Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Hitler[v=]
Pagina 24 din 31
Pagina 24 din 31 • 1 ... 13 ... 23, 24, 25 ... 27 ... 31
Hitler[v=]
Rezumarea primului mesaj :
ADOLF HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula
ADOLF HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula
Ultima editare efectuata de catre Admin in 23.07.15 11:44, editata de 36 ori
Eva Braun femeia lui Hitler
Eva Braun femeia lui Hitler – Eva Hitler, născută Braun, s-a născut la 6 februarie 1912, la München (Germania). Părinţii ei, catolici în adevăratul sens al cuvîntului, se numeau Fritz şi Franziska. Tatăl preda la o şcoală tehnică, iar mama – o fostă campioană de schi – era o femeie energică şi pioasă. Cele trei fete ale lor primesc o educaţie aleasă, dar severă. Ele urmează cursurile unui pension englez din Simbach-am-Inn. Zburdalnică, băieţoasă, inteligentă şi silitoare, după cum o descriu profesorii, Eva iubeşte dansul, patinajul, înotul, schiul şi îşi doreşte să ajungă vînzătoare la fotograful Heinrich Hoffman din München, fotoreporter al Agenţiei Associated Press, pentru Germania. Adolf Hitler lucrează la ziarul „Völkisher Beobachter“. Este directorul politic al publicaţiei Partidului Nazist, a cărei redacţie se află în apropierea magazinului lui Hoffman. Astfel, drumul Evei se intersectează cu cel al lui Hoffman în octombrie 1929. De la prima întîlnire, simt o dorinţă irezistibilă de a se revedea. Viitorul führer trece mereu să-l salute pe amicul Hoffman şi să converseze cu domnişoara Braun, care taie fotografii sau lucrează în camera obscură. Începe s-o invite la spectacole şi relaţia lor evoluează. La vîrsta de 19 ani, fata i se dăruieşte. Îl iubeşte cu adevărat şi-şi doreşte cu disperare s-o ia de soţie. Înainte de a o cunoaşte, Hitler avusese relaţii amoroase cu femei mai în vîrstă. Eva reuşeşte să-i inspire încredere prin docilitatea, discreţia, cinstea şi simţul său artistic. Este o fiinţă apatică, dar are trăsături agreabile: blondă, cu faţa ovală, ochi albaştri şi părul lung. Stabilă, lipsită de originalitate, neajutorată şi puţin sociabilă, tînjeşte după forţa, tenacitatea şi elanul lui. Însă Hitler îi mărturiseşte că nu-i va deveni niciodată soţie, fiindcă soţia lui nu poate fi decît Germania. Încăpătînată, fata nu încetează să se gîndească la căsătorie. Pentru a-l impresiona, încearcă să se sinucidă. Îşi trage un glonte în gît, dar scapă cu viaţă. Cînd este plecat, îi scrie cu conştiinciozitate, convinsă că pînă la urmă o va cere de nevastă. Vestea că va fi numit cancelar al Reich-ului o nimiceşte: „Îl voi vedea şi mai puţin“. Dezinteresul pentru ascensiunea lui este o mare calitate a Evei. Î ndură cu stoicism aventurile bărbatului adorat, căruia îi trec prin pat fel de fel de actriţe şi femei din înalta societate, despre care află din presa străină.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=16690&_nr=721
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=16690&_nr=721
Socantele dezvaluiri ale unui fost ofiter roman
Socantele dezvaluiri ale unui fost ofiter roman
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=962
”Puteam sa-l impusc pe Hitler!”
”Cine n-are batrani, sa-si cumpere”, pare un slogan mai degraba valabil in Occident, decat in Romania. Argumentul arata ca singurul sighetean fost ofiter de front ramas in viata. La 85 de ani, colonelul Iulian Bratulescu este inca detinatorul unei memorii prodigioase si “posesorul” unei experiente de care nu multi au avut parte: a stat fata-n fata cu Adolf Hitler!
Colonelul Iulian Bratulescu s-a nascut in anul 1919, in Calarasi. Avea 23 de ani cand, in vara lui ’42, s-a inscris la Scoala de ofiteri blindate din Augsburg (Germania). Dupa absolvire a fost trimis pe frontul sovietic si apoi intr-un regiment din Cottbus. Dupa doi ani a revenit in tara. Era un tanar sublocotenent al unei unitati militare din Targoviste.
Curajul “pasagerului” decorat
Ziua de 23 August 1944 l-a gasit aparand aeroportul Otopeni. A luptat pana in ultima zi a razboiului (la Oarba de Mures, in Ungaria si Cehoslovacia, in Muntii Tatra) si, pentru vitejia sa, a fost citat cu Ordin de zi pe Armata, fiind decorat cu Ordinele Steaua Romaniei, Coroana Romaniei, Steaua Republicii Cehoslovacia si Steaua RSR clasa V, medalia Crucea de Razboi cehoslovaca etc. Plutonul pe care l-a condus a eliberat 12 localitati cehoslovace, a salvat un batalion de partizani cehi si a facut multe alte vitejii. Dar despre astea, colonelul a vorbit putin, preferand sa impartaseasca “alte istorii interesante”.
”M-au dat afara din armata in 1950, pe motiv ca am facut scoala in Germania nazista si ca m-am insurat cu o fiica de chiabur. De fapt, era fiica unui medic din comuna Saliste. Initial, n-am gasit de lucru, apoi m-am angajat la Lemnexport, apoi la Fabrica de perii… si tot asa, am fost un pasager prin intreprinderi pana in 1979 cand m-am pensionat”, a spus Bratulescu, jongland cu cuvintele printre acte de eroism si intreprinderi socialiste.
Intalnirea cu Fuhrerul
Cu siguranta, cea mai “rara” amintire din viata militara a fost intalnirea cu Adolf Hitler. “L-am vazut indeaproape pe Fuhrer… Asta s-a intamplat in iunie 1944, la Breslau, in Germania de atunci. Eram adunati vreo 20.000 de ofiteri intr-un amfiteatru gigantic. Hitler a venit la parada insotit de Keitel, Goebels si alti mari lideri nazisti. Atunci i-am spus singurului meu camarad roman: (erau doar vreo trei metri). Aveam pistolul intr-un buzunar, desi ni se spusese sa nu venim inarmati. Cand am intrat, nu am fost controlati. Normal ca nu intentionam sa-l asasinez pe Fuhrer, dar glumeam!
Ce a fost impresionant la acea ? Faptul ca Hitler arata mai bine decat la cinematograf (pe acea vreme, la cinematografe erau difuzate filme propagandistice)! Avea un tonus mai tineresc... toti erau impresionati, fermecati parca de el. Era mic, dar reusea sa impuna.
