Hitler[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ADOLF  HITLER-
3] Nu trebuie sa ne fie frica de judecata istoriei. Cine mai vorbeste astazi de exterminarea armenilor?
2]Generalii cred ca ar trebui sa fim judecati ca in turneele din Evul Mediu. Eu nu am nevoie de cavaleri; am nevoie de revolutionari.
1]Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.
=====
Paula 

Altar pentru reabilitarea lui Hitler
http://www.ziarulprahova.ro/articol~categorie-lumea-in-care-traim~stire-8983~altar-pentru-reabilitarea-lui-hitler.html

http://ro.novopress.info/?p=1464

A fost stabilita locatia buncarului lui Hitler
http://ro.novopress.info/?p=1424

L-AM CONTRAZIS PE HITLER
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2002/current6/mi21.htm

Hitler voia sa atace zgarie-norii din SUA
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=27500

Globul lui Hitler, la vedere
http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=8&articol_id=6407&article=globul+lui+hitler+la+vedere

Otto de Habsburg (93 de ani) l-a comparat pe Vladimir Putin cu Adolf Hitler...
http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=657

O încercare de umanizare a lui Hitler
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/09/040917_caderea_hitler_film.shtml

Am fost asistenta medicala a lui Hitler
http://ziua.ro/prt.php?id=175335&data=2005-05-04&ziua=38d9cb9da6e59f5f5073130c6d6eff9e

Vintila Corbul - cum a fost posibil regimul lui Hitler?

"Noi, militarii, purtam o mare vina. Ludendorff a dat girul sau lui
Hitler, incurajandu-l sa cucereasca puterea.
Hindenburg i-a incredintat oficial ocarmuirea Germaniei, iar mai
tarziu, Inaltul Comandament al
Wehrmachtului i-a satisfacut toate ca-priciile. Socotesc ca in mod
indirect sunt vinovat de asasinatul juridic savarsit asupra lui Willi,
de disparitia in neant a lui Albert, de sfar-situl ingrozitor al lui
Uwe, de degradarea caracterului lui Rudi... Impotriva unui regim
tiranic orice mijloace de lupta sunt justificate".

http://www.cronicaromana.ro/vintila-corbul-cum-a-fost-posibil-regimul-lui-hitler.html

Sophie Scholl - cea care l-a înfruntat pe Hitler
http://www.adevarulonline.ro/2006-05-25/Bucuresti/sophie-scholl-cea-care-l-a-infruntat-pe-hitler_185947.html

Acte de evreu pentru Hitler
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=12299

HITLER FACEA PARTE DIN SOCIETATEA SECRETA THULE
http://www.ziarultricolorul.ro/arhiva/?module=displaystory&story_id=17750&format=html

Desene atribuite lui Hitler au fost scoase la vanzare
http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=9&articol_id=5883&article=desene+atribuite+lui
+hitler+au+fost+scoase+la+vanzare

Interviu inedit cu sora lui Adolf Hitler
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/08/050819_interviu_hitler.shtml

Englezii il considera pe Hitler un lider mai bun decât Blair

Un sondaj realizat in Marea Britanie arata ca dictatorul nazist
Adolf Hitler este preferat de englezi in locul lui Tony Blair. Hitler s-
a clasat al 20-lea în topul realizat pe baza raspunsurilor a o mie de
persoane, în timp ce premierul britanic se pozitioneaza cu cinci locuri
mai jos. În top figureaza si alti dictatori: Mao este pe locul 31, iar
Fidel Castro apare zece pozitii mai jos. Pe primul loc se afla
adversarul lui Hitler, Winston Churchill, prim-ministru britanic in
timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este urmat de Gandhi, omul
care a condus India spre Independenta, iar pe locul trei se afla fostul
presedinte sud-american Nelson Mandela. Pe pozitia a opta se afla un
alt fost premier britanic, Margaret Thatcher, poreclita „doamna de
fier". Sondajul a fost realizat printre oameni de afaceri de top,
înaintea unei conferinte a liderilor din business ce va avea loc la
Londra în octombrie.
„Bob Geldof abia s-a clasat în top 50 si este usor suparator sa vezi
ca Hitler este considerat un lider mai bun decât el si decât Dalai Lama
sau Maica Tereza", a spus Rosalind Oxley, organizator al conferintei

ULTIMA ORA

La masa cu Hitler

A invatat in clasa cu fiul scriitorului Mihail Sadoveanu, a facut
scoala militara in Germania, a participat la toate bataliile navale
din Marea Neagra, a fost ofiter pe submarinul romanesc „Delfinul".
Nimic din toate acestea nu s-a comparat insa cu masa luata in
compania lui Adolf Hitler si Ion Antonescu. — Tudor Luca.
Mircea Paun este iesean get-beget, nascut in 1920. Dupa absolvirea
liceului, unde a fost coleg de clasa cu fiul lui Mihail Sadoveanu,
tinarul a vrut sa urmeze o cariera militara. Izbucnirea celui de-al
Doilea Razboi Mondial, pe 1 septembrie 1939, a umbrit bucuria
familiei Paun: exact in aceeasi zi, fiul lor Mircea fusese acceptat
la Scoala de Ofiteri de Marina din Constanta. Doi ani mai tirziu,
Mircea Paun a fost aruncat in lupta. „Am fost avansat la gradul de
sublocotenent si trimis pe distrugatorul «Regina Maria». Am
participat la batalia navala de la Capul Midia, cind crucisatorul
sovietic «Moskva» a fost scufundat", isi aminteste acum batrinul de
85 de ani.

