Hitler[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ADOLF  HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula 

"Noaptea cutitelor lungi", menita sa ascunda homosexualitatea lui Hitler?

In urma cu 75 de ani, Adolf Hitler si-a consolidat puterea lichidand, in asa numita "noapte a cutitelor lungi", pe principalul sau rival in cadrul national-socialismului, Ernst Röhm, seful corpului paramilitar SA si dusman inversunat al aliantelor cu vechile elite pe care le incheiasera nazistii. Data de 30 iunie 1934 are o semnificatie aparte, chiar daca atunci a avut loc unul din cele mai cumplite masacre comise de nazisti, cand regimul a executat cel putin 85 de oameni din motive politice, noteaza ziarul ABC.
"Noaptea cutitelor lungi" nu corespunde doar vointei de exterminare ce a caracterizat nazismul ca o masinarie machiavelica a lui Hitler si a colaboratorilor sai apropiati de a se descotorosi de un aliat incomod si periculos pentru obiectivele lor pe termen mediu. Batalioanele de asalt SA (Sturmabteilung) erau atunci organizatia paramilitara cea mai importanta din cadrul partidului nazist. Röhm reusise sa sporeasca numarul militantilor sai care, in 1934 ajunsese la peste 3 milioane si care, in pofida reticentelor armatei obtinuse sa ramana in continuare o organizatie armata.
Dupa venirea la putere a nazistilor in 1933, Röhm a inceput sa se planga ca partidul a incheiat un pact cu fortele traditionale, incepand cu armata si sa pledeze pentru "o a doua revolutie", care sa mature ceea ce mai ramasese din fostul imperiu german si din Republica de la Weimar. Pe viitor, potrivit lui Röhm, SA trebuia sa devina o armata de militieni si sa absoarba vechea armata. El dorea, de asemenea, ca elitele financiare si patronale - nu doar evreii - sa fie deplasate de noile forte.
Programul politic al lui Röhm era clar impotriva pactelor care, in drumul lui spre razboi, le incheiase Hitler cu armata si cu principalele cercuri ale oamenilor de afaceri. In acest sens, noaptea cutitelor lungi a fost intai de toate o epurare interna in cadrul nazismului care s-a bucurat de sprijinul unei bune parti a armatei. Propaganda nazista a justificat actiunile din 30 iunie si 1 iulie cand a avut loc arestarea si asasinarea lui Röhm si a colaboratorilor sai cei mai apropiati, indepartand necesitatea producerii unei lovituri de stat iminente. Prin moartea lui Röhm nu a mai ramas nimeni in cadrul nazismului care sa reprezinte o amenintare pentru Hitler.
Rolul SA ca brat armat al al partidului avea sa fie detinut pe viitor de trupele SS, care au avut un rol-cheie in noaptea cutitelor lungi si a caror loialitate era de necontestat de Hitler. Röhm era, pe de alta parte, un homosexual recunoscut si doar dupa moartea sa nazistii au radicalizat persecutarea homosexualilor. Hitler a sustinut ca a aflat despre orientarea sexuala a lui Röhm dupa noaptea cutitelor lungi si s-a declarat "consternat". Dar aceasta versiune a fost considerata putin credibila, inca din vremea nazistilor circula bancul cu Hitler care a fost la fel de consternat si cand a aflat ca Hermann Göring era gras si Joseph Goebbels schiop. Ambele caracteristici evidente pentru oricine si care distonau cu ideea rasei pure ariene, la fel de mult ca si homosexualitatea lui Röhm.
Altii au sustinut, asemeni scriitorului Lothar Machtan, ca noaptea cutitelor lungi se explica prin faptul ca Hitler era la randul lui homosexual si ca Röhm, care stia, putea sa-l dea in vileag. Conform teoriei expusa in cartea lui "Secretul lui Hitler" (Planeta), "noaptea cutitelor lungi" ar fi fost menita, in primul rand, sa ascunda homosexualitatea lui Hitler. Aceasta ipoteza nu este insa mai mult decat o simpla curiozitate in fata explicatiilor istorice care intervin in analizarea celor intamplate in noaptea de 30 iunie spre 1 iulie. Multi se intreaba cum s-ar fi schimbat istoria daca in aceasta lupta ar fi castigat Röhm.
Fondatorul revistei Der Spiegel, Rudolf Augstein, a sugerat in acest sens ca persecutarea evreilor, cu Röhm in calitate de Führer, nu ar fi avut aceeasi prioritate ca sub Hitler. Altii cred ca Röhm, chiar si impunandu-se in fata lui Hitler, nu ar fi reusit sa se mentina la putere deoarece radicalismului sau in dorinta de a pune capat vechiului regim, nu i-ar fi eprmis sa incheie aliantele strategice care l-au sprijinit pe Hitler.

Hitler facea injectii cu hormoni din testiculele taurilor pentru a fi romantic


Dupa cum dezvaluie memoriile devotatei secretare personale a lui Adolf Hitler, Christa Schroeder, publicate in 2009 si in limba engleza, Fuhrer-ul avea adesea halucinatii cu tenta erotica, din cauza injectiilor cu hormoni din testicule de taur pe care i le facea, periodic, medicul sau. Potrivit cartii lui Schroeder, "He Was My Chief: The Memoirs of Hitler's Secretary." ("El a fost seful meu. Memoriile secretarei lui Hitler"), starile sale de spirit se schimbau de la un moment la altul, socandu-i adesea pe apropiatii sai. Hitler, pentru care Schroeder a lucrat intre 1933 si 1945, a devenit insa atat de relaxat in preajma secretarei sale, incat i-a facut acesteia numeroase marturisiri extrem de intime, relateaza "The Times of India" si "Daily Express".