Lasand trecutul la o parte, pot sa spun ca dupa 9 ani de militarie si razboi nu primesc nici macar pensie de ofiter. Acest gen de indemnizatie se ofera doar celor care au servit sub arme cel putin 10 ani, ori eu n-am avut asta. Ma mir ca sunt colonel in retragere. Adica am acelasi grad ca si Codrea (presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi din Sighet, n. red.) si Rusu, desi amandoi au fost pe front doar plutonieri. In fine, eu n-am fost cu PCR-ul…” Insa mare durerea a venerabilului colonel este ca dupa 14 ani de procese, nu a intrat inca in posesia terenurilor mostenite. Razboiul a ramas pitit undeva, in gropile facute de obuzele trecutului…
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=962
”Puteam sa-l impusc pe Hitler!”
”Cine n-are batrani, sa-si cumpere”, pare un slogan mai degraba valabil in Occident, decat in Romania. Argumentul arata ca singurul sighetean fost ofiter de front ramas in viata. La 85 de ani, colonelul Iulian Bratulescu este inca detinatorul unei memorii prodigioase si “posesorul” unei experiente de care nu multi au avut parte: a stat fata-n fata cu Adolf Hitler!
Colonelul Iulian Bratulescu s-a nascut in anul 1919, in Calarasi. Avea 23 de ani cand, in vara lui ’42, s-a inscris la Scoala de ofiteri blindate din Augsburg (Germania). Dupa absolvire a fost trimis pe frontul sovietic si apoi intr-un regiment din Cottbus. Dupa doi ani a revenit in tara. Era un tanar sublocotenent al unei unitati militare din Targoviste.
Curajul “pasagerului” decorat
Ziua de 23 August 1944 l-a gasit aparand aeroportul Otopeni. A luptat pana in ultima zi a razboiului (la Oarba de Mures, in Ungaria si Cehoslovacia, in Muntii Tatra) si, pentru vitejia sa, a fost citat cu Ordin de zi pe Armata, fiind decorat cu Ordinele Steaua Romaniei, Coroana Romaniei, Steaua Republicii Cehoslovacia si Steaua RSR clasa V, medalia Crucea de Razboi cehoslovaca etc. Plutonul pe care l-a condus a eliberat 12 localitati cehoslovace, a salvat un batalion de partizani cehi si a facut multe alte vitejii. Dar despre astea, colonelul a vorbit putin, preferand sa impartaseasca “alte istorii interesante”.
”M-au dat afara din armata in 1950, pe motiv ca am facut scoala in Germania nazista si ca m-am insurat cu o fiica de chiabur. De fapt, era fiica unui medic din comuna Saliste. Initial, n-am gasit de lucru, apoi m-am angajat la Lemnexport, apoi la Fabrica de perii… si tot asa, am fost un pasager prin intreprinderi pana in 1979 cand m-am pensionat”, a spus Bratulescu, jongland cu cuvintele printre acte de eroism si intreprinderi socialiste.
Intalnirea cu Fuhrerul
Cu siguranta, cea mai “rara” amintire din viata militara a fost intalnirea cu Adolf Hitler. “L-am vazut indeaproape pe Fuhrer… Asta s-a intamplat in iunie 1944, la Breslau, in Germania de atunci. Eram adunati vreo 20.000 de ofiteri intr-un amfiteatru gigantic. Hitler a venit la parada insotit de Keitel, Goebels si alti mari lideri nazisti. Atunci i-am spus singurului meu camarad roman: (erau doar vreo trei metri). Aveam pistolul intr-un buzunar, desi ni se spusese sa nu venim inarmati. Cand am intrat, nu am fost controlati. Normal ca nu intentionam sa-l asasinez pe Fuhrer, dar glumeam!
Ce a fost impresionant la acea ? Faptul ca Hitler arata mai bine decat la cinematograf (pe acea vreme, la cinematografe erau difuzate filme propagandistice)! Avea un tonus mai tineresc... toti erau impresionati, fermecati parca de el. Era mic, dar reusea sa impuna.
Lasand trecutul la o parte, pot sa spun ca dupa 9 ani de militarie si razboi nu primesc nici macar pensie de ofiter. Acest gen de indemnizatie se ofera doar celor care au servit sub arme cel putin 10 ani, ori eu n-am avut asta. Ma mir ca sunt colonel in retragere. Adica am acelasi grad ca si Codrea (presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi din Sighet, n. red.) si Rusu, desi amandoi au fost pe front doar plutonieri. In fine, eu n-am fost cu PCR-ul…” Insa mare durerea a venerabilului colonel este ca dupa 14 ani de procese, nu a intrat inca in posesia terenurilor mostenite. Razboiul a ramas pitit undeva, in gropile facute de obuzele trecutului…
Adolf Hitler era convins că marele poet Dante a fost... germ
Adolf Hitler era convins că marele poet Dante a fost... german (?!)
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=15804
Dacă dăm crezare celor povestite de Kasimir Edschmid în autobiografia sa, „Das gute Recht", în 1937, Cancelaria Reichului i-a cerut sprijin lui Mussolini în investigaţiile menite să dovedească ascendenţa germanică a lui Dante. Potrivit lui Edschmid, Ducele a răspuns cu ameninţarea că va dispune să se cerceteze în ghetto-ul din Roma dacă nu cumva există printre numeroasele familii evreieşti vreuna care, purtînd poate numele de Geddes, ar fi putut fi a strămoşilor evrei ai lui Goethe. Nici una dintre cele două puteri nu era dispusă să se lase deposedată de respectivele lor glorii naţionale. Cultivatul Baldur von Schirach a făcut eforturi pentru a-l apropia pe Goethe de băieţii din tineretul hitlerist – organizaţie pe care o conducea – analizînd, mai ales, un fragment din „Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister", în care apare o ţară utopică, în a cărei societate ideală era educat tineretul. Totuşi, tinerii protonazişti se arătau mai interesaţi de o legendă răspî ndită pe atunci de SS, potrivit căreia Schiller, marele rival şi prieten al lui Goethe, ar fi fost asasinat de acesta, care s-a folosit de un covor verde, ce conţinea o soluţie de arsenic.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=15804
Dacă dăm crezare celor povestite de Kasimir Edschmid în autobiografia sa, „Das gute Recht", în 1937, Cancelaria Reichului i-a cerut sprijin lui Mussolini în investigaţiile menite să dovedească ascendenţa germanică a lui Dante. Potrivit lui Edschmid, Ducele a răspuns cu ameninţarea că va dispune să se cerceteze în ghetto-ul din Roma dacă nu cumva există printre numeroasele familii evreieşti vreuna care, purtînd poate numele de Geddes, ar fi putut fi a strămoşilor evrei ai lui Goethe. Nici una dintre cele două puteri nu era dispusă să se lase deposedată de respectivele lor glorii naţionale. Cultivatul Baldur von Schirach a făcut eforturi pentru a-l apropia pe Goethe de băieţii din tineretul hitlerist – organizaţie pe care o conducea – analizînd, mai ales, un fragment din „Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister", în care apare o ţară utopică, în a cărei societate ideală era educat tineretul. Totuşi, tinerii protonazişti se arătau mai interesaţi de o legendă răspî ndită pe atunci de SS, potrivit căreia Schiller, marele rival şi prieten al lui Goethe, ar fi fost asasinat de acesta, care s-a folosit de un covor verde, ce conţinea o soluţie de arsenic.