A urmat perioada decembrie 1941-noiembrie 1943, timp in care ieseanul
a participat la toate misiunile de razboi care au avut loc pe Marea
Neagra. Pericolul a fost maxim, cu atit mai mult cu cit in timpul
misiunilor de protejare a navelor comerciale s-au dat lupte crincene.

De la Gotenhafen la Rastenburg

In noiembrie `43, Mircea Paun a fost trimis, impreuna cu un coleg, la
Scoala de Submarine din Germania, unde avea sa fie specializat si
pentru luptele din adincuri. Timp de citeva luni, cei doi au urmat o
serie de cursuri la renumita scoala de submarine 2ULD Flotile din
Gotenhafen, actualul Gdnask din Polonia. „Intimplarea face ca eram
amindoi moldoveni. Ne-am minunat de tehnologia pe care am descoperit-
o acolo. Mie mi-a prins bine, pentru ca, ulterior, am fost ofiter
pe «Delfinul», primul submarin romanesc", a spus Mircea Paun.

Trei luni mai tirziu, ieseanul a primit un telefon de la atasatul
naval roman din Germania, prin care era convocat de urgenta si in cel
mai mare secret la Berlin. Abia cind a ajuns a aflat ca urma sa faca
parte din suita maresalului Ion Antonescu la o intilnire de lucru
cu „Der Führer". De la Berlin, o masina i-a transportat la
Rastenburg, unde se afla un buncar urias, „de vreo sase niveluri sub
pamint". In caz de urgenta, aici urmau sa fie adapostiti Hitler si
locotenentii sai. In acest buncar s-a incercat asasinarea Führer-ului.

Frontul de Est mergea foarte rau pentru Germania nazista, fiindca
sovieticii ajunsesera deja la Iasi, iar orasul era amenintat. Acesta
era si motivul pentru care Antonescu se afla la Hitler. Cerea
materiale si ajutor din partea nemtilor.

Masa „stabilor"

Delegatia romana a fost condusa intr-o sala mare, unde se aflau 60 de
cadre militare de diferite arme si grade. „Hitler si Antonescu erau
deja in buncar, impreuna cu stabii armatei germane. La ora 12 punct s-
a auzit o sonerie si toate discutiile au incetat. Doua usi s-au
deschis in perete si a aparut o masa in forma de potcoava, pe care
erau puse biletele cu numele fiecaruia dintre noi. Dupa inca zece
minute, un al doilea sunet de sonerie", povesteste Mircea Paun.

In sala si-au facut aparitia Hitler si Antonescu, urmati de Herman
Göring, Wilhelm Keitel, seful Werhmachtului, amiralul Karl Donitz,
seful Marinei germane si, nu in ultimul rind, general Jodl, seful de
Stat Major al lui Keitel. Nu lipsea nici doctorul Morrel, medicul
personal al lui Hitler. Acesta din urma i-a strecurat sefului sau
doua pastile. Hitler s-a asezat la masa, cu Antonescu in stinga sa.
Cei prezenti au mincat un piure de spanac si friptura, stropite cu un
vin bun. Toate aduse din Romania.

Un mit prabusit

Sublocotenentul Paun statea la masa cu cel mai de temut om al
planetei. Asteptase intilnirea cu infrigurare, avind in fata ochilor
imaginea barbatului carismatic si impunator, asa cum il vazuse
pe „Der Führer" in filmele epocii.

Realitatea era insa cu totul alta: „Chiar si numele de Hitler, cind
il auzeai, iti trezea respectul. In fata mea insa se afla un batrin
girbovit, cu capul lasat pe partea stinga. Dupa ce a ridicat mina in
semn de salut, s-a asezat, incet, la masa. Era un om darimat, cu
ochii incercanati, un om pe care evenimentele si, probabil, boala
fizica l-au adus la imaginea unui slabanog. In fata mea se afla o
epava de conducator".

Hitler nu mai era cel pe care propaganda s-a straduit sa-l tina la
inaltime. „Il vedeam acum alaturi de maresalul Antonescu, acesta
fiind, intr-adevar, militarul drept, hotarit, cu privirea agera.
Antonescu minca destul de vioi, pe cind Hitler a luat doua-trei
furculite de mincare, a baut putina apa si a plecat. Aveam in fata
mea doua figuri intre care era un contrast izbitor: un Hitler odata
mare, care acum decazuse, si un Antonescu, un necunoscut inainte, un
general care acum devenise conducatorul statului, dar care era demn
si lasa impresia ca stie ce vrea."

In memoria lui Mircea Paun a ramas clar, pina astazi, contrastul
puternic dintre cele doua imagini ale Führer-ului: un Hitler
vociferind si ridicind pumnul catre natiunea germana, in discursuri
furibunde, si un Hitler prabusit, cu infatisarea unui mosneag cu
gesturi tremurinde, ce tradau boala fizica. •

Memorii de-o viata

Dupa razboi, fostul sublocotenent, ajuns acum la gradul de locotenent-
comandor, a urmat cursurile Facultatii de Drept din Iasi. Timp de mai
multi ani a fost avocat pledant liber profesionist si consilier
juridic. Excelent vorbitor de germana si italiana, Mircea Paun se
lauda cu o sanatate de fier. Nu ia niciodata medicamente si isi ocupa
timpul punind pe hirtie amintirile de-o viata.