Intr-o dimineata de toamna din 1944, Hitler a inceput sa se comporte ciudat, afisand un zambet straniu. Dintr-o data, el si-a intins bratele si a spus cu emotie "Ce frumos este atunci cand doi oameni se iubesc!" Cei din jurul sau erau uluiti si nu se mai simteau in largul lor. Fuhrer-ul, a carui stare de spirit se putea modifica de la o clipa la alta, parea coplesit de o reverie ciudata. Mai tarziu, un consilier l-a intrebat nervos pe doctorul lui Hitler, sinistrul Theodor Morell, daca nu cumva liderul nazist este bolnav. Doctorul si-a atintit privirea asupra sa si i-a zambit scurt. "Deci ai observat? Ei bine, ii fac injectii cu hormoni extrasi din testicule de taur. Asta ar trebui sa-l binedispuna!", a spus doctorul. Intreaga scena a fost descrisa in memoriile Christei Schroeder, care facea parte dintre cei mai devotati colaboratori ai lui Hitler. La scurta vreme dupa ce a devenit secretara personala a liderului nazist, acesta a inceput sa vina frecvent in biroul ei pentru a sta de vorba cu ea. In scurt timp, el a devenit atat de relaxat in prezenta femeii, inca a inceput sa vorbeasca surprinzator de deschis chiar si despre copilaria sa nefericita. "Camera mea era un loc in care se simtea liber si mereu am avut senzatia ca ce spunea acolo venea dintr-un soi de cutie secreta de amintiri pe care, cu toate celelalte ocazii, o tinea bine incuiata", a scris Schroeder. Adesea, Hitler ii vorbea secretarei sale despre mama lui, de care era profund atasat, dar si despre tatal sau, a carui violenta il marcase. "Niciodata nu mi-am iubit tatal, ci m-am temt de el. Avea accese de furie si devenea violent. Biata mea mama se temea atunci pentru mine. Citisem ca este un semn de curaj sa-ti ascunzi durerea asa ca am decis ca atunci cand urma sa ma mai bata sa nu scot nici un sunet. Cand s-a intamplat - stiam ca mama statea tematoare la usa - am numarat cu voce tare fiecare lovitura. Mama a crezut ca am innebunit atunci cand am raportat cu un zambet larg: "Tata mi-a aplicat 32 de lovituri". Nu a mai trebuit niciodata sa repet experimentul, pentru ca tatal meu nu m-a mai batut din acel moment", i-a povestit Hitler lui Schroeder.
Considerata criminal de razboi, secretara lui Hitler a fost initial arestata si condamnata, insa ulterior ea a fost considerata doar "colaborator" si, in 1948, a fost eliberata din inchisoare. Ea a murit la varsta de 76 de ani, in iunie 1984. Desi incerca sa dea impresia ca nu facuse parte din cercul de nazisti care o incojurase, un anchetator din armata americana care a interogat-o a scris despre ea ca "Era mai degraba proasta, stupida si o nazista inflacarata", aminteste "Daily Express".

Hitler bea 7 halbe de bere si minca 1 kg de praline pe zi.

Trei aspecte sint considerate ca fiind de importanta majora in consideratiile asupra vietii private a lui Hitler: obiceiurile cu privire la mincare si bautura, bolile lui Hilter si convietuirea cu Eva Braun. ii preocupa nu doar o relatare libera de orice apreciere critica, ci si descrierea decaderii sale progresive, fizice si intelectuale. Hitler a renuntat din tinerete la fumat, in special din motive financiare. De abia mai tirziu, in urma decesului unor prieteni si a lecturii unor materiale de stiinta popularizata, si-a insusit o atitudine de respingere ferma a fumatului. A interzis fumatul in anturajul sau, a sustinut campanii antifumat si cercetarea medicala legata de aceasta ,,otrava,,, insa, din ratiuni politice, nu a interzis fumatul ca atare. Faptul ca Hitler era nefumator si ca nu suporta fumul de tigara in jurul sau este pomenit doar cu ocazia descrierii unei scene din buncarul F�hrerului de la Berlin, cind Hitler parea absent din punct de vedere mental, ba chiar dezorientat. Nici retinerea extrema a lui Hitler de la bauturile alcoolice nu este mentionata explicit in ,,Dosarul Hitler,,. inainte de 1931, Hitler obisnuia sa bea foarte multa bere la adunarile de partid � pina la 7 halbe � insa la masa de seara nu mai mult de unu-doua pahare. Uneori lua un lichior de plante sau un rachiu de fructe, ca digestiv.
Autorii ,,Dosarului Hitler,, amintesc de aceasta retinere doar in momentul in care Hitler a renuntat la ea si citeaza o declaratie a lui Linge conform careia Hitler incepuse sa bea, dupa batalia de la Stalingrad, ,,la fiecare masa de prinz sau de seara,, o ,,cantitate serioasa de rachiu sau coniac,,, dar omit sa spuna ca nu-si pierdea niciodata controlul cind bea si ca nu mult dupa aceea a si renuntat la bauturile alcoolice. in legatura cu aceasta, a se vedea informatii detaliate la Schenck si Maser. La inceput, Hitler n-a dat prea multa atentie alimentatiei si bauturii. Minca tot ceea ce i se oferea. Alimentatia vegetariana a adoptat-o din 1931, anul mortii nepoatei sale Geli Raubal. Dupa ce a suferit, in repetate rinduri, de colici intestinali, i s-a elaborat o dieta speciala. Textul mentioneaza doar in treacat alimentatia vegetariana a lui Hitler, cu toate ca aceasta a fost cauza multor imbolnaviri ale lui Hitler, care, la rindul lor, prezentau interes pentru NKWD si Stalin. Ofiterii NKWD au inregistrat totusi alternanta rapida dintre cumpatare si exces in obiceiurile alimentare ale lui Hitler, observata si de alti contemporani. Friedelind Wagner, de pilda, a relatat ca Hitler minca la Bayreuth supa de taitei la fiecare prinz, iar uneori si la cina, dar ca devora pina la 1 kg de praline pe zi. Companionul sau, timp de multi ani, Ernst Hanfstaengel, considera ca ,,vegetarianismul de prajitura,, al lui Hitler si pofta sa de dulciuri sint ,,de neinteles,,. in ,,Dosarul Hitler,, dictatorul este descris ca o persoana care, in situatii de stres, obisnuia sa ingurgiteze cantitati mari de hidrati de carbon (,,praline la kg,,). Hitler s-a folosit cu abilitate de tiparele mentale ale poporului german si a abordat probleme politice reale si aparent acute pentru a mobiliza segmente largi ale populatiei. Ca orator dispunea, in conversatia particulara, ca si in discursurile oficiale, de o importanta capacitate sugestiva. Vocea sa apela in mod direct la centrele de perceptie emotionala, iar ,,show-ul,, pe care-l oferea era unic, intr-o epoca in care comunicatia in massa era rudimentara. Friedelind Wagner, unica voce critica la adresa lui Hitler din familia Wagner, percepea discursul lui Hitler, in ciuda ,,vocii neplacute,, si ,,incarcate de afect,,, ca ,,o furtuna care-ti taie respiratia, te anesteziaza si te lasa plin de emotie,,. inca din 1931, revista americana de teatru ,,Vanity Fair,, il numarase pe Hitler printre cei mai buni oratori ai vremii. Publicatia ,,Berliner Ilustrierte,,, un tabloid cu influenta considerabila, l-a asezat, in acelasi an, in rubrica ,,Oratorii cei mai cunoscuti,,, alaturi de Mussolini, Stalin si Mahatma Gandhi. in ,,Dosarul Hitler,, se mentioneaza ca dictatorul isi exersa discursurile si ca se admira in fata oglinzii ,,ca un paun,,.
in 1932 Hitler a luat, intr-adevar, lectii de actorie, si-a exersat gesticulatia, vorbirea si mimica. Profesorul sau, Paul Devrient, unul dintre cei mai de succes cintareti de opera din perioada Republicii de la Weimar, era multumit de progresele elevului sau. Devrient l-a invatat toate acele trucuri indispensabile unui actor si i-a cultivat vocea. inainte de aceste ore de actorie, Hitler ragusea, deseori, dupa un discurs, termina complet epuizat si era nesigur in privinta efectului acestuia. Medicul ORL de atunci al lui Hitler a afirmat chiar ca-l pindea o paralizie a coardelor vocale. Dupa discursuri, obisnuia sa-si intrebe anturajul: ,,Cum am fost?,, Devrient a inlaturat aceste neajunsuri. El a notat in jurnalul sau: ,,Este, trebuie sa recunosc, intr-adevar, un bun actor.,,
Henrik Eberle
Matthias Uhl
(Text reprodus din ,,Dosarul Hitler,,, dosar secret,
alcatuit pentru I.V. Stalin
http://www.romare.ro/