Colecţia de artă a lui Hitler, pe internet [2008-08-01]
Colecţia de artă a lui Hitler, pe internet [2008-08-01]
Un muzeu din Berlin va pune pe internet celebra colecţie de artă a lui Hitler, informează Der Spiegel. [Citeste]
Un muzeu din Berlin va pune pe internet celebra colecţie de artă a lui Hitler, informează Der Spiegel. [Citeste]
Atentatul de la Rastenburg
Atentatul de la Rastenburg | |
Incercarea de a-l asasina pe Adolf Hitler pe 20 iulie 1944 a fost punctul culminant al actiunilor rezistentei germane, complotistii urmand sa preia controlul asupra Germaniei. Omul caruia i-a revenit sarcina de a-l elimina pe Hitler a fost Claus von Stauffenberg pe larg [...] |
Cele 100 de figuri diabolice ale istoriei
Cele 100 de figuri diabolice ale istoriei
Cartea „100 figuri diabolice“ face un top al celor mai cumpliţi şi feroce criminali din istorie, de la Hitler, Stalin, Mussolini până la Osama bin Laden.
[citeste]
Cartea „100 figuri diabolice“ face un top al celor mai cumpliţi şi feroce criminali din istorie, de la Hitler, Stalin, Mussolini până la Osama bin Laden.
[citeste]
FUHRERUL a lăsat moştenire 87 de imobile şi Biblia Diavolulu
FUHRERUL a lăsat moştenire 87 de imobile şi Biblia Diavolului. ATAC vă prezintă Testamentele lui Adolf Hitler
Oficialii nazişti erau terorizaţi de glumele proaste ale lui
Oficialii nazişti erau terorizaţi de glumele proaste ale lui Hitler
Teroristii lui Hitler
Teroristii lui Hitler
In zilele noastre, opinia publica manifesta convingerea ca teritoriul SUA nu a constituit un teatru de operatiuni pentru cel de-al doilea razboi mondial. Si totusi, au existat unele tentative de atac din partea submarinelor germane, asupra coastelor estice ale Americii. Mai mult decit atat, s-au produs si unele operatiuni de sabotaj vizand obiective militare si industriale americane, echipele de teroristi trimise de Hitler nefiind insa la fel de bine pregatite si organizate precum cele ale fundamentalistilor arabi care, in urma cu cativa ani, au reusit sa terorizeze Statele Unite... Va intrebati cum ar fi aratat istoria daca dictatorul nazist ar fi avut un Bin Laden?
„Pescarii” erau spioni
La putin timp dupa miezul noptii de 12 spre 13 iulie 1942, sergentul John Cullen, angajat al Garzii de Coasta, tocmai isi facea rondul, de-a lungul coastei Long Island. La un moment dat, a observat, pe plaja, silueta unui om si i-a cerut acestuia, cu voce ferma, sa se identifice. „Suntem pescari din Southampton, ne-am ratacit din cauza furtunii”, a sunat raspunsul. Cullen l-a invitat pe strain sa se adaposteasca la postul de paza al Garzii, aflat in apropiere, dar acesta a refuzat: „Nu avem licenta de pescuit si am putea avea probleme”. In acea clipa, de dincolo de duna de nisip a aparut un al doilea barbat, strigand ceva in nemteste.
Intelegand abia atunci ca „pescarii” sunt de fapt spioni germani, Cullen n-a mai apucat sa faca nici o miscare: primul strain i-a pus un pistol la tampla, suierandu-i printre dinti: „Ar trebui sa te ucid dar nu am s-o fac.” Sergentului ii parea ca traieste un vis absurd. „Numele meu este George John Davis. Uita-te bine la mine, intr-o zi ne vom intalni iarasi la East Hampton, sa depui marturie pentru mine”, i-a mai spus strainul si a disparut in noapte. Imediat dupa ce si-a revenit din soc, Cullen a fugit sa-si anunte superiorii ca temerile lor privind iminenta unui desant nazist sunt pe cale sa se confirme... Ramasi pe plaja, germanii au ingropat explozibilul si uniformele germane si s-au indreptat spre New York. A doua zi, alertati, militarii americani au descoperit gropile recent sapate si au dat alarma.
Hoover intra in actiune
Suspiciunile lui Cullen erau corecte, dar misteriosul barbat de pe plaja nu era nici vreun incercat comandant militar si nici nu avea in spate vreo forta de invazie. Numele sau adevarat era George Dasch si inainte de razboi lucrase ca spalator de vase si chelner in America, invatind perfect limba engleza. Asa ca nu-i de mirare ca fusese preferat de Inaltul Comandament al Wehrmachtului pentru o misiune speciala: sabotarea economiei si industriei de armament americane, a transporturilor, terorizarea populatiei civile.
Impreuna cu alti agenti la fel de neexperimentati, fusese antrenat intr-o ferma de langa Berlin si apoi trimisi, la bordul unui submarin, spre coastele Americii, in cadrul unei misiuni numite „Operatiunea Pastorius”. Imediat ce vestea debarcarii spionilor a ajuns la urechile temutului director FBI, J. Edgar Hoover, acesta a ordonat ca toti angajatii institutiei sa fie pusi in stare de alerta, pentru a-i captura pe spionii germani inainte sa intre in actiune. Desigur, totul trebuia facut in cel mai deplin secret, pentru ca altfel risca sa se declanseze o isterie in masa si populatia sa fie, intr-adevar, terorizata.
Intelegerea de la fereastra
Intre timp, „teroristii” se stabilisera deja la New York, pregatindu-se sa intre in actiune. Cum beneficiau de suma de 84.000 dolari (echivalentul a un milion de dolari in banii de astazi), si-au permis sa se cazeze la hoteluri scumpe, unde au asteptat deciziile sefului lor, Dasch. Acesta insa nu avea de gind sa urmeze planul stabilit de superiorii sai din Wehrmacht. Chemandu-l in camera sa de hotel pe cel mai disciplinat membru al echipei, Ernst Burger, a deschis fereastra apartamentului, situat intr-un zgarie-nori si i-a spus companionului sau: „Noi doi trebuie sa avem o discutie.