„À la guerre, comme à la guerre"

Atit cartile de istorie, cit si presa anilor `40 au scos in evidenta
brutalitatea si cruzimea soldatilor germani, considerati drept cei
mai crunti inamici. Mircea Paun priveste insa totul prin prisma
militarului trecut prin multe lupte. In opinia acestuia, faptele
savirsite de armate pot fi catalogate si drept brutalitati, dar si
drept demne de lauda. „Sa nu uitam ca nemtii erau la acea vreme in
razboi cu aproape intreaga Europa, ca aveau 104 divizii in lupta. Au
intilnit rezistente mari atit din partea sovieticilor, cit si din
partea francezilor sau belgienilor. Dupa aproape patru ani de razboi,
normal ca acei oameni au fost abrutizati si au comis acte de
vandalism, de brutalitate, pe care presa si literatura le-au
evidentiat ulterior. Le putem explica prin dictonul « à la guerre,
comme à la guerre»". Mircea Paun a adaugat ca si in alte razboaie,
unele chiar recente, s-au intimplat asemenea fapte de cruzime, asa ca
brutalitatea nu trebuie localizata numai la poporul german. „In ceea
ce ma priveste, pe soldatii nemti i-au caracterizat si aspecte bune.
Au avut demnitate, o prietenie si o camaraderie deosebite", a
incheiat fostul sublocotenent.

http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=2257

J.O. ATENA 2004 BERLIN 1936
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=9988

Oameni de seama si fumatul
http://www.cronicaromana.ro/oameni-de-seama-si-fumatul.html

„Mein Kampf", interzisa in Polonia
Tribunalul din Wroclaw a interzis vanzarea editiei poloneze a cartii
lui Adolf Hitler, „Mein Kampf", publicata de o editura locala si
tiparita intr-un tiraj de 3.000 de exemplare, informeaza editia on-line
a revistei „Lire". Justitia a fost sesizata de Ministerul de Finante al
statului Bavaria, detinatorul drepturilor pentru aceasta carte, care a
impiedicat astfel difuzarea ideilor national-socialiste in Polonia.
(M.M.)

http://www.averea.ro/display.php?data=2005-07-26&id=4575

Hitler si bomba atomica

"Bomba", sau a nu se stie cata "palma" data nazismului? Sa fi avut
oare cu adevarat Adolf Hitler un dispozitiv nuclear, fie si
rudimentar, reusind chiar sa il experimenteze? Sau este vorba de
niste speculatii, nefondate, ale unui istoric in cautare de
notorietate si ale unui editor in cautare de piata de desfacere?, se
intreaba Corriere della Sera, citat de Rompres.
In Germania se redeschide o polemica ce incepe sa se extinda in mass-
media internationala, si care agita si dezbina comunitatea
intelectuala si academica, cea a istoricilor si a fizicienilor; si
deschide, din nou, o rana mai veche: rolul pe care l-a jucat stiinta
in Germania nazista.

Bombele „murdare"

Declansata in luna martie de cartea Hitler's Bombe, aparuta la
editura DVA, polemica a revenit in actualitate dupa ce autorul
cartii, Reiner Karlsch, a dat publicitatii o diagrama, regasita dupa
publicarea eseului, care ar fi o ulterioara confirmare a tezei sale,
pana in prezent foarte contestata.
Bazandu-se pe marturii, pe noi documente din fostele arhive sovietice
si chiar si analize de laborator, Karlsch, expert cunoscut in
materie, a sustinut in cartea sa ca nazistii au fost foarte aproape
de a avea arma atomica; si ca a fost construit un reactor nu departe
de Berlin, ca cel putin doua dispozitive tactice hibride, doua "bombe
murdare" cum le-am putea spune azi, mult mai mici decat cele pe care
americanii le-au lansat asupra Hirosimei si Nagasaki, au fost
detonate cu succes, in octombrie 1944 in insula Ruegen, iar in martie
1945, in Turingia. In pofida bunelor rezultate, potrivit autorului,
armele nu au fost niciodata folosite in lupta, fiindca materialul
insuficient avut la dispozitie a impiedicat producerea in masa a
acestor arme si pentru ca au existat si alte probleme tehnice,
niciodata rezolvate, in lansare si in detonare.
"Nazistii - a declarat Karlsch, prezentandu-si cartea - nu lucrau la
o bomba clasica, ci sperau sa combine un mini-dispozitiv cu o
racheta. Nu am auzit niciodata vorbindu-se despre asa ceva, fiindca a
fost implicat doar un grup mic de oameni de stiinta, legati de SS,
iar documentele au fost strict secrete dupa ce au fost gasite de
Aliati". In realitate, toate studiile cu privire la programul nuclear
hitlerian s-au concentrat intotdeauna asupra grupului condus de
fizicianul Werner Heisenberg, cu baza la Leipzig si Berlin, care nu a
stiut si poate ca nu a vrut sa construiasca bomba atomica pentru
Fuhrer.

