiat al lui Lenin din exil şi a fost unul dintre cei care l-au însoţit pe Lenin în vagonul sigilat în care a călătorit clandestin din Elveţia până la graniţa Rusiei aflate în război cu Germania.
Agenţii trimişi de Comintern la Paris au fost indivizi cosmopoliţi ne-ruşi, dintre care cei mai remarcabili au fost ungurii. „Mafia ungurească constituia nucleul fondator al serviciilor secrete sovietice” (pagina 98). Chiar şi şeful gărzii personale a lui Stalin de la Kremlin dinainte de război era un bărbier ungur din Budapesta, pe nume Karl Pauker (confundat de unii cu soţul Anei Pauker, socialistul Marcel Pauker, inginer cu studii în Elveţia, împuşcat de Stalin în timpul Marii Terori).
Romain Rolland, Henri Barbusse, André Malraux, Lincoln Stevens, Heinrich Mann sunt nume de intelectuali care figurează în documentele de la Kremlin ca agenţi de influenţă ai URSS din Occident (pagina 34). Despre Malraux este surprinzător să aflăm că a scris cartea „Condiţia Umană” înainte de a călători în Asia. De unde avea atunci detaliile inedite despre China din acea carte? Soţia acestuia, Clara Goldsmith, era o evreică din Germania. Prinţesa Maria Pavlovna Kudachova a fost introdusă de sovietici în cercul lui Romain Rolland mai întâi ca secretară şi amantă, pentru a deveni ulterior soţia acestui scriitor francez (pagina 36).
„Doamnele secrete ale Kremlinului” mai includeau pe Moura Budberg, amanta lui Maxim Gorki şi a scriitorului H.G.Welles, cartea lui Stephen Koch aducând şi probe fotografice în acest sens. Uluitor este şi faptul că Hollywood-ul, cetatea cinematografiei americane, a trimis pe ascuns sume imense de dolari pentru finanţarea acţiunilor sovietice în Cehoslovacia eliberată de sub germani (pagina 116). Aceste documente recent descoperite la Kremlin implică nume diverse ale lumii cinematografice americane (Sinclair Lewis, Ella Winter etc.).
În plină teroare sovietică, Bertold Brecht este citat de documente ca având această convingere: „Cu cât sunt mai inocenţi, cu atât merită mai mult să fie împuşcaţi” (pagina 113). Această frază căpăta altă rezonanţă dacă mai adăugăm printre numele celor asasinaţi şi pe cel al lui Maxim Gorki, despre care s-a ştiut anterior că ar fi murit de inimă. De uciderea lui s-a ocupat Henrich Yagoda, şeful de pe atunci al NKVD-ului, care l-a ucis mai întâi pe fiul scriitorului Maxim Gorki.
Arhiva prezidenţială sovietică dezvăluie peste generaţii apuse, adevăruri de-a dreptul nedorite pentru unii. Mai este surprinzător faptul că după publicarea acestei cărţi în America, accesul la arhivele prezidenţiale de la Kremlin a fost din nou închis cercetătorilor?

Interviu cu învingătorul lui Hitler
Un interviu realizat în 1966 cu Gheorghi Jukov - foar comandant al trupelor URSS în „marele război patriotic" împotriva naziştilor a fost publicat abia acum în presa rusă şi a stârnit controverse. Documentul a apărut cu câteva zile înaintea manifestărilor militare din 9 mai de la Moscova, prilejuite de cea de-a 65-a aniversare a victoriei aliaţilor asupra trupelor lui Hitler, la care sunt aşteptaţi numeroşi şefi de stat şi de guvern. În acest interviu, mareşalul Jukov declara că generalii sovietici nu erau siguri că Armata Roşie va putea împiedica trupele Werhmachtului să treacă de linia de apărare Mojaisk (110 km vest de Moscova) şi să intre în capitală. „Ar fi fost posibil să oprim unităţile iniţiale ale inamicului, dar dacă ar fi trimis rapid principalele sale forţe, ar fi fost dificil de oprit."
Jukov, care conducea apărarea Moscovei, a relatat cum i-a comunicat îngrijorarea sa lui Stalin, în octombrie 1941, după ce a constatat la faţa locului că apărarea de la Mojaisk era „foarte insuficientă", fiind clar că trupele nu ar fi putut opri duşmanul să avanseze spre Moscova. „Am mers imediat la Stalin. Mi-a arătat harta frontului şi mi-a spus: «Uite cum stă situaţia pe frontul de vest. Nu pot să obţin nici măcar un raport clar despre ce se întamplă la acest moment. Unde sunt trupele noastre?»", a declarat mareşalul. I-a cerut lui Stalin suplimentarea de trupe, dar Jukov a recunoscut că în Rusia condiţiile meteo dure au jucat un rol major în înfrângerea Germaniei. Mareşalul a participat la asaltul asupra Germaniei în 1945 şi i s-a acordat onoarea de a conduce parada Armatei Roşii victorioase intrând călare în Piaţa Roşie. Stalin s-a simţit eclipsat de popularitatea lui Jukov. L-a retrogradat şi l-a trimis la comandamentul districtului militar Odessa. După moartea dictatorului, în 1953, Jukov a devenit ministru al Apărării şi un monument i-a fost ridicat în Piaţa Roşie.

Un rus susţine că l-a incinerat pe Hitler
Despre Hitler şi iubita lui Eva Braun s-a tot zis ba că trăiesc, ba că au fost omorâţi, ba că s-au sinucis, fiecare persoană interesată de nazişti şi soarta lor, având o altă variantă. Acum, Vladimir Gumenyuk, 73 de ani [...]