Daca nu ne vom pune de acord un singur om va mai iesi pe usa aceea. Al doilea va zbura pe geam!” Si apoi i-a relevat adevarul lui Burger: nu avea intentia de a-si duce misiunea la bun sfarsit. In adancul sufletului sau, ii ura pe nazisti si acceptase planul lor doar pentru a ajunge in America. Spre surprinderea sa, Burger a acceptat imediat: si el petrecuse un an si jumatate intr-un lagar de concentrare nazist si n-avea nici un fel de simpatie pentru Hitler, a carui cauza de altfel o socotea pierduta. Cei doi s-au decis sa dezvaluie FBI-ului complotul terorist pus la cale la Berlin.
Valiza care spune adevarul
Dar acest lucru era mult mai dificil decat parea. Amandoi stiau ca FBI colcaie de agenti dubli, aflati si in slujba lui Hitler. Cui sa se adreseze? Pentru a risipi orice teama, au dat un telefon anonim la cartierul general al FBI si, dupa ce au dezvaluit despre ce e vorba, au fost transferati pe o alta linie si au avut surpriza sa li se inchida telefonul in nas. De fapt, la capatul celalalt al firului se afla un operator responsabil de convorbirile venite din partea unor dezaxati, care se credeau Napoleon sau contele Dracula si care luase avertismentul lor drept o nebunie.
Fara sa se descurajeze, Dasch a plecat spre Washington D.C. si, ajuns la sediul FBI, a cerut sa vorbeasca direct cu Hoover. Dupa ce a fost plimbat prin cateva birouri, a ajuns in cel al directorului adjunct D.M. Ladd, nimeni altul decat comandantul operatiunii de „vanare” a spionilor nazisti. Nici acesta nu i-a crezut povestea pana cand Dasch a pus pe masa servieta cu cei 84.000 dolari. In saptamana care a urmat, germanul a fost supus unor interogatorii interminabile si a dezvaluit tot ce stia.
Misiunea lor, a spus el, era doar prima dintr-o lunga serie planificata de Berlin, pentru a sabota efortul de razboi al Statelor Unite si a teroriza populatia civila a acestei tari. Spre a fi mai convingator, a inmanat agentilor FBI si o batista pe care erau scrise, cu cerneala simpatica, adresele persoanelor de contact din Statele Unite si a dezvaluit locatiile complicilor sai, neuitand insa sa precizeze rolul jucat de Burger in dezertarea sa. Toti agentii germani cu care debarcase Dasch au fost prinsi imediat, inainte sa apuce sa intreprinda macar un act de sabotaj.
Epilog
Hoover a iesit la raport pe 27 iunie, printr-o alocutiune difuzata de postul national de radio. Triumfator, el n-a suflat insa o vorba despre tradarea lui Dasch, atribuind toti laurii victoriei „temerarilor si priceputilor agenti FBI”. Opinia publica americana a fost socata, nu-i venea sa creada ca scapase de o primejdie cumplita. Mai tarziu, directorul FBI va explica atitudinea sa prin aceea ca dorise sa descurajeze astfel orice alta tentativa a germanilor de a mai trimite oameni pe teritoriul american. „Nemtii trebuia sa fie convinsi ca nu se poate trece de agentii FBI, ca noi suntem impenetrabili si vom depista orice tentativa de sabotaj, ca nu au nici o sansa si orice misiune ar trimite ar fi una sinucigasa. Istoria a demonstrat ca am mizat corect pe aceasta carte”.
De fapt, Hoover a avut o atitudine duplicitara, caci el ii promisese lui Dasch ca nu va pati nimic, doar va fi arestat, impreuna cu ceilalti agenti germani, pentru ca opinia publica sa nu afle adevarul. Mai mult, l-a asigurat pe dezertor ca va pleda personal pe langa presedintele Roosevelt pentru gratierea sa. Dar in convorbirea avuta cu presedintele, seful FBI n-a suflat o vorba despre adevaratul mod in care reteaua germana cazuse. Pe de alta parte, Roosevelt voia sa dea o lectie nazistilor si, desi in mod normal, fiindca spionii nu comisesera nici o crima, ei erau pasibili la doar cativa ani de inchisoare, locatarul de la Casa Alba a cerut maxima asprime. Tribunalul Militar instituit cu acest prilej i-a judecat pe acuzati in regim de urgenta, votand condamnarea lor la moarte.
Dar, lovitura de teatru: abia dupa ce a citit procesele verbale ale dezbaterilor, Roosevelt si-a dat seama ca Hoover il trasese pe sfoara si i-a gratiat pe Dasch si pe Burger, fara de care planul nazistilor n-ar fi fost dat in vileag. Sentinta lui Dasch a fost comutata in 30 de ani de munca silnica, a lui Burger in inchisoare pe viata. Dupa sase ani, cand si opinia publica a aflat adevarul, cei doi au fost gratiati de noul presedinte, Truman, si deportati in Germania. Ceilalti agenti germani au sfarsit pe scaunul electric la cinci zile dupa incheierea procesului. Teoria lui Hoover s-a confirmat insa: Hitler a fost atat de furios de esecul oamenilor sai incat a refuzat sa mai trimita alte echipe de spioni sa terorizeze dusmanul de moarte. Pana pe 11 septembrie 2001, America putea rasufla usurata...
GABRIEL TUDOR
Hitler stîrneşte mult interes
Hitler stîrneşte mult interes
Turiştii străini le-au cerut operatorilor care le organizează vacanţele în Germania să le includă în programele vizitelor toate locurile care amintesc de Hitler
Turiştii străini le-au cerut operatorilor care le organizează vacanţele în Germania să le includă în programele vizitelor toate locurile care amintesc de Hitler
Arma secreta a lui Hitler
Arma secreta a lui Hitler
Lucrand la bazele militare de la Peenemunde si Hillersleben, in cel mai deplin secret, oamenii de stiinta germani au realizat sau au fost pe punctul de a realiza multe „super-arme”, menite sa aduca victoria lui Hitler in cel de-al doilea razboi mondial. Dar sansa a fost de partea aliatilor care, beneficiari ai unei baze umane si materiale mult mai mari, si ai unor resurse superioare, au reusit sa invinga masina de razboi nazista. Cand Germania s-a predat, in mai 1945, savantii din aceste baze secrete au fost obligati sa abandoneze o serie intreaga de inovatii revolutionare, in diverse stadii de realizare.
Inventiile diabolice ale nazistilor
Printre armele la care nemtii lucrau se numara o baterie de artilerie care avea drept proiectile rachete inteligente, capabile sa atinga tinte situate la cativa kilometri departare, un mortier ce putea lansa o singura data o tona de proiectile autopropulsate, care faceau prapad la locul impactului, ajungand pana la 5 km distanta, un tanc Tiger modificat care arunca proiectile de 250 kilograme la zece kilometri si un lant de rachete de mici dimensiuni ce puteau atinge tinte situate la 200 km distanta! Dar cele mai sinistre ambitii ale inginerilor militari germani constau in realizarea asa numitului Sonnengewehr (Tunul Solar), un dispozitiv orbital destinat sa distruga total inamicii Reichului si sa stabileasca dominatia rasei ariene asupra „rasei inferioare” de pe Pamant.