Contestatarii

Lansata cu mare pompa de editor, cartea Hitler's Bombe s-a lovit
numaidecat de un zid de scepticism si contestatii. Insusi Karlsch a
dat inapoi partial, recunoscand ca nu a adus niste dovezi de
necontestat, ci doar "a cules o serie impresionanta de indicii". Si,
dezmintind partial senzationalele anunturi ale editurii amintite, el
a evidentiat faptul ca "insusi titlul cartii nu vorbeste despre bomba
atomica, ci doar despre bomba: am facut-o in mod deliberat, intrucat
tipul de dispozitiv care a fost experimentat ramane deschis
discutiei". Intr-adevar, procesul de indicii al lui Karlsch este mai
curand atipic pentru un istoric.
In sprijinul tezei bombei naziste se afla, de pilda, raportul unui
spion rus in care "surse demne de incredere" relateaza despre "doua
puternice explozii" in noaptea de 3 martie; sau marturia unei femei
germane, interogata in anii `60 de autoritatile din RDG, care
povesteste ca a vazut "o dara intensa de lumina ridicandu-se in
noapte spre cer si apoi deschizandu-se sub forma unui copac".
In carte, este citat si un martor italian, ziaristul fascist Luigi
Romersa, om de incredere al lui Mussolini si autor al unor reportaje
de razboi in Corriere della Sera. Povestirea sa nu este noua si, mai
cu seama, nu a fost niciodata considerata credibila. In octombrie
1944, Romersa fusese insarcinat de Duce sa se duca in Germania sa
inmaneze doua scrisori, una lui Hitler, cealalta lui Goebbels:
Mussolini dorea sa aiba asigurari cu privire la noile arme despre
care se vorbea ca s-ar afla in posesia Germaniei. Dupa intalnirile cu
Fuhrer-ul si cu ministrul Propagandei, ziaristul povesteste ca a fost
transportat cu un avion, pe o insula din Marea Nordului, despre care
nu stia cum se numeste. Acolo, intr-un buncar subteran, a asistat la
explozie care, dupa spusele sale, a declansat o lumina orbitoare.
Apoi, cativa barbati in salopete de protectie, l-ar fi condus, dupa
vreo patru sau cinci ore, prin terenul in care a avut loc explozia,
vorbindu-i despre o bomba care distruge totul: "am ramas foarte
impresionat de faptul ca peisajul era complet schimbat, casutele pe
care le vazusem mai inainte disparusera, copacii erau ca
dezmembrati". Romersa a revenit in Italia entuziasmat si i-a relatat
totul Ducelui. Pe 1 noiembrie 1944 a publicat un articol in Corriere
della Sera, in care relata despre V1, despre V2, rachetele lui von
Braun care deja cadeau asupra Londrei si "despre armele foarte noi",
construite potrivit principiilor "impotriva carora nu exista nici o
aparare cunoscuta... vor fi armele loviturii finale".

Subiect fabricat?

In cartea sa, Karlsch a folosit si rezultatele unor analize de
laborator, efectuate pe cheltuiala sa, pe esantioane din terenul
aflat in apropierea orasului Ohrdurf, din Turingia, nu departe de
locul exploziei, care confirma prezenta de urme de plutoniu, uraniu,
cesiu-137 si cobalt-60.
Motivele pentru care aceasta "opera" i-a descumpanit foarte mult pe
istorici si pe oamenii de stiinta a fost faptul ca au fost folosite
aproape intotdeauna niste surse de mana a doua si, nu in ultimul
rand, faptul ca s-a recurs mai degraba pe cai necurate la
fizica. "Martorii ori nu sunt credibili, ori relateaza despre lucruri
la care nu au asistat. Cat despre documente, fiecare poate fi
interpretat in mod diferit", a scris revista Der Spiegel. "Nu a
existat nici o bomba atomica nazista, Karlsch si editorul sau vor
doar sa provoace senzatie", a afirmat Dieter Hoffmann, profesor de
Istoria Stiintei la Max Planck Institute din Berlin. Descoperirea
diagramei, cuprinsa intr-un raport nedatat si destul de schematic, i-
ar putea totusi convinge ca intuitia lui Karlsch este fondata. Cu
atat mai mult, cu cat insusi Hoffmann ii recunoaste un merit
important, respectiv, acela de a fi demonstrat ca stiinta germana nu
era atat de inocenta, in fata nazismului, cum s-a lasat de fapt sa se
creada dupa 1945. Gratie refuzului lui Heisenberg, dupa Razboi,
expertii germani si-au recastigat statutul international si au fost
acceptati pe deplin de catre comunitatea stiintifica. In realitate,
Karlsch dovedeste ca alti fizicieni, protejati de Himmler si
considerati pana in prezent de mana a doua, au mers mult mai departe
in procesul de fisiune. "Iata de ce ar trebui sa incetam cu legenda
oamenilor de stiinta pacifisti germani", se arata in incheierea
articolului.

Corriere della Sera

O raritate scrisa de Hitler, vânduta cu peste 35.000 de euro
In cadrul unei licitatii, la Londra,
O raritate scrisa de Hitler, vânduta cu peste 35.000 de euro
Un exemplar rar din „Mein Kampf" cu semnatura autorului, Adolf
Hitler, a fost vândut la licitatie, miercuri, la Londra, pentru suma
de 23.800 de lire sterline (35.200 de euro), transmite France Presse.
Exemplarul, care facea parte din prima editie a cartii, a fost
cumparat de o persoana care si-a pastrat anonimatul. Ipoteza cea mai
probabila privind originea cartii este ca a fost gasita într-unul
dintre birourile dictatorului, la sfârsitul razboiului.
„Mein Kampf", scrisa în 1923, este în acelasi timp o tentativa de
autobiografie si un fel de manifest al nazismului. Aflat în
închisoare pentru o tentativa de puci la vremea când a scris cartea,
Hitler a dezvoltat în ea temele sale deja predilecte:
promovarea „puritatii" rasiale ariene, ura obsesiva fata de evrei,
respingerea comunismului. Cartea a fost tiparita în 500 de exemplare
la prima editie.