19 martie 1945 Hitler emite decretul Nero

In luna martie 1945, fortele Aliate patrunsesera adinc in teritoriul Germaniei si fiind obligate sa intreprinda ultimul asalt impotriva celui de-al Treilea Reich. Adolf Hitler, cuprins de paranoia, nu voia sa lase infrastructura tarii sale in miinile inamicului. Prin urmare, pe 19 martie, el a emis un decret intitulat „Demolari pe teritoriul Reichului”, devenit faimos ca „decretul Nero”, dupa numele imparatului roman acuzat ca ar fi dat foc Romei, in 64 d.Cr.

Pusti de 15 ani, nostalgici dupa Hitler
Aflata inca sub trauma crimelor adolescentului de 17 ani care a ucis saptamana trecuta 15 persoane langa Stuttgart, Germania a luat pulsul comportamentului tinerilor. Rezultatele studiului sociologic dezvaluie fenomene ingrijoratoare: aproape 30% din tinerii de 15 ani se declara xenofobi, 14% rasisti, in timp ce 5% sunt membri in organizatii neonaziste – dublu fata de tinerii activi politic in partidele democratice.

Cercetarea, calificata de ministrul german de Interne, conservatorul Wolfgang Schäuble, drept "inspaimantatoare", a fost realizata si publicata de Institutul de Cercetari Criminologice din Hanovra, la numai sase zile dupa incidentul armat care a socat Germania. Datele prelucrate dupa intervievarea a 44.610 de adolescenti de 15 ani din diferite regiuni ale tarii au relevat o categorie de varsta vulnerabila si, in parte, acaparata deja de indoctrinarea radicala. Potrivit cifrelor citate de AFP, aproape un adolescent din trei (29,7%) are o atitudine xenofoba, considerand ca "sunt prea multi straini in Germania". Acestei proportii i se adauga cea de 34,8%, constand in tineri care "tind sa fie de acord" cu aceasta afirmatie. Aproape 40% din cei intervievati considera ca "cei mai multi straini sunt infractori". Nu mai putin de 14,4% se declara foarte rasisti.

Ceea ce a alarmat guvernul din Germania "asumarii trecutului" a fost insa numarul tinerilor de 15 ani care se declara antisemiti (4,3%) sau membri ai unei "Kameradschaft", organizatii de tineret de tip neonazist. 4,9% din adolescenti s-au declarat activi in astfel de organizatii, de doua ori mai mult fata de cei care activeaza in aripile de tineret ale partidelor democratice. "Sunt cifre foarte ridicate care justifica intensificarea eforturilor noastre" de lupta impotriva extremei drepte, a declarat Schäuble. Partidul National Democratic, cea mai mare formatiune neonazista din Germania, protesteaza constant pentru ca este supravegheat in mod asumat de serviciile de securitate.

» O dusca pe saptamana
Problemele privind dependenta de jocurile video – cele despre care se presupune ca l-au inspirat pe asasinul de 17 ani care a ucis, recent, 15 oameni langa Stuttgart –, dar si ingrijorarile legate de viciile juvenile au fost eclipsate de dimensiunea radicalizarii politice de extrema-dreapta a tinerilor din Germania postbelica. Cu toate acestea, studiul Institutului de Cercetari Criminologice din Hanovra a aratat ca 15,8% din baietii de 15 ani sunt dependenti de jocurile video. In privinta viciilor, peste o cincime din tinerii germani declara ca beau alcool cel putin o data pe saptamana. 14,3% recunosc ca au incercat canabis si 4% – droguri mai periculoase, precum LSD sau cocaina.

26 februarie 1924 - Incepe procesul lui Adolf Hitler

Dupa cum se stie, prima incercare a lui Adolf Hitler de a prelua puterea, in Germania, a avut loc pe 8-9 noiembrie 1923, in asa-numitul „puci de la berarie”. A fost o tentativa esuata, in urma careia Hitler, popularul general Ludendorff si alti lideri ai Kampbund au fost deferiti justitiei, fiind acuzati de inalta tradare. Procesul lor a inceput pe 26 februarie 1924 – trebuie spus ca nu era prima intalnire a viitorului dictator cu justitia, el executand deja, in 1921, o luna de inchisoare (dintr-o pedeapsa de trei luni), pentru tulburarea linistii publice.

Profil psihologic: Adolf Hitler
Conform unor documente, recent date publicitatii, fuhrerul german, Adolf Hitler, nu prea tinea cont de codul bunelor maniere atunci cand lua masa, socandu-si invitatii prin modul in care manca, dar si prin boala de care suferea: flatulenta.

Noile informatii depre comportamentul lui Hitler au parvenit in urma descoperirii unui document din vremea respectiva apartinand spionajului britanic si reprezinta o serie de note luate, in mod sistematic, de catre unul din membri marcanti ai Partidul Muncitoresc German Naţional-Socialist (NSDAP), care se afla in anturajul lui Hitler.