„Raza mortii”, inventata involuntar de Oberth
Cel care a avut prima data ideea realizarii unui astfel de dispozitiv a fost compatriotul nostru, Herman Oberth, savant nascut la Sibiu si considerat pe buna dreptate, alaturi de Constantin Tiolkovski, parintele aeronauticii moderne. In cartea lui „Wege zur Raumschiffahrt” (Modalitati de a zbura in spatiul cosmic), tiparita in 1929, Oberth prezenta descrierea stiintifica a unei statii spatiale cu echipaj uman capabile sa orbiteze in jurul Terrei, la o mie de kilometri altitudine. El detalia metodele de constructie, pledand pentru folosirea sectiunilor prefabricate, descria un ciclu rotational pentru producerea gravitatiei centrifugale in interiorul statiei si un sistem ingenios, pentru aprovizionarea periodica a misiunilor spatiale.
Desigur, genialul savant dorea ca aceste „raumstationen” sa serveasca drept observatoare astronomice sau posturi telegrafice, sa transmita date meteorologice, sa supravegheze operatiuni de salvare etc. Dar ceea ce ii interesa pe nazisti era sugestia lui, potrivit careia o oglinda concava, cu diametrul de 100 metri, ar fi putut fi folosita pentru a reflecta razele solare intr-un anumit punct de pe suprafata Pamantului. Ideea lui Oberth avea destinatii pasnice – utilizarea intensei calduri rezultate astfel pentru a genera electricitate cu ajutorul turbinelor de aburi. Nazistii voiau insa altceva: realizarea unei „raze a mortii” de putere colosala, care putea incendia in cateva minute orase intregi!
Arhimede – omul care si-a depasit epoca
Ideea „Tunului solar” avea radacini adanci in istoria omenirii. In 212 i.Hr., romanii au incercat sa cucereasca orasul grec Siracuza; potrivit unei legende, primul atac asupra asezarii ar fi fost respins de aparatori intr-un mod ingenios: Arhimede, renumitul matematician, inventator si astronom grec, ar fi folosit puterea razelor solare pentru ca, prin intermediul unor oglinzi de cupru, sa incendieze la mare distanta corabiile romane. In zilele noastre au fost facute numeroase experimente pentru a confirma sau nega fezabilitatea unei asemenea arme, rezultatele fiind insa diferite. Cel mai celebru este cel realizat in anul 2006, in cadrul emisiunii „Distrugatorii de mituri”, concluzia fiind ca o serie de oglinzi de metal pot incendia o nava de lemn dar numai dupa o expunere de cateva minute asupra tintei.
O forta distrugatoare
Folosind planurile lui Oberth, savantii germani de la Hillersleben au dezvoltat considerabil conceptul oglinzilor spatiale. Calculele lor pledau pentru realizarea unei oglinzi parabolice de cel putin trei kilometri patrati, pentru a atinge puterea distructiva dorita – de peste o suta de mii de ori mai mare decat legendarele „raze ale mortii” imaginate de Arhimede, si o orbita ideala de 8200 kilometri. Dupa ce s-au luat in calcula o serie intreaga de materiale stralucitoare, s-a optat pentru sodiul metalic, element relativ abundent printre compusii naturali.
In conditii obisnuite, sodiul reactioneaza violent la umezeala, dar avand in vedere ca dispozitivul urma sa fie lansat pe orbita, in vid, aceasta nu reprezenta o problema. Pentru a trimite pe orbita piesele pre-asamblate, inginerii intentioneau sa foloseasca versiuni modificate, mult mai puternice, ale rachetei V-2, cu care Hitler terorizase Anglia.
Pamantul, distrus la ordin
In interiorul suprafetei locuibile a statiei spatiale, electricitatea urma sa fie asigurata de dinamuri speciale, puse in miscare de forta aburului si care de asemenea puteau utiliza caldura radiatiilor solare brute. Astronautii nazisti ar fi urmat sa poarte incaltaminte magnetica pentru a se acomoda cu imponderabilitatea si rezervele lor de oxigen ar fi fost constant reimprospatate de catre sere cu plante mari consumatoare de dioxid de carbon. Echipajul unei asemenea statii spatiale urma sa primeasca ordine cifrate prin radio, in timp ce supraveghea atent activitatea dusmanilor Reichului.
Cand li se ordona un atac asupra unei tinte terestre, cei de la bordul statiei roteau masivul reflector, ca pe o teava de tun anti-aerian, in directia dorita, calculand atent pozitia de tragere. Odata plasat pe traiectorie, oglinda capta razele puternice de Soare, inmagazinandu-le si trimitandu-le spre Pamant sub forma unei raze superconcentrate. In mod teoretic, aceasta raza era suficient de puternica spre a parjoli campuri, a incinera orase, a vaporiza rezervoare de combustibil si a pulveriza, pur si simplu, oamenii aflati la sol. Orice natiune care n-ar fi avut rachete spatiale ar fi fost neputincioasa in fata unei asemenea amenintari. Dupa distrugerea tintei, oglinda era intoarsa intr-o directie nepericuloasa pentru Pamant.
Americanii intra pe fir
Dar acest ambitios proiect a trebuit intrerupt in primavara lui 1945, cand victoria Aliatilor devenea tot mai evidenta. Serviciile secrete americano-britanice au reusit sa puna mana pe savantii germani si pe echipamentul acestora, pentru a-i impiedica pe sovietici sa beneficieze de ele. Ofiterul insarcinat cu interogarea cercetatorilor nazisti a fost colonelul american John A. Keck, a aflat de la acestia ca, daca razboiul s-ar mai fi prelungit cu inca un an, Germania ar fi putut dispune de arme redutabile, pe care le-au descris in detaliu, spre uimirea americanilor.
Desigur, cea mai puternica impresie a facut „Tunul solar”, inventie care a fost luata foarte in serios de partea americana. S-a facut chiar un calcul de fezabilitate privind aplicarea proiectului de catre US Army dar s-a apreciat in cele din urma ca resursele materiale, financiare si umane necesare transportarii si montarii oglinzilor in spatiu ar fi fost prea mari pentru finalitatea dorita. Aceasta cu atat mai mult cu cat intre timp savantii americani realizasera arma atomica, suficienta pentru a le asigura suprematia in urmatorii ani.
Oricum, savantii germani precum Oberth sau Wernher von Braun au pus stiinta mai presus decat patriotismul si vor participa la programul spatial american. Racheta lui von Braun, A 11, care urma sa transporte pe orbita componentele tunului solar, este precursoarea lui Saturn V, racheta care a purtat pe orbita astronautii misiunilor Apollo.