ULTIMA ORA

Frumoasa si bestia

In „Ultimele zile ale lui Hitler" veti gasi exact ceea ce promite
titlul ales de distribuitori. Filmul lui Oliver Hirschbiegel, care a
putut fi vazut de bucuresteni si in cadrul primei editii „BiFest" de
anul trecut (atunci fusese tradus „Caderea") si a fost nominalizat
ulterior la Oscarul pentru film strain, prezinta ultimele zile ale
lui Adolf Hitler si ale celui de-al treilea Reich (sfarsitul lui
aprilie 1945). Un subiect spinos asadar, dar tratat cu o
impartialitate meritorie. Acuzele aduse regizorului german ca ar fi
umanizat excesiv imaginea dictatorului nazist mi se par
nejustificate: chiar daca, in debutul peliculei, Hitler (Bruno Ganz)
pare (aproape) normal, precum la prima intalnire cu Traudl Junge
(Alexandra Maria Lara), in restul filmului el ne apare tot ca un
monstru. Un monstru cu fata umana, dar totusi un monstru! De exemplu,
atunci cand unul dintre generalii sai il anunta ca 3.000 de civili
trebuie evacuati din Berlin, Hitler raspunde: „intr-un razboi ca
acesta nu exista civili". Pentru dictator, legea darwinista a
selectiei naturale se modifica intr-un astfel de razboi: indivizii
superiori cad in lupta si numai cei inferiori supravietuiesc, deci nu
merita nici o atentie. Actorul elvetian Bruno Ganz este magistral
intr-un rol extrem de solicitant, reusind un Hitler de zile mari. Un
detaliu interesant pentru noi: actrita de origine romana Alexandra
Maria Lara, aleasa cea mai frumoasa femeie din lume de catre germani
(actualii ei conationali), o interpreteaza convingator pe eroina,
stenografa Traudl Junge, cea care a stat alaturi de Hitler pana in
ultimul ceas si din perspectiva careia ne sunt infatisate majoritatea
evenimentelor; memoriile acesteia, traduse recent si la noi, au stat
la baza scenariului lui Bernd Eichinger.


Bruno Ganz este magistral intr-un rol extrem de solicitant, reusind
un Hitler de zile mari


Daca va pasioneaza istoria secolului trecut (in particular al doilea
razboi mondial), nu ar trebui sa ratati filmul, care reuseste sa
recreeze cu o acuratete rar intalnita atmosfera epocii. Daca nu va
prea pricepeti la istorie, veti avea mari dificultati la
identificarea numeroaselor personaje, pentru ca prin buncarul lui
Hitler se perinda mai toate notabilitatile Reich-ului (Himmler,
Goebbels, Speer etc). Filmul are si multe secvente foarte crude,
precum aceea in care Magda Goebbels (Corinna Harfouch), refuzand sa
traiasca intr-o lume fara national-socialism, isi otraveste cei sase
copii, inainte de a se sinucide alaturi de sotul ei. Finalul
simbolic, in care cei doi eroi (aparent) inocenti, stenografa si un
copil-soldat de numai 13 ani, trec tinandu-se de mana printre
soldatii triumfatori ai trupelor aliate, mi s-a parut prea
artificial; nu cred ca o astfel de productie mai avea nevoie de un
truc melodramatic pentru a ne impresiona. Totusi, pe
ansamblu, „Ultimele zile ale lui Hitler" este un film necesar, care
se ridica la inaltimea asteptarilor.

„Der Untergang" / „The Downfall: Hitler and the End of the Third
Reich"

Scenariul: Bernd Eichinger (dupa cartile lui Joachim Fest, Traudl
Junge si Melissa Mueller)

Regia: Oliver Hirschbiegel

Cu: Bruno Ganz, Alexandra Maria Lara

Coproductie Germania-Italia-Austria, 2004.

AVEREA

Biblia celui de-al treilea Reich la licitaţie


Nu se întâmplă în fiecare zi să fie vândută la licitaţie cartea semnată de cel mai infam dictator pe care l-a cunoscut vreodată istoria: Adolf Hitler. O casă de licitaţie din Londra a pus la vânzare un exemplar al Mein Kampf din prima ediţie, purtând semnătura lui Hitler.

Cartea - parte autobiografie, parte manifest politic - avea să devină biblia celui de-al treilea Reich.

Este totuşi moral să pui la vânzare şi să şi scoţi bani de pe o carte care a provocat omenirii atâtea suferinţe?

Nu poţi să nu te treacă fiori pe şira spinării când ţii în mână cartea scrisă cu 80 de ani în urmă de Adolf Hitler şi care-i mai poartă şi autograful.

Deschizi cartea, cu coperţi roşii, şi pe prima pagină te întâmpină un A, de la Adolf, separat oarecum de bizar de cuvântul Hitler.

Casa de licitaţie care pune la vânzare exemplarul din Mein Kampf este Bloomsbury, iar directorul ei este Rupert Powell.

Are el vreo idee când a semnat Hitler exemplarul pus la licitaţie?

"Nu ştim asta, dar ştim că un ziarist, sau chiar un corespondnet de război, a găsit-o printre ruinele Cancelariei Reich-ului, în 1945", spune Rupert Powell.