Documentul, care a a fost predat unui agent de spionaj britanic, realizeaza un profil psihologic al lui Hitler, este datat mai 1945, si are instructiuni privind distrugerea sa in 48 de ore. El a fost descoperit, dupa mai mult de 60 de ani, in sud-estul Angliei.

Notele ofera o perspectiva inedita despre modul de viata a lui Hitler in buncarul sau din Berlin, despre presupusa sa homosexualitate si despre afectiunea sa deosebita pentru Rudolph Hess.

"Cartita" nazista, neidentificata, si care se pare ca atunci cand a predat documentul nu avea cunostiinta despre faptul ca Hitler murise, a tinut jurnalul in buncar, si a cinat in numeroase ocazii alaturi de acesta.

El noteaza: "Hitler mananca rapid, mecanic, pentru el mancarea nu era decat un mijloc indipensabil de a-si asigura subzistenta". Modul sau de a manca a dus ca intrebarea unei fetite, participanta la una din mese, s-o intrebe pe mama sa: "Mami, nebunul asta are de gand sa manance si carpetele?".

"... el nu fumeaza si este interzis sa fumezi in prezenta sa, din cauza susceptibilitatii sale catre laringita". Conversatiile de la masa aveau un efect linistitor si relaxant asupra lui Hitler, stimulandu-i gandirea, ceva asemanator cu efectul pe care il produce muzica asupra unor persoane, mai mentioneaza sursa.

"Vorbeste pe un ton baritonal, fara a ridica vocea, lipsind total racnetele si stridentele manifestate in timpul cuvantarilor sale publice. La masa, ca si atunci cand vorbeste, nu manifesta eleganta prezentand invitatilor un comportament grobian. Isi roade pielitele de la unghiile degetelor de la mana si isi plimba indexul, inainte si inapoi, spre nas".

Documentul mai spune ca Hitler manca o cantitate impresionata de prajituri, responsabile se pare de gusa ce se adaugase deja nu prea fericitei sale fizionomii.

Tarziu in noapte, liderul nazist se retragea in camerele sale personale unde bea "ceai de sanatate" si asculta muzica la fonograful sau. Destul de des, era insotit de personaje feminine din anturajul sau, cele pentru care avea o apreciere deosebita, in mod special de Eva Braun. "Se crede ca in timpul acestor escapade comportamentul lui Hitler fata de femei nu evolueaza mai departe de o relatie platonica obisnuita". "Zvonurile despre presupusa sa homosexualitate si alte obsesii sexuale nu sunt altceva decat zvonuri generate doar de o usoara tenta masochista in relatia sa cu femeile".

In ceea ce priveste relatia dintre Hitler si Rudolph Hess, care in mod bizar a fugit in Scotia in 1941, sursa spune ca Hitler nu a avut vreodata vreun prieten mai apropiat decat acesta."Hitler il iubea ca pe un frate. In mod instictiv poate ca Hitler a simtit ca Hess purta in el germenii unei nebunii latente si poate ca plecarea sa a marit gradul afectiunea si insingurarea lui Hitler". Hitler a suportat lovitura stoic, plecarea lui Hess.

Vorbind despre deziluziile lui Hitler, sursa mentioneaza ca tehnicile folosite de ministrul propagandei, Goebbels, erau atat de eficace incat insusi Hitler cadea in plasa acestora. "Incepuse sa creada faptul ca este chiar omul acela cu abilitati exceptionale in stiinta si arta razboiului".

Cuvintele groazei



Autor : (Text reprodus din „Reader’s Digest – Cînd, unde şi cum s-a întîmplat. Cele mai dramatice evenimente şi cum au schimbat lumea“).
Hitler a condus cu ajutorul unor organizaţii ale căror nume şi uniforme îi înspăimîntau pe opozanţi. Iată denumirile şi semnificaţia lor. * GESTAPO – Geheime Staatspolizei, „poliţia de stat secretă“, înfiinţată de Herman Görring în 1933, pentru a-i aresta şi interoga pe suspecţii politici. * S.A. – Sturmabteilung, „divizia de asalt“, formată din indivizi cunoscuţi drept „cămăşile brune“, o miliţie nazistă înfiinţată de Hitler în 1923 şi epurată în 1934. * S.S. – Schutzstaffel, o ramură a partidului nazist, purtînd uniforme negre, loială lui Hitler pînă la fanatism. Iniţial menită să fie garda lui personală, a devenit, cu timpul o a doua armată. Era împărţită în două grupuri personale: S.S. Totenkopf, sau „Cap de mort“, care se ocupau de lagărele de concentrare, şi S.S. Waffen, sau „Luptători“, care susţineau că reprezintă un corp militar de elită; diferenţa dintre ele era adesea neclară.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=19849

Hitler, un pictor intepenit. Lucrarile Führerului, submediocre


Inainte de a ajunge stapânul Germaniei, Adolf Hitler a incercat sa devina artist. Dupa doua incercari esuate de a fi admis la Academia de Arta din Viena, Hitler a renuntat la pasiunea sa. Criticii de arta din România nu vad cu ochi buni lucrarile acestuia, pe ...Citeste toata stirea

Adevărul morţii lui Hitler?
http://www.atac-online.ro/29-01-2009/Adevarul-mortii-lui-Hitler.html
Hitler a început să îşi pregătească el singur sfârşitul, nefiind împuşcat, asasinat, sau otrăvit de vreun tovarăş sau duşman. În cursul acelei zile de 30 aprilie a primit ultimele ştiri din lumea exterioară, faptul că Mussolini a fost prins de către partizani şi executat, cel care a fost profetul fascismului şi părtaşul crimelor lui Hitler.
Fapt care la determinat să-şi grăbească sfârşitul punând prima dată să-i fie ucis câinele apoi şi-a otrăvit secretarele, începând asfel ceremonia de adio, vorbind liniştit, dând ordin să i se aducă benzină şi câteva momente să nu fie deranjat. După un timp Erich Kempa a intrat în camera lui Hitler unde la găsit pe Hitler şi pe Eva Braun într-o baltă de sânge, rezultatul unei sinucideri, apoi a turnat benzina peste cadavrele lor dându-le foc ca ruşii să nu găsească nicio urmă a lui Hitler. La urma urmei s-a dovedit că Hitler s-a sinucis. Nu au fost adevărate ipotezele aduse de creatorii de mituri care doreau din agonia lui Hitler să o prefacă într-o izbândă (!?)...