Soarele, folosit in scopuri pasnice
Chiar daca transformarea Soarelui intr-o arma a fost un concept niciodata realizat in epoca moderna, dispozitive similare „tunului solar” al nazistilor sunt puse in practica. Furnale solare folosind oglinzi parabolice asigura caldura pentru gatit, electricitate, metalurgie si producerea de oxigen. Cea mai mare instalatie de acest gen se gaseste in comuna franceza Odeillo, din Pirinei: o cladire de opt etaje, cuprinzand 10.000 de oglinzi concentrate pentru a capta razele solare si a produce temperaturi de pana la 3000 grade Celsius! Un concept similare este folosit la turnurile solare, unde o baterie de oglinzi reflecta razele de soare catre un receptor central, pentru a produce abur, din care rezulta electricitate, prin invartirea unor turbine.
Operatiunea Valkiria: complot ocult contra lui Hitler?
Operatiunea Valkiria: complot ocult contra lui Hitler?
S-a vorbit foarte mult despre legaturile nazistilor cu societatile ezoterice, vehiculandu-se ideea ca Hitler ar fi fost membru al gruparii oculte Thule. Se pare insa ca si cei care au incercat sa-l asasineze pe dictatorul nazist, in 1944, faceau parte dintr-o organizatie secreta, care crezuse in rolul mesianic al acestuia dar care ajunsese sa-l considere intre timp un tradator al „Germaniei sacre”. Care au fost mobilurile tainice care au declansat operatiunea Valkiria – complotul impotriva lui Hitler – sa incercam sa descoperim impreuna, in randurile ce urmeaza.
Miracol sau intamplare?
Ziua de 20 iulie 1944. Cartierul general al armatei germane din Rastenburg, cunoscut drept „Vizuina Lupului”, in Prusia Orientala. La ora 12:30, Adolf Hitler a convocat o conferinta cu principalii sai consilieri militari, care va avea loc, potrivit unei hotarari de ultima ora, nu in buncarul führerului, ci intr-o cabana de lemn. Printre participanti se afla si locotenent-colonelul Claus Schenk, conte de Stauffenberg. Un barbat de aproape 40 de ani, chipes si voinic, in ciuda faptului ca si-a pierdut pe front, cu un an in urma, bratul drept, un ochi si o parte din piciorul drept. Intrand in baraca, el lasa servieta voluminoasa sub masa, cat mai aproape de locul unde va sta Führerul.
In interiorul servietei, printre cateva documente, se afla si o bomba cu ceas, de fabricatie britanica. La putin timp dupa ce discutia incepe, Stauffenberg iese din incapere, sub pretextul unui telefon urgent, si, ca semn ca se va intoarce, lasa pe masa chipiul de ofiter. La 12:40, o explozie formidabila zguduie linistea padurii: baraca este total distrusa. Stauffenberg aude zgomotul si presupune ca misiunea sa s-a incheiat cu succes. Nimeni n-ar fi putut supravietui unei astfel de explozii colosale. El paraseste fara dificultate Vizuinea Lupului si ia un avion spre Berlin. Aici, isi anunta complicii despre succes si le cere sa transmita parola catre toate cartierele armatei germane: Valkiria.
Prin acest cuvant, complicii sunt indemnati sa-i aresteze imediat pe colaboratorii lui Hitler, sa preia puterea, numind un guvern interimar si sa captureze centrele de comunicatii. Dar nimic din toate acestea nu se intampla. Abia sosit la Ministerul de Razboi, contele afla ca Hitler a supravietuit atacului, desi fusesera cativa morti si mai multi raniti. Dar dictatorul, cu pantalonii sfasiati, cu mana dreapta umflata, parul ars si fata acoperita de taieturi, este viu. Mai mult, el participa la proiectata intalnire cu Benito Mussolini, liderul italian, caruia ii arata urmele exploziei, vorbindu-i despre miracolul ce l-a salvat.
Expertii sunt de acord ca, daca Hitler n-ar fi avut inspiratia sa mute locul de desfasurare al sedintei, din buncarul de ciment nimeni n-ar mai fi scapat cu viata. Imediat, Stauffenberg si cativa dintre participantii la complot sunt arestati. Generalul Fromm, el insusi implicat, ordona sa fie executati sumar, in speranta ca astfel nu se va mai sti despre rolul sau. Speranta zadarnica, intrucat, desi complotistii sunt impuscati, nici el nu va scapa de executie. Generalul Ludwig Beck, care urma sa fie seful statului, in cazul reusitei puciului, este spanzurat. Il urmeaza alti zeci de membri ai conspiratiei. La ordinul lui Hitler, ei vor fi spanzurati cu corzi de pian, pentru a suferi mai mult. In serile urmatoare, dictatorul se delecteaza urmarind chinurile, filmate, ale acestora.
Idealul „Germaniei secrete”
Stauffenberg a murit strigand „Traiasca Germania sacra!”, desi unii biografi ai sai sustin ca ar fi putut la fel de bine striga: „Traiasca Germania secreta!” Printre acestia se numara britanicii Michael Baigent si Richard Leigh, autori ai cartii „Cruciada mistica impotriva lui Hitler”. Ei sustin ca atentatul pus la cale contra liderului nazist nu a fost exclusiv opera unor militari revoltati de actiunile nesabuite ale acestuia, ci mai curand un plan bine intocmit, apartinand unei societati oculte, ai carei membri facusera parte din cercul poetului mistic german Stefan George (1868-1933), autor al poemului „Germania secreta”.
Ca orice fiu de nobil, Claus Schenk von Stauffenberg a primit o educatie aleasa, fiind crescut in spiritul celui mai dogmatic catolicism si al devotiunii fata de monarhia prusaca. Dar in acelasi timp, in anii tineretii el a facut cunostinta cu miscarile artistice de avangarda si a intrat in cercurile intelectuale ale vremii. De o frumusete ireala, ca si cei doi frati ai sai, el a ales cariera militara la sugestia tatalui, ca fiind cea mai buna cale de a-si servi patria si idealurile. Si, potrivit celor doi autori britanici, societatea misticului Stefan George ii va cizela aceste idealuri si, peste multi ani, ii va da imboldul de a-l inlatura pe Hitler.
Stefan George faurise conceptul Germaniei secrete inca din primii ani ai secolului XX si aceasta devenise nucleul straniei sale ideologii. In conceptia sa, urmata cu fanatism de adepti, Germania secreta urma sa fie germenul ascuns al unei uniuni formate din toti cetatenii constienti de mareata lor mostenire spirituala, inradacinata in traditiile crestine despre Sfantul Graal si in idealurile cavaleresti si de frumusete fizica si spirituala ale Evului Mediu. Pentru membrii organizatiei, sacrificiul si onoarea reprezentau cele mai de pret notiuni, avand drept surse de inspiratie clasicismul grec si mesianismul cristic.