"Însă în mod cert semnătura e autentică. Se întâmplă extrem, extrem de rar să ajungă la licitaţie veun exemplar semnat de Adolf Hitler."

"E în mod cert un exemplar foarte rar. Că urăşti personajul, şi asta e adevărat, dar cartea are o importanţă istorică. Şi ăsta-i motivul pentru care o punem la licitaţie", spune el.

Hitler a scris Mein Kampf în închisoare. El a ajuns la puşcărie în urma eşurării puciului de la Munchen, din 1923.

Atunci i-a venit ideea să-şi pună pe hârtie gândurile, iar conducerea închisorii de la Castelul Landsberg, unde a fost deţinut, n-a avut nimic de obiectat.

Mein Kampf înseamnă de fapt Lupta mea, parte un manifest politic, parte justificarea - aşa cum o vede Hitler - a felului cum a ajuns el la aceste concluzii.

Cartea este piatra unghiulară a ideologiei celui de-al treilea Reich.

Iniţial, Hitler ar fi vrut să-i dea titlul "Patru ani de luptă împotriva minciunilor, stupidităţii şi laşităţii", dar casa de editură a ajuns la concluzia că un titlul mai scurt, "Lupta mea", "Mein Kampf", se va vinde mai bine.

Hitler nu face nici un secret din ura sa faţă de evrei, pe care-i percepe drept o mare ameninţare la adresa germanilor. Aici poţi surprinde, fără nici o ezitare, germenii Holocaustului nazist.

Are deci directorul casei de licitaţie londoneze vreo remuşcare, că pune la vânzare - făcând din ea un obiect jinduit - o carte care avea să ducă în cele din urmă la moartea a zeci de milioane de oameni?

"Este o întrebare dificilă. Nu-mi place conţinutul ei. Dar nu putem nega ce s-a întâmplat. Are o importanţă istorică, şi cred că acest exemplar ar trebui să figureze într-un muzeu sau într-o colecţie, unde ar putea fi evaluată şi luat în considerare efectul pe care l-a avut asupra istoriei recente a omenirii", spune Rupert Powell.

Directorul casei de licitaţii admite însă în final că are un oarecare şoc de fiecaree dată când vede semnătura lui Hitler.


http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story

Prezicatorul lui Hitler

Sedinta de spiritism tinuta de Hanunssen in 1932


Evreul Erik Jan Hanussen a prevazut ascensiunea fulminanta a
liderului nazist, dar si prabusirea celui de-al Treilea Reich
In saptaminile dinaintea numirii lui Adolf Hitler drept cancelar
german, pe 30 ianuarie 1933, ascensiunea caporalului austriac nu era
deloc sigura. Chiar si Hitler era neincrezator in sansele sale si
trecea printr-un soi de depresie, fapt care l-a determinat sa recurga
la serviciile celui mai celebru clarvazator al tarii la acea vreme.
Erik Jan Hanussen ar fi fost probabil dat uitarii fara aceasta
asociere, de pe urma careia a intrat in istorie drept „Prezicatorul
evreu al lui Hitler", asa cum de altfel se intituleaza o fascinanta
biografie a sa, publicata in Statele Unite sub semnatura lui Mel
Gordon. Din nefericire pentru misteriosul personaj, legaturile cu
nazistii i-au adus nu doar faima, ci si pieirea, fiind asasinat
citeva luni mai tirziu de agentii celui de-al Treilea Reich.

Inceputul anului 1933 i-a prins pe nazisti intr-o perioada proasta.
La alegerile desfasurate in noiembrie 1932, partidul national-
socialist suferise un recul serios, pastrindu-si totusi o treime din
locuri in parlament. Fondurile fusesera secatuite de campania
electorala, mai multe personaje importante parasisera partidul, iar
Hitler ajunsese sa ameninte cu sinuciderea. Unii nazisti incepeau
chiar sa se intrebe daca e bun de lider. In acest moment, Hitler s-a
intors catre ocultism, decizind sa-l consulte pe cel mai celebru
prezicator din tara, pe care l-a invitat la apartamentul sau din
hotelul berlinez Kaiserhof.
La acel moment, Hanussen avea 43 de ani si era renumit in toata
Europa Centrala pentru abilitatile sale de a prezice viitorul si de a
realiza horoscoape, extrem de precise, potrivit admiratorilor sai. De
asemenea, el participa la demonstratii publice cu numere de hipnoza
si citirea mintii.

Hanussen se credea danez

Erik Jan Hanussen s-a nascut pe 2 iunie 1889, la Viena, numele sau
adevarat fiind Herschmann-Chaim Steinschneider. Pe actul sau de
nastere scria „barbat, evreu", insa, atunci cind a ajuns cunoscut la
Berlin, el obisnuia sa spuna ca era un orfan danez care fusese
crescut intr-o familie de evrei din Boemia. Alteori afirma ca era
chiar un aristocrat din Danemarca, desi nu vorbea deloc limba daneza.
Erik a plecat de tinar de acasa, intrind in lumea pestrita a
magicienilor si a prezicatorilor, unde a invatat repede trucurile
meseriei (cum ar fi plasarea unor oameni ai sai in mijlocul
publicului sau decriptarea limbajului corporal). Era clar insa ca nu
era doar un sarlatan de duzina si exista multe relatari despre
prezicerile sale care s-au adeverit intocmai. Faima sa de clarvazator
i-a determinat pe unii germani sa-i solicite ajutorul in adevarate
anchete, fiind rugat sa localizeze obiecte furate sau persoane
disparute. Poate cel mai mare talent al sau era acela de a-si face
relatii, gratie carora in 1930 el devenise o vedeta a seratelor
berlineze.