Românul care i-a dat cosmaruri lui Hitler

Al doilea razboi mondial a fost conflagratia cea mai pustiitoare din istoria omenirii, responsabila de disparitia a zeci de milioane de oameni si de distrugeri incalculabile. Ca orice conflict insa, ea a dat multor oameni, pana atunci total anonimi, prilejul sa se remarce, prin savarsirea unor fapte eroice. Unul dintre aceste personaje, condamnate, desigur, in alte circumstante, la un desavarsit anonimat, este marinarul sovietic de origine romana Alexandru Marinesko (Marinescu), a carui epopee pare demna de filmele de aventuri de la Hollywood.

Hitler ar fi trebuit tratat ca Saddam Hussein, a declarat Shimon Peres
Preşedintele israelian Shimon Peres a adus ieri un omagiu preşedintelui american George W. Bush, aflat în ultima zi de mandat, exprimându-şi regretul că tratamentul aplicat liderului irakian Saddam Hussein de şeful Casei Albe nu a fost posibil în cazul lui Adolf Hitler, informează AFP, citată de Agerpres.
"Dacă lumea ar fi acţionat împotriva lui Hitler în acelaşi mod în care aţi procedat cu Saddam Hussein, milioane de vieţi ar fi fost salvate", a afirmat preşedintele Israelului în cursul unei convorbiri telefonice cu preşedintele Bush, cu o zi înaintea expirării mandatului acestuia la Casa Albă.

Saddam Hussein a fost înlăturat de la putere de forţa multinaţională condusă de Statele Unite ale Americii, în aprilie 2003.

"În numele meu, în numele Israelului şi al poporului israelian aş dori să vă mulţumesc pentru anii îndelungaţi de susţinere şi prietenie", a continuat Shimon Peres, asigurându-l pe George W. Bush că a avut "o contribuţie istorică pentru întreaga lume şi pentru poporul evreu, în special".

Shimon Peres i-a mulţumit lui George W. Bush şi pentru faptul că a fost primul preşedinte care a cerut public formarea unui stat palestinian care să existe alături de Israel.

"Apelul dumneavoastră în favoarea a două state care să convieţuiască împreună putea fi considerată prea avansat la timpul respectiv, însă din punct de vedere istoric este o viziune corectă", a conchis preşedintele israelian.

Amanta nefericită a lui Adolf Hitler
Viaţa Evei Braun s-a scurs în umbra malefică a Fűhrerului. Următorul DVD din seria „Personalităţi care au marcat istoria lumii“ conţine biografia Evei Braun şi pe cea a lui Jules Verne.
Născută într-o familie bavareză, Eva Braun a fost crescută, împreună cu surorile sale, în respect pentru valorile morale. Însă Eva nu a mai ţinut cont de ele când l-a întâlnit pe bărbatul vieţii ei: Adolf Hitler.

Avea doar 17 ani şi lucra ca asistentă în atelierul fotografului partidului nazist. Cu 23 de ani mai în vârstă decât ea, Adolf a fost fermecat de tânăra zveltă.

Singură şi nefericită

După puţină vreme, ea a devenit „amanta Führerului“, spre disperarea părinţilor, umiliţi că Hitler nu avea de gând să legitimizeze relaţia. Cei doi au apărut în public o singură dată, la nunta surorii Evei, Gretl, cu un ofiţer din stafful lui Hitler.

Cea mai mare parte a timpului, Eva a trăit retrasă la vila Berghof, reşedinţa de vacanţă a lui Adolf Hitler, nefericită, singură, făcând lucruri interzise de Führer: citea reviste de modă, viziona filme străine şi făcea plajă goală.

Hitler avea şi alt plan de atacare a Marii Britanii

Adolf Hitler avea un plan secret de atacare a Marii Britanii, ce urma să fie pus în practică în ultimele luni al celui de-al doilea Război Mondial, informează ediţia online a publicaţiei britanice Daily Express. Conform acestui [...]

Laureat Nobel: Internetul l-ar fi putut opri pe Hitler
Internetul ar fi putut preveni ascensiunea dictatorului Adolf Hitler şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial, dacă ar fi existat mai devreme, a declarat laureatul premiului Nobel pentru Literatură în 2008, Jean-Marie Gustave Le Clezio, potrivit Daily Mail.

În discursul său rostit în faţa Academiei suedeze, scriitorul francez în vârstã de 68 de ani a precizat că, dacă tehnologia informaţiei ar fi fost introdusă mai devreme, ea ar fi putut preveni izbucnirea celui de-al doilea război mondial.

"Cine ştie, dacă Internetul ar fi existat în acea perioadă, probabil că planul criminal al lui Hitler nu ar fi reuşit", a opinat el şi a adăugat că Internetul ar fi expus ideile lui Adolf Hitler într-un mod aşa de ridicol, încât acestea nu s-ar fi îndeplinit vreodată.

În plus, răspândirea informaţiei pe site-uri sau pe blog-uri a reuşit să ofere lumii o nouă unealtă de prevenire a conflictelor, a mai declarat laureatul Nobel.

Servitoarea lui Hitler îl descrie pe acesta drept "fermecător"
Fosta servitoare a dictatorului german Adolf Hitler a declarat despre acesta că era o persoană "fermecătoare" şi "un şef minunat", relatează Daily Telegraph în ediţia electronică.
Rosa Mitterer, în vârstă de 91 de ani, a lucrat ca servitoare pentru Hitler în anii '30, la reşedinţa acestuia din Bavaria.

"Era o persoană fermecătoare, care s-a purtat mereu frumos cu mine, un şef minunat pentru care să lucrezi. Puteţi spune ce vreţi, dar a fost un om bun pentru noi", a precizat ea.
Mitterer a intrat, în 1932, la vârsta de 15 ani, în serviciul lui Hitler. Sora ei, Anni, a fost bucătar, la sfârşitul anilor '20, la casa lui Hitler din Berchtesgaden.
Ea era responsabilă, printre altele, şi cu sortarea miilor de scrisori şi cadouri trimise de susţinătorii lui Hitler.
Mitterer a avut ocazia să o cunoască şi pe iubita lui Hitler, Eva Braun. "Nu era aşa de drăguţă de aproape", a declarat ea.

Cântăreţul lui Hitler neagă că a cântat în lagărul de la Dachau

Un artist de cabaret şi teatru foarte cunoscut în Germania care a cântat pentru Hitler în timpul celui de-alDoilea Război Mondialeste acuzat de un istoric că a susţinut în 1941, spectacole în lagărul de concentrare [...]