Osama bin Laden, creat de Adolf Hitler!
http://www.adevarul.ro/cultura/Osama-Laden-creat-Adolf-Hitler_0_248975541.html

Ce legătură ar putea exista între Adolf Hitler şi Osama bin Laden sau între propaganda nazistă şi organizaţia Hamas?
Un istoric american susţine în cartea sa "Propaganda Nazistă pentru Lumea Arabă" că rădăcinile fanatismului islamist se regăsesc în propaganda nazistă realizată în Orientul Mijlociu prin mesaje radio difuzate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

"Singura voastră speranţa de salvare este să distrugeţi evreii înainte ca ei să vă distrugă pe voi!" spunea Hitler într-o înregistrare din 1942, una dintre cele câteva mii descoperite de profesorul de istorie Jeffrey Herf, de la Universitatea din Maryland.

"Un număr considerabil de evrei care trăiesc în Egipt, alături de polonezi, greci, armeni şi francezi, au arme şi muniţie. Unii evrei din Cairo au cerut chiar autorităţilor britanice să le instaleze mitraliere pe acoperişuri," spunea Hitler, într-o transmisiune ce îndemna la ură rasială împotriva evreilor din Egipt.

Fetiţa preferată a lui Hitler ştia că va muri
http://www.evz.ro/detalii/stiri/fetita-care-i-a-intors-spatele-lui-hitler-891811.html
Scriitoarea Emma Craigie spune incredibila poveste a celui mai mare copil al lui Joseph Goebbles, ministrul Propagandei Naziste. Helga, fiica de 12 ani a soţilor Goebbels, a murit după ce a fost forţată să înghită cianură. Cei cinci fraţi ai ei au murit, de asemenea, otrăviţi.

Cartea se bazează în mare parte pe memoriile scrise de Kathe Hubner, guvernanta copiilor între 1943 şi 1945. Povestea morţii copiilor este simplă. În timp ce alţi lideri nazişti au decis să îşi trimită copiii în munţi sau chiar în afara ţării, găsindu-le un loc cât mai sigur, Magda Goebbels a decis să îi ia cu ea în buncărul lui Hitler.

Familia a ajuns în buncăr la 22 aprilie 1945. Mama copiilor, Magda, izbucnea în plâns de fiecare dată când îşi vedea copiii. De aceea, aceştia au fost lăsaţi în grija lui Traudl Junge, una dintre secretarele lui Hitler. Aceasta a supravieţuit războiului şi avea să povestească: "Copiii nu ştiau nimic despre soarta care îi aştepta, iar adulţii faceau totul pentru ca micuţii să nu afle. Doar cea mai mare, Helga, avea câteodată o expresie ciudată, vizibilă în ochii ei mari, căprui. Câteodată, mă gândesc cu groază că fetiţa vedea lucrurile din perspectiva unui adult".


Amintirile guvernantei Hubner, care povesteşte episoade dinaintea intrării în buncăr, aduc dovezi clare că Helga simţea pericolul situaţiei în care se afla familia sa. "Nu se lăsa convinsă de vorbele mamei sale, când aceasta îi spunea că Hitler va învinge toţi inamicii".

Un film nedifuzat

De altfel, la sfârşitul anului 1944, Joseph Goebbels a încercat să facă un film care să servească propagandei naziste. Pelicula le prezintă pe Helga şi Hilde, cele mai mari dintre fetele Goebbels, în timp ce vizitează un spital militar. Fetiţele dau soldaţilor flori. Fetele erau atât de speriate de imaginea pacienţilor mutilaţi, încât filmul nu a fost difuzat niciodată în timpul războiului.

În 1945, guvernanta Hubner îşi aminteşte că Helga vedea cum familiile îşi părăseau casele din calea înaintării sovietice. Fetiţa începea să pună întrebări. Tot Hubner spune că Magda Goebbels încerca să îşi ascundă grijile de copii, dar "Helga le simţea un pic".

În memoriile guvernantei apar şi câteva fotografii de familie. Helga era cunoscută ca fetiţa preferată a lui Hitler. Totuşi, două poze indică faptul că fetiţa se temea de Fuhrer. Una o prezintă stând încruntată, cu spatele la Hitler, tot corpul său fiind teribil de încordat, după cum spune chiar Craigie, într-un articol publicat astăzi în The Telegraph.

Ucişi cu cianură

În alta, făcută în timpul războiului, Hitler încearcă să dea mâna cu Helga, la o întâlnire cu numeroşi copii. Ceilalţi copii dau mâna cu Fuhrerul, dar, când vine rândul Helgăi, aceasta se retrage.

La 1 mai 1945, Magda Goebbels îşi culcă pentru ultima dată copiii. Când armata sovietică pătrunde în buncăr, soldaţii descoperă trupurile copiilor, care purtau haine de noapte albe. Înainte de a se sinucide, Magda şi Joseph Goebbels, împreună cu un doctor, le administraseră copiilor cianură. Dintre toţi copiii, doar Helga a prezentat semne că s-a împotrivit otrăvirii, arată autopsia efectuată de ruşi.

"La sfârşitul vieţii ei, acest copil fără putere a redescoperit spiritul de rezistenţă", scrie autoarea, Emma Craigie.

Cartea Emmei Craigie, "Chocolate Cake with Hitler" (Tort de ciocolată cu Hitler), prezintă ultimele zile ale nazismului din perspectiva Helgăi Goebbels.

Hitler intenţiona să fure giulgiul din ...

"Mein Kampf", autobiografia lui Adolf Hitler, a fost interzisa in Rusia

9.000 de euro pentru o scrisoare a lui Hitler