Victoria nu poate fi oprita

Adolf Hitler incepuse sa fie interesat de acest controversat
personaj, dupa ce Hanussen publicase, in martie 1932, in revista sa
saptaminala „Berliner Wochenschau", un articol in care prezicea ca in
urmatoarele 12 luni liderul national-socialist va deveni cancelar. La
data aparitiei articolului, multi germani au ris, considerind ideea
absurda.
Prima intilnire fata in fata a avut loc intr-o zi geroasa de
ianuarie. Speriat ca faimosul prezicator ar putea sa-si fi schimbat
parerea si sa-i dea vesti proaste, Hitler nu a spus ca urmeaza sa
discute cu Hanussen. Clarvazatorul i-a cerut lui Hitler sa se aseze
pe un scaun in mijlocul incaperii, i-a examinat cu atentie miinile, i-
a pipait cu grija capul, apoi a intrat in transa. Cuvintele pe care
le-a rostit in cele din urma l-au facut pe Hitler sa tresalte de
bucurie. „Vad victorie pentru tine. Nu poate fi oprita", au sunat
cuvintele acestuia.
Coincidenta sau nu, pina la sfirsitul lunii Hitler ajunge la o
intelegere cu rivalii sai politici si devine seful unui guvern de
coalitie. Viziunea lui Hanussen ii daduse o raza de speranta intr-un
moment de confuzie. Culmea ironiei este ca Hitler ar fi suferit
probabil un soc sa afle ca acela care i-a dat aceasta speranta si si-
a plimbat miinile pe fata sa era un evreu, apreciaza autorul
biografiei.
Alte lucrari sustin ca Hanussen se cunostea cu Hitler din 1926 si ca
il invatase pe viitorul Führer cum sa vorbeasca in public.

Nu si-a prezis sfirsitul

In opinia autorului, Hanussen ajunsese sa stie prea multe despre
afacerile de culise ale nazistilor si de aceea a si fost eliminat.
Prezicatorul, care se referea la Hitler ca „amicul meu Adolf", se
imprietenise cu multi oficiali nazisti carora le imprumutase mari
sume de bani, stringind in seif o multime de polite. Printre cei care
aveau mari datorii la el figurau personaje de prim rang precum Herman
Goering sau contele Wolf Heinrich von Helldorf, comandantul trupelor
SA (Sturm Abteilung). Unii spun ca Hanussen avea si o colectie de
filme „artistice", in care membri ai trupelor SA (camasile brune)
sint surprinsi in orgii homosexuale. Un alt motiv pentru care
eliminarea lui Hanussen devenise necesara era acela ca Goebels si
Goering incepusera sa fie foarte suspiciosi in privinta sa, temindu-
se ca Hitler ii acorda prea multa atentie si incredere in defavoarea
lor. Nu in ultimul rind, prezicatorul trebuia eliminat pentru ca era
evreu si n-ar fi dat bine sa se afle prea multe despre legaturile
liderilor nazisti, inclusiv Hitler, cu un asemenea personaj.
In seara zilei de 24 martie, Hanussen a fost ridicat de la domiciliul
sau de catre un comandou SA, care i-a cerut sa predea toate politele
semnate de responsabilii nazisti. Dupa mai multe ore de
interogatoriu, el a fost eliberat. Soarta lui era insa pecetluita.
Intors acasa, a dat mai multe telefoane unor apropiati si a scris
citeva mesaje private. In dimineata urmatoare, a fost din nou
arestat. Trupul in descompunere al lui Hanussen a fost gasit doua
saptamini mai tirziu, pe o strada din Berlin.
Se vedea clar ca a fusese batut si impuscat. Tragicul sau sfirsit i-a
facut pe multi sa afirme ca probabil nu era asa de talentat din
moment ce n-a fost in stare sa prevada ce se va intimpla cu el si
unde-l va duce prietenia cu ierarhia national-socialista.

Flacarile de la Reichstag

Incendierea cladirii Reichstag-ului, la 27 februarie 1933, fapta pusa
pe seama comunistilor, i-a oferit lui Hitler pretextul pentru a-si
consolida puterea, suspendind libertatile civile. Ciudat este ca si
acest eveniment a fost prezis de Hanussen, cu o seara inainte.
Profetia a fost facuta in cadrul unei sesiuni de spiritism la noul
cartier general al lui Hanussen, pompos botezat „Palatul
ocultismului", o cladire incarcata de marmura, podoabe aurite, cu
peretii plini de simboluri astrologice si statui religioase. In
prezenta mai multor conducatori nazisti si a altor persoane
influente, asezati in jurul sau in salonul de sticla, prezicatorul a
anuntat, prin gura unui medium, ca vede „o casa mare" in flacari.
Doar citeva ore mai tirziu, Reichstag-ul era mistuit de flacari.
Oficial, vinovatul a fost desemnat in persoana lui Marius van der
Lubbe, insa multi sint convinsi ca Hanussen nu era strain de aceasta
poveste. Cea mai logica explicatie ar fi aceea ca el aflase despre
planuitul incendiu de la amicii sai nazisti si a folosit aceasta
informatie pentru a-si spori faima de prezicator. Cu toate acestea,
unii inclina sa creada ca Hanussen ar fi putut sa-l hipnotizeze pe
van der Lubbe pentru a-l impinge sa dea foc cladirii. Comportamentul
militantului comunist la proces i-au facut pe unii sa spuna ca van
der Lubbe se purta de parca ar fi fost intr-o stare post-
hipnotica. „Toate dovezile strinse de mine arata ca Hanussen a fost
implicat, altfel nu ar fi putut sa stie despre acest eveniment. Doar
daca nu cumva crezi in clarviziune, iar eu nu cred", afirma Gordon.