Armele secrete ale lui Hitler
Ramasa, la un moment dat, singura in [color:57ae=#0494e1! important]fata Aliatilor, Germania nazista a incercat sa compenseze dezechilibrul creat cu ajutorul unei noi generatii de arme sofisticate, menite, in primul rand, sa reincline balanta in favoarea ei macar pe frontul psihologic. Dan-Silviu Boerescu le trece in revista.


CEL MAI FEROCE VANATOR
La finalul razboiului, un [color:57ae=#0494e1! important]nou avion german de vanatoare facea ravagii printre bombardierele britanice si americane. Dar lui Hitler ii lipsea combustibilul pentru noua sa flotila…

Bazat pe o tehnologie inventata de Henri Coanda in 1910, Messerschmidt 262 a fost primul avion cu reactie operational din dotarea unei armate. Atingand viteza de 870 km/h, el se limita la un prag subsonic, insa era considerabil mai rapid decat avioanele de escorta aliate P-51 Mustang, care nu puteau depasi 700 km/h. In aceste conditii, Me-262 distrugea in serie aparatele inamice, numai experimentatul pilot Heinz Baer reusind sa doboare, in cateva saptamani de lupta, 15 avioane. Cu toate acestea, efectul lui Me-262 a fost limitat de lipsa de kerosen, din cele 1.400 de unitati asamblate, doar 100 putand intra in actiune. Versiunea de lupta, botezata Schwalbe (Randunica), era echipata cu patru tunuri de 30 mm, plus un numar de rachete aer-aer de 50 mm. Versiunea cu doua locuri pentru raiduri nocturne era dotata suplimentar cu un sistem radar. La ordinul expres al lui Hitler, a fost construit pe aceleasi principii si un bombardier, Sturmvogel (Pasarea furtunii), care putea transporta si doua bombe de peste 200 de kilograme fiecare, dar precizia ii era afectata de faptul ca explozibilul putea fi lansat numai de la mare altitudine.
Totusi, din momentul in care scapa de bombe, Me-262 redevenea eficient, intrucat putea functiona fara probleme ca avion de vanatoare, destinat interceptarii bombardierelor inamice. Probleme apareau si cu pilotii, carora le lipsea versatilitatea echipamentului de zbor, ei fiind specializati pe bombardiere, nu pe interceptoare. A existat in plus o varianta a lui Me-262 folosita ca avion de recunoastere, care a fost produsa in serie foarte mica, in timp ce alte versiuni nu au mai apucat sa depaseasca stadiul de prototip. Ramane intrebarea de ce, in conditiile in care inginerii germani realizasera prototipul lui Me-262 cu o saptamana inaintea declansarii razboiului, in 1939, avionul de vanatoare cu reactie a aparut pe teatrul de operatiuni abia cinci ani mai tarziu. Se pare ca Hitler, increzator in succesul total al razboiului-fulger (Blitzkrieg), le-ar fi ordonat, initial, proiectantilor din industria aeronautica sa inceteze dezvoltarea oricarui proiect care nu ar fi putut deveni functional mai devreme de 18 luni, interval in care el spera sa lichideze definitiv conturile cu dusmanii sai.


MARELE SORICEL UCIGAS
Ultima conflagratie mondiala a fost, pe alocuri, un joc de-a soarecele si pisica, in care nu neaparat motanul aliat era cel care reusea sa iasa castigator in [color:57ae=#0494e1! important]fata rozatoarelor germane.

Initial, prin iunie 1942, cand Ferdinand Porsche a propus prototipul VK 7001/Type 205, enormul tanc a fost botezat Mamutul. Dand dovada de o teribila ironie, in decembrie 1942, strategii l-au rebotezat Soricelul, iar in februarie 1943, a fost adoptata denumirea finala – Soarecele (Maus). Panzerkampfwagen VIII Maus avea dimensiuni absolut impresionante, putand fi supranumit, fara nici o exagerare, Goliatul celui de-al doilea Razboi Mondial: 10,1 metri lungime, 3,67 metri latime, 3,66 metri inaltime. Era proiectat ca, in functie de dotari, sa cantareasca intre 180 si 188 de tone, blindajul sau avand 60-240 mm grosime. Avea in dotare un tun de 128 mm si o mitraliera coaxiala de 75 mm si era deservit de un echipaj de 5-6 oameni. La finalul razboiului, doar noua exemplare din cele 150-200 care ar fi trebuit sa devina operationale se aflau in diferite stadii de executie. Problema cea mai mare a constat in puterea motorului. Desi fusese proiectat pentru o viteza de 20 km/h, in realitate nici unul dintre propulsoarele testate nu a reusit sa depaseasca 13 km/h, ceea ce l-ar fi facut extrem de vulnerabil.

In plus, lipsa tot mai accentuata de combustibil a Wehrmachtului, provocata in vara lui 1944 de caderea frontului din Romania si de pierderea campurilor petrolifere de pe Valea Prahovei, ar fi ridicat probleme suplimentare de aprovizionare cu [color:57ae=#0494e1! important]benzina. Practic, Maus ar fi trebuit secondat permanent de o cisterna care sa-i reaprovizioneze rezervorul. In plus, datorita gabaritului urias, supertancul nu ar fi putut traversa majoritatea podurilor. La un moment dat, proiectantii au realizat ca se invart intr-un cerc vicios: daca voiau un tanc mare, era nevoie de un motor pe masura… Dar, daca motorul era mare, generatorul electric trebuia sa fie pe masura si, impreuna, cele doua dispozitive ocupau cam doua treimi din interiorul masinariei. Mai mult, accesul la si dinspre turela se facea printr-un tunel extrem de ingust, iar comunicarea dintre pilot si mecanici se dovedea extrem de dificila. Un prototip al monstruosului tanc este, astazi, expus la Muzeul Tancurilor Kubinka din Moscova, unde a ajuns ca prada de razboi.


RACHETELE CARE AU SPERIAT LONDRA
In ultimii ani de conflict, capitala Marii Britanii a fost terorizata de atacurile cu rachete continentale. Se spune ca, daca razboiul ar mai fi continuat sase luni, Londra ar fi fost stearsa de pe fata Pamantului…

V-1 a fost prima racheta operationala cu reactie a armatei germane. Transporta o bomba de 850 de kilograme si avea o autonomie de zbor de circa 200 de kilometri. Putea fi lansata cu ajutorul unor dispozitive fixe aflate la sol sau direct din bombardiere. Desi a existat si o versiune autonoma, proiectata pentru atacuri de tip kamikaze cu om la bord, aceasta nu a fost activata niciodata. Insa principala amenintare la adresa proverbialului calm englezesc a venit din partea rachetei balistice V-2, cu performante mult sporite. V-2 avea o incarcatura exploziva de 975 de kilograme, arie de actiune de 320 kilometri si, in conditiile in care ajungea sa loveasca tinta cu o viteza de aproape 4.000 km/h, era practic imposibil sa mai fie detectata de vreun radar. Moartea venea din cer fara nici o avertizare prealabila, iar asta conta enorm in razboiul psihologic purtat de cele doua parti.