George era convins ca misiunea lui era de a mentine vie flacara spiritualitatii germane, intr-o epoca inclinata tot mai mult spre materialism. Ceremoniile de initiere erau fastuoase si cu o tenta macabra deloc de neglijat. Toti candidatii trebuiau sa aiba, in primul rand, o frumusete fizica deosebita si calitati intelectuale iesite din comun. Si, in mod surprinzator, aproape toti membrii erau inalti si blonzi, ca acei arieni visati de Hitler si toti semanau izbitor intre ei. ~n cadrul ceremoniilor, desfasurate intotdeauna doar noaptea, George Stefan aparea imbracat in vesminte negre, ca un fel de preot, si le cerea neofitilor sa depuna juramant de credinta fata de Germania secreta.
Hitler devine din „ales” – Antichrist
Multe dintre ideile acestei societati se vor regasi mai tarziu in ideologia national-socialista – iata motivul pentru care Claus Schenk von Stauffenberg a si imbratisat la inceput cu atata entuziasm cauza lui Hitler – desi Stefan George nu era nici pe departe un simpatizant al nazistilor. El ura si denunta vulgaritatea si materialismul, si pleda pentru o oranduire opusa atat decandentei burgheze cat si brutalului bolsevism. In mod curios, ritualurile societatii sale foloseau excesiv zvastica – Hakenkreuz – care va deveni, peste ani, simbol nazist.
Deosebirea cea mai flagranta dintre Germania secreta si gruparea lui Hitler era faptul ca prima nu manifesta nici un fel de anti-semitism. De altfel, printre apropiatii lui George se numarau intelectuali evrei de marca, precum poetul sionist Kart Wolfskehl, care s-a exilat in Noua Zeelanda, in 1933, continuind insa sa corespondeze cu Stauffenberg. Pana si viitorul ministru nazist al Propagandei, Goebbels, sperase sa fie primit in randurile organizatiei, dar fusese refuzat. Chiar si asa, in 1933, el va incerca sa-l aduca inapoi, pe Stefan George, din exilul voluntar la Minusio, in Italia, dar batranul poet va refuza toate onorurile nazistilor si va muri departe de patrie.
O alta deosebire era homoerotismul declarat al miscarii, George insusi fiind un impatimit adept al homosexualitatii sacre, inspirate de pilda anticilor greci. Cu toate acestea, venirea la putere a lui Hitler a fost salutata de multi dintre componentii Germaniei secrete, printre care si Stauffenberg, care l-au privit pe Führer ca pe liderul carismatic profetit de Stefan George. Insa atunci cand Hitler se va face vinovat de orori fara precedent, tarand Germania in haos, acesti membri il vor considera, din „ales”, un Antichrist si isi vor face o datorie de onoare din a-l elimina. Chiar contele declara, cu putin timp inainte de incercarea esuata de atentat: „omul care va face asta (sa-l ucida pe Hitler – n.n.) trebuie sa infrunte riscul de a intra in istoria Germaniei ca un tradator. Dar daca nu o va face, va fi un tradator al propriei constiinte.”
Hitler stârneşte controverse şi în replică din ceară [2008-
Hitler stârneşte controverse şi în replică din ceară [2008-06-02]
Hotărârea de a expune copia din ceară a lui Adolf Hitler la muzeul Madame Tussauds din Berlin a stârnit numeroase critici, care cataloghează intenţia ca fiind de prost gust, informează Reuters. [Citeste]
Hotărârea de a expune copia din ceară a lui Adolf Hitler la muzeul Madame Tussauds din Berlin a stârnit numeroase critici, care cataloghează intenţia ca fiind de prost gust, informează Reuters. [Citeste]
Istoricii germani vor să publice o ediţie comentată
Istoricii germani vor să publice o ediţie comentată a „Mein Kampf”
Cum ajunge un tablou din colectia lui Hitler intr-un muzeu b
Cum ajunge un tablou din colectia lui Hitler intr-un muzeu britanic
Fiul arhitectului lui Hitler vrea să reclădească Berlinul
Fiul arhitectului lui Hitler vrea să reclădească Berlinul
Berlinul imaginat de Adolf Hitler
Berlinul imaginat de Adolf Hitler
O inedita expozitie cuprinzind planurile unor cladiri uriase, care l-ar fi umplut pe Ceausescu de invidie, a fost inaugurata in capitala Germaniei.
Adolf Hitler a fost multa vreme increzator ca va cistiga cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai ales dupa primele succese pe cimpul de lupta care l-au facut stapinul Parisului si a Europei continentale. Printre planurile sale privind instaurarea unei noi ordini national-socialiste fundamentate pe conceptul de superioritate a rasei ariene in noul sau imperiu european, Hitler dorea ca imediat dupa razboi sa treaca la reconstructia Berlinului dupa propriile-i principii, proiect ce urma sa fie finalizat nu mai tirziu de anul 1950. Detaliile acestui proiect si urmele vechilor constructii incepute in perioada celui de-al treilea Reich au devenit subiectul unei expozitii, relateaza Rompres.
Lui Hitler i-a displacut intotdeauna Berlinul pe care il considera un cuib murdar al intelectualilor liberali si al ideologilor comunisti. Pentru a modifica radical acest oras ce urma sa devina inima imperiului german de dupa razboi, Hitler i-a cerut arhitectului sau Albert Speer sa conceapa un plan de reconstructie monumentala in conformitate cu preceptele ideologiei naziste de glorificare a rasei germanice superioare si a Fuhrerului. Noul Berlin ar fi urmat sa primeasca numele de "Germania".
Expozitia denumita "Mitul Germania" demonstreaza cit de departe de realitate se afla Hitler in delirul sau totalitar privind o societate germana perfecta. Una dintre principalele puncte de atractie ale expozitiei este un model la scara a cladirii Volkshalle, un dom auditoriu de dimensiuni gigantice pe care arhitectul Albert Speer si l-a imaginat ridicindu-se peste riul Spree. Domul Volkshalle s-ar fi ridicat pina la inaltimea de 290 de metri, fiind mai inalt decit unii dintre celebrii zgirie-nori americani. Modelul domului Volkschalle face ca modelele la aceasi scara ale Portii Brandenburg si ale Reichstag-ului sa para niste jucarii.
In cadrul acestei expozitii mai poate fi vazuta si o macheta a Axei Nord-Sud, un bulevard cu multiple benzi de circulatie prin care ar fi comunicat, in viziunea lui Albert Speer, domul Volkshalle cu viitoarea Südbahnhof (Gara de Sud), amplasata in apropiere de aeroportul Tempelhof.