Profetia finala

Imperiul sau s-a prabusit, iar materialele sale au disparut, inclusiv
hartile astrologice. Un an mai tirziu, guvernul nazist a interzis
astfel de activitati oculte, iar horoscopul lui Hitler, publicat un
mai devreme in revista lui Hanussen, a fost interzis. Mai mult, ora
nasterii lui Hitler a fost modificata, astfel incit sfirsitul sau sa
nu mai fie catastrofal cum indicau initial astrele.
Finalul nefast al lui Hitler figureaza in ultima profetie a lui
Hanussen, scrisa de el in noaptea dinaintea arestarii si trimisa unui
coleg de breasla.
In acel mesaj se face referire la cele 1.290 de zile care vor trece
de la un eveniment major (identificat ulterior drept Kristallnacht, 9
noiembrie 1938) pina la „prabusirea omului care vrea sa devina
conducatorul lumii prin forta bruta". In aceeasi scrisoare, Hanussen
prezice si „intrarea triumfala a invingatorilor" in Berlin.
Scrisoarea, atribuita lui Hanussen, a fost publicata in 1942, cu mult
inainte de sinuciderea lui Hitler si caderea Berlinului, caracterul
sau profetic fiind indubitabil.
http://evenimentulzilei.ro/externe/?news_id=188559

12 zile grele in compania lui Hitler

In toiul unei nopti din noiembrie 1942, un grup de tinere este escortat de ofiteri SS catre "Vizuina Lupului", cartierul general al lui Hitler, din estul Prusiei. Printre fete, candidate la postul de secretara personala a Fuhrer-ului, se numara si Traudl Junge, o tanara in varsta de 22 de ani, cu chip proaspat de Munchen.

Chipul acesteia l-ati vazut de mai multe ori in ultimele luni si este cunoscut, in general, sub numele de Alexandra Maria Lara, fiica actorului roman Valentin Platareanu.

Adica, asa cum ati auzit deja, femeia desemnata a fi cea mai frumoasa din Germania, la concurenta cu nume mult mai cunoscute publicului larg.

Tinerele aspirante la functia de secretara personala a lui Hitler sunt aduse in sala de asteptare din fata biroului personal al dictatorului. Dupa o selectie pur subiectiva, acesta o alege pe Traudl.
Trei ani mai tarziu, povestea ne vara in buncarul construit sub Cancelaria Germaniei, zguduit de puternice focuri de artilerie. in scurta vreme, Berlinul este transformat in ruine, iar infrangerea Germaniei o problema de timp. Cativa soldati continua luptele de strada, sustinuti de trupele de militie Volkssturm (Furtuna Poporului) si de copii din randul Tinerilor Hitleristi.

Ca si cum nimic nu s-ar intampla, in buncarul lui Hitler, Eva Braun organizeaza pregatirile pentru sarbatorirea celei de-a 56-a aniversari a Fuhrer-ului...
Regia peliculei ii apartine necunoscutului Oliver Hirschbiegel, insa cel care poate fi considerat autorul filmului este scriitorul si producatorul Bernd Eichinger.

Cand a citit spalturile cartii "Der Untergang" ("Ultimele zile ale lui Hitler: in interiorul buncarului lui Hitler"), lucrarea lui Joachim Fest, s-a convins ca a gasit cheia dramatica a unui film pe care dorea sa-l faca aproape dintotdeauna.

Cartea lui Fess se concentreaza asupra ultimelor zile ale Reich-ului, epopeea celor 12 ani cat Hitler a fost la putere reflectandu-se in aceste ultime 12 zile din buncar.
Cat despre Alexandra Maria Lara, romanca bine cotata in Germania, aceasta a primit rolul fiind recomandata de alte productii in care fusese urmarita. A jucat alaturi de un actor foarte cunoscut in Germania, Maximilian Schell, si, in general, in pelicule care
i-au "lucrat" un pic frumusetea. In ceea ce priveste numele de scena, Alexandra a optat pentru Lara, dupa ce producatorii au lasat-o sa inteleaga ca "Platareanu" nu poate avea impact. "Lara", in schimb, gasit de actrita noastra, este scurt si puternic.
Pelicula "Ultimele zile ale lui Hitler" si-a avut lansarea in 2004, cu un buget care nu a dat pe spate pe nimeni. De atunci, Alexandra Maria Lara a mai "prins" distributia pentru alte cateva productii, majoritatea germane.

Anul acesta, ea a lucrat insa pentru prima data in cadrul unei echipe romanesti, atunci cand a pasit pe platourile de filmare la "Offset", pelicula aflata deja in post-productie.
"Ultimele zile ale lui Hitler" este programata a intra in cinematografe pe 10 iunie.

http://www.hotnews.ro/articol_23811-12-zile-grele-in-compania-lui-Hitler.htm