Pierderea pozitiilor germane din nordul Frantei si Olanda, ca urmare a succesului operatiunii Market Garden, a limitat, insa, dramatic marja de manevra a lansatoarelor. Bombele zburatoare au coborat peste Londra in perioada iunie 1944 – martie 1945 si s-a vorbit inclusiv de o razbunare personala a lui Hitler pe englezi, pe care i-ar fi urat pentru ca nu acceptasera marele sau proiect de unificare a rasei ariene. In total, au fost lansate 2.419 rachete V-1 si peste 500 de V-2-uri, care au provocat moartea a 8.938 de locuitori si ranirea altor 25.000. Marile dezastre s-au produs in zonele Guards Chapel, Aldwych, New Cross Woolworths, Hughes Mansions si Lewisham Market. Din fericire, desi serviciul de spionaj al Majestatii Sale habar n-avea de existenta unei a treia generatii de superrachete, fatidica V-3 nu a mai apucat sa fie folosita. Batalionul britanic 617, supranumit The Dam Busters, a distrus, folosind bombe Tallboy, planseul din beton care proteja tunelurile de la Mimoyeques, nordul Frantei, facand inutilizabile cele 25 de lansatoare de mare calibru. Daca nu s-ar fi intamplat acest lucru, ritmul de tragere ar fi fost devastator: 10 rachete pe minut.


MANDRIA FLOTEI NAZISTE
Cea mai performanta nava de razboi germana a provocat o serie de tragedii, intre care scufundarea vasului britanic Hood, din al carui echipaj de 1.400 de oameni s-au putut salva doar 3.

Incluzand si perioada de probe in larg efectuata pe Marea Baltica, Kriegsmarine a lucrat la desavarsirea navei Bismarck din 1936 si pana in mai 1941, cand aceasta a primit ordin sa paraseasca portul Danzig (actualul Gdansk) pentru a vana vasele aliate, cu tunurile sale de 38 mm si celelalte arme de la bord. Construita pe santierul Blohm und Voss din Hamburg, uriasa nava Bismarck avea lungimea de 250 de metri si latimea de 8, catargul principal masurand 35 de metri inaltime. Pusa in miscare de trei turbine de tip Curtis, care dezvoltau 138.000 de cai-putere, putea atinge viteza de 30 de noduri, fapt absolut remarcabil pentru un vas cu deplasamentul de 41.673 de tone (aproape 50.000 impreuna cu munitia aferenta). Era echipata cu 8 tunuri de 38 mm, 12 tunuri de 16 mm, 16 mitraliere AA si multe alte arme de calibru mai mic. Poseda o baterie antiaeriana, dotata cu 16 tunuri de 10,5 mm, si mai multe mitraliere de mare precizie.

Putea fi folosita si ca portavion, fiind capabila sa gazduiasca 4 aparate de vanatoare. Echipajul era format din 2.300 de marinari si ofiteri, dintre care doar 110 s-au salvat atunci cand inaintarea navei, care incerca sa se retraga in portul francez St. Nazaire dupa ce distrusese enormul crucisator HMS Hood, nava-amiral a flotei britanice, a fost incetinita de actiunea unei torpile britanice, dupa care a fost hartuita constant si, in cele din urma, scufundata. Faimosul ordin „Sink the Bismarck!“ (care a devenit si titlul unui film) a fost dat personal de premierul Winston Churchill. In 1989, nava fost localizata si fotografiata pe fundul Oceanului Atlantic, la o adancime de 4.900 de metri. Descoperirile facute cu aceasta ocazie au iscat o mare polemica, existand, azi, multi sustinatori ai tezei conform careia Bismarck a fost sabordata de propriul echipaj, capitanul fiind obligat sa ia aceasta decizie pentru ca nava, sever avariata, sa nu cada, impreuna cu toate secretele tehnologiei militare pe care le incorpora, in mainile Aliatilor. In 2003, James Cameron, regizorul care a filmat Titanic, a realizat, pentru canalul Discovery, un documentar exact pe aceasta tema, prezentand mai multe dovezi care atesta ca scufundarea lui Bismarck nu a fost, in fapt, opera Royal Navy.


SUBMARINUL CU SONAR
Spre deosebire de submarinele nemtesti de dinaintea lui, U-21 folosea sistemul SONAR, care ii permitea sa tinteasca navele inamice fara folosirea periscopului, evitand, astfel, deconspirarea.

Primul submarin din lume care nu trebuia sa se ridice la suprafata marii era chiar mai rapid atunci cand se afla in imersiune decat cand marsaluia printre valuri. Era actionat de o baterie electrica performanta, care ii lasa o autonomie de miscare de aproape 500 de kilometri, ceea ce insemna ca putea sa faca diferite manevre in submersie, cu viteza de 9 km/h, vreme de mai bine de doua zile. Nici macar pentru alimentarea cu curent nu era nevoie sa se ridice din adancuri, fiind suficienta realimentarea bateriei prin intermediul unui cablu special, operatie care dura numai cinci ore. Submarinul fara periscop folosea si un al doilea motor electric, extrem de silentios, conceput anume pentru a fi folosit in timpul bataliilor navale. Sistemul de reincarcare rapida a torpilelor, combinat cu precizia sistemului de ochire SONAR (acronim pentru Sound Navigation and Ranging) il transforma in cel mai feroce submarin de atac al momentului, iar instalatia de aer conditionat si frigiderul spatios pentru depozitarea alimentelor il faceau si unul dintre cele mai confortabile.

Pentru suprafata sa exterioara, s-a facut apel la o tehnologie cu adevarat revolutionara, similara celei folosite azi pentru avionul „invizibil“ Stealth, undele radar fiind efectiv absorbite de materialul care etanseiza submarinul. Forta de foc era considerabila: puteau fi lansate 18 torpile in 20 de minute. In magazia de armament a colosului incapeau 23 de torpile sau 17 torpile si 12 mine submarine. U-21 a avut si un frate mai mic, U-23, care avea un deplasament de 250 de tone si era operat de un echipaj format din 14 oameni. Acesta a fost proiectat pentru atacurile desfasurate in apele de coasta, mai putin adanci. Marea lui calitate era viteza de scufundare, submarinul putand executa o imersiune completa in numai 10 secunde. In plus, folosea torpile actionate electric, care nu lasau urme in apa. Daca submarinele U-21 si U-23 ar fi fost produse mult mai devreme si in cantitati suficiente, ele ar fi schimbat, cu siguranta, destinul Bataliei Atlanticului. Cu toate insistentele capilor marinei militare, intre 1943 si 1945 au fost produse doar 118 astfel de submersibile.

Hitler avea un singur testicul
Adolf Hitler avea un singur testicul, conform unor documente descoperite recent în arhiva unui fost preot german, citate de site-ul News.Preotul a aflat ineditul amănunt de la un medic militar pe nume Johan Jambor, context în care şi-a notat acest lucru într-un jurnal propriu. Documentul a fost descoperit recent şi oferit publicităţii.

Johan Jambor a murit la vârsta de 94 de ani, în 1985, iar secretul dezvăluit preotului Franciszek Pawlar a fost confirmat de unul dintre bunii săi prieteni, Blassius Hanczuch.

"În 1916, soldaţii germani au fost implicaţi în Bătălia de pe Somme. Timp de câteva ore, Johan şi prietenii săi au adunat soldaţii răniţi. Şi-l aminteşte pe Hitler. L-au poreclit 'Gură-mare', pentru că era foarte gălăgios şi striga cu disperare: Ajutor! Ajutor! Abdomenul şi picioarele sale erau pline de sânge. Hitler a fost rănit în zona intimă şi a pierdut un testicul", scria preotul Pawlar, în jurnalul său.

Prima întrebare pe care cel care avea să devină liderul mişcării naziste a pus-o medicilor a fost: "Voi mai putea avea copii?"

Amintiri despre Hitler
http://www.algoritma.ro/dilema/52/globulc.htm

Setul de birou al lui Hitler, scos la licitatie

Mînată de gelozie, la 11 martie 1935, se postează în faţa Hotelului Carlton, unde Hitler trebuia să ia masa împreună cu actriţa Anny Ondra. După vreo teri ore de aşteptare, îşi surprinde idolul în timp ce oferă flori rivalei. Din cauza englezoaicei Unity Mitford, încearcă să se sinucidă a doua oară. În ghite 34 de somnifere, dar şi de această dată este salvată. Abia acum führerul înţelege locul pe care îl ocupă în viaţa acestei femei. Devine favorita lui şi începe s-o apere de concurentele care nu încetează s-o rănească. Fritz Braun reacţionează violent împotriva legăturii lor. Hitler este nevoit să-i ofere amantei un apartament cu trei camere, unde se mută împreună cu sora ei mai mică. De asemenea, îi mai oferă un Mercedes cu şofer. Foloseşte orice prilej pentru a se apropia de familia amantei, ceea ce se şi înfăptuieşte pînă la urmă. Ulterior, o instalează la Berghof – vila sa din Berchtesgaden (Bavaria) – unde nu primeşte nici o îndatorire. Are camera şi salonul ei, cărţi şi reviste de cinema din belşug. În toţi anii petrecuţi în cercul lui Hitler, Eva nu se arată interesată de politică. Preferă să se distreze, dansează, se joacă uneori cu animale de casă şi vizionează filme romantice. Nu i se permite să participe la discuţiile cu invitaţii oficiali. Însă, în afară de Hitler, numai ea are dreptul să invite la Berghof; este stăpîna neoficială a casei. Spre sfîrşitul anului 1935, führerul îşi anunţă intimii că nu mai au voie să-şi aducă doamnele cu ei. Din acest moment, Eva devine unica femeie din viaţa lui. Începe să-l însoţească, însă Hitler nu o prezintă ca iubită. Cînd începe declinul regimului, ca orice oglindă fidelă, Eva îşi pierde buna dispoziţie. De altfel, o sursă din apropierea cuplului susţine că nu ar fi fost niciodată fericită alături de Hitler. N-o lăsa să facă sport, de teamă să nu-şi rupă verun picior, n-o lăsa să călărească, din motive similare. În plus, domnişoara Braun este obsedată că-l pierde. După atentatul din 20 iulie 1944, îi scrie innebunită: „Nu mai pot să trăiesc de cînd ştiu că esti în preicol... De cînd ne-am întîlnit, mi-am promis să te însoţesc oriunde, chiar şi în moarte. Ştii că nu trăiesc decît să te iubesc pe tine“. În aprilie 1945, Berlinul asediat agonizează. Hitler o trimite de urgenţă de Berghof. Iniţial, Eva se supune, după care se întoarce să piară lîngă omul vieţii ei. Cucerit de curajul şi devotamentul ei, drept recunoştinţă, se hotărăşte să-i împlinească visul cel mai scump. Nunta are loc, la 29 aprilie, în Cancelaria redusă la un buncăr. Participă numai şase invitaţi. În timp ce afară infernul înghite oraşul, führerul şi iubita lui semnează actul de căsătorie. De emoţie, mireasa scrie Eva B, după care şterge B-ul şi adaugă Hitler, născută Braun. Totul este pierdut. Ruşii se află la opt sute de metri. După ceremonie, se serveşte un mic dejun. Eva recomandă unui servitor să-i spună domna Hitler. Rămîne neclintită în hotărîrea ei de a-şi însoţi soţul şi dincolo de moarte. „Eu şi soţia mea am hotărît să murim... Dorinţa noastră a fost ca trupurile să ne fie arse...“, sînt ultimele cuvinte ale führerului, care, după toate probabilităţile, se împuşcă. Soţia se otrăveşte cu cianură. Sînt controversate mărturiile privitoare la modul în care şi-au pus capăt zilelor, dar ipoteza sinuciderii este general admisă. Totuşi, trupurile lor nu au fost niciodată găsite. Devenită celebră datorită pasiunii ei constante pentru un bărbat, Eva nu a avut nici un fel de influenţă în politică. Nu a avut niciodată aspiraţii intelectuale; singura ambiţie era să devină o nevastă bună. Nu există nici o probă că relaţia dintre Hitler şi Eva Braun ar fi fost anormală. Unii susţin că, pentru el, ar fi însemnat mai mult relaxare şi viaţă de familie, decît erotism. (Sfîrşit)