Alte orase germane, precum Nürnberg sau München urmau sa treaca printr-un proces de cosmetizare nazista dupa razboi, la fel ce si orasul austriac Linz, dar Berlinul urma sa fie reconstruit la o adevarata scara epica. In 1942 Hitler declara: "Berlinul va fi capitala lumii si nu se va compara decit cu Egiptul, Babilonul sau Roma. Ce va mai insemna Londra sau Parisul prin comparatie?"
O inedita expozitie cuprinzind planurile unor cladiri uriase, care l-ar fi umplut pe Ceausescu de invidie, a fost inaugurata in capitala Germaniei.
Hitler visa la un dom urias, care ar fi atins 290 de metri inaltime |
Lui Hitler i-a displacut intotdeauna Berlinul pe care il considera un cuib murdar al intelectualilor liberali si al ideologilor comunisti. Pentru a modifica radical acest oras ce urma sa devina inima imperiului german de dupa razboi, Hitler i-a cerut arhitectului sau Albert Speer sa conceapa un plan de reconstructie monumentala in conformitate cu preceptele ideologiei naziste de glorificare a rasei germanice superioare si a Fuhrerului. Noul Berlin ar fi urmat sa primeasca numele de "Germania".
Expozitia denumita "Mitul Germania" demonstreaza cit de departe de realitate se afla Hitler in delirul sau totalitar privind o societate germana perfecta. Una dintre principalele puncte de atractie ale expozitiei este un model la scara a cladirii Volkshalle, un dom auditoriu de dimensiuni gigantice pe care arhitectul Albert Speer si l-a imaginat ridicindu-se peste riul Spree. Domul Volkshalle s-ar fi ridicat pina la inaltimea de 290 de metri, fiind mai inalt decit unii dintre celebrii zgirie-nori americani. Modelul domului Volkschalle face ca modelele la aceasi scara ale Portii Brandenburg si ale Reichstag-ului sa para niste jucarii.
In cadrul acestei expozitii mai poate fi vazuta si o macheta a Axei Nord-Sud, un bulevard cu multiple benzi de circulatie prin care ar fi comunicat, in viziunea lui Albert Speer, domul Volkshalle cu viitoarea Südbahnhof (Gara de Sud), amplasata in apropiere de aeroportul Tempelhof.
Alte orase germane, precum Nürnberg sau München urmau sa treaca printr-un proces de cosmetizare nazista dupa razboi, la fel ce si orasul austriac Linz, dar Berlinul urma sa fie reconstruit la o adevarata scara epica. In 1942 Hitler declara: "Berlinul va fi capitala lumii si nu se va compara decit cu Egiptul, Babilonul sau Roma. Ce va mai insemna Londra sau Parisul prin comparatie?"
Astrologul care a pretins că poate afla ce gândeşte Hitler
Astrologul care a pretins că poate afla ce gândeşte Hitler
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/03/080304_mi5_astrolog.shtml
Serviciul secret britanic MI5 a declasificat un document potrivit căruia un astrolog - cu calificări se pare îndoielnice - a reuşit să convingă oficiali de rang înalt ai serviciilor de securitate că secretul unei victorii împotriva lui Hitler putea fi citit în stele.
Ludwig von Wohl, cunoscut şi sub numele de Louis de Wohl, născut la Berlin din părinţi unguri, a convins comunitatea de informaţii la acea vreme că Hitler era obsedat de astrologie şi că nu lua nici o decizie fără să-şi consulte horoscopul.
La Londra se ştia că Hitler era foarte superstiţios şi că adesea lua decizii în funcţie de ce îi spuneau astrologii.
Ei îi spuneau când era momentul propice pentru o o acţiune pe care Hitler o plănuia sau care dintre comandanţii săi militari avea să reuşească într-o campanie sau să eşueze.
De Wohl le-a spus şefilor lui din serviciile secrete britanice că nu avea nici o importanţă dacă astrologia era sau nu inutilă.
Ce conta - a insistat el - e că Hitler credea în astrologie şi că ar fi acţionat în consecinţă.
Cel puţin unul dintre astrologii lui Hitler, care nu a reuşit să prevadă fuga lui Rudolf Hess, a murit într-un lagăr de concentrare.
Teoria lui de Wohl era că dacă Londra putea să afle ce sfaturi primeşte Hitler - şi că el însuşi ar fi putut să afle prin calcule matematice bazate pe date de naştere - atunci britanicii ar fi putut estima şi ce ar fi urmat să facă Hitler.
Despre de Wohl mulţi oficiali militari care l-au întâlnit au spus că era un şarlatan şi un bufon.
Alţii însă au fost convinşi că poate afla cum gândesc liderii nazişti. Ce nu se ştie iar e dacă de Wohl a avut sau nu vreo contribuţie la rezultatul războiului.
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/03/080304_mi5_astrolog.shtml
Serviciul secret britanic MI5 a declasificat un document potrivit căruia un astrolog - cu calificări se pare îndoielnice - a reuşit să convingă oficiali de rang înalt ai serviciilor de securitate că secretul unei victorii împotriva lui Hitler putea fi citit în stele.
Ludwig von Wohl, cunoscut şi sub numele de Louis de Wohl, născut la Berlin din părinţi unguri, a convins comunitatea de informaţii la acea vreme că Hitler era obsedat de astrologie şi că nu lua nici o decizie fără să-şi consulte horoscopul.
La Londra se ştia că Hitler era foarte superstiţios şi că adesea lua decizii în funcţie de ce îi spuneau astrologii.
Ei îi spuneau când era momentul propice pentru o o acţiune pe care Hitler o plănuia sau care dintre comandanţii săi militari avea să reuşească într-o campanie sau să eşueze.
De Wohl le-a spus şefilor lui din serviciile secrete britanice că nu avea nici o importanţă dacă astrologia era sau nu inutilă.
Ce conta - a insistat el - e că Hitler credea în astrologie şi că ar fi acţionat în consecinţă.
Cel puţin unul dintre astrologii lui Hitler, care nu a reuşit să prevadă fuga lui Rudolf Hess, a murit într-un lagăr de concentrare.
Teoria lui de Wohl era că dacă Londra putea să afle ce sfaturi primeşte Hitler - şi că el însuşi ar fi putut să afle prin calcule matematice bazate pe date de naştere - atunci britanicii ar fi putut estima şi ce ar fi urmat să facă Hitler.
Despre de Wohl mulţi oficiali militari care l-au întâlnit au spus că era un şarlatan şi un bufon.
Alţii însă au fost convinşi că poate afla cum gândesc liderii nazişti. Ce nu se ştie iar e dacă de Wohl a avut sau nu vreo contribuţie la rezultatul războiului.
Mulţi dintre adolescenţii americani nu ştiu nimic despre Oed
Mulţi dintre adolescenţii americani nu ştiu nimic despre Oedip sau Hitler, arată un studiu
Pagina 24 din 31 • 1 ... 13 ... 23, 24, 25 ... 27 ... 31
Pagina 24 din 31